Procedurile si etapele auditului financiar-contabil

PROCEDURILE SI ETAPELE  AUDITULUI FINANCIAR-CONTABIL

1. CUNOASTEREA GENERALA A CLIENTULUI

Obtinerea informatiilor despre client este un proces continuu si cumulativ de culegere, completare, sistematizare si evaluare de informatii, astfel:

1. inainte de acceptarea misiunii, auditorul trebuie sa obtina cunostinte preliminare despre specificul sectorului de activitate al entitatii, structura proprietatii, structura, competenta si integritatea conducerii, situatia economico-financiara, riscurile si perspectivele entitatii, particularitatile tranzactiilor si operatiunilor etc.;
2. dupa acceptarea misiunii, auditorii colecteaza informatii mai detaliate despre entitatea client. Aceste cunostinte sunt completate in urma evaluarii sistemului contabil si a sistemului de control intern, precum si pe baza probelor colectate de audit. In acelasi timp, aceste cunostinte ii sunt necesare auditorului pentru evaluarea controlului intern si a riscurilor auditului, pentru evaluarea probelor de audit si pentru fundamentarea sfaturilor si a altor servicii oferite clientului;
3. in cazul misiunilor recurente, aceste cunostinte despre client se revad si se completeaza de fiecare data.

Cunoasterea generala a clientului trebuie sa includa:

1. o cunoastere globala a mediului economic si financiar in care entitatea isi desfasoara activitatea;
2. o cunoastere a particularitatilor sectorului de activitate din care entitatea face parte;
3. o cunoastere a specificului organizarii si activitatii clientului.

Cunoasterea entitatii-client ii este utila auditorului in vederea stabilirii riscurilor pe care si le asuma acceptand mandatul. Aceste riscuri se pot datora:

• lipsei de experienta a auditorului in sectorul respectiv de activitate;
• controlului intern insuficient sau cu carente notabile;
• contabilitatii netinute conform regulilor si principiilor general admise sau netinute la zi;
• atitudinii negative a conducerii fata de functia financiar-contabila a entitatii, fata de respectarea legii si a organelor publice si administrative;
• personalului incompetent si rotatiei mari a cadrelor din compartimentele financiar-contabile;
• dezechilibrelor financiare importante, creditelor restante, scaderii cifrei de afaceri, pierderilor care pericliteaza continuitatea activitatii sau care ii determina pe conducatori sa intreprinda unele actiuni nelegale sau nesabuite;
• riscurilor fiscale si juridice;
• nerespectarii principiului independentei exercitiului, a prudentei sau a celorlalte principii contabile;
• conflictelor conducere-actionari, entitate-salariati;
• auditorului precedent care a refuzat reinnoirea contractului cu entitatea datorita nerespectarii normelor legale, neaplicarii masurilor stabilite, neachitarii onorariilor stabilite, limitarii verificarilor etc.

Dupa colectarea si analiza informatiilor, auditorul poate lua una din urmatoarele decizii:

1.     accepta mandatul fara riscuri aparente;

2.     accepta mandatul, insa sunt necesare masuri de supraveghere si proceduri de audit suplimentare;

3.     refuza mandatul.

Daca auditorul accepta mandatul, este recomandabil sa se faca o sinteza referitoare la caracteriticile specifice entitatii intr-o fisa de acceptare a mandatului, care are drept obiective:

1. de a permite colectarea si sistematizarea informatiilor referitoare la identificarea entitatii, a conducerii sale, a obiectului de activitate, a marimii sale etc.;
2. de a consemna lucrarile efectuate inainte de acceptarea mandatului, ca: analiza situatiei financiare si a riscurilor, vizitarea entitatii si discutii cu conducerea, contacte cu auditorul precedent si examinarea documentelor intocmite de catre acesta;
3. de a consemna neajunsurile constatate in aceasta prima etapa a auditului asupra carora urmeaza sa se revina in etapele urmatoare;
4. de a sistematiza informatiile in functie de care se va estima bugetul de timp si onorariile necesare;
5. de a asigura indeplinirea obligatiilor profesionale care decurg dintr-o astfel de acceptare:
• scrisoare catre conducerea entitatii prin care i se solicita acesteia sa confirme informatiile furnizate verbal cu ocazia diferitelor interviuri;
• scrisoare catre confratele anterior;
• scrisoare de acceptare a mandatului si exprimarea intentiei de a incheia contractul de audit.

2. STABILIREA TERMENILOR SI A

CONDITIILOR AUDITULUI

Termenii, conditiile si obiectivele unui angajament de audit se consemneaza intr-o scrisoare de angajament sau intr-un contract. Forma scrisorii de angajament sau a contractului variaza in functie de circumstante. In esenta, o scrisoare de angajament cuprinde:

1. obiectivul angajamentului;
2. responsabilitatea conducerii pentru intocmirea situatiilor financiare;
3. aria de cuprindere a angajamentului, respectiv termenii si conditiile auditorului, facandu-se referiri la reglementarile legale si profesionale. Planificarea angajamentului;
4. faptul ca exista un risc inevitabil ca anumite animalii semnificative sa ramana nedescoperite;
5. dorinta auditorului de a avea acces nelimitat la documentele justificative si la registrele contabile, precum si alte informatii cerute de auditor;
6. descrierea rapoartelor si a altor scrisori pe care auditorul urmeaza sa le remita catre conducerea entitatii auditate;
7. baza de calcul a onorariilor si esalonarea platilor.

Contractul se poate incheia dupa acceptarea scrisorii de angajament sau poate sa suplineasca aceasta scrisoare.

Auditorul apreciaza annual daca modificarile intervenite in situatia entitatii nu influenteaza independenta sa. De asemenea, analizeaza factorii de risc care pot impiedica mutineer contractului.

Auditorul trebuie sa anunte entitatea cu cel putin 60 zile inainte despre intentia de reziliere a contractului.

Cu ocazia misiunilor recurente, auditorii sau conducerea entitatii analizeaza necesitatea modificarii contractului prin intocmirea unor acte aditionale. Auditorii initiaza aceste acte aditionale atunci cand:

apar indicii conform carora clientul nu a inteles obiectivele auditului sau si-a exprimat unele rezerve fata de activitatea auditorilor;

au avut loc modificari semnificative in structura proprietarilor, CA sau conducerii executive a entitatii;

au avut loc modificari importante in volumul si natura activitatii clientului (fuziuni, divizari etc.).

Clientul poate cere si el modificarea unor clauze contractuale referitoare la obiectivele si aria de cuprindere a auditului. Auditorii, inainte de acceptarea acestor modificari, trebuie sa analizeze argumentele entitatii, pentru a stabili daca aceste modificari sunt necesare si oportune. Cu ocazia acestei analize auditorul poate ajunge la concluzia ca:

1. cerintele entitatii sunt justificate datorita noilor circumstante intervenite sau datorita unor inexactitati inserate in contractul incheiat in perioada precedenta. In aceasta situatie auditorul accepta modificarea contractului adaptand in mod corespunzator programele sale de lucru;
2. cerintele conducerii se datoreaza intentiei de limitare a ariei de aplicare a auditului, dorintei unor conducatori de a nu fi verificate unele domenii semnificative, unele categorii de tranzactii si operatiuni care ar putea fi incorecte. In acest caz auditorul trebuie sa poarte discutii cu conducerea entitatii, solicitand revederea unor clauze contractuale. Daca conducerea nu accepta motivatiile si argumentele auditorului atunci acesta trebuie sa se retraga si sa ceara rezilierea contractului. Daca se considera ca este oportuna si necesara auditorul intocmeste o scrisoare catre CA asupra faptului ca termenii noi ai misiunii impusi de conducerea executiva nu-i permit sa obtina o asigurare rezonabila datorita unor limitari;
3. noii termeni ai misiunii duc la transformarea angajamentului de audit intr-un serviciu conex (revizie). In acest caz auditorul va analiza consecintele legale si contractuale ale acestor modificari. Daca modificarea este permisa se intocmeste o noua scrisoare de angajament.