Politici si optiuni contabile privind instrumentele financiare

Politici si optiuni contabile privind instrumentele financiare

IAS 32 Instrumentele financiare : prezentare

IAS 39 Instrumentele financiare : recunoastere si evaluare

IFRS 7 Instrumentele financiare : informatii de furnizat

Definitii

Un instrument financiar este orice contract care da nastere la un activ financiar la o întreprindere si la un pasiv financiar (datorie) sau la un instrument de capitaluri proprii la o alta întreprindere.

Un activ financair este un activ care reprezinta:

-trezoreria (lichiditati);

-un drept contractual de primi de la o alta entitate elemente de trezorerie sau un alt activ financiar;

-un drept contractual de a schimba instrumente financiare  în conditii potential favorabile; sau

-un instrumen de capitaluri proprii ale unei alte întreprinderi.

Un pasiv financiar (datorie) este o obligatie contractuala:

-de a oferi unei alte entitati trezorerie sau un activ financiar; sau

-de a schimba instrumente financiare în conditii potential defavorabile;

Un instrument de capitaluri proprii este orice contract ce constituie un drept rezidual asupra activelor întreprinderii, dupa deducerea tuturor pas 222u2015c ivelor (datoriilor).

Instrumentele financiare cuprind instrumente primare precum creantele, datoriile si titlurile de capitaluri proprii, cât si instrumentele derivate, ca de exemplu: optiunile, contractele la termen, swaps-urile de rata a dobânzii si de devize.

Elemente ce nu sunt instrumente financiare

Nu sunt incluse în instrumentele financiare:

-stocurile, imobilizarile corporale, activele închiriate, imobilizarile necorporale (controlul acestor feluri de active fizice si necorporale furnizeaza o oportunitate de a genera o intrare de trezorerie sau de alte active, dar ele nu genereaza un drept actual de a primi elemente de trezorerie sau alte active financiare).

-cheltuielile platite în avans pentru care avantajul economic viitor este mai degraba receptia de bunuri sau de servicii decât dreptul de a primi elemente de trezorerie sau alte active financiare;

-veniturile înregistrate în avans pentru care iesirea probabila de avantaje economice este asociata mai degraba cu furnizarea de bunuri si servicii decât decontarea prin elemente de trezorerie sau printr-un activ financiar;

-pasivele sau activele care nu sunt de natura contractuala, ca de exemplu impozitele asupra rezultatului ce rezulta din obligatii legale impuse de catre puterea publica, nu sunt pasive sau active financiare;

-drepturile si obligatiile contractuale care nu implica transferul unui activ financiar nu intra în câmpul de

aplicare al definitiei unui instrument financiar.

Distinctia datorii/capitaluri proprii

Un instrument financiar trebuie sa fie clasificat în capitaluri proprii sau datorii în functie de substanta economica a acordului contractual si nu de forma sa juridica. Totusi, de cele mai multe ori, cele doua aspecte, economic si juridic, corespund.

De exemplu, o actiune sau o obligatiune ordinara constituie un instrument de capitaluri proprii, respectiv un pasiv financiar, atât din punct de vedere economic, cât si din punct de vedere juridic.

Cu toate acestea, inovatiile financiare, care au caracterizat economiile diferitelor tari, în special cele dezvoltate, au generat titluri care combina caracteristicile celor doua categorii.

Unele instrumente financiare sunt compuse din mai multe elemente. Cazurile cele mai tipice sunt cele ce privesc obligatiunile cu bonuri de subscriere de actiuni (OBSA) si obligatiunile convertibile în actiuni. Într-adevar, astfel de titluri comporta o componenta datorie (obligatiunea) si o componenta (dreptul de subscriere sau de conversie).

IAS 32 impune ca fiecare din aceste elemente sa faca obiectul unei evaluari si al unei clasificari separate în bilantul emitentului.

Evaluarea componentei de capitaluri proprii se efectueaza prin eliminarea componentei de datorie din valoarea justa a instrumentului financiar compus. Evaluarea componentei datorie se efetueaza prin actualizarea fluxurilor monetare ale datoriei la rata dobânzii efectiva a unui împrumut ordinar cu acelasi risc si scadenta (rata efectiva a unui împrumut la emitere este rata de actualizare pentru care valoarea actuala a platilor legate de împrumut – dobânzi si rambursari – este egala cu pretul de emisiune).

Exemplul 1

O întreprindere A emite, în exercitiul N, un împrumut obligatar, în conditiile urmatoare:

Valoare: 10.000.000 um (10.000 obligatiuni de 1000 um).

Rata dobânzii: 7%;

Rambursarea se face la 10 ani dupa emisiune;

Pretul de emisiune 970 um ;

Începând cu anul al 5-lea, subscriptorii vor avea posibilitatea sa schimbe obligatiunile lor în actiuni existente ale întreprinderii emitente, în raport de doua obligatiuni pentru o actiune. În momentul emisiunii, cursul unei actiuni este de 400 € si se estimeaza ca daca obligatiunile nu ar fi fost însotite de un drept de conversie, întreprinderea ar fi trebuit sa acorde o rata a dobânzii de 8%.

Evaluarea componentei datorie se efectueaza prin actualizarea platilor prevazute în absenta conversiei, la o rata a unui împrumut ordinar echivalenta cu:

7.000.000/1,08 + 7.000.000/(1,08) + + 107.000.000/(1,08) = 9.328.992 um

Prin rotunjirea acestei sume la 9.330.000 um, se deduce ca valoarea dreptului de subscriere este de:

(1.0000 oblig x 970 um/oblig ) – 9.330.000 um = 370.000 um

Ca atare, instrumentul în cauza va fi descompus în:

datorii 9.330.000 um;

capitaluri proprii   370.000 um.

Înregistrarea contabila este urmatoarea:

Conturi la banci = % 9.700.000

Împrumuturi din emis de oblig. 9.330.000

Capitaluri proprii 370.000

(drepturi de conversie a obligatiunilor)

• Actiunile proprii

Pot sa apara situatii când întreprinderle rascumpara propriile actiuni pentru diminuarea capitalului social, pentru a le remite salariatilor sau managerilor în cadrul unui plan de cointeresare sau cu scopul de a asigura conversia obligatiunilor convertibile. Aceste catiuni proprii (treasury shares) nu trebuie sa fie prezentate în active, ci deduse din capitalurile prprii.

Nici un câstig sau pierdere nu este contabilizat (contabilizata) atunci când ele sunt date în plata, revândute su anulate.

Într-adevar, eventuala diferenta constatata între pretul de vânzare sau de conversie si pretul de cumparare al actiunilor nu afecteaza valoarea întreprinderii în ansamblul sau, deoarece este vorba de un simplu transfer de bogatie între vechii si noii actionari.

Exemplul 2

Capitalul societatii X este format din 100.000 de actiuni cu o valoare nominala de 100um/actiune. În exercitiul N, societatea a cumparat de la bursa 5.000 de actiuni la cursul de 400 um/actiune. În exercitil N+1, 80% din aceste actiuni sunt anulate. Celelalte, 1000 de actiuni, sunt vândute la 380 um/actiune. Înregistrarile contabile sunt urmatoarele:

-cumpararea propriilor actiuni:

-anularea si vânzarea actiunilo proprii:

• Evaluare initiala a instrumentelor financiare

În momentul contabilizarii initiale, întreprinderea trebuie sa includa:

a)activele financiare într-una din urmatoarele categori:

-active sau pasive financiare evaluate la valoarea justa prin intermediul contului de rezultate;

-activele financiare (plasamentele) detinute pâna la scadenta;

-împrumuturi acordate si creante;

-active financiare disponibile pentru vânzare.

b) si pasivele financiare într-una din urmatoarele categori:

-pasive financiare evaluate la valoarea justa prin intermediul contului de rezultate:
-celelalte pasive financiare.

Apartin categoriei de active si pasive financiare evaluate la valoarea justa prin contul de rezultate:

-toate derivatele, cu exceptia celor care servesc operatiilor de acoperire;

-activele si pasivele financiare destinate sa fie vândute sau rascumparate într-un viitor apropiat;

-activele sau pasivele care fac parte dintr-un portofoliu de instrumente financiare adminstrat cu scopul de a realiza un profit pe termen scurt.

O societate poate sa includa, de asemenea, în aceasta categorie oricare alte active sau pasive financiare, cu exceptia instrumentelor de capitaluri proprii care nu sunt cotate pe o piata activa si a caror valoare justa nu poate sa fie determinata cu fiabilitate.

Activele financiare (plasamentele) detinute pâna la scadenta sunt active care au o scadenta fixa si plati fixe sau determinabile, si pe care întreprinderea are intentia si capacitatea de a le detine pâna la scadenta (în general, este vorba de obligatiuni).

Scadenta fixa si platile fixe sau determinabile fac ca instrumentele de capitaluri proprii (actiuni si titluri asimilabile) sa nu fie incluse în aceasta categorie.

Împrumuturile acordate si creantele sunt active financiare care au plati fixe sau determinabile, si care nu sunt cotate pe o piata activa.

În ceea ce priveste activele financiare disponibile pentru vânzare, sunt acele active financiare care nu sunt încluse în cele trei categorii prezentae mai sus.

Indiferent de situatie, instrumentul financiar este contabilizat, in momentul recunoasterii initiale, la valoarea sa justa, care corespunde, în general, cu contrapartida platia sau primia. Eventualele costuri de tranzactionare sunt încluse în suma contabilizata (cu exceptia instrumentelor financiare care apartin categoriei activelor si pasivelor financiare evaluate la valoarea justa prin intermediul contului de rezultate).

Evaluarea ulterioara a activelor financiare

Evaluarea activelor financiare depinde de categoria din care acestea fac parte.

Plasamentele detinute pâna la scadenta

Aceste active financiare sunt evaluate la costul amortizabil, care se determina astfel:

1.suma contabilizata initial

2.-rambursarile efectuate

3.+/- amortizarea cumulata a eventualei prime de emisiune sau de ramburasre

4.-deprecierea eventuala

În cazul primei de emisiune sau de rambursare, aceasta este etalata pe baza ratei efective a dobânzii împrumutului sau, altfel spus, pe baza ratei de actualizare pentru care valoarea actuala a tuturor încasarilor si platilor viitoare aferente împrumutului este egala cu valoarea sa contabila.

Exemplul 3

Întreprinderea X detine 1.000 de obligatiuni ale societatii E. Aceste obligatiuni sunt emise pentru 93 um si au o valoare nominala de 100 um si o rata a dobânzii fixa de 6%. Ele vor fi rambursate, în totalitate, la 10 ani de la data emiterii. Aceste obligatiuni detinute de X au fost achizitionate de la data emiterii, respectiv 1 ianuarie N. Costurile de tranzactionare au fost de 2 um/obligatiune.

1.Calculul ratei efective a împrumutului

95.000 = + 106.000/(1+k), unde rezulta un k = 6,7%

2.Aceasta rata este utilizata pentru calculul costului amortizat al activului:

3.Înregistrari contabile

-Înregistrare la 1.01.N

-Înregistrare la 31.12.N

- Înregistrare la 31.12.N

Valoarea contabila a activului financiar va creste în fiecare an astfel încât la scadenta va ajunge la valoarea ce va trebui sa fie încasata (100.000 um).

Împrumuturi acordate si creante

Aceste active, de asemenea, vor fi contabilizate la costul amortizat (in situatia in care nu sunt considerate active financiare evaluate la valoarea justa prin contul de rezultate).

Exemplul 4

Pe data de 1 ianuarie, întreprinderea X a acordat cu împrumt uneia dintre filialele sale suma de 1.000.000 um. Contractul prevede rambursarea acestui împrumut în cinci transe anuale de 200.000um. Rata dobânzii este de 7%.

1.Tabloul de rambursare a împrumutului se prezinta astfel:

2.Calculul ratei efective a împrumutului (k)

1.000.000= 270.000/(1+k) + 256.000 /(1+k) + 242.000 /(1+k) + 228.000 /(1+k) + 214.000/(1+k) , unde rezulta un k = 7%

Deoarece nu exista nici prime de emisiune si nici costuri de tranzactie, rata efectiva coincide cu rata dobânzii. Astfel, venitul financiar total va fi egal cu dobânzile, iar costul amortizat va fi egal cu suma ramasa de încasat.

3.Înregistrari contabile

-Înregistrare la 1.01.N

-Înregistrare la 31.12.N

-Înregistrare la 31.12.N:

Alte active financiare (active financiare evaluate la valoarea justa prin contul de rezultate si activele financiare disponibile pentru vanzare)

Alte active financiare, decat cele doua categorii prezentate mai sus, sunt evaluate la valoarea justa. Pentru instrumentele cotate pe o piata activa, cursul reprezinta valoarea justa.

Daca activul nu este cotat, valoarea justa trebuie sa fie determinata pe baza unei metode recunoscute. De asemenea, în functie de atura activului, se poate utiliza ca baza:

-pretul folosit în tranzactii cu active asemanatoare;

-valoarea obtinuta din actualizarea fluxurilor de trezorerie asteptate de la activul respectiv;

-un model de evaluare a optiunilor.

În ceea ce priveste variatiile valorii, tratamentul acestora difera  în functie de activ:

-daca acesta apartine categoriei de active financiare evaluate la valoarea justa prin contul de rezultate, variatiile de valoare sunt înregistrate sub forma de cheltuiala sau venit;

-daca activul este considerat disponibil pentru vânzare, variatiile de valoare sunt contabilizate direct în capitalurile proprii.

Exemplul 4 (continuare)

Presupunem ca împrumutul acordat filialei este inclus de întreprinderea X în categoria activelor financiare evaluate la valoarea justa prin contul de rezultate.

Deoarece împrumutul nu este cotat, valoarea justa a acestuia poate sa fie determinata prin actualizarea fluxurilor asteptate la rata dobânzii de pe piata. Presupunem ca la sfârsitul anului N, rata dobânzii pe piata entru un împrumut de acelasi risc si cu aceeasi scadenta este de 8%. Valoarea justa a împrumutului este urmatoarea:

256.000 /(1,08) + 242.000 /(1,08) + 228.000 /(1,08) + 214.000/(1,08) = 782.803

Înregistrarile contabile care se vor efectua la sfârsitul anului N sunt urmatoarele:

Exista o exceptie pentru instrumentele de capitaluri proprii care nu sunt cotate pe o piata activa si a caror valoare justa nu poate sa fie determinata cu fiabilitate. Aceste active (si derivatele corespondente) sunt mentinute in contabilitate la costul lor.

Evaluarea ulterioara a pasivelor financiare

La închiderea exercitiului financiar, pasivele financiare ce apartin categoriei evaluate la valoarea justa prin contul de rezultate sunt, asa cum denumirea acestora o indica, la valoarea justa si variatiile acesteia fiind contabilizate sub forma de cheltuiala sau venit.

Celelalte pasive financiare sunt evaluate la costul amortizat.

Exemplul 3 (continuare, contabilizarea ulterioara a unui pasiv financiar la costul amortizat)

Exemplul prezentat îl privim din punctul de vedere al societatii E, care a emis împrumutul obligatar si presupunem ca aceasta efectueaza cheltuieli cu emisiunea împrumurului de 3 um/ obligatiune.

1.Calculul ratei efective pe baza încasarilor si platilor prevazute

90.000 = + 106.000/(1+k), unde rezulta un k = 7,45%

90.000 um reprezinta suma incasata din emisiunea imprumutului obligatar diminuata cu cheltuielile generate de emisiunea imprumutului obligatar ( 1.000 oblig. X 93.um / oblig. – 1.000 oblig. X 3 um / oblig.)

2.Calculul costului amortizat al împrumutului

3.Înregistrari contabile

-Înregistrare la 1.01.N (emisiunea imprumutului)

-Înregistrare la 31.12.N (inregistrarea platii sumei de 6.000 um)

- Înregistrare la 31.12.N+1 (inregistrarea platii sumei de 6.000 um)