Facultatea de Stiinte Economice
Master Contabilitate, Audit si Informatica de gestiune
SISTEMUL CONTABIL
DIN BELGIA
INTRODUCERE
Economia Belgiei a crescut constant in ultimii 10 ani, incl 616i87g usiv si Produsul Intern Brut. Inflatia a fost tinuta sub control, Belgia reusind sa indeplineasca cerinta U.E. ca datorie anuala interna sa nu depaseasca 3% din PIB. Belgia dispune de o industrie performanta, care depinde, in mare masura, de comertul international. Astfel ea importa aproape toate materiile prime, care ii sunt necesare. Exporturile de marfuri si servicii reprezinta circa 70% din PIB.
Sistemul belgian de raportare financiara si practicile contabile de aici reprezinta un exemplu al modelului continental european. Influentele franceze (ex.: obligatia de a utiliza un anumit standard in practica) sau germane (ex.: un sistem conservator, o lege foarte detaliata si o relatie stransa de raportare financiara si impozitare.) vor fi usor gasite in contabilitatea belgiana.
La inceputul anilor 1970, Belgia a fost una dintre cele mai subdezvoltate tari ale Europei in materie de raportare financiara. Legislatia referitoare la conturile anuale a fost veche, precum si a evidentei contabile in sine care era confuza, incoerent si - pentru cele mai multe companii - destul de primitiva. In mai putin de 20 de ani, raportarea financiara a fost reformata si transformata, cand Belgia a pus in aplicare directivele Comunitatii Europene.
CAP. 1 CONSIDERENTE GENERALE
1.1 Date generale privind economia Belgiei
Medul de afaceri si cel concurential
Belgia are un climat de afaceri liberal in care firmele de stat, incluzand serviciile postale, caile ferate si transportul public, reprezinta o cota nesemnificativa din totalul activitatii productive. Guvernul Belgian limiteaza cat mai mult interventia sa in economie.
Cateva corporatii domina economia Belgiei, ele avand un rol hotarator in fiecare sector al economiei, incluzand industria, finantele si comertul. Guvernul Belgiei nu impune investitorilor straini limitari sau controale restrictive, rezultand un climat investitional liberal. Se solicita totusi anumite aprobari a unor comisii care reglementeaza modalitatea de realizare a serviciilor in industrie, banci, asigurari, leasing etc., respectarea anumitor reguli de protectie a consumatorilor, obtinerea unor autorizatii de constructii, demolari etc. din partea administratiilor locale, asigurarea conditiilor de protejare a muncitorilor in sensul de a nu lucra in conditii periculoase, sau de poluare etc.
Companiile straine se bucura in Belgia de tratamentul national, fiind asimilate celor indigene. Nu exista restrictii de repatriere a capitalului si profitului si nici cerinte in ceea ce priveste participarea belgiana la constituirea unei firme cu capital strain.
Pentru a preveni distorsionarea competitiei in afaceri cu celelalte tari membre ale U.E., Belgia a intarit legislatia, care interzice acordurile, deciziile sau practicile ce restrang concurenta, cum ar fi obligativitatea folosirii unor preturi fixe, limitarea sau controlul productiei, a pietelor sau investitiilor, impartirea pietelor sau surselor de aprovizionare.
Sistemul bancar belgian este format din Banca Centrala (a carui rol determinant in realizarea politicii monetare belgiene a fost preluat de Banca Europeana Centrala), Comisia Bancara (care supervizeaza activitatea institutiilor financiare, incluzand bancile, companiile de investitii, companiile de asigurari etc.) si bancile comerciale a caror filiale si sucursale functioneaza in cadrul centrelor comerciale si financiare din numeroase tari. Bancile belgiene utilizeaza sisteme moderne si automate de realizare a tranzactiilor bancare interne si internationale. De altfel, sediul SWIFT se afla la Bruxelles. In Belgia isi desfasoara activitatea o serie de banci internationale de prim rang.
Economia este puternic orientata spre sectorul serviciilor, dar prezinta diferente regionale importante intre Flandra, regiunea mai dinamica, si Valonia, regiune aflata intr-o perioada postindustriala afectata de dezafectarea industriilor traditionale. Ca unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene, Belgia sprijina integrarea economica europeana si politici de economie deschisa. In 1999, Belgia a adoptat moneda EURO care a inlocuit francul belgian definitiv in 2002. Din 1922 Belgia si Luxemburgul formeaza o zona economica comuna, iar din 1944 aceste tari fac parte din zona economica Benelux.
Belgia a fost prima tara din Europa Continentala care a trecut printr-o perioada de revolutie industriala la inceputul secolului al- XIX-lea. Pana la jumatatea secolului urmator, egiunea miniera si metalurgica valona s-a dezvoltat puternic, in timp ce Flandra a ramas preponderent o regiune agrara. Anii 1970 au reprezentat o perioada de receseie datorita crizelor petroliere si a declinului industriei metalurgice. Politicile economice mai liberale din Flandra au facut ca centrul economic al tarii sa se deplaseze spre nord.
Economia Belgiei si infrastructura de transport sunt puternic integrate cu cele a Europei de Vest. Pozitionarea tarii in centrul unei regiuni puternic industrializate fac ca Belgia sa fie una dintre primele zece tari in clasamentul comertului international. Economia este caracterizata de o forta de munca foarte productiva, un PIB ridicat si exporturi importante. Principalele produse de import sunt: alimente, echipamente industriale, produse petroliere si chimice, accesorii si textile. Principalele produse de export sunt automobilele, produse alimentare, otel, produse petroliere, mase plastice, textile, diamante finisate
In 1830, Belgia a devenit stat independent, iar in timpul celor doua Razboaie Mondiale a fost ocupata de Germania. In ultima jumatate de secol a prosperat ca tara moderna cu o tehnologie moderna, fiind membru NATO si al UE. Steagul Belgiei a fost recunoscut oficial in 1831, ceea ce semnifica recunoasterea Belgiei ca stat independent. Asezarea verticala a culorilor este preluata de la steagul Frantei.
Produsul intern brut 311,02 miliarde Euro;
PIB / locuitor: 29385 Euro
Cresterea economica: 2,5%
Cresterea productiei industriale: 1,9%
Rata inflatiei:1,7%
Principalii parteneri comerciali: Germania, Franta, Olanda,
Marea Britanie si Italia.
1.2. Inceputurile sistemului contabil belgian
Mediul de afaceri belgian, care s-a dezvoltat foarte incet, a costat dintr-un numar foarte mare de intreprinderi mici si mijlocii apartinand grupurilor de intreprinderi. Aceste companii au fost finantate in principal prin intermediul imprumuturilor de la creditori, in special, a bancii si a capitalului grupului.
La inceputul secolului XX caracteristicile se schimba. Tot mai multe companii isi fac loc pe piata si deci bursa de valori si investitii este in contina crestere. Pana la punera in aplicare a directivelor CE, Raportarea financiara a fost orientata spre furnizarea informatiilor creditorilor in loc de investitori. Prin urmare, sistemul contabil belgian a fost si este inca domninat de principiul prudentei.
In anii 1970, in urma adoptarii directivelor CE au fost introduse in Belgia cateva reglementari noi si extinse de contabilitate. Legea contabilitatii impreuna cu decretele regale au fost foarte detaliate, pentru ca Belgia are o traditia a unui sistem codificat de legi, ca si Germania. In plus, utilizatorii informatiei contabile, expertii contabili si auditorii impartasesc opinia referitoare la respectarea acestor norme juridice detaliate ce ofera o imagine fidela si reala. Noul mileniu va imparti Belgia in doua grupuri in ceea ce priveste raportarea financiara. Companii listate la bursa vor pregati situatiile financiare consolidate conform IAS-urilor sau IFRS-urilor. Cele nelistate la bursa vor adopta una dintre reglementarile internationale iar companiile mici vor continua raportarea traditionala potrivit legislatiei belgiene.
1.3 Cadrul juridic si institutional
Legea societatilor comerciale:
Inainte de legea contabilitatii din 1975, legislatia cu privire la organizarea contabilitatii a fost aproape inexistenta in Belgia. Doar cateva articole regasite in Codul Civil in concordanta cu cerintele de raportare financiara a companiilor. Aceste articole au fost luate din ordonanta fraceza Colbert / Savary din 1673 iar din anul introducerii lor in legistatia belgiana, au mai avut loc putine schimbari pana in 1975. Prima lege belgiana, Codul de Comert ( mai 1873) includea cerinta de a intocmi un bilant si un cont de profit si pierdere. Legea nu specifica nici un fel de reglementare cu privire la modul de intocmire a acestora, nefiind stabilite nici un fel de restrictii. Ca o consecinta a publicarii situatiilor financiare, s-a demonstrat incomparabilitatea cu situatiile alor societati precum si irelevanta in fata utlizatorilor de inforamtie contabila. Legea preciza doar ca toate deprecierile necesare trebuie sa fie inregistrate in contul de profit si pierdere.
O data cu amendamentele legii din 1975, au fost introduse o serie de precizari cu privire la intomirea bilantului. Aceasta a constat in urmatoarele rubrici: pe partea de activ permanent, activele circulante activele imobilizate a trebuit sa fie prezentate separat. In pasiv, datoriile interne angajate si cele negarantate ar trebuit sa fie prezentate (art. 75). Aceasta lege, care a dominat modalitatea de raportare financiara de pana la 1975, a ramas nedezbatuta cu privire la metodele de evaluare.
Introducerea acestei legislatii a fost o piatra de hotar in istoria raportarii financiare in Belgia. O data cu decretele regale, Legea este singura sursa de regulamentare obligatorie privind evidenta contabila si pentru companiile industriale si comerciale. Fiind parte codificata a unui sistem de drept, Legea Contabilitatii si decretele legale aferente sunt foarte detaliate. Ele contin numeroase cerinte pentru tinerea contabilitatii si prescrie formate, nu numai pentru bilant si din contul de profit si pierdere, dar, de asemenea, pentru notele explicative.
O a doua sursa privind reglementarile contabile din Belgia, dar care nu au un caracter obligatoriu, sunt sugestiile emise de catre Comisia privind standardele de contabilitate (CBN) . Legea contabilitatii contine articole care reglementeaza crearea de CNC / CBN. Responsabilitatile sunt stabilite conform articolului 14, dupa cum urmeaza:
Reprezentantii profesiei contabile si a celei de auditor impreuna cu reprezentantii Ministerului de Finante si Ministerul Intreprinderilor Mici si Mijlocii se bazeaza pe prevederile conforme cu CNC / CBN. Acestea sunt considerate a fi autoritare, insa nu au puterea unei legi.
Pana in anul 1990 companiile au avut numai obligatia de a intocmi contabilitate simpla. Contabilitatea consolidata a fost considerata ca fiind un element exotic si companiile nu le pregateau de buna voie, in principal, pentru ca ei nu erau familiarizati cu acest concept. Prin decretul regal din 6 martie 1990, cea de-a saptea directiva a fost pusa in aplicare in Belgia. Legiuitorul a ales impunerea intocmirii situatiilor consolidate doar pentru grupurile foarte mari. In cazul in care o societate belgiana avea sa isi pregateasca conturile in conformitate cu GAAP-urile internationale, trebuia sa solicite permisiunea de a face acest lucru. Guvernul a decis sa lucreze cu scutiri individuale, care vor fi acordate de catre ministrul Economiei. Companiile considerate eligibile pentru a aplica standarde internationale de contabilitate, sunt numite 'jucatori globali”. Un jucator global este o companie care indeplineste una sau mai multe dintre urmatoarele criterii:
intreprinderea este (sau urmeaza) listata pe piata straina de capital,
intreprinderea are o activitate internationala semnificativa
societatea-mama a intreprinderii utilizeaza standarte internationale in raportarile sale financiare
operatiunile intreprinderii se afla in anumite sectoare (precum petrolul) unde utilizarea normelor contabile straine este larg raspandita.
1.3. Legislatia belgiana prinvind domeniul contabil
Principalele surse de legislatie belgiana in domeniul contabil sunt 'Legea cu privire la conturile de intreprinderi' si 'Codul de companie (Code.) si cu respectivele lor de puneri in aplicare. In plus, Codul Fiscal de Venituri (CIR), cu decretele sale de aplicare, exercita o influenta semnificativa asupra contabilitatii tuturor societatilor din sistemul belgian.
Adoptarea Standardelor Internationale de Contabilitate si Standardele Internationale de Raportare Financiara (IAS / IFRS) in Uniunea Europeana este parte a Comisiei Europene la nivel global armonizarea politicii fiscale ale caror scop este de a stabili o baza comuna de impozitare. Impactul unui IAS / IFRS contabil si fiscal, bazat pe povara fiscala efectiva a companiilor belgiene mari, nu este uniforma intre sectoare. Unele sectoare, cum ar fi constructia de automobile si vehicule, au experienta mult mai mare in cresterea sarcinilor fiscale, fiind mult mai eficiente decat altele. La nivel global impactul este relativ important. Analiza se efectueaza utilizand analize de impozitare europene (ETA), un multi – perioada de transmitere. Intr-un context european, un IAS / IFRS pe baza de impozitare va duce la cresterea efectiva a impozitarilor, in toate tarile. Cu toate acestea, se va mentine, probabil, cea mai competitiva impozitare comparativ cu tarile UE. De asteptat ca largirea bazei de impozitare ar putea constitui o oportunitate de a reduce rata impozitului pe venit corporativ, fara a schimba total povara.
Cea de-a doua jumatate a secolului 19 si cea de-a 20-lea au fost perioade de gandire, in Belgia, intensiv despre modalitatile de organizare a evidentei contabile si de raportare financiara. Inainte de 1983 au existat mai multe propuneri de la profesionistii contabili si profesionisti ai mediului academic, precum si initiative private de la organismele industriale.
In Belgia, in ciuda adoptarii IFRS pentru situatiile financiare consolidate de mai multe tipuri de companii, GAAP-urile belgiene raman necesare contabilitatii in cadrul companiilor pentru situatiile financiare, din cauza impactului impozitarii si a legilor interne si IMM.
1.4. Notiuni despre fiscalitate in mediul economic
Principiul neutralitatii fiscale.
Prima lege din domeniul fiscalitatii a aparut in 1930 cand Belgia a devenit independenta. Insa conceptul de impozitul pe venit a fost introdus inca din 1913. Deoarece statutul de impozitare a ramas destul de ambiguu cu privire la definirea de veniturilor impozabile, reglementarile fiscale (emise de catre autoritatile fiscale si care decurg din hotararilor judecatoresti) au fost dezvoltate. In primii 70 de ani din secolul al XX-lea, companiile isi evaluau activele, pasivele, veniturile si cheltuielile in functie de de normele fiscale, pentru a determina venitul impozabil. Aceste reguli fiscale au devenit implicit norme contabile deoarece legea societatilor comerciale nu au oferit nici o regula privind evaluarea. In acest mod s-a creat o legatura puternica intre contabilitate si fiscalitate, legatura care exista si in ziua de astazi.
De la mijlocul anilor 1970 a aparut un o noua situatie. Companiile s-au confruntat cu un nou set complet de reguli contabile, o data cu introducerea Legii Contabilitatii in 1975. In multe alte tari companiile se aflau in aceeasi situatie, existand puternice diferente intre raportarea financiara si impozitare; acestea fiind depasite prin introducerea unor impozite amanate in raportari. Cu toate acestea, la mijlocul anilor 1970, conceptul de impozit amanat era necunoscut membrilor sistemului economic belgian. Mai mult, ei s-au opus ideii de a intocmi doua seturi de situatii financiare: pentru scopuri contabile si fiscale, considerand acest concept ca fiind o povara administrativa. Ca raspuns la nemultumirea lor, guvernul a introdus Principiul neutralitatii fiscale. Introducerea acestuia a fost o optiune politica deoarece guvernul nu a dorit ca sistemul de taxe si impozite si de calcul a veniturilor impozabile sa fie schimbat prin introducerea acestei noi legi a contabilitatii. Prin expunerea motivelor sale se precizeaza: ’Guvernul va asigura neutralitatatea fiscala iar atunci cand va fi necesar se vor lua masuri administrative sau juridice’. Neutralitatea fiscala a fost obtinuta in felul urmator: administratia fiscala a acceptat toate normele din Legea Contabilitatii impreuna cu decretele privind deprecierea, in schimbul aprobarii principiului neutralitatii fiscale. In preambul la decretul regal din 18 octombrie 1976 Parlamentul a afirmat ca regulile fiscale vor diferi de cele contabile numai in situatii exceptionale.
La prima
vedere au existat multe distorsiuni intre legislatia fiscala si legea
contabilitatii.
In scopul de a le elimina, Guvernul a procedat in mai multe moduri: in primul
rand, a schimbat anumite aspecte ale statutului fiscal pentru a le aduce in
conformitate cu Legea Contabilitatatii;
in al doilea rand, itemi din contabilitate au fost modificati pentru a armoniza
contabilitatea cu tratamentul fiscal aprobat. Aproape la 20 de ani de la
punerea in aplicare a Legii Contabilitatii si a principiul neutralitatii
fiscale, se putea spune ca obicetivul a fost atins doar in parte. In multe
cazuri, legislatia fiscala si cea administrativa accepta regulile contabile. Cu
toate acestea, neutralitatea este amenintata constant de faptul ca Parlamentul
adesea foloseste masuri fiscale pentru a stimula economia.
Sistemul de
impozit pe venit Sistemul belgian include
urmatoarele patru tipuri principale de taxe:
1. impozite pe venituri, inclusiv impozitul pe venit corporativ. (ca persoana
juridica de venituri
2. taxe privind transferul de
proprietate, bunuri si servicii, constand din taxa pe valoare adaugata (TVA),
de inregistrare si de taxe de timbru, vamale si a accizele, precum si de
succesiune (mostenire de impozitare).
3. impozitele pe proprietate, si 'bunuri mobile' impozitul pe
dividende, dobanzi si redevente:
4. comunale (adica locale)
Pentru companiile corporative impozitul pe venit este cel mai important. Desi oficial impozitul venit este calculat ca 39 % (pentru firmele al caror profit este de pana in € 322 300 ($ 350 000) poate beneficia de o rata mai mica. Taxa efectiva calculata la profit variaza intre 10% si 30% pentru intreprinderile mari si intre 20% si 30% pentru intreprinderile mici si mijlocii. Aceste cifre dovedesc faptul ca multe companii belgiene se folosesc de taxe speciale deductibile sau alte taxe pentru evitarea structurilor.
I Taxele pe veniturile individuale variaza intre 0 si 55%, iar pentru dividende este de 25%. La dobanzile bancare se aplica un impozit de 15%.
Se aplica urmatoarele exceptii de la plata TVA :
Exporturile de bunuri catre persoanele stabilite in tari in afara U.E.;
Importurile temporare si re-exporturile de marfuri care in general sunt operatiuni libere de aplicarea unor taxe;
Transferarea unui segment complet de afaceri ;
Majorarea in cash a capitalului unei companii.
In Belgia se aplica urmatoarele niveluri ale TVA:
1% pentru tranzactiile cu aur;
6% pentru marfurile si serviciile clasificate ca fiind de natura sociala;
12% pentru marfurile destinate consumului curent, precum si pentru serviciile care au importanta deosebita pentru scopuri economice, sociale sau culturale;
21% pentru celelalte marfuri.
TVA se aplica la valoarea pretului din factura, la care este adaugata taxa vamala (daca este cazul), ambalajul si cheltuielile de transport si asigurare.
Pentru rentele obtinute de detinatorii de proprietati imobiliare se percepe o taxa de la 1,25% la 2,5%, care variaza in functie de localizarea proprietatii.
Taxele locale, percepute de administratiile locale, variaza intre 0 si 10%, cele mai frecvente fiind intre 5 si 9% din veniturile taxabile ale persoanelor individuale.
Accizele in U.E. sunt percepute pentru productia si importul de combustibili, tigari, alcool si produse alcoolice si uleiuri minerale. In Belgia, accizele mai sunt aplicabile cafelei si bauturilor ne-alcoolice, precum si produselor importate peste anumite limite cantitative.
1.5. Profesia contabila
Profesia contabila s-a dezvoltat foarte incet in Belgia. Pentru ca marea majoritate a firmelor au fost finantate prin grupuri de intreprinderi si capital extern, partenerii implicati au fost multumiti de informatiile de care beneficiau. Astefel nu era nevoie de o dezvoltare a profesiei care ar duce in final si la dezvoltarea standardelor de contabilitate. Institutul de conturi a fost creat prin Legea din 22 iulie. Influenta profesiei contabile si a celei de audit a fost foarte limitata chiar si la mijlocul anilor 1970. Reorganizarea Institutului a dus in 1999 la formarea unui nou organism profesional, Institutul Expertilor Contabili in cadrul Institutului de Contabili si Consilieri Fiscali (lnslituut Contabililor en voor Belastungconsulenlen (1AB) / Institui des Experts-comptablcs el des Conseils fiscaux (IEC) care a stabilit functiile auditorilor dinte cele ale contabililor, reglementand relatiile dintre cele doua institute. In prezent, sarcina principala a menbrilor Instiiuut van dc Contabilii en Relaslingeonsulenten / lnstilut des Bxperts-comptables et des Conseils fiseaux (aproximativ 8000 membrii) este de a oferi intreprinderilor mici si mijlocii ajutor in pregatirea situatiilor financiare.
1.6. Obiective, ipoteze si caracteristici calitative
Conceptul de imagine fidela a fost introdus in legislatia belgiana ca parte a procesului de armonizare. Acesta a fost un concept nou in viziunea belgiana dar este interpretat ca dand sensul intregii situatii financiare, care trebuie sa ofere o imagine reala si transparenta asupra imaginii firmei. De fapt, acest concept nu a fost niciodata absorbit de practicienii belgieni, insa contul de profit si pierdere si bilantul nu au impiedicat vizualizarea unei imagini fidele, iar o dezvaluire a notelor anexate este suficienta pentru a corecta situatia initiala.
In ceea ce priveste relatia dintre substanta si forma, forma juridica este, de obicei, aderata la ea, cu toate ca in ultimii ani, au existat unele semne de schimbare, cum ar fi o cerinta de a valorifica leasingul financiar, in cazul in care substanta economica ar respinge forma.
In general, sistemul contabil belgian prezinta un puternic caracter fiscal in prezentarea situatiilor financiare, incorporand si o imagine fidela a patrimoiului. Acest lucru este valabil nu numai companiilor mici, dar mai ales celor consolidate Pregatirea declaratiilor financiare este considerata de comunitatea de afaceri si de profesia contabila ca o modalitate de indeplinire a cerintelor detaliate stabilite in statutul de contabilitate.
Legi speciale si decrete regale coexista cu rapoartele anuale de societati de holding, companii de asigurari, fondurile de pensii si spitale.
Legea
contabilitatii cu privire la conturi individuale ale unei companii contine
reglementari detaliate cu privire la procedurile de contabilitate, include o
descriere detaliata standard de conturi detaliate si un formular oficial, nu
numai pentru a bilant si a contului de profit si pierdere dar si pentru note. Decretele legale cu privire la conturile
consolidate cuprind o detaliere a bilantului consolidat si contul de profit si
pierderi, dar nu si
detaliate pentru formatul notelor explicative.
Fiecare
intreprindere, tinand seama de natura speciala a activitatii sale, trebuie
sa definineasca reguli pentru a fi
utilizate la evaluare prin metoda inventarului sau de afaceri si in
special, de stabilire si de ajustare, depreciere, provizioane pentru riscuri si
cheltuieli si a reevaluarilor. Evaluarea, deprecierea, provizioanele pentru
riscuri si cheltuieli trebuie sa indeplineasca criteriile de prudenta,
sinceritate si buna credinta.
Principiul prudentei
este discutat in continuare in conditiile legii, dar criteriile de sinceritate
si buna-credinta nu sunt definite in mod explicit. In plus, legiuitorul prevede
ca pentru a fi in concordanta cu principiile si telurile stabilite, trebuie
respectat si principiul prudentei, dar nu il defineste pe acesta din urma.
Principiul continuitatii activitatii - cu exceptia cazurilor expres mentionate in conturile anuale, se presupune ca situatiile contabile au fost intocmite in concordanta cu principiul continuitatii activitatii.
Principiul permanentei metodelor - metodele de evaluare nu trebuie sa fie schimbate de la un exercitiu financiar la urmatorul. In cazul unei abateri de la acest principiu, elementele cele mai importante trebuie schimbate in conformitate cu noua metoda, in deschiderea bilantului in anul in care au avut loc modificarile. Aceasta implica faptul ca efectul cumulat al schimbarilor de la inceputul anului financiar nu trebuie sa fie introduse in contul de profit si pierdere, dar ar trebui introduse direct in capitalurile proprii. Micile societati, pot totusi sa treaca efectul cumulat direct in contul de profit si pierdere. O schimbare in politicile contabile va implica inevitabil faptul ca sumele declarate in contul de profi si pierdere, bilant si raportul anual nu pot fi comparate cu cele din anii anteriori.
Principiul evaluarii permanente Legislatia prevede faptul ca elementele componente ale activelor si pasivelor trebuie evaluate in mod individual. Scopul acestei dispozitii este de a evita adoptarea unei abordari a portofoliului in evaluarea acestor elemente. Prin urmare, nu este permis ca in vederea unei evaluari sa se adopte un punct de vedere in care evaluarea unui activ sa fie prea ridicata in comparatie cu evaluarea prea mica a unui alt activ.
Principiul independetei exercitiului Se vor lua in considerare toate veniturile si cheltuielile corespunzatoare exercitiului financiar pentru care se face raportarea, fara a se tine seama de data incasarii sumelor sau a efectuarii platilor. Aceasta a presupus trecerea de la conceptele de incasari si plati la o contabilitate de angajamente care acorda prioritate cauzelor asupra efectelor, inregistrandu-se mai intai angajamentele si apoi executarea lor.
Principiul intangibilitatii - potrivit acestui principiu bilantul de deschidere al unui exercitiu trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent, pentru a asigura continuitatea si coerenta informatiilor privind pozitia financiara si rezultatele realizate si pentru a evita pierderea de informatii.
Totusi, in conformitate cu normele contabile internationale, exista si anumite exceptii cu privire la acest principiu, pentru anumite corectii care se impun intreprinderilor care aplica pentru prima data reglementari contabile aferente unui nousistem contabil ce presupune retratarea soldurilor finale ale exercitiului anterior schimbarii.
Principiul necompensarii - Valorile elementelor ce reprezinta active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezinta capitaluri proprii si datorii, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu exceptia compensarilor intre active si capitaluri proprii si datorii, permise de reglementarile legale. Orice compensare ar avea ca efect o pierdere de informatie si deci reducerea fidelitatii imaginii reflectate de catre situatiile financiare ale entitatilor economice.
Principiul pragului de semnificatie Presupune ca orice element care are o valoare semnificativa si care prin importanta lor afecteaza deciziile, trebuie prezentat distinct in situatiile financiare. Elementele cu valori nesemnificative vor fi insumate, nefiind necesara prezentarea lor separata.
Prin aplicarea acestui principiu, informatiile prezentate in situatiile financiare trebuie sa evite cele doua extreme posibile:
sa fie prea sintetice si asta cu cat mai mult cu cat trebuie respectat si principiul noncompensarii;
sa fie prea abundente in detalii nesemnificative pentru luarea deciziilor.
Actul privind situatiile financiare nu contine nicio orientare concreta cu privire la metodele de evaluare care ar trebui folosite in cazul in care compania nu ar mai avea o activitate continua. Oricum, in practica generala regulile de evaluare a activelor si pasivelor sunt intr-o anumita masura similare celor utilizate in bilantul de lichidare. Acest lucru implica faptul ca valorile realizabile nete sunt utilizate in cazul activelor si ca provizioanele sunt pentru acoperirea pasivelor in legatura cu restructurarea sau inchiderea afacerii.
Desi in general, normele de evaluare raman vage, acest lucru nu inseamna ca pregatirea situatiilor financiare este necesar mai mult timp fata de momentul evaluarii activelor, pasivelor, a cheltuielilor si veniturilor.
CAP.2 ELEMENTE DE RAPORTARE FINANCIARA ANUALA
Bilantul – principii
generale de clasificare
Actul privind intocmirea situatiilor financiare prevede ca situatiile anuale si situatiile consolidate trebuie redactate intr-o maniera clara, in conformitate cu legea si normele emise. Punctul de plecare al Actului privind Intocmirea Situatiilor Financiare este faptul ca formele detaliate contribuie la realizarea imaginii de ansamblu si a mijloacelor de comparatie mentionate mai sus.
Bilantul poate fi prezentat atat in format orizontal cat si vertical. Contul de profit si pierderi poate fi prezentat in formatul de tip lista prin clasificarea cheltuielilor si veniturilor dupa tipul sau natura lor. Structura bilantului si a contului de profit si pierderi pot fi schimbate de la un an la altul numai in cazul unor circumstante special care se aplica. Doua formate nu pot fi combinate. Orice modificari facute trebuie sa fie specificate si explicate in note.
Dispozitiile privind prezentarea bilantului si a contului de profit si pierdere intr-un format specific se aplica la toate tipurile de companii care intra sub incidenta legii. Relatari privind anumite reguli se aplica doar in cazul intreprinderilor mici si mijlocii. Legea nu se aplica bancilor, institutiilor de credit si societatilor de asigurari.
Situatiile financiare sunt reglementate pe de-o parte din raportul anual ce consta in bilant, contul de profit si pierdere si notele explicative la bilant. Bilantul trebuie sa fie prezentat imediat dupa incheierea exercitiului financiar si trebuie sa indice pierderea sau profitul perioadei trecute. LegislatiA belgiana a stabilit ca forma bilantului sa fie pe orizontala. In ceea ce priveste contul de profit si pierdere, fiecare societate are posibilitatea de a alege modul de prezentare: orizontal sau vertical. In conturile consolidate companiile poat prezenta situatia, fie prin natura lor sau de functie.
Societatile cu raspundere limitata, private sau publice, cooperativele sau parteneriatele pe actiuni trebuie sa includa un raport al administratorului, si, bineinteles, un raport de audit in cazul in care acestea sunt supuse auditului. Publicarea unor declaratii, cum ar fi fluxul de numerar sau rapoartele de mediu, este optionala. Cu toate acestea, cu scopul de a fi in masura sa evalueze rezultatele firmei, pentru a crea locuri de munca, companiile sunt obligate prin lege sa ofere date specifice cu privire la politica de ocupare a fortei de munca. Din 1995, bilantul social a devenit parte integranta a situatiilor financiare ale unei companii.
Acest bilant social este format din patru capitole. Un capitol include o imagine de ansamblu a numarului de personal angajat la data elaborarii bilantului, analize intre modalitatea de lucru la norma intreaga si jumatate de norma, precum si pe categorii de personal (de exemplu, manual, calificat in productie, personal tesa, personal de conducere). Capitolul doi ofera doua explicatii pentru modificarea numarului de persoane angajate in ultimii ani. Capitolul trei include informatii cu privire la modul de utilizare a stimulentelor din partea Guvernului. Capitolul patru include informatii cu privire la suma cheltuita pe educatie si formare profesionala si a numarului de angajati care au participat la aceste. Companiile care sunt autorizate sa-si prezinte conturile anuale intr-o versiune prescurtata au, de asemenea, permisiunea de a publica o versiune prescurtata a bilantului social.
Firmele cotate la bursa trebuie sa prezinte periodic sau ocazional diverse rapoarte informative, cu privire la situatia firmei. Cele periodice se prezinta la jumatate de an si dupa un an. In raportul semestrial are urmatoarele elemente minimale ce trebuie a fi dezvaluite: cifra neta de afaceri pentru o perioada de sase luni, rezultatul extraordinar, rezultatul financiar, precum si rezultatele inainte si dupa impozitare. Raportul trebuie sa contina informatii cantitative, impreuna cu o explicatie a rezultatelor si un rezultat cu privire la situatia societatii. De asemenea se cere a fi o comparatie cu situatiile financiare precedente. Acest raport ar trebui sa fie disponibil, cel mai tarziu, dupa trei luni de la sfarsitul celei de-a doua perioade a anului financiar. Elementele calitative din raportul intermediar trebuie sa fie calculate si evaluate in conformitate cu dispozitiile legii contabilitatii. Raportul intermediar ar trebui sa precizeze daca acele situatii sunt auditate.
Raportul anual este compus din conturi individuale, conturi consolidate, raportul administratorului, auditorului si raportul anual privind diagnosticul si pozitia actuala a firmei. Acest buletin contine aceleasi elemente prezentate la raportul de la jumatatea anului, cu toate acestea, cifrele sunt prezentate pentru o perioada de un an. Aceste date cantitative trebuie sa fie insotite de o explicatie a rezultatelor si informatiilor cu privire la activitatea firmei. Mai mult decat atat, ar trebui sa fie mentionate daca datele au fost verificate si daca auditorul a emis un raport calificat . In acest caz, continutul de calificare, trebuie sa fie dezvaluit.
In plus, societatile cotate trebuie sa comunice imediat, printr-un raport ocazional, orice informatie care ar putea influenta pretul actiunilor sau alte instrumente financiare emise de societate, in cazul in care informatiile au caracter public. Companiile listate ca fiind noi pe piata trebuie sa publice trimestrial informatii cu privire la cifra de afaceri si de rezultatele lor, impreuna cu estimarile viitoare.
Companiile care au un angajat al Consiliului trebuie sa pregateasca un raport special cu privire la situatia financiara a companiei pentru acest lucru. Informatiile prezentate lucratorilor Consiliului pot fi aprobate de catre auditorii financiari. Auditorii vor analiza si vor declara ca informatiile reprezinta situatia reala de la companie si va astepta participarea la reuniunea Consiliului pentru ca acesta sa raspunda la intrebari
2.1. Practici de recunoastere si masurare
O comparatie intre reglementarile belgiene si Standardele Internationale de Contabilitate IAS este prezentata mai jos. In Belgia, practicile de masurare si de recunoastere sunt aproape identice cu procedurile prevazute de legea internationala de reglementare contabila.
Comparatie intre reglementarile contabile belgiene si Standardele Internationale de Contabilitate:
IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare. Sunt incluse aceleasi principii contabile ca si in standardele de contabilitate. In ceea ce priveste substanta peste forma, forma juridica de obicei, domina. In ceea ce priveste continutul situatiilor financiare, declaratia prinvind un flux de numerar nu este necesara in Belgia, iar o declaratie de modificari asupra capitalul este necesar doar pentru a conturilor consolidate.
IAS 2 Stocuri. Tratate in mod similar, in art 32 si 35-39 (RD 20011: FIFO. LIFO si media ponderata a costurilorr acceptate.
IAS 7 Situatiile fluxurilor de trezorerie. Nu exista reglementari privind acest standard.
I IAS 8 Politici contabile, modificari in estimarile contabile si erori Rezultatele ordinare si extraordinare sunt abordate intr-un mod similar in partea IV din RD 2001. Nu exista nici o reglementare privind corectarea erorilor fundamentale: o redeclarare a balantei de deschidere nu este permisa; modificari contabile abordate in art 30 si 127; numai cele din normele de evaluare si de prezentare sunt mentionate singura cerinta fiind in notele explicative la bilant.
IAS 10 Evenimente ulterioare
datei bilantuluiAbordare este similara in ambele seturi de reguli: dupa
balanta de verificare nu pot fi modificate elemente decat prin ajustari in
cazul in care acestea se refera la conditiile existente la data de balantei.
IAS 11 Contracte de
constructii. Tratate de cercetare-dezvoltare in anul 2001. Ambele metode de
evaluare sunt permise: metoda contractului sau procedeul de finalizare.
IAS 12 Impozitul pe profit. Doar impozitul amanat este recunoscut. De preferat ca metoda de evaluare sa fie combinata cu una de recunoastere a diferentelor temporare.
IAS 14 Raportarea pe segmente. In notele explicative diferentele dintre diferitele segmente ale industriei si geografice ar trebui sa fie raportate.
IAS 16 Imobilizari corporale tratate in mod similar.
IAS 17 Contracte de leasing.
Principiile de baza de care beneficiaza in calitate de leasing financiar sau de
operare de leasing sunt definite in text
IAS 18 Venituri din
activitati curente. Conceptul de venituri nu este explicat in dreptul
belgian de contabilitate.
IAS 19 Beneficiile angajatilor. Numai art. 54 (RD 2001) se ocupa de pensii si se limiteaza la descrierea din aceste situatii, in care nici o dispozitie de pensii ar trebui sa fie prezentata in bilant.
IAS 20 Contabilitatea subventiilor guvernamentale si prezentarea informatiilor legate de asistenta guvernamentala. Subventiile guvernamentale aferente activelor trebuie prezentate in bilant si separate de impozitele amanate. Prezentarea de subventii aferente activelor este in conflict cu IAS 20. Toate celelalte subventii trebuie sa fie prezentat sub forma de venituri (art. 95. RD 2001).
IAS 21 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar. Tranzactiile straine in valuta sunt reglementate doar de Buletinul 20 CNC/CBN. Prevederea este in conformitate cu IAS 21 cu exceptia castigurilor nerealizate care ar trebui raportatate ca venituri amanate. Pentru traducerea situatiilor financiare ale filialelor straine, decretele consolidate permit aplicarea a doua metode: monetare / non-monetare si metoda de inchidere rata metoda, insa standardul nu prescrie atunci cand fiecare din ele ar trebui sa fie aplicate.
IAS 22 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar. Reorganizarile duty-free sunt prescrise utilizand o metoda comparabila cu punerea in comun a intereselor, cu cateva exceptii:
-reorganizari impozabile
-Consolidarea
IAS 23 Costurile indatorarii Cele doua metode sunt permise: capitalizarea si vanzarea.
IAS 24 Prezentarea informatiilor privind partile legate. Dezvaluirea ar trebui sa fie facuta in notele explicative ale bilantului asupra activelor financiare, creantelor si investitiilor, creditele datorate partilor afiliate si rezultatele financiare obtinute de la acestia. De asemenea, cuantumul datoriilor din aria securizata a companiei trebuie sa fie dezvaluit in note.
IAS 26 Contabilizarea si raportarea planurilor de pensii. Un decret regal (1 aprilie 1991) se refera la situatiile financiare ale fondurilor de pensii. Aceste situatii financiare au multe similitudini cu standardele financiara a societatilor de asigurare, in Belgia, si nu sunt in conformitate cu activele nete cerute de IAS 26.
IAS 27 Situatii financiare consolidate si individuale. Decretul consolidat din martie 1991 este in conformitate cu cea de-a saptea directiva, si, de aceea, intr-o mare masura este aceeasi ca si IAS 27. Numai investitiile filialelor in societatea-mama ar trebui sa fie transportate la costul de achizitie sau reevaluate.
IAS 28 Investitii in entitatile asociate. Investitiile in asociati in cazul in care acestia au constituit declaratiile utilizand metoda punerii in echivalenta, metoda costului sau o suma relevanta ar trebui sa fie utilizata.
IAS 29 Raportarea financiara in economiile hiperinflationiste. Nu exista reglementari privinD hiperinflatia.
IAS 30 Informatii prezentate in situatiile financiare ale bancilor si ale institutiilor financiare similare. Nu exista conflicte intre IAS 30 si decretul regal din 4 august 1996, care reglementeaza raportarea financiara a bancilor si altor institutii financiare.
IAS 31 Interese in asocierile in participatie. Consolidarea proportionala ar trebui sa fie utilizata pentru a raporta interesele in societatile mixte.
IAS 32 Instrumente financiare: prezentare si descriere. Nu exista reguli specifice cu privire la noile instrumente financiare.
IAS 33 Rezultatul pe actiune. Acest subiect nu este abordat de catre legiuitorul belgian.
IAS 34 Raportarea financiara interimara raportul intermediar consta numai dintr-o declaratie de venit condensat si notele explicative selectate in Belgia
IAS 36 Deprecierea activelor. Sunt indicati doar termenii generali in ceea ce priveste situatiile exceptionale de depreciere. Conceptul de unitate generatoare de numerar nu se definite in conformitate cu legislatia belgiana.
IAS 37 Provizioane, datorii contingente si active contingente. Probabilitatea ca intreprinderea va suporta modificari, ca urmare a unui eveniment din trecut este suficienta , nu trebuie sa existe nici o obligatie de la data inchiderii bilantului. Se pot consitui provizioane. O decizie privind restructurarea este suficienta a fi luata de Consiliul de administratie inainte de data bilantului a pentru a configura o provizionul. Restul prevederilor sunt tratate in mod similar.
IAS 38 Imobilizari necorporale. In temenii legislatiei belgiene nu se face distinctie intre costurile de cercetare si dezvoltare , ambele putand fi valorificate. Cu privire la activele necorporale generate intern, costurile indirecte pot fi incluse.
IAS 39 Instrumente financiare: recunoastere si evaluare. Nu exista reguli specifice cu privire la instrumentele financiare
IAS 40 Investitii imobiliare. In conformitate cu legislatia belgiana numai evaluarea in conformitate cu costul istoric cu reevaluare este permis.
IAS 41 Agricultura. Aceste elemente nu sunt abordate in legislatia belgiana.
2.2. Norme de evaluare a bilantului si a contului de profit si pierdere
Normele de evaluare a bilantului si a contului de profit si pierdere sunt de obicei, la fel pentru ambele conturi individuale si consolidate. Cele mai multe reguli de evaluare sunt conservatoare si de foarte multe ori juridice pentru definirea de active sau pasive. Legislatorul si CNC / CBN au elaborat norme detaliate individuale, care sunt tipice unui sistem codificat de legi, mai degraba decat principii generale si definitii. In consecinta, pe de o parte, mai multe tipuri de active si pasive precum si unele articole sunt definite in mod explicit in statut, in timp ce pe de alta parte, anumite informatii necesare bilantului nu sunt definite deloc.
Normele de evaluare pentru cele mai importante posturi ale bilantului, sunt descrise mai jos, impreuna cu diferentele dintre normele de conturi individuale si consolidate. Evaluarea problemelor legate in special de conturile consolidate vor fi tratate separat, ulterior.
Imobilizari necorporale
Partea de active a bilantului belgian incepe cu separarea cheltuielilor de constituire,in functie de formarea, reorganizare si problema costurilor de imprumut, pentru a putea fi valorificate. Deoarece acestea sunt de natura unor taxe amanate mai degraba decat de natura unor active lichide, vor fi amortizate pe o perioada ce nu depasete cinci ani.
Imobilizarile necorporale sunt urmatorul post din bilant. Acestea trebuie evaluate la costul de achizitie, sub rezerva unui plafon la o suma ce nu trebuie sa depaseasca niciodata sumace urmeaza a fi valorificata. Reevaluare de active necorporale nu este permisa.
Fondul de comert in conturi individuale apare doar in doua situatii foarte specifice. Inainte de toate, el poate aparea in momentul in care o companie cumpara o alta companie sau este parte din ea. Fondul comercial este definit ca parte din costul de obtinere a unei intreprinderi sau a segmentului de afaceri care depaseste net valoarea de intreprindere sau de segment dobandita. In al doilea rand, vor aparea in caz de fuziune sau de achizitie printr-un schimb de actiuni in urmatoarele situatii bine definite: atunci cand (I) achizitorul are un procent din actiunile dobandite de companie, printre activele sale si (2) valoarea transportata a acestor actiuni in bilantul achizitor este mai mare decat valoarea actiunilor cotate. Daca apare o astfel de diferenta, o incercare ar trebui mai intai sa se faca pentru a-l elimina prin ajustarea valorilor de anumite active sau pasive. Daca in urma modificarii ramane o diferenta, ar trebui sa fie prezentata situatiile dupa ce fuziunea sau achizitia are loc.
Active corporale
Active fixe corporale in mod normal, sunt contabilizate la cost (inclusiv toate cheltuielile necesare pentru a aduce bunul in functiune) si amortizate la durata utila de viata. Contabilitatea nu precizeaza metodele de deprecierea care ar putea fi utilizate. Cu toate acestea, legile fiscale numai permit metoda liniara si metoda de amortizare fiscala. In plus nu numai amortizarea este acceptata ca o cheltuiala deductibila. Foarte des valoarea prezentata in activele corporale nu prea prezinta o vedere economiac a activele de depreciat, utilizand metoda balantei fiscale, reducerea este adesea subestimata. Active corporale pot fi reevaluate in cazul in care cresterea in valoare este de un caracter permanent. Reevaluarea unui activ tangibil finit cu o durata de viata ar trebui sa fie depreciata. Aceste cheltuieli suplimentare de amortizare nu sunt acceptate in scopuri fiscale si surplusul din reevaluare nu constituie baza de impozitare.
Active
financiare
Se face o distinctie intre
sumele investite in filiale, in asociatii, precum si in alte societati, care
trebuie sa se prezinta separat. Toate debitori incasati intr-o perioada mai
mare de un an si platile efectuate
pentru o perioada mai amre de un an sunt evaluate la valoarea nominala.
Active curente
Stocurile reprezinta cea mai
mica valoare din costul sau valoarea de piata. Companiile pot alege sau nu
includerea costurillor globale in costul de productie, in cazul in care
productia perioadei este mai mare de un an. Companii pot include, de asemenea,
dobanda din costul de productie. Pierderile nerealizate din plasamente vor fi
taxate in contul de profit si piedere. Titluri de valoare cu venituri fixe ar
trebui sa fie evaluate la costul de achizitie.
Pasive si dispozitiile
Pasive sunt impartite in
bilant intre curente si pe termen lung si, de asemenea, ca datorii financiare, datorii comerciale,
etc.Informatii cu privire la garantarea imprumuturilor sunt tratate in notele
explicative. Prevederile sunt impartite in patru categorii (pensii, impozite,
de intretinere si reparatii capitale, precum si alte dispozitii).
2.3. Situatii financiare consolidate.
Companiile belgiene nu au avut niciodata un rol initiator in domeniul contabilitatii consolidate. Desi multe companii mari s-au infiintat ca grupuri de societati, nu poate fi spus ca este un fenomen spontan in Belgia. Primele initiative de reglementare la sfarsitul 1960 si inceputul lui 1970 au fost cu privire la societatile de holding Acestea au fost completate ulterior de catre directivele juridice. Decretul regal din 6 martie 1990 (Decretul de consolidare) reglementat la punerea in aplicare a celui de-al saptelea CE directiva in legislatia belgiana. Au fost aplicabile tuturor societatilor industriale si comerciale si, prin urmare, a avut un impact important de reglementare
IFRSurile adoptate de Uniunea Europeana sunt necesare, incepand cu anul financiar 2005, pentru companiile listate, de la 2006, pentru banci si de la 2007, pentru acele companii care au doar obligatiuni listate. Alte companii sunt permise, incepand din 2004, la inceputul anului in loc de a adopta IFRS belgian GAAP lor in situatiile financiare consolidate (irevocabila alegere).
Compania financiare. GAAP-urile belgiene sunt inca . Standardelor Internationale de Contabilitate (IASB) si SUA Financial Accounting Standards Board (FASB) au fost comise pentru a converge IFRS si US GAAP de la Norwalk Accord din 2002. Posibil ca si altele, inclusiv de reglementare, au avut un statut de convergenta pentru a simplifica si raportarea financiara si a reduce povara pentru companiile listate, in special cele cu un stoc de cota de piata in mai mult de o jurisdictie. Securities and Exchange Commission (SEC), sau 'foaie de parcurs', pentru a scoate US GAAP cerintei de reconciliere pentru emitentii straini privati, folosind IFRS, a sustinut in continuare spre convergent IFRS si US GAAP ca un constituent esential. In plus, Comisia Europeana a aruncat in spatele sau greutatea de convergenta ca parte a strategiei sale de a proteja mai bine investitorii interni care investesc in non-europene.
Cele trei mari tipuri de convergenta aflate in curs de proiecte in desfasurare:
Proiecte comune in cazul in care standardele sunt de asteptat sa fie in acelasi cuvant (Business Combinatii Faza 2 este primul exemplu de aceasta abordare);
Pe termen scurt, in cazul in care proiectele de convergenta pe raspuns, fie in SUA sau IFRS GAAP par posibile pe o baza rapida (impozitul amanat este un exemplu de contabilitate); si
In curs de dezvoltare la un consens privind abordarea pe termen lung, proiecte care sunt de natura mai conceptuala (de venituri si recunoasterea cadrul conceptual sunt exemple).
Avem doua organisme oficiale de interpretare:
Comitetul International de Raportare si Interpretare Financiara (IFRIC) si
Emerging Issues Task Force (EITF). Dar, in plus, FASB se orienteaza spre
dormarea , in timp ce numeroase grupuri nationale de orientare si autoritatile
de reglementare responsabile cu aplicarea IFRS pentru companiile listate incep
sa se adauge la literatura de specialitate. Daca toate aceste interpretative si
organisme de reglementare nu poat lucra in armonie si sa evite adaugarea de
norme si multipleu diverselor interpretari la principii, la sfarsit, obiectivel
armonizate la nivel mondial a standardelor de contabilitate nu poate fi atinse.
Acest lucru ar putea parea tot mai degraba pesimist, dar se poate ca, cateva
obiective sa fie atinse cu usurinta. Intre timp, Price waterhouse Coopers isi
mentine angajamentul de a sprijini convergenta pe un singur set de standarde de
raportare pentru companiile in pietele de capital, si cred ca piata de capital
colectiva in anumite circumscriptii poate atinge acest obiectiv.
In conformitate cu prevederile Comisiei Europene (CE) a Regulamentului nr 1606/2002, societatile cotate, in Belgia, sunt necesare pentru a utiliza Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS), dupa cum este aprobat de Uniunea Europeana, pentru pregatirea conturilor consolidate.
In ceea ce priveste optiunile disponibile
pentru statele membre de a permite sau impune standardele internationale in
alte tipuri de conturi pentru diferite tipuri de companii sunt interesate, din
2008, CE raportul privind punerea in aplicare a
Regulamentul Nr 1606/2002 care afirma ca Belgia cere IFRS in conturile anuale
enumerate de companiile aflate pe piata de investitii si va lua in considerare,
permitand IFRS in conturile anuale pentru alte companii (cotate si necotate), o
data cu evaluarea acestor aspectele
fiscale si juridice ale acestei decizii.
Mai mult,
folosirea IFRS-urilor este permisa in contabilitatea consolidata
de toate celelalte companii si este necesara in conturile consolidate ale
institutiilor de credit si firmele de investitii.
Companiile care nu sunt obligate sa utilizeze IFRS sau aleg sa nu le utilizeze, folosesc reguliele belgiene general acceptate
Comitetul pentru Standarde de Contabilitate (ASC) a publicat 'Politica plan privind punerea in aplicare a IFRS, Regulament, precum si convergenta la sistemul contabil belgian fata de IFRS ' cu obiectivul de a' ajusta 'contabilitatea belgiana la cadrul IFRS.
In iunie
2008, nu existau suficiente informatii la dispozitia publicului in ceea ce
priveste
progresul inregistrat in eliminarea diferentelor dintre sistemul belgian si
cerintele internationale.
In 2005 un raport de evaluare elaborat de Institutul de Contabilitate Publica si Consultanta Fiscala (IEC), prezentat la Federatia Internationala a Contabililor (IFAC) descrie cadrul de reglementare si de stabilire a standardelor pentru raportare financiara in Belgia.
Cerintele de pregatire a declaratiei fiscale pentru companiile listate sunt cuprinse in decretul regal din 4 decembrie 2003, precum si articolele 97-106 din Codul de companie din 2001, care sunt completate de Euronext la articolul Book.
Companiile belgiene private pregatesc situatiile financiare in conformitate cu articolele 97-106 din Codul de companie din 2001 si Legea cu privire la contabilitate si conturile anuale ale companiilor din 1975.
Companiile
externe private pregatesc situatiile financiare in urma articolului 107 din
Codul de companie din 2001, completata prin decretul regal din 30 ianuarie
2001.
Contabilul Comisiei Standard (ASC), care este supravegheat de catre Ministerul
Afacerilor Economice, ofera asistenta tehnica pentru autoritatile responsabile
de instituire a
Regulamentul de contabilitate.
O serie de
publicatii privind principiile contabile general acceptate pentru a sublinia
diferentele dintre cadrul belgian si a Standardelor Internationale de Raportare
Fincial (IFRS), eliberat de Standardele Internationale de Contabilitate (IASB).
Conform Comitetului European al Bancilor Bilantul de date.
Principalele
diferente intre legislatia belgiana si IFRS sunt in principal, pe baza de
principiul prudentei si pe existenta unui povarei fiscale care influenteaza
puternic regulile belgiene, deoarece situatiile financiare sunt principala baza
de impozitare. Cu toate acestea, astfel cum a fost remarcat de catre Comitetul
European al Bancilor Bilantul de date de birouri, in decembrie 2003, ASC a
publicat in 'Planul de politica cu privire la aplicarea IFRS de
regulamentare si de convergenta a sistemului belgian Legea Contabilitatii spre
IFRS ', cu obiectivul de a initia' o practica de adaptare a practicilor
actuale de contabilitate,
cadru la standardele IFRS. Acest lucru a determinat constituirea a trei grupuri
de lucru, cu accent pe urmatoarele aspecte: legislatia fiscala, dreptul
societatilor comerciale, precum si ale intreprinderilor mici si mijlocii, marimea
intreprinderilor. Din iunie 2008, nu exista nici o
informatie la dispozitia publicului cu privire la progresul inregistrat in
eliminarea diferentelor dintre cerintele sistemului contabil belgian si cel
international.
Cu toate
acestea, pe 19 iulie 2002, Comisia Europeana (CE) a adoptat Regulamentul nr 1606/2002 care necesita
adoptarea unor IFRS emise de IASB. In cadrul acestui
regulament, companiils sunt obligate sa isi pregateasca situatii financiare
consolidate folosind IFRS a aprobat de catre Uniunea Europeana incepand cu 1
ianuarie 2005.
In ceea ce priveste optiunile disponibile pentru statele membre care sa permita sau sa solicite standardele internationale si in alte tipuri de conturi pentru diferite tipuri de companii interesate, Guvernul Belgiei a introdus o serie de decrete (Royal) pentru pregatirea situatiilor financiare.
2.4 Coordonate ale procesului de convergenta
Ca termen, „a converge” semnifica a ajunge in acelasi punct sau la acelasi rezultat.
Pentru a intelege continutul acestui concept aplicat la nivel contabil, trebuie pornit de la realitatea ca o armonizare perfecta a normelor contabile nu poate exista, din moment ce fiecare sistem contabil este influentat de variabile economice, financiare, fiscale, sociale, juridice si culturale ale mediului. Eforturile de armonizare regionala au atenuat diferentele dintre practicile contabile dar nu au putut sa le elimine. De exemplu, Directiva a IV-a europeana, desi aplicata in toate tarile membre, nu a fost perceputa in mod unitar. De asemenea, desi exista o oarecare armonizare intre sistemele contabile anglo-saxone, exista totusi diferente intre contabilitatea americana si cea britanica, spre exemplu.
Solutia ar fi convergenta, tradusa prin alinierea, fara preluare identica, la normele contabile internationale. Mai exact, convergenta presupune un singur set de standarde, cu posibilitatea adaptarii lor la realitatile nationale, elaborate cu concursul reprezentantilor mai multor tari.
Astfel, sistemele contabile nationale ar trebui sa-si adapteze propriile norme la cele internationale (IAS/IFRS) sau chiar sa le adopte cu un anumit numar de schimbari.
Organismul international de normalizare contabila (IASB: International Accounting Standards Board, engl.) si cel american (FASB: Financial Accounting Standards Board, engl.) au semnat un acord (numit de la „Norwalk”, sediul FASB), avand ca finalitate asigurarea unei convergente mai importanta a referentialelor contabile emise de cele doua organisme de reglementare contabila. Oficialii celor doua organisme de normalizare contabila au declarat ca asigurarea convergentei normelor contabile la nivel mondial semnifica alinierea normelor contabile considerate de baza, prin adoptarea variantei doctrinare considerata cea mai buna: daca norma americana (US GAAP) este mai buna se schimba norma internationala si invers. Pe de alta parte, convergenta presupune si o aliniere a referentialelor contabile nationale la normele IFRS emise de IASB, pana la aceasta data IASB realizand o serie de acorduri cu organisme de normalizare contabila din diferite tari.
Procesul de convergenta este vizibil pentru lucrarile IASB: intr-o prima faza, de „amelioare” a normelor IAS existente, au fost revizuite mai multe norme IAS, una a fost abrogata (IAS 15) iar altele costituie inca obiectul unui proiect separat de ameliorare (IAS 32 si 39 privind instrumentele financiare). In plus, au fost adoptate norme noi, (cele sapte norme IFRS), convergente cu referentialul contabil american.
De asemenea au fost facuti pasi importanti in directia convergentei si de catre organismul american de normalizare. FASB a emis mai multe standarde care elimina diferentele existente in raport cu referentialul international (de ex. SFAS 151, 153, si 154) si a amendat o norma (SFAS 123) pentru a fi mai aproape de tratamentul international.
Directiile mari de convergenta intre FASB si IASB sunt urmatoarele:
a) convergenta privind situatiile financiare (raportarea financiara);
b) convergenta privind gruparile de intreprinderi;
c) convergenta privind cadrul contabil conceptual;
d) convergenta privind recunoasterea veniturilor.
Convergenta intre cele doua referentiale vizeaza insa si alte aspecte, cum ar fi: operatiunile de leasing, stingerea datoriilor, raportarea castigului pe actiune sau impozitul pe profit.
In esenta, termenul de „armonizare” a fost inlocuit cu cel de „convergenta”, care denota o crestere a compatibilitatii intre referentialele contabile globale ca urmare a importantei pietei financiare americane in economia globala
S-a dezbatut mult continutul procesului de „convergenta”, proces acceptat intr-o masura tot mai mare pe plan mondial. Convergenta este esentiala pentru dezvoltarea si buna functionare a pietei internationale de capital. Participantii cheie pe aceste piete (intreprinderi, utilizatori de informatii financiare cum sunt analistii financiari si investitorii, organismele de reglementare) doresc sa o vada realizata. Tot mai multe fluxuri traverseaza frontierele, activitatile de fuziune sunt tot mai numeroase, investitiile externe continua sa creasca substantial. Asadar, normele contabile trebuie sa fie coerente cu pietele internationale.
Obiectivul IASB este ca normele internationale si nationale sa convearga spre norme de inalta calitate.
Aceasta s-ar putea realiza printr-o colaborare cu autoritatile nationale pe baza unor proiecte comune, prin monitorizare si prin intensificarea comunicarii.
Obtinerea convergentei in viziunea IASB se poate realiza prin:
existenta unui cadru conceptual unic
colaborari in cadrul unui parteneriat real
alegerea celei mai bune alternative indiferent de originea ei
crearea unor mecanisme pentru interpretari pertinente
Actiunile mentionate trebuie sa fie concertate cu aspecte de natura practica cum sunt: alinierea reglementarilor fiscale, de piata, juridice, asigurarea calitatii auditului si a conducerii intreprinderilor.
IASB lasa la latitudinea statelor optiunea de extindere a IAS/IFRS de la conturile consolidate ale societatilor cotate la societatile mici si mijlocii (IMM-URI), fie ca sunt cotate sau necotate.
Liniile generale ale programului de lucru al IASB se refera la trei obiective:
favorizarea convergentei in materie normativa
facilitarea aplicarii normelor
ameliorarea normelor existente
In afara acestor teme, au fost identificate alte subiecte care vor fi incredintate spre studiu unora dintre normalizatorii nationali. Dintre acestea se poate mentiona un proiect legat de intreprinderile mici si mijlocii care va studia necesitatea furnizarii unor instrumente specifice nevoilor de informatii financiare in tarile emergente sau pentru anumite categorii de intreprinderi cum sunt IMM-urile sau intreprinderile individuale.
Asadar, trendul mondial este realizarea convergentei, curent la care se aliniaza si Europa. Incepand cu 1 ianuarie 2005, aceasta a trecut la aplicarea efectiva a normelor contabile internationale – ca modalitate de asigurare a convergentei contabile. Inca inainte de aceasta scadenta – valabila dupa cum se stie pentru societatile cotate si conturile lor consolidate – ne-am formulat cu totii o serie de intrebari vis-a-vis de.
In paralel cu regulamentul amintit, Consiliul european pregatea un proiect de modificare a directivelor a IV-a si a VII-a in cadrul unei directive numita de “modernizare” pentru a permite convergenta totala (fie de drept, fie prin optiune/de fapt) a solutiilor internationale cu cele fixate in vechile directive. Proiectul urmarea ca adoptarea IAS/IFRS sa respecte exigentele directivei a IV-a si a VII – a, adica sa dea o imagine fidela si onesta a situatiei financiare si a rezultatelor unei intreprinderi. Aceasta cerinta nu implica totusi o stricta conformitate cu fiecare dintre dispozitiile directivelor europene.
Justificarea actiunii in cauza era crearea unor conditii de concurenta uniforme pentru societatile europene care aplica IAS/IFRS, respectiv pentru cele care nu le aplica. Or, cele care nu aplicau normele internationale, aveau ca unica sursa de drept contabil directivele IV si VII. In consecinta, aceste directive era important sa reflecte dezvoltarile contabile pe plan international.
Pentru a intelege ritmul si amploarea procesului de convergenta pe plan european, ni se pare relevanta expunerea unei scurte statistici privind situatia din Europa inainte de anul 2005. Astfel:
71 % din
intreprinderile europene recunosteau beneficiile raportarii dupa IAS/IFRS
57% dintre
intreprinderi agreau reglementarea contabila facuta mai degraba de un organism
paneuropean sau global decat unul national
81% dintre
intreprinderi doreau libertatea de a opta pentru IAS/IFRS inainte de 2005
Desigur, exista diferente mai mari sau mai mici intre normele nationale si cele internationale. Credem ca, in timp, diferentele se vor atenua. Dar pana atunci, ele trebuie cunoscute si gestionate.
Intr-o prezentare sintetica, principalele diferente intre normele europene si IAS/IFRS sunt:
a) IAS/IFRS au fost destinate facilitarii comunicarii de informatii pe pietele de capital, in timp ce normele nationale ale multor tari din Europa au urmarit sa sprijine politica fiscala si alte scopuri de reglementare.
b) IAS/IFRS au fost destinate asigurarii transparentei prin intermediul publicarii si al cresterii gradului de utilizare a valorii juste pentru active si datorii. Astfel, pot intra in contradictie cu norme nationale care permit o prezentare limitata si o evaluare guvernata de principiul prudentei si de costul istoric
CONCLUZII
Pregatirea situatiilor financiare, in Belgia, a fost considerata in trecut o mare masura, in aplicarea reglementarilor contabile detaliate emise de catre guvernul belgian de contabilitate de reglementare si normele de evaluare incluse in acesta sunt dominate de o norma juridica si fiscala puternic dezvoltaat. Pe parcursul secolului al XX-lea contabilitatea intreprinderii a fost cea mai importanta sursa de informatie financiara in Belgia. Contabilitatea a fost in general, si inca este, condusa de impozitare. La sfarsitul secolului al XX-lea au aparut doua evolutii. In primul rand, de la inceputul anilor 1990, situatiile consolidate ale companiilor mari au luat importanta deosebita ca o sursa de informatii financiare. In al doilea rand, influenta IAS. US GAAP si alte GAAPstaine in practicile contabile belgiene a devenit mult mai puternic ca urmare a efectelor internationale de armonizare.
Belgia ar putea intra intr-o 'recesiune grava' in 2009, in contextul in care ansamblul indicatorilor economici de la sfarsitul anului trecut, in frunte cu inflatia, denota o perspectiva sumbra asupra economiei, sustine Guy Quaden, guvernatorul bancii centrale a Belgiei. Acesta a declarat ca produsul intern brut din 2009 ar putea scadea cu 1,9%, marcand intrarea Belgiei intr-o recesiune grava. In decembrie, acesta anticipa o scadere cu doar 0,2% a PIB-ului, informeaza AFP.
BIBLIOGRAFIE
1. Jorissen, A. and Maes, L. The principle of fiscal neutrality: the cornestone of the relationship beetwen financial reporting and taxation in Belgium. Europian Accounting Review
2. Deaconu A., Impactul convergentei contabile asupra reglementarilor si practicilor nationale, volumul conferintei „Contabilitatea mileniului III”, Editura Sincron, Cluj-Napoca, 2003
3. Pauwels, P. Accounting and Reporting in Belgium
4. Deaconu A., Contabilitatea Intreprinderilor Mici si Mijlocii – standarde nationale, europene sau internationale ?, 3rd International Conference „An Entreprise Odyssey: Integration or Disintegration”, June 15-17 th, 2006, Zagreb, Croatia
4. Internet
|
