PROCEDEE DE CALCULAŢIE A COSTURILOR

Desfasurarea activitatii dintr-o întreprindere, de la aprovizionare si pâna la desfacere, este influentata de o serie de factori (procesul tehnologic aplicat, tehnica de care dispune, modul de organizare a productiei, tipologia produselor obtinute, durata ciclului de fabricatie etc.).

De aceea, si calculatia costurilor este diferentiata de la o activitate la alta si procedeele utilizate sunt diferite.

Dar, indiferent de natura influenta a factorilor, determinarea costului unitar are la baza raportul dintre cheltuielile întreprinderii si volumul produselor obtinute, al lucrarilor executate si al serviciilor prestate.

Metodele de calculatie a costurilor folosesc procedee:

cu caracter general: observatia, rationamentul, comparatia, inductia, deductia etc.;

cu caracter specific calculatiei costurilor, care sunt subordonate în final calculului matematic si care au forme diferite, de la calcule aritmetice simple, la cele algebrice etc.

Se utilizeaza, astfel, diferite procedee de calculatie cum ar fi: 525b15f

procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte;

procedee de delimitare a cheltuielilor de productie în variabile si fixe;

procedee de calcul al costurilor privind productia de fabricatie interdependenta;

procedee de calcul al costului pe unitatea de produs.

Procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte

Repartizarea cheltuielilor indirecte pe activitati, pe locuri de cheltuieli, pe purtatori de costuri, se realizeaza prin intermediul procedeului suplimentarii care îmbraca doua forme:

procedeul suplimentarii în forma clasica

procedeul suplimentarii sub forma cifrelor relative de structura

Procedeul suplimentarii - varianta clasica

Acest procedeu se utilizeaza pentru repartizarea si delimitarea cheltuielilor indirecte, pe zone sau sectoare de cheltuieli.

Zonele sau sectoarele de cheltuieli sunt considerate subdiviziunile organizatorice ale unei întreprinderi (fie productive sau administrative), în raport de care se realizeaza bugetarea, analiza si controlul activitatii.

Utilizarea acestui procedeu presupune urmatoarele etape de lucru:

stabilirea bazei de repartizare (b_j); aceasta creeaza legatura dintre cheltuielile ce urmeaza a fi repartizate si purtatorii de cheltuieli;

calculul coeficientului de suplimentare (K_s), prin respectarea cheltuielilor de repartizat (Ch_r) asupra bazei de repartizare.

calculul cotei-parti din cheltuielile indirecte (C_j) ce trebuie repartizate pe obiecte de calculatie, dupa relatia:

Exemplul 1

Într-o întreprindere, în sectia de productie se fabrica patru produse, cheltuielile directe înregistrate fiind:

produsul A - 120.000.000 lei;

produsul B - 150.000.000 lei;

produsul C - 75.000.000 lei;

produsul D - 135.000.000 lei.

Cheltuielile indirecte ale sectiei, înregistrate în contul 923 "Cheltuieli indirecte de productie", sunt de 50.000.000 lei.

Sa se repartizeze cheltuielile indirecte ale sectiei asupra produselor principale, criteriul de repartizare fiind salariile directe.

Rezolvare:

criteriul de repartizare îl constituie "salariile directe" (redate în tabelul urmator);

;

cota de cheltuieli indirecte repartizate pe produse:

Tabel

Procedee de delimitare a cheltuielilor în variabile si fixe

Din aceasta categorie fac parte:

procedeul celor mai mici patrate;

procedeul punctelor de maxim si de minim;

procedeul analitic.

Procedeul celor mai mici patrate

Presupune o relatie de tip liniar între cheltuielile de productie si volumul productiei, presupunând parcurgerea urmatoarelor etape:

determinarea volumului mediu de productie aferent perioadei de calcul, dupa formula:

,

în care:

- volumul mediu al productiei;

Q - volumul productiei dintr-o perioada de gestiune;

t - perioada de gestiune (luna, trimestru, an);

n - numarul perioadelor de gestiune luate în calcul.

determinarea cheltuielilor medii aferente perioadei de gestiune luata în calcul:

,

în care:

- cheltuielile medii aferente perioadei de gestiune luata în calcul;

Ch - cheltuielile dintr-o perioada de gestiune ce trebuie repartizate în variabile si fixe.

determinarea abaterii volumului activitatii din fiecare perioada de gestiune luata în calcul, fata de volumul mediu al acesteia:

,

în care:

X - abaterea volumului productiei fata de volumul mediu al acesteia.

(celelalte simboluri sunt explicate în etapele anterioare).

calculul abaterii cheltuielilor de productie aferente unei perioade de gestiune fata de cheltuielile medii:

,

în care:

Y - abaterea cheltuielilor de productie, fata de cheltuielile medii.

determinarea cheltuielilor variabile unitare (ch_v), dupa relatia matematica:

,

în care:

ch_v - cheltuieli variabile;

t - perioada de gestiune luata în calcul;

xy - produsul abaterilor de productie si cheltuieli;

x - abaterea la patrat a volumului productiei.

determinarea cheltuielilor variabile totale aferente unei perioade de gestiune:

,

în care:

ch_v - cheltuieli variabile totale.

determinarea cheltuielilor fixe:

,

în care:

Ch_f - cheltuieli fixe;

Ch_t - cheltuieli de productie.

determinarea cheltuielilor de productie prestabilite (standard) pentru o perioada de gestiune viitoare:

,

în care:

Ch_s- cheltuieli standard;

Q_s - productie prestabilita (standard).

Spre exemplificare, se ia în consideratie o sectie dintr-o întreprindere în care se cunosc cheltuielile indirecte de productie si volumul productiei aferent trimestrului I al anului curent.

Se cere sa se determine volumul cheltuielilor pentru cea de-a patra luna a anului, productia perioadei de gestiune fiind de 60.000 ore.

Datele sunt prezentate în tabelul urmator.

Tabel

Respectând etapele amintite, se va proceda la efectuarea calculelor:

determinarea volumului mediu al productiei

determinarea cheltuielilor medii aferente perioadei de gestiune luata în calcul

determinarea abaterii volumului activitatii fata de volumul mediu

20.000 - 22.000 = -2.000 ore;

16.000 - 22.000 = -6.000 ore;

30.000 - 22.000 = +8.000 ore.

determinarea abaterii cheltuielilor de productie aferente unei perioade fata de cheltuielile medii

4.600.000 - 4.633.333 = -33.333 lei;

4.100.000 - 4.633.333 = -533.333 lei;

5.200.000 - 4.633.333 = +566.666 lei.

Datele se regasesc în tabelul urmator.

se determina cheltuielile variabile unitare

;

se determina cheltuielile variabile totale

se determina cheltuielile fixe în luna a treia

se determina cheltuielile variabile pentru luna a patra

se determina cheltuielile totale indirecte:

se determina cheltuielile indirecte, prestabilite:

Tabel

Procedee de calcul al costurilor privind productia de fabricatie interdependenta

Procedeul de calculatie a costurilor privind productia de fabricatie interdependenta se aplica în întreprinderile industriale unde are loc deservirea reciproca de produse, lucrari, servicii, fie între sectii sau ateliere de productie. Rezultatele activitatii de productie obtinute în acest mod sunt denumite "produse de fabricatie interdependenta".

Calculatia costului productiei de fabricatie interdependenta presupune utilizarea mai multor procedee:

Procedeul elaborarii calculatiilor privind costul fiecarui produs, fara a se tine seama de prestatiile reciproce (utilizat în faza antecalculatiilor).

Procedeul calculatiilor iterative care presupune:

determinarea marimii rapoartelor dintre cantitatile de produse livrate altor sectii () si totalul productiei fabricate de sectia furnizoare (Q):

, unde:

K - raportul dintre cantitatea de productie livrata altor sectii si totalul productiei fabricate;

j - sectia primitoare;

q - cantitatea de produse livrate;

Q - cantitatea de productie fabricata.

se determina costul prestatiei:

, unde:

C - costul prestatiei primite;

- cheltuielile initiale ale sectiei furnizoare;

cheltuielile sectiei furnizoare se scad si ale sectiei primitoare se aduna;

cotele de cheltuieli preluate se repeta pâna când rezultatele obtinute vor fi neglijabile:

, unde:

C - costul prestatiei altor sectii;

j - produsul;

SFD - soldul final debitor al contului de cheltuieli;

- cantitatea productiei livrate altor sectii.

Utilizarea procedeului amintit se face destul de rar deoarece implica un volum foarte mare de calcule.

Procedee de calcul al costului pe unitatea de produs

Determinarea costului efectiv unitar presupune masurarea cheltuielilor aferente productiei în corelatie cu nivelul productiei fabricate, dar si modalitatea de calcul, astfel:

nivelul cheltuielilor aferente productiei presupune detalierea cheltuielilor cu productia neterminata fata de cheltuielile aferente productiei neterminate;

modalitatea de calcul presupune, pe de o parte, stabilirea unitatii de calculatie, dar si a procedeelor utilizate în functie de particularitatile procesului de productie si cheltuielile de productie efectuate, cum sunt:

procedeul diviziunii simple;

procedeul cifrelor de echivalenta;

procedeul restului (al valorii ramase).

Procedeul diviziunii simple

Procedeul diviziunii simple se aplica în cadrul unitatilor patrimoniale, fie independent (acolo unde exista productia omogena), fie în combinatii cu alte procedee, dupa relatia:

, unde:

- costul pe unitatea de produs "i";

- cheltuieli totale (directe + indirecte);

- cantitatea de produs, lucrare, serviciu.

Calculatia costurilor se poate face:

fie luând în consideratie elementele primare de cheltuieli, dupa relatia:

(elemente primare de cheltuieli)

Exemplu

Sa se determine costul efectiv unitar în cazul unei unitati patrimoniale ce are ca obiect de activitate principal prestarile de servicii (transport persoane), cunoscându-se:

existenta în structura organizatorica a doua autobaze;

volumul Km parcursi în perioada de gestiune, 120.000 Km în autobaza "unu";

cheltuielile de productie înregistrate pe elemente primare de cheltuieli sunt prezentate în tabelul 1;

Sa se determine costul efectiv unitar în cazul aceleiasi unitati patrimoniale, luându-se în consideratie cheltuielile de productie structurate pe articole de calculatie (tabelul 2).

TABELUL 1

TABELUL 2

Rezolvare 1:

Determinarea costului efectiv:

Determinarea costului efectiv în structura pe elemente primare de cheltuieli:

Rezolvare 2:

Determinarea costului efectiv:

Determinarea costului efectiv în structura pe articole de calculatie:

Procedeul cifrelor de echivalenta

Acest tip de procedeu se utilizeaza pentru determinarea costului unitar în cazul în care din procesul de productie rezulta mai multe produse principale, fara productie secundara (cazul productiei simultane, productiei sortotipodimensionale).

Aplicarea acestui procedeu presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

stabilirea produsului etalon;

alegerea unui parametru tehnico-economic de echivalare (caracteristica tehnico-economica comuna tipodimensiunilor ce urmeaza a se echivala);

determinarea coeficientilor de echivalenta (E_i) prin raportarea parametrului de echivalenta al produsului (G₁.G_n) la marimea criteriului produsului etalon (G_i) dupa relatia:

Parametrii tehnici :

cantitatea de materie prima în corp;

greutatea, lungimea, volumul produselor;

timp de prelucrare în ore-masina.

exprimarea productiei obtinute în unitati de echivalenta:

,

unde:

- productie în unitati echivalente;

Q - cantitatea obtinuta pe produs, sort, tip,

dimensiune;

E - coeficient de echivalenta.

calcularea costului pe unitatea de produs echivalent () prin raportarea cheltuielilor totale (directe + indirecte) la cantitatea de produse echivalente ():

calcularea costului unitar al fiecarei unitati naturale de produs, sort etc. () prin înmultirea costului pe unitatea de produs echivalent () cu coeficientul de echivalenta calculat (E), dupa relatia:

Coeficientii de echivalenta sunt diferentiati în functie de numarul parametrilor care stau la baza determinarii lor: simpli, complecsi si agregati.

Varianta coeficientilor de echivalenta simpli

Aceasta varianta are la baza alegerea unui singur parametru care este comun tuturor produselor si alegerea unui produs etalon (de baza).

Exemplu:

Într-o întreprindere, din procesul de productie, rezulta patru produse principale (A, B, C, D), care se diferentiaza prin caracteristici tehnico-economice.

Parametrul de echivalare este considerat consumul normat de manopera (tabelul3). Produsul etalon este "C", iar cheltuielile totale de productie sunt de 45.250.000 lei.

Dupa determinarea coeficientului de echivalenta (E) si a productiei exprimate în unitati echivalente (), se determina :

Se determina apoi costul unei unitati fizice de produse (tabelul 4).

TABEL 3

TABEL 4