Informatia contabila are la baza mai multe reguli sau conventii contabile, respectiv principii general admise, in vederea prezentarii unei imagini fidele asupra patrimoniului (situatiei patrimoniale), a situatiei financiare si rezultatului obtinut 858f58i de o unitate economica sau sociala.
Literatura de specialitate romana si straina prezinta o diversitate de principii si reguli contabile si considera general acceptate zece din ele si anume:
principiul sinceritatii;
principiul autonomiei intreprinderii;
principiul continuitatii exploatarii;
principiul specializarii exercitiilor;
principiul stabilitatii unitatii monetare;
principiul constului istoric;
principiul permanentei metodelor;
principiul prudentei;
principiul importantei
principiul non-compensatiilor.
Principiul sinceritatii. In acceptiunea britanica reprezinta respectarea standardelor contabile si a legii in intocmirea situatiilor financiare.
In versiunea franceza, acest principiu se defineste prin imaginea fidela ce rezulta din ecuatia:
imagine fidela= sinceritate+ regularitate |
Sinceritatea se concretizeaza in aplicarea de catre responsabilii de conturi, cu profesionalism si buna-credinta, a prevederilor legale in materie, a standardelor si prevederilor contabile, pornind de la cunoasterea reala a operatiilor si situatiilor de fapt.
Regularitatea se refera la faptul ca informatia privind situatia patrimoniului, situatia financiara si rezultatul, a fost obtinuta avand la baza regulile si procedurile in vigoare.
Legea contabilitatii nr. 82/1991 republicata in 2000, precizeaza ca imaginea fidela, clara si completa asupra patrimoniului situatiei financiare si rezultatelor obtinute, este reflectata in bilantul contabil ca document de gestiune al unitatii patrimoniale.
Principiul autonomiei intreprinderii impune cunoasterea realitatii, ca unitatea patrimoniala este distincta de proprietarii sai, astfel raporturile contabile se circumscriu celorlalte drepturi si obligatii exprimate in bani.
Principiul continuitatii exploatarii presupune ca unitatea patrimoniala isi continua in mod normal activitatea intr-un viitor previzibil.
Principiul specializarii exercitiilor conform caruia veniturile si cheltuielile trebuiesc contabilizate in contul exercitiului la care se refera, departajarea facandu-se in functie de momentul angajarii lor si nu al platii sau incasarii acestora.
Principiul stabilitatii unitatii monetare, este valabil intr-o economie stabila, in caz contrar procedandu-se la reevaluarea valorilor economice in functie de puterea de cumparare a monedei.
Principiul costului istoric in baza caruia orice valoare economica se inregistreaza in contabilitate, la costul de intare inscris in documentele justificative.
Principiul prudentei – se concretizeaza in aprecierea la un nivel real al operatiilor si faptelor economice curente pentru evitarea influentarii rezultatelor viitoare de diverse incertitudini.
Astfel, la sfarsitul exercitiului trebuiesc contabilizate datoriile si pierderile probabile si nu drepturile si profitul probabile.
Principiul permanentei metodelor Pentru a se asigura integritatea patrimoniului si comparabilitatea informatiilor in timp, trebuie ca la evaluarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, sa se utilizeze aceleasi metode de la un exercitiu la altul.
Dupa informarea utilizatorilor de informatii si in special al proprietarilor, se pot admite totusi derogari in acest sens.
Principiul non-compensatiilor Nu sunt admise compensari intre venituri si cheltuieli, intre creante si datorii, deci intre posturile de activ si cele de pasiv.
|