PRINCIPIILE METODEI CONTABILITATII

PRINCIPIILE METODEI CONTABILITATII

Pentru a da o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor detinute, trebuie respectate, cu buna credinta, regulile privind evaluarea patrimoniului si celelalte norme si principii contabile.

Dupa cum se poate observa, metoda contabilitatii presupune, pe plan teoretic, respectarea unor principii contabile, care sa faciliteze procesul de cunoastere a obiectului ei de studiu ( patrimoniul agentilor economici), in expresie baneasca, in vederea stabilirii cu exactitate a starii si structurii patrimoniului si a rezultatului financiar obtinut.

In acest sens, sintetizand evolutia stiintei contabile, s-au impus in planul practicii contabile urmatoarele principii:

Principiul autonomiei;

Principiul patrimoniului inchis ( principiul gestionar );

Principiul dublei reprezentari;

Principiul dublei inregistrari

Principiul documentar;

Principiul periodicizarii sau specializarii exercitiului ( principiul independentei exercitiului );

Principiul inregistrarii complete, cronologice, sistematice si continue;

Principiul inregistrarii sintetice si analitice;

Principiul generalizarii si sintetizarii informatiilor;

Principiul sinceritatii sau imaginii fidele;

Principiul regularitatii;

Principiul prudentei;

Principiul permanentei metodelor si a evaluarii;

Principiul continuitatii activitatii;

Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere;

Principiul necompensarii;

Principiul stabilitatii si cuantificarii monetare;

Principiul costului istoric;

Principiul importantei relative ( pragului de semnificatie );

Principiul mentinerii capitalului;

Principiul reconstituirii structurii de finantare;

1.Principiul autonomiei este acel principiu al metodei contabilitatii conform caruia agentul economic este o entitate patrimoniala disticta, separata de actionarii sau asociatii care au contribuit la formarea capitalului ei social.

Conform acestui principiu, agentul economic, in relatiile cu tertii, persoane fizice sau juridice nu este reprezentat de actionari sau asociati, ci de reprezentantii legali, numiti administratori, care asigura toate activitatile de management.

Din acest punct de vedere, ecuatia echilibrului patrimonial poate fi reflectata si sub forma:

in care:

B bunuri si valori economice ;

D - drepturi cu valoare economica;

O_P - obligatii fata de proprietari ( asociati si actionari );

O_t - obligatii fata de terti.

2.Principiul patrimoniului inchis este acel principiu al metodei contabilitatii conform caruia ansamblul operatiunilor economico-financiare sunt Danalizate si reflectate in contabilitate de catre un singur titular de patrimoniu, care gospodareste, administreaza si gestioneaza patrimoniul respectiv. Acest principiu mai este cunoscut si sub numele de principiu gestionar, conform caruia reprezentarea contabila este circumscrisa la nivelul unei entitati patrimoniale, care poseda bunuri si valori economice si are drepturi si obligatii in legatura cu bunurile si valorile pe care le detine.

3.Principiul dublei reprezentari - conform caruia, patrimoniul agentilor economici este reflectat in contabilitate, sub dublu aspect:

sub aspect material, al bunurilor si valorilor economice care il compun , respectiv a destinatiei economice, structura cunoscuta sub numele de activ patrimonial;

sub aspectul surselor de finantare al bunurilor si valorilor din activ, adica sub aspectul raporturilor de proprietate, reflectate sub forma de drepturi si obligatii cu valoare economica, structura cunoscuta sub numele de pasiv patrimonial.

Dubla reprezentare a patrimoniului constituie trasatura fundamentala a metodei contabilitatii, fiind reflectata prin ecuatia de echilibru sau ecuatia dublei reprezentari:

in care:

B - bunuri si valori economice;

D - drepturi cu valoare economica;

O - obligatii cu valoare economica.

sau

A = P

in care:

A - activ patrimonial;

P - pasiv patrimonial.

Intre cele doua structuri ale patrimoniului, respectiv activul si pasivul patrimonial, exista o permanenta egalitate, deoarece in esenta, ambele structuri exprima sau evidentiaza acelasi patrimoniu, numai ca abordarea se face din puncte de vedere diferite.

In baza ecuatiei dublei reprezentari, echilibrul este permanent si datorita faptului ca orice bun sau valoare economica este expresia unor drepturi si obligatii cu valoare economica, si, in acelasi timp, orice drept sau obligatie cu valoare juridica genereaza bunuri si valori economice.

Principiul dublei reprezentari sta la baza contabilitatii in partida dubla.

Dubla reprezentare:

influenteaza in mod direct continutul si structura bilantului;

sta la baza regulilor de functionare a conturilor;

stabileste ecuatiile de echilibru pentru analiza activitatii economico - financiare a agentului economic.

Potrivit acestui principiu operatiile economice care aduc modificari patrimoniului sunt analizate numai din punct de vedere al unui singur titular, care raspunde de acest patrimoniu.

Pentru intelegerea acestui principiu, ne vom referi, ca exemplu, la aprovizionarea cu marfuri ( in cazul unui comerciant ) sau cu materii prime ( in cazul unei intreprinderi industriale ) de la furnizor.

Aceasta operatie se reflecta atat in contabilitatea clientului ( cumparatorului ), cat si in cea a furnizorului ( vanzatorului ), sub doua aspecte dupa cum urmeaza:

In exemplul de mai sus, marfurile sau materiile prime primite de la furnizor dau nastere la doua fenomene distincte si de natura diferita: intreprinderea dispune de stocuri de marfuri sau materii prime, dar, pana cand va intocmi formele de plata si se va realiza transferul sumelor corespunzatoare, in contabilitatea intreprinderii cumparatoare se va inregistra si obligatia acesteia fata de furnizor.Astfel ca in acest patrimoniu vom avea:

la activ la pasiv

+ stocuri de marfuri + obligatii fata de furnizor

Sau daca intreprinderea contracteaza un credit bancar la activ va avea o suma de bani, iar la pasiv obligatia fata de banca.

In momentul in care se va face plata marfurilor primite de la furnizor in cadrul mijloacelor ( activului ) va avea loc diminuarea disponibilitatilor banesti ale intreprinderii, cu valoarea cu care au crescut stocurile de marfuri, iar in cadrul surselor ( pasivului ) se vor stinge obligatiile intreprinderii fata de furnizor cu valoarea marfurilor platite.

Daca analizam patrimoniul in mod static, in fiecare moment el ne apare in aceasta dubla ipostaza; ca existente economico-materiale sub forma de materii prime, marfuri, disponibilitati banesti, pe de o parte si ca surse de provenienta, care pot fi capital propriu sau proprietatea firmei titulare a patrimoniului respectiv, sau surse imprumutate, sau obligatii fata de furnizori, pe de alta parte.

Aceasta dubla reprezentare se refera la aceeasi realitate economica, privita insa din doua puncte de vedere si isi gaseste concretizarea in egaliatatea permanenta ce trebuie sa existe intre cele doua parti.

MIJLOACE ( ACTIV ) = SURSE ( PASIV )

Aceasta egalitate reprezinta expresia generalizata teoretica si practica a dublei reprezentari - ca principiu fundamental si confera un atribut esential contabilitatii: exactitatea datelor inregistrate si prelucrate.

Daca obiectul dublei reprezentari il formeaza insa activitatea economica interna a intreprinderii si transformarile care au loc si care se concretizeaza in cheltuieli si venituri, atunci relatia de egalitate se stabileste intre eforturile si rezultatele obtinute de intreprindere , adica:

CHELTUIELI + REZULTATE = VENITURI

Totodata, aceasta egalitate constituie cheia autocontrolului si autoreglarii pe care le permite contabilitatea pentru propria sa activitate.

In masura in care prin prelucrarea si generalizarea informatiilor inregistrate in contabilitate nu se verifica egalitatea patrimoniala enuntata mai sus, inseamna ca in procesul contabil de inregistrare si reflectare in contabilitate s-au incalcat principiile metodei si se impun cautate si eliminate sursele erorilor sau neregulilor.

4. Principiul dublei inregistrari este determinat si se bazeaza pe principiul dublei reprezentari.

Daca am inlocui abordarea globala a patrimoniului, sub forma celor doua structuri, de activ si de pasiv, conform principiului dublei reprezentari, cu o abordare individuala a patrimoniului, respectiv, daca ne referim la existenta, starea si miscarea individuala a fiecarui element paytrimonial in parte, atunci principiul dublei reprezentari ( ACTIV = PASIV ) se concretizeaza in principiul dublei inregistrari, formalizat prn egalitatea:

DEBIT ( D ) = CREDIT ( C )

Debitul si creditul reprezinta cele doua structuri fundamentale ale contului, procedeu sau instrument specific al metodei contabilitatii, asa cum activul si pasivul constituie cele doua structuri fundamentale ale bilantului contabil.

Dupa cum se cunoaste din definitiile date, diferenta esentiala dintre bilant si cont, ca procedee specifice metodei contabilitatii, este aceea ca bilantul reprezinta patrimoniul in ansamblul sau, adica in totalitatea elementelor patrimoniale componente, iar cu ajutorul contului se reflecta acelasi patrimoniu, numai ca abordarea este individuala, adica se reflecta fiecare element patrimonial in parte.

Din acest punct de vedere, principiul dublei inregistrari poate fi considerat o continuare a principiului dublei reprezentari, numai ca se schimba procedeele contabile specifice utilizate, dubla reprezentare foloseste ca procedeu specific de reflectare a patrimoniului bilantul contabil, iar dubla inregistrare foloseste ca procedeu specific de reflectare a patrimoniului contul contabil.

Metoda contabilitatii utilizeaza principiul dublei inregistrari datorita faptului ca bunurile economice si sursele de finantare ale acestora sunt intr-o continua miscare si transformare, datorita operatiilor economico - financiare la care participa patrimoniul.

Astfel, modoficarile intervenite in masa patrimoniului, in sensul cresterii sau scaderii acestuia, determina un raport de echivalenta, intre bunurile si valorile economice, pe de o parte, si sursele de finantare, respectiv drepturile si obligatiile cu valoare economica, pe de alta parte.

Conform principiului dublei inregistrari, contabilitatea inregistreaza fiecare operatie economico-financiara, simultan sau concomitent, in cel putin doua conturi, din care, la unul din conturi, in partea de debit, iar la celalalt, in partea de credit.

5. Principiul documentar este acel principiu al metodei contabilitatii care presupune ca toate operatiile economice si financiare in legatura cu patrimoniul, miscarile si modificarile masei patrimoniale sa fie consemnate in documente contabile ( procedeul documentar ).

Trebuie, totodata, precizat faptul ca nu se admite inregistrarea in contabilitate a operatiilor economico- financiare, daca acestea nu au la baza documente contabile justificative.

Documentele contabile au un continut diferit, in functie de natura elementelor patrimoniale pe care le reflecta, de continutul economic al operatiilor pe care le consemneaza.

Documentele justificative trebuie sa cuprinda toate elementele prevazute in situatia formularelor aprobate de legiuitor, respectiv:

- denumirea documentului;

- denumirea si sediul agentului economic;

- numarul documentului si data intocmirii acestuia;

- continutul operatiei economico- financiare;

datele cantitative si valorice aferente operatiei onomico-financiare efectuate;

- datele de identificare, precum si semnaturile persoanelor care raspund de efectuarea operatiei economico-financiare, ale persoanelor cu atributii de control financiar preventiv si ale persoanelor abilitate legal sa aprobe operatiile respective;

- alte elemente care sa asigure consemnarea completa a operatiilor in documentele justificative si contabile.

Inscrisurile care stau la baza inregistrarilor in contabilitate pot dobandi calitatea de document justificativ numai in cazurile in care furnizeaza toate informatiile prevazute in normele legale in vigoare.

Inscrisurile provenite din relatiile comerciale cu persoanele fizice pot fi inregistrate in contabilitate numai daca se face dovada intrarii in gestiune a bunurilor si valorilor respective, si numai daca la baza operatiilor stau contracte sau conventii incheiate cu respectarea normelor legale in vigoare.

6. Principiul periodicizarii sau specializarii exercitiilor economico- financiare ( principiul independentei exercitiului ) este acel principiu al metodei contabilitatii care cere ca datele si informatiile contabile sa fie precis delimitate in timp ( luna, trimestru, semestru, an calendaristic ).

De regula, exercitiul economico-financiar incepe la data de 01 ianuarie si se incheie la data de 31 decembrie, cu exceptia primului an de functionare a agentului economic, cand inceperea exercitiului economico-financiar coincide cu data infiintarii, respectiv al inregistrarii la Registrul Comertului.

Conform acestui principiu, fiecare exercitiu economico-financiar este independent, separat de exercitiile trecute sau viitoare, evidentiind toate cheltuielile si veniturile la momentul angajarii si dobandirii lor, si nu la momentul platii sau incasarii efective.

Acest principiu mai este cunoscut si sum numele de principiul independentei exercitiului, care presupune delimitarea in timp a veniturilor si a cheltuielilor aferente unitatii patrimoniale, pe masura angajarii acestora si trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se refera.

7. Principiul inregistrarii complete, cronologice, sistematice si continue este acel principiu al metodei contabilitatii care cere, ca in circuitul si fluxul contabil, privind patrimoniul aferent unei perioade de timp , sa se cuprinda, in mod necesar, toate operatiile si informatiile contabile, care au avut loc in acel interval de timp, in ordinea lor cronologica, adica a succesiunilor in timp.

De asemenea, cunoasterea contabila presupune gruparea, ordonarea si sistematizarea operatiilor economico-financiare, in raport cu elementele structurii patrimoniului.

Inregistrarea cronologica a operatiilor economico-financiare, permite insumarea valorica a tuturor modificarilor intervenite in masa patrimoniului si a rezultatelor financiare, determinand rulajul tuturor operatiilor economico-financiare care au avut loc in cursul unei perioade de gestiune sau exercitu financiar.Documentul contabil in care se face consemnarea cronologica a operatiilor economico-financiare, care au avut loc in cursul unei perioade de gestiune, este registrul jurnal. Desigur, pentru inregistrari cronologice se folosesc si alte ducumente contabile, cum ar fi, de exemplu, notele de contabilitate.

Inregistrarea sistematica permite ordonarea si gruparea operatiilor economice, dupa continutul lor economic, asigurand evidenta individuala a fiecarui element de patrimoniu, sub urmatoarele aspecte:

- existenta initiala ( la inceputul perioadei de gestiune );

- intrari ( cresteri, majorari );

- iesiri ( scaderi, micsorari );

- existenta finala ( la sfarsitul perioadei de gestiune ).

Alimentarea cu informatii pentru asigurarea inregistrarii sistematice se face cu ajutorul documentelor de inregistrare cronologica, adica din Registrul jurnal sau Notele de contabilitate ( Note contabile ).

Documentele pentru inregistrarea sistematica sunt fisele de cont sau Registrul Cartea -Mare, document contabil obligatoriu, in care se inscriu, lunar, direct sau prin regrupare pe conturi corespondente, inregistrarile efectuate in registrul-jurnal, stabilindu-se situatia fiecarui cont, respectiv, soldul initial ( existentele initiale ), rulajele debitoare, rulajele creditoare si soldul final ( existenta finala ).

Aspectul continuitatii cere ca planul metodei contabile, pentru fiecare element patrimonial in parte si pe total patrimoniu, sa se respecte urmatoarea ecuatie:

S_i + I - E = S_f