Cuprins

Capitolul I CONTABILITATEA STOCURILOR sI A PRODUCŢIEI ÎN CURS DE

EXECUŢIE...........................2

1.1. Continutul, caracteristicile si principalele structuri ale

stocurilor ..........................2

1.2. Înregistrarea costul si evaluarea stocurilor în contabilitate......4

1.2.1.Înregistrarea stocurilor...................4

1.2.2. Costul stocurilor.......... ..... ...... ..4

1.2.3.Evaluarea stocurilor...................6

1.3. Metode de evidenta sintetica si analitica a stocurilor......................10

1.3.1.Metode de evidenta sintetica si contabilizare a stocurilor....10

1.3.2. Metode de evidenta analitica a stocurilor..........13

1.4. Organizarea contabilitati stocurilor si a productiei în curs de executie....14

1.5 .Contabilitatea materiilor prime si a materialelor...........17

1.6. Contabilitatea productiei în curs de executie...........20

1.7. Contabilitatea produselor....................21

1.8. Contabilitatea stocurilor aflate la terti...............23

1.9. Contabilitatea animalelor....................24

1.10. Contabilitatea marfurilor si a diferentelor de pret la marfuri......27

1.11. Contabilitatea ambalajelor...................30

Capitolul II CONTABILITATEA STOCURILOR LA S.C PAN S.A

BAIA MARE............................. 34

2.1. Prezentarea generala a firmei S.C Pan S.A Baia Mare....... 34

2.2.Descrierea generala a afacerii .................. 38

2.2.1. Obiective.Strategi.Tactici............... 38

2.2.2.Structura personalului................ 39

2.3 Descrierea produselor si modul de folosire............. 40

2.3.1.Ciclul produselor.................... 41

2.3.2 Descrierea clientilor si a surselor de aprovizionare...... 42

2.4. Informatii financiare...................... 42

Monografie contabila............................ 60

Concluzii si propuneri........................... 70

Bibliografie.............................. 71

Capitolul I

CONTABILITATEA STOCURILOR

1.1. Continutul, caracteristicile si principalele structuri ale

stocurilor

Stocurile sunt active circulante detinute pentru a fi vândute, în curs de productie în vederea vânzarii sau sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite în procesul tehnologic sau pentru prestarea de servicii.

Un activ se clasifica ca circulant atunci când:

- este achizitionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializarii si se asteapta a fi realizat in termen de 12 luni de la data bilantului;

- este reprezentat de creante aferente ciclului de exploatare;

- este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a caror utilizare nu este restrictionata.

Activele circulante se utilizeaza o perioada scurta în activitatea înterprinderii si în general participa la un singur circuit economic modificându-si în permanenta forma.

Cuprind ansamblul de bunuri si servicii care intervin în ciclul de exploatare al înterpriderii si sunt destinate fie a fi consummate la prima lor utilizare, fie a fi prelucrate în procesul de productie, ori a fi vândute în starea în care au fost procurate.

Stocurile pot intra în înterprindere pe mai multe cai: achizitie, productie proprie, aport, donatie, etc.

Din punct de vedere financiar, tinând cont de perioada scurta în care sunt regasite în structura patrimoniului, sunt considerate alocari ciclice. Din punct de vedere al gradului de lichiditate, stocurile sunt considerate active cu o lichiditate partiala.

Stocurile, prezinta o serie de caracteristici care le particularizeaza în structura activelor:

- se afla succesiv si neîntrerupt în diferite faze ale procesului de productie si comercializare;

- descriu mai multe rotatii (circuite) în cadrul unei perioade de gestiune;

- sunt destinate a fi consumate la prima lor utilizare (materiale consumabile, materiile prime), sau a fi vândute în aceeasi stare (marfurile) sau a fi vândute dupa prelucrare (produsele);

- contribuie la realizarea cifrei de afaceri a unitatii si la valorificarea capitalului.

Aceste caracteristici fac ca stocurile sa detina un rol important în activitatea firmelor. Din acest motiv este foarte important ca gestiunea stocurilor sa vizeze mentinerea unui nivel corespunzator al acestora din punct de vedere al calitatii, cantitatii, si al volumului productiei si al modului de realizarea al acestuia. Nu orice nivel al stocurilor este favorabil interprinderilor. Un nivel minim poate genera disfunctionalitati pe relatia furnizor-beneficiar si opriri ale procesului de productie. Un nivel ridicat al acestora, poate determina imobilizari importante de stocuri care vor fi lipsite de miscare o anumita perioada, fapt ce genereaza dificultatii în fluxurile financiare ale firmei.

Stocurile pot fi calasificate astfel;

Materii prime, participa direct la fabricarea produselor si se regasesc în produsul finit integral sau partial, fie în starea lor initiala, fie transformata.

Materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili, mareriale pentru ambalat, seminte si materiale de plantat, furaje, si alte mareriale consumabile),

participa sau ajuta procesul de fabricatie sau de exploatare de regula, fara a se regasi în produsele la a caror fabricare participa.

C) Materiale de natura obiectelor de inventar, cuprind bunuri materiale de valoare mare cu durata de viata utila sub un an indiferent de valoare sub forma de echipament de protectie si de lucru, îmbracaminte speciala,mecanisme, dispozitive, verificatoare, bacaramente, SDV-urile, amenajari provizorii de santier, aparatele de masura si control, matritele folosite la obtinerea anumitor produse si alte obiecte similare. Nu se includ în aceasta categorie lucrarile de organizare de santier de la care în urma terminarii lucrarilor nu se recupereaza materialele. Obiectele de inventar reprezinta bunuri care nu îndeplinesc conditiile legale privind valoarea si durata pentru a fi considerate mijloace fixe, precum si bunurile asimilate acestora.

Baracamentele si amenajarile provizorii se refera la bunurile achizitionate sau construite de unitatea patrimoniala în scopul executarii lucrarilor si prestatiilor de constructii. Nu se includ în aceasta categorie lucrarile de organizare de santier de la care, prin demolare sau demontare, nu se recupereaza materiale, cum este cazul platformelor betonate, drumurilor si cailor de acces, gropilor de var si altele.

Bunurile amintite anterior (lit. a-g) fac parte din proprietatea unitatii patrimoniale care le detine, unde se includ si bunurile aflate în custodie, spre prelucrare sau în consignatie la terti si care se reflecta distinct în contabilitate, pe categorii de stocuri.

În cadrul unitatii patrimoniale exista si stocuri care nu-i apartin, cum este cazul valorilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în consignatie si a caror evidenta se organizeaza cu ajutorul conturilor în afara bilantului.

D) Produsele, sunt reprezentate de:

- semifabricate sunt acele bunuri al caror proces tehnologic a fost terminat într-o sectie (faza de fabricatie) si se pot livra altor sectii sau tertilor.

- produse finite, bunuri care au parcurs în întregime toate fazele procesului de fabricatie si nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare în cadrul unitatii patrimoniale, putând fi depozitate în vederea livrarii sau expediate direct clientilor;

- produse reziduale, reprezentând rebuturile, materialele recuperabile, deseurile adica bunurile necorespunzatoare calitativ ce rezulta din procesul tehnologic.

E) Animalele si pasarile, respectiv animalele nascute si cele tinere de orice fel (vitei, miei, mânji, porci si altele) crescute si folosite pentru reproductie sau puse la îngrasat pentru a fi valorificate, coloniile de albine precum si animalele pentru productie (lâna, lapte, oua, blana).

F) Marfurile, respectiv bunurile pe care înterprinderea le cumpara în vederea revânzarii sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii.

G) Ambalajele, includ bunurile refolosibile achizitionate sau fabricate, destinate protejarii si prezentarii produselor si care, în mod temporar, pot fi pastrate la terti cu obligatia restituirii în conditiile prevazute în contract.

H) Productia în curs de executie, este reprezentata de productia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile de prelucrare) prevazute de procesul tehnologic, precum si de produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necomplectate în întregime. Sunt asimilate productiei în curs: lucrarile, serviciile si studiile în curs de executie sau nedeterminate.

a) Dupa apartenenta la patrimoniu, stocurile se pot grupa în:

- stocuri aflate în proprietatea înterprinderii, se gasesc fie în depozitele sau spatiile proprii, (depozite, magazii, magazine, locuri de productie) fie la terti, (materii si materiale aflate la terti, produse aflate la terti, marfuri în custodie sau consignatie la terti, etc).

- stocuri aflate în gestiune dar care nu sunt în proprietatea înterprinderii (stocurile primite spre prelucrare sau în custodie), înregistrate distinct în conturi în afara bilantului (clasa a 8-a de conturi).

b) În functie de provenienta, stocurile se pot grupa în:

- stocuri provenite din productie proprie: produsele, animalele, marfurile, materiale de natura obiectelor de inventar, etc.

- stocuri provenite din productie proprie: produsele, animalele, marfurile, etc.

Pe lânga stocurile în categoria activelor circulante se mai cuprind: creantele, investitiile financiare pe termen scurt, disponibilitatile banesti din casa si conturi la banci.

1.2. Înregistrarea, costul si evaluarea stocurilor în contabilitate

1.2.1. Înregistrarea stocurilor

În conformitate cu reglementarile în vigoare, detinerea cu orice titlu de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar, alte drepturi si obligatii, precum si efectuarea de operatii economice fara sa fie înregistrate în contabilitate sunt interzise. În aplicarea acestor prevederi este necesar sa se asigure:

a) receptionarea tuturor bunurilor materiale intrate în unitate si înregistrarea lor la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrarea în custodie sau consignatie se receptioneaza si înregistreaza distinct ca intrari în gestiune. În contabilitate valoarea acestora se înregistreaza în conturi în afara bilantului.

b) în situatia unor decalaje între provizionarea si receptia bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea unitatii, se procedeaza astfel:

- bunurile sosite fara factura se înregistreaza ca intrari în gestiune atât la locul de depozitare cât si în contabilitate, pe baza receptiei si a documentelor însotitoare;

- bunurile sosite si nereceptionate se înregistreaza distinct în contabilitate ca intrare în gestiune.

c) în cazul unor decalaje între vânzarea si livrarea bunurilor, acestea se înregistreaza ca iesiri din unitate, nemai fiind considerate proprietatea acesteia, astfel:

- bunurile vândute si nelivrate se înregistreaza distinct în gestiune iar în contabilitate în conturi în afara bilantului;

- bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistreaza ca iesiri din gestiune atât la locurile de depozitare cât si în contabilitate, pe baza documentelor care confirma iesirea din gestiune din gestiune potrivit legii.

d) bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistreaza la intrari si, respectiv, la iesiri, atât în gestiune, cât si în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.

1.2.2. Costul stocurilor

Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente achizitiei si prelucrarii, precum si alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma si în locul în care se gasesc în stare de utilizare. Este folosit pentru evaluarea stocurilor la intrare, la iesire, la inventariere si la închiderea exercitiului financiar.

Evaluarea stocurilor la sfârsitul exercitiului financiar si la inventariere, trebuie efectuata la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta .

Valoarea realizabila neta este pretul de vânzare estimat ce ar putea fi obtinut pe parcursul desfasurari normale a activitatii mai putin costurile estimate pentru finalizarea bunului si costurilor necesare cedarii.

Principale structuri ale valorii stocurilor sunt: costul de achizitie, costul de productie, costul standard (prestabilit) si pretul cu amanuntul.

Costul de achizitie folosit la înregistrarea intrarilor stocurilor este format din pretul de facturare al furnizorului, taxele si ambalajele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare si alte cheltuieli incluse în factura furnizorului. Un asemenea pret devine cost istoric si va fi luat în considerare la eliberarea stocurilor din depozit. Întrucât costul de achizitie, devenit pret de înregistrare în contabilitate chiar pentru aceleasi sortimente, difera de la o perioada la alta în functie de marimea preturilor de livrare practicate de furnizori sau de cheltuielilor de transport aprovizionare, se ridica problema preturilor unitare care trebuie practicate la iesirea stocurilor în cauza de la locurile de depozitare. În acest scop, Regulamentul de aplicare a Legii Contabilitatii nr. 82/1995, la art. 67 stabileste posibilitatea alegerii de catre agentii economici a uneia din urmatoarele metode:

Cost mediu ponderat;

Prima intrare-prima iesire;

Ultima intrare-prima iesire..

Costul de productie al unui bun cuprinde: costul de achizitie al materiilor prime si consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de productie precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocate în mod rational ca fiind legate de fabricatia acestuia.

Cheltuielile generale de administratie, financiare si de desfacere nu se includ în costurile de productie cu exceptia situatiilor prevazute de Standardele Internationale de Contabilitate.

Materiile prime si materialele consumabile care sunt reînoite în mod constant si a caror valoare globala este de importanta secundara pentru persoana juridica, pot fi trecute în activ la o cantitate si o valoare nemodificata, atunci când acestea nu se modifica semnificativ.

Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile si al acelor bunuri sau servicii produse si destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifica a costurilor individuale.

Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natura care nu se pot distinge în mod substantial unele de altele.

Identificarea specifica a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent daca au fost cumparate sau produse. Identificarea specifica nu poate fi folosita în cazul în care stocurile cuprind un numar mare de el 555p159f emente, care sunt de regula fungibile.

În functie de specificul activitatii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, în activitatea de productie sau metoda pretului cu amanuntul, în comert cu amanuntul.

Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor, consumabilelor, manoperei, eficientei si capacitatii de productie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic si ajustate, daca este necesar, în functie de conditiile existente la un moment dat.

Diferentele de pret fara de costul de achizitie sau de productie trebuie evidentiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului.

Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite si asupra stocurilor, se efectueaza cu ajutorul unui coeficient care se calculeaza astfel:

Coeficient de repartitie (Kr) = Sold initial al diferentelor de pret + Diferente de pret aferente intrarilor în cursul perioadei, cumulat de la inceputul anului / Sold initial al stocurilor la pret de înregistrare cumulat de la începutul anului * 100

Acest coeficient se înmulteste cu valoarea bunurilor iesite din gestiune la pret de înregistrare.(Vbe x kr).

Coeficientul de repartizare a diferentelor de pret poate fi calculat la nivelul conturilor sintetice de gradul I si II, prevazute în planul general de conturi, pe grupe sau categorii de stocuri.

La sfârsitul perioadei, soldurile conturilor de diferente se cumuleaza cu soldurile conturilor de stocuri, la pret de înregistrare, astfel încât aceste conturi sa reflecte valoarea stocurilor la costul de achizitie, respectiv de productie, dupa caz.

Diferentele de pret astfel stabilite la receptia bunurilor respective se înregistreaza proportional atât asupra valorii bunurilor iesite, cât si asupra stocurilor.

Metoda pretului cu amanuntul este folosita în comertul cu amanuntul pentru a determina costul stocurilor la articole numeroase si cu miscare rapida, care au marje similare si pentru care nu este practic sa se foloseasca alta metoda.

Costul bunurilor vândute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din pretul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a pretului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.

Reducerile de pret în cazul stocurilor pot avea caracter comercial sau financiar.

Reducerile comerciale îmbraca forma: rabaturilor, risturnilor si remiselor.

Rabaturile sunt reduceri de pret ce se primesc pentru defecte de calitate ale stocurilor.

Risturnurile sunt reduceri de pret calculate asupra ansamblului de operatii cu acelasi tert în cadrul unei perioade determinate.

Remisele sunt reduceri acordate pentru vânzari superioare volumului convenit sau pozitia de transport preferentiala a cumparatorului.

Reducerile financiare îmbraca forma sconturilor de decontare si se acorda pentru achitarea datoriilor înaintea termenului normal de exigibilitate.

Reducerile asupra pretului de vânzare se calculeaza în casacada, adica procentul de reducere se aplica de fiecare data asupra netului anterior iar TVA asupra ultimului net.

1.2.3. Evaluarea stocurilor

1.2.3.1. Reguli de evaluare a stocurilor

La evaluarea stocurilor se disting patru momente principale, corespunzatoare starii lor patrimoniale:

A. Evaluarea la intrarea în patrimoniul întreprinderi;

B. Evaluarea la inventariere;

C. Evaluarea la bilant;

D. Evaluarea la iesirea din patrimoniu.

Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu

Regula generala de evaluare si înregistrare a stocurilor , la intrarea în patrimoniu, este evaluarea la cost istoric, care poate fi identificata, prin:

Costul de achizitie, în cazul bunurilor achizitionate de la terti, în structura caruia se cuprind urmatoarele elemente:

Pretul de cumparare a bunurilor, din care sunt deduse taxele recuperabile (TVA), precum si rabaturile, remizele, risturnuri etc.

Taxe vamale aferente bunurilor importate.

Cheltuieli accesorii de achizitionare - acestea fiind cheltuielile directe sau indirecte legate de aprovizionare pâna la intrarea bunurilor intrate în gestiune, ele pot fi:

Costuri externe: comisioane, transport extern, asigurare;

Costuri interne: de transport intern, cheltuieli de manipulare.

Nu se includ în costul de achizitie cheltuielile financiare aferente finantarii necesare constituirii stocurilor si nici sconturile financiare acordate pentru plata înainte de scadenta.

Costul de productie, în cazul bunurilor si serviciilor obtinute din activitatea proprie de exploatare, format din:

Pretul de achizitie a materialelor consumate;

Cheltuielile directe de fabricatie;

Cheltuieli indirecte de fabricatie.

Valoarea de utilitate, în cazul bunurilor aduse ca:

Aport la capital;

Obtinute cu titlu gratuit;

Din donatii.

Costul de intrare în patrimoniu este denumit si valoare de intrare sau valoare contabila.

Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii

Regula generala de evaluare si înregistrare a stocurilor, la inventar, este evaluarea la valoarea actuala sau de utilitate denumita si valoare de inventar. Aceste valori se stabilesc în functie de utilitatea bunului în întreprindere sau pretul pietei si se identifica, în functie de destinatia lor, astfel:

Stocurile destinate vânzarii, li se stabilesc valoarea de inventar sub forma valorii nete de realizare, care este data de pretul de vânzare previzionat, din care se scad cheltuielile cu transport, comisioane etc.

Semifabricatele si productia în curs de executie se evalueaza la valoarea componentelor materiale încorporate la care se adauga costurile stadiilor de prelucrare.

Materiile prime si materiale consumabile destinate utilizarii în exploatare se evalueaza la costul lor de înlocuire.

La stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul prudentei, potrivit caruia nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor. În acest sens:

În cazul în care se constata ca valoarea de inventar, stabilita în functie de utilitatea bunului pentru unitate si pretul pietei, este mai mare decât valoarea cu care sunt acestea înregistrate în contabilitate, în listele de inventariere vor fi înscrise valorile din contabilitate.

În cazul în care valoarea de inventar este mai mica decât valoarea din contabilitate, în listele de inventariere se vor scrie valorile de inventar.

Pentru asigurarea imaginii fidele a patrimoniului, în cazul constatarii unor deprecieri relative(nedefinitive) trebuie constituit provizion pentru deprecieri, care sa reflecte situatia reala existenta, chiar si în cazul în care aceste cheltuieli nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal. Provizioanele constituite cu ocazia inventarierii, pentru deprecierile constatate, nu sunt deductibile fiscal.

În cazul constatarii unor lipsuri în gestiune, imputabile, administratorii vor lua masura imputarii acestora la valoarea lor de înlocuire. Prin valoarea de înlocuire se întelege costul de achizitie, în care sunt incluse costul de cumparare practicat pe piata, taxele nedeductibile, inclusiv TVA, cheltuieli de transport aprovizionar.

Evaluarea stocurilor la închiderea exercitiului prin bilant contabil

Se face la valoarea de intrare, respectiv la valoarea contabila pusa de acord cu rezultatele evaluarilor la inventariere, astfel pot fi posibile urmatoarele cazuri:

Pentru stocurile la care au rezultat diferente în plus între valoarea de inventar si valoarea de intrare, în bilant acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare, deci plusul de valoare nu se înregistreaza în contabilitate.

Pentru stocurile la care s-au constatat diferente în minus între valoarea de inventar si valoarea lor de intrare, acestea se evalueaza în bilant la valoarea de inventar. În contabilitate aceste stocuri vor continua sa fie înregistrate la valoarea lor de intrare, iar minusul de valoare datorat unor deprecieri se înregistreaza prin intermediul conturilor de provizioane. Daca din valoarea de întrare a stocurilor se deduce valoarea deprecierilor pentru care au fost calculate si înregistrate provizioane, se obtine valoarea de inventar ca valoare neta ce se înscrie în bilant.

Pe baza celor aratate mai sus se desprinde regula generala de evaluare si înregistrare a stocurilor, si anume: înregistrarea lor în contabilitate la valoarea de intrare, stabilita la nivelul costului de achizitie sau a costului de productie, dupa caz, ca forme a costului istoric. Prin aceasta se asigura aplicarea principiului realitatii, costurile efective de achizitie si de productie fiind parametrii reali ai valorii stocurilor.

La iesirea din gestiune

La iesirea din gestiune stocurile se evalueaza, înregistreaza în contabilitate si scad din gestiune la valoarea de intrare.

Determinarea valorii de intrare în cazul iesirilor este o problema mai complexa, motiv pentru reglementarile din domeniul financiar-contabil prevad urmatoarele metode:

-metoda costului mediu ponderat;

-metoda FIFO(primul intrat-primul iesit)

-metoda LIFO(ultimul intrat-primul iesit).

Metoda costului mediu ponderat (CMP) presupune calcularea costului fiecarui element de baza mediei ponderate a costurilor, elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei si a costului elementelor similare cumparate sau produse(intrare) în cursul perioadei.Costul mediu ponderat(Cmp) se determina conform relatiei:

Se calculeaza pe baza acestuia valoarea iesirilor(Ve):

Ve=Cmp x Ce Ce=cantitatea iesita.

Metoda poate fi aplicata periodic sau dupa fiecare receptie.

Metoda FIFO (First In First Out; primul intrat primul iesit) presupune evaluarea stocurilor la iesirea din gestiune la pretul de achizitue sau de productie a primului lot intrat. Dupa terminarea acestuia se va lua în considerare pretul urmatorului lot intrat în ordine cronologica.

Schematic, evaluarea poate fi redata astfel:

E = qe1xp1= Ve1

E=qe2xp2= Ve2

.........................

E=qenxpn=Ven

qe1- cantitatea primului lot, care se evalueaza la pretul cu care a intrat în evidente (p1).

qe2- cantitatea celui de-al doilea lot, care se evalueazala pretul cu care acesta a intrat în

gestiune (p2)

qen- cantitatea celui de-al n-lea lot care se evalueaza la pretul cu care acesta a intrat în gestiune (pn); "n" este ultimul lot din evidente;

Ve- valoarea iesirilor; Ve=Ve1+Ve2+.........+Ven;

Ve1=valoarea iesirilor calculata în functie de primul pret aflat în evidente;

Ve2=valoarea iesirilor calculata în functie de cel de-al doilea pret aflat în evidente;

Ven=valoarea iesirilor calculata în functie de al n-lea pret aflat în evidente.

Metoda LIFO ( Last In First Out; ultimul intrat primul iesit) presupune evaluarea stocurilor la iesirea din gestiune în functie de costul de achizitie sau pretul de productie al ultimului lot intrat.Dupa epuizarea acestuia se va lua în considerare pretul urmatorului lot în ordinea inversa cronologica.

Grafic, evaluarea iesirilor poate fi evaluata astfel:

E= qenxpn= Ven

E= qen-1 x pn-1= Ven-1

E= qe1 x p1 = Ve1

qen- cantitatea ultimului lot (al n-lea) care se evalueaza la pretul cu care a intrat în evidente (pn);

qen-1-cantitatea penultimului lot (al (n-1)-lea), care se evalueaza la pretul cu care a intrat în gestiune (pn-1);

qe1- cantitatea primului lot, care se evalueaza la pretul cu care a intrat în evi-

dente (p1);

Ve - valoarea iesirilor; Ve= Ven+Ven-1+......+Ve1

Ven - valoarea iesirilor calculata în functie de pretul ultimului lot din evidente;

Ven-1 - valoarea iesirilor calculata în functie de pretul penultimului lot din evi-

dente;

Ve1 - valoarea iesirilor calculata în functie de pretului primului lot din evidente.

Metoda aleasa trebuie aplicata cu consecventa de la un exercitiu la altul. Daca în situatii exceptionale administratorii decid schimbarea metodei pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile în notele explicative trebuie sa se prezinte informatii cu privire la motivul schimbarii metodei si efectele sale asupra rezultatului. Întreprinderile trebuie sa utilizeze aceleasi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natura si utilizare similare. Pentru stocurile cu natura sau utilizare diferita, folosirea unor metode diferite de calcul a costului poate fi justificata. Evaluarea productiei în curs de executie se face la sfârsitul periodei prin metode tehnice de constatare a gradului de finisare sau a stadiului de efectuare a operatiilor tehnologice, la costul de productie.

Întreprinderile din tara noastra au posibilitatea de a evalua si de a înregistra în contabilitate bunurile de natura stocurilor si la alte preturi cu conditia ca în raporturile periodice ele sa fie prezentate la costuri efective. Astfel de preturi de îregistrare pot fi: preturi prestabilite si preturi de facturare.

În cazul în care se utilizeaza preturile perstabilite, aceste preturi se vor stabili pe baza preturilor medii ale bunurilor respective.

În acest caz, diferentele de pret fata de costul de achizitie sau costul de productie se vor reflecta distinct în conturile de diferente de pret.

Diferentele de pet stabilite la intrarea bunurilor în întreprindere se repartizeaza si se înregistreza proportional, atât asupra valorii bunurilor iesite cât si asupra stocurilor.

1.3. Metode de evidenta sintetica si analitica a stocurilor

1.3.1. Metode de evidenta sintetica si contabilizare a stocurilor

Înterprinderile din România pot sa-si organizeze contabilitatea stocurilor utilizând fie metoda inventarului permanent, fie metoda inventarului intermitent.

1. Metoda inventarului permanent

În cazul utilizarii inventarului permanent în contabilitate, în conturile de stocuri se înregistreaza toate operatiile de intrare si iesire a stocurilor cantitativ si valoric, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât si valoric.

Conform normelor contabile din tara noastra, în conditiile utilizarii inventarului permanent, unitatile patrimoniale îsi pot organiza contabilitatea analitica a stocurilor în functie de specificul activitatii si de necesitatile proprii.

În cazul utilizarii inventarului permanent, conturile de stocuri se debiteaza cu intrarile de bunuri si se crediteaza cu iesirile din stoc aferente perioadei de gestiune. La sfârsitul exercitiului financiar soldurile conturilor de stocuri sunt comparate cu stocurile faptice stabilite prin inventariere. Daca exista diferente în plus sau minus la inventar, acestea se vor regulariza aducându-se stocurile la nivelul lor real.

În principiu, evaluarea intrarilor în stoc trebuie sa se faca la costul istoric dat de costul efectiv de productie, în cazul stocurilor provenite din productie proprie, iar iesirile din stoc la costurile la care au fost evaluate la intrare elementele destocate. Evaluarea iesirilor din stoc se poate face dupa multiple metode dintre care cele mai uzuale sunt: CMP, FIFO, LIFO.

Reglementarile contabile românesti dau posibilitatea unitatilor patrimoniale, de a continua practica contabila anterioara de a evalua atât intrarile cât si iesirile din stoc la preturi standard sau prestabilite, denumite si preturi de înregistrare. Acceptarea continuarii acestei practici a impus instituirea în contabilitatea generala a conturilor de diferente de pret care sa reflecte distinct:

La intrarea elementelor în stoc, diferentele dintre costul istoric si preturile de înregistrare;

La iesirea elementelor din stoc, repartizarea diferentelor de pret asupra valorii de înregistrare a elementelor iesite, cu ajutorul coeficientului K.

_{K =} (Si+Rd) cont de diferente de pret

(Si+Rd) cont de stoc la pret de înregistrare

Coeficientul K se aplica asupra valorii elementelor iesite din stoc, la pret de înregistrare.

Metoda inventarului permanent este utilizat de unitatile mari si mijlocii, si consta în utilizarea conturilor de stocuri pentru a determina si urmari în permanenta stocul scriptic al acestora dupa fiecare operatie de intrare si de iesire, astfel, contabilitatea sintetica a stocurilor va reflecta:

stocul initial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedenta si care nu poate fi decât debitor,

intrarile în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare, care se vor înregistra în debitul contului,

iesirile din cursul lunii, pe baza documentelor de iesire, vor forma rulajul creditor al contului,

în baza elementelor mentionate: stoc initial, intrari, iesiri - se va stabili în permanenta stocul scriptic al bunurilor, care vor putea în perioadele de inventariere cu stocurile faptice, din a caror comparare se pot stabili plusuri sau minusuri la inventar.

Folosirea acestei metode presupune:

utilizarea fiecaruia dintre preturile de înregistrare a stocurilor,

folosirea conturilor de diferente de pret aferente stocurilor,

conducerea unei contabilitati analitice a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele de contabilitate analitica.

Metoda inventarului permanent, presupune un volum mai mare de munca, dar asigura o mai riguroasa cunoastere, în orice moment a marimii stocurilor si un mai bun control al integritatii lor.

2. Metoda inventarului intermitent

Unitatile patrimoniale pot opta si pentru inventarul permanent al stocurilor, cu conditia ca inventarul permanent al acestora sa fie condus în contabilitatea de gestiune, în cazul întreprinderilor mari, sau extracontabil în cazul întreprinderilor mici si mijlocii.

Aceasta metoda presupune stabilirea iesirilor si înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii lor la finele fiecarei luni. În acest caz, iesirile se determina ca diferenta între valoarea stocurilor initiale plus valoarea intrarilor, pe deoparte si valoarea stocurilor finale stabilite prin inventariere, pe de alta parte. Relatia de calcul a iesirilor ar putea fi urmatoarea:

În cazul utilizarii acestei metode, se renunta la utilizarea în cursul lunii a conturilor de stocuri pentru evidentierea intrarilor si , respectiv, a recalcularii stocurilor scriptice dupa fiecare intrare. Prin urmare conturile de stocuri se utilizeaza numai la începutul si sfârsitul lunii, iar intrarile de stocuri, din timpul lunii sunt contabilizate direct în conturile de cheltuieli corespunzatoare, la cost de achizitie, pret de factura sau pret prestabilit, dupa caz. La sfârsitul fiecarei luni se stabilesc stocurile finale prin inventariere si se înregistreaza în conturile de stocuri initiale ale lunii urmatoare si ele se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul lunii urmatoare.

Metoda inventarului intermitent consta în:

înregistrarea tuturor intrarilor de stocuri, din cursul unui exercitiu financiar, direct în conturile de cheltuieli privind consumul acestor stocuri,

regularizarea stocurilor la finele exercitiului financiar pe baza de inventare faptice prin:

destocarea stocului initial reprezentat de soldul al contului de stocuri, sub premiza ca acesta s-a consumat în cursul exercitiului financiar,

restocarea stocului faptic determinat pe baza inventarului de la finele exercitiului financiar, prin corectarea cheltuielilor privind consumurile de stocuri.

În urma acestei tehnici de înregistrare, conturile de stocuri reflecta marimea reala a acestora, iar conturile de cheltuieli privind consumurile de stocuri reflecta cheltuielile efective cu aceste consumuri.

Metoda inventarului intermitent poate fi utilizat de unitatile mici si mijlocii, si consta în neurmarirea prin contabilitatea sintetica a intrarilor si iesirilor de stocuri în cursul perioadelor. Conturile de stocuri se utilizeaza numai la finele perioadelor de gestiune când se debiteaza cu soldurile finale existente la locurile de depozitare stabilite prin inventariere. Miscarile de stocuri din cursul perioadei nu afecteaza conturile de stocuri, ci direct conturile de cheltuieli.

Tehnica aplicarii inventarului intermitent difera la stocurile procurate din afara unitatii fata de cele provenite din productia proprie si anume:

pentru stocurile aprovizionate din afara unitatii se parcurg urmatoarele etape:

se storneaza stocurile initiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a reveni asupra conturilor de cheltuieli, unde au fost înregistrate la început;

achizitiile de bunuri efectuate de la furnizori se înregistreaza direct asupra conturilor de cheltuieli;

la finele perioadei se inventariaza bunurile aprovizionate sau provenite din perioada precedenta, neconsumate, cu care se degreveaza cheltuielile prin trecerea lor asupra conturilor de stocuri.

Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de cheltuieli reflecta bunurile consumate în timpul perioadei, calculate dupa relatia:

În perioada urmatoare operatiile descrise mai sus se repeta.

pentru stocurile provenite din productie proprie se parcurg urmatoarele etape:

se storneaza stocurile initiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a anula veniturile constituite cu acestea la finele perioadei precedente;

bunurile obtinute din productie proprie nu se înregistreaza în contabilitatea sintetica, ci numai în evidenta operativa de la locurile de depozitare;

pe masura vânzarii stocurile se vor înregistra asupra conturilor de venituri, fara sa fie nevoie destocarea lor;

la finele perioadei se inventariaza bunurile obtinute din productie proprie, inclusiv cele provenite din perioada precedenta, dar nevânduta, si se înregistreaza asupra conturilor de venituri din productia stocata.

Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de venituri reflecta bunurile produse în unitate, calculate dupa relatia:

În perioada urmatoare operatiile descrise mai sus se repeta.

pentru productia în curs de executie, determinarea ei se face numai la sfârsitul perioadei prin metode diferite si se înregistreaza în contabilitate ca stocuri la costurile corespunzatoare, dar la începutul perioadei urmatoare operatia respectiva se storneaza în "rosu".

Folosirea acestei metode presupune:

utilizarea ca preturi de înregistrare în contabilitate a stocurilor, a costului de achizitie pentru bunurile achizitionate din afara unitatii si respectiv a preturilor de productie pentru bunurile obtinute din productie proprie;

nu trebuie utilizate conturi de diferente de pret aferente stocurilor;

nu este necesara organizarea unei contabilitati analitice a stocurilor.

Metoda inventarului intermitent ar aduce simplificari în munca de contabilitate, daca inventarierile faptice ar fi efectuate anual si nu lunar. Ea nu permite, însa, un control riguros al gestionarii si al asigurarii integritatii lor.

1.3.2. Metode de evideta analitica a stocurilor

În situatia contabilizarii stocurilor dupa metoda inventarului permanent, Legea contabilitatii prevede în scopul cunoasterii corecte din punct de vedere cantitativ si valoric a stocurilor aflate în gestiunea unitatii patrimoniale, pe fiecare lot în parte si pe fiecare categorie de stocuri, organizarea contabilitatii analitice a stocurilor dupa urmatoarele metode:

-metoda cantitativ-valorica;

-metoda operativ-contabila;

-metoda global-valorica;

a) Metoda cantitativ-valorica. Presupune tinerea unei evidente cantitative la locul de depozitare al stocurilor, pe categorii de bunuri, folosind Fisele de cont analitice. Fisele de magazie, împreuna cu actele justificative(receptii, facturi), împartite în functie de sensul miscarii bunurilor(intrari si iesiri), se predau compartimentului financiar-contabil, care prelucreaza datele si înregistreaza stocurile atât cantitativ cât si valoric, în Fisele de cont analitice, deschise pe feluri de bunuri si locuri de depozitare.Concordanta valorica dintre datele înregistrate în conturile sintetice si cele analitice, se verifica prin întocmirea la sfârsitul lunii a balantei de verificare a conturilor analitice. Concordanta cantitatilor se asigura prin confruntarea datelor dintre fisele de magazie si fisele analitice pentru valori materiale.

b) Metoda operativ-contabila (pe solduri). Presupune înregistrarea stocurilor la locul de depozitare cantitativ, pe categorii de bunuri, iar la contabilitatea valoric, pe gestiuni, iar în cazul acestora pe grupe si subgrupe de bunuri, întocmindu-se documentul numit "Registrul Stocurilor". Concordanta dintre datele înregistrate în evidenta depozitelor si cele din contabilitate se asigura prin evaluarea lunara a stocurilor cantitative înscrise în Fisele de magazie cantitativ si în "Registrul Stocurilor" cantitativ si valoric.

Tehnica de lucru este urmatoarea:

Documentele justificative sunt înregistrate de gestionar în fisele de magazie, stabilind stocul dupa fiecare operatie;

Serviciul contabil, verifica periodic înregistrarile facute în fisele de magazie si preia documentele respective, împreuna cu borderourile întocmite de gestionar, care sunt centralizate pe grupe de materiale si pe conturi corespondente

Totalurile stabilite se înscriu în "Situatia de miscari", întocmita separat pentru intrari si pentru iesiri.

La sfârsitul fiecarei luni se totalizeaza situatiile si se stabilesc doua categorii de totaluri, pe gestionari si pe grupe de materiale, atât la intrari cât si la iesiri, iar stocurile din fisele de magazie se înscriu în Registrul stocurilor si se înmultesc cu pretul lor. Existentele fizice înscrise în acest registru trebuie sa concorde cu stocul stabilit prin fisele de magazie, iar soldurile pe grupe si gestiuni cu valorile din Situatia de miscari lunara, care trebuie sa concorde cu contabilitatea sintetica.

c) Metoda global-valorica. Are în vedere conducerea evidentei stocurilor numai valoric, atât la nivelul gestiuni cât si a compartimentului de contabilitate. La nivelul gestiunii, Fisele de magazie sunt întocmite cu "Raportul de gestiune", în care se înregistrteaza zilnic intrarile si iesirile pe baza de documente justificative. Aceasta, împreuna cu documentele justificative se predau la compartimentul de comtabilitate, care verifica realizarea documentelor si a valorilor consemnate. Controlul concordantei dintre înregistrarrile din Raportul de gestiune si cele din Fisele de cont pentru operatii diverse, se face periodic, de regula lunar, prin confruntarea soldurilor.

Esenta metodei consta în tinerea evidentei numai valoric la nivelul gestiunilor cu ajutorul "Raportului de gestiune" completat de responsabilul gestiunii iar la compartimentul financiar, contabil global valoric pe fiecare gestiune cu ajutorul formularului "Fisa de cont pentru operatii diverse" completat de contabilul gestiunii.

1.4.Organizarea contabilitatii stocurilor si a productiei în curs de executie

La organizarea contabilitatii stocurilor si productiei în curs de executie trebuie avute în vedere urmatoarele elemente:

- obiectivele urmarite

- factorii specifici de influenta stocurilor si a productiei în curs de executie;

- documentele justificative si de evidenta operativa;

- sistemul conturilor utilizate pentru reflectarea stocurilor si a productiei în curs de executie.

a) Obiectivele urmarite

Obiectivele contabilitatii stocurilor si a productiei în curs de executie sunt, în principal legate de realizarea functiilor comerciale ale întreprinderii.

Principalele obiective ce revin contabilitatii în acest domeniu sunt:

Urmarirea si controlul realizarii programului de aprovizionare. Prin organizarea evidentei pe grupe si feluri de stocuri, precum si a cheltuielilor de transport-aprovizionare pe feluri de cheltuieli, comparate permanent cu prevederile programelor, se asigura informatii utile cu privire la stadiul aprovizionarii.

Asigurarea integritatii patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare si urmarirea permanenta a miscarii lor. Se asigura prin organizarea contabilitatii mijloacelor circulante materiale pe gestiuni, si în cadrul acestora pe feluri de stocuri, cantitativ si valoric, înregistrarea exacta si la timp a cuantumului miscarilor si a diferentelor constatate la inventariere, sesizarea existentei stocurilor fara utilitate sau cu miscare lenta, pentru luarea masurilor necesare lichidarii lor.

Urmarirea utilizarii rationale a mijloacelor materiale aprovizionate impune un asemenea mod de organizare care sa permita respectarea normelor de consum specific la eliberarea lor din depozit, evidenta economiilor sau a materialelor neutilizate, precum si a materialelor recuperabile rezultate din prelucrarea în sectiile de fabricatie.

Asigurarea delimitarii cheltuielilor de transport-aprovizionare fata de valoarea materialelor aprovizionate, impune organizarea contabilitatii astfel încât acestea sa poata furniza informatii cu privire la nivelul si structura cheltuielilor de transport aprovizionare.

Înregistrarea si controlul valorificarii stocurilor de marfuri si a celorlalte categorii de stocuri destinate a fi livrate tertilor.

Evidenta si urmarirea stocurilor de produse în procesul obtinerii si livrarii la preturi competitive.

Evaluarea realista a stocurilor si determinarea influentelor asupra patrimoniului si rezultatelor, prin aplicarea corecta a regulilor de evaluare.

Promovarea principiului prudentei si principiului continuitatii activitatii la evaluarea si înregistrarea în contabilitate a stocurilor.

b) Factori specifici de influenta:

Marimea întreprinderii, ca factor care determina alegerea metodei de contabilitate sintetica a stocurilor, fie metoda inventarului permanent, fie metoda inventarului intermitent.

Structura organizatorica si functionala a gestiunilor de stocuri, determina circuitul documentelor primare si evidenta analitica pe gestiuni. Modul de organizare a activitatii de aprovizionare si livrare, depozitare si miscare a stocurilor de materiale constituie premise de baza a contabilitatii, întrucât operatiile specifice lor genereaza o mare diversitate de documente primare de a caror corecta întocmire si completare depinde gradul de exactitate a informatiilor furnizate.

Caracteristicile tehnico-productive ale activelor circulante materiale, în functie de care se face clasificarea acestora; se stabilesc principalele categorii si conturile sintetice corespunzatoare lor; se elaboreaza nomenclatorul stocurilor si pe aceasta baza se organizeaza evidenta operativa si contabilitatea analitica.

Decalajul ce poate aparea, uneori, în vânzarea si livrarea stocurilor.

Sursele de provenienta a activelor circulante materiale aprovizionate ( furnizori, din productie proprie, din prelucrare la terti ) influenteaza, în principal, conturile sintetice utilizate si preturile de evaluare.

Modul de evaluare a activelor circulante materiale influenteaza, în special, modul de înregistrare a acestora în contabilitatea sintetica, dar si alegerea metodelor de determinare a preturilor de iesire la stocurile intersarjabile.

Sistemul de indicatori privind gestiunea de valori materiale influenteaza organizarea contabilitatii stocurilor în vederea calcularii marimii cantitative si valorice a intrarilor, iesirilor si stocurilor, precum si a cheltuielilor efective de transport aprovizionare, în functie de care se aleg metodele de contabilitate analitica a stocurilor.

De asemenea la organizarea contabilitatii activelor circulante materiale trebuie considerati si alti factori, ca: documentele însotitoare la intrarea stocurilor; amplasarea depozitelor; separarea mijloacelor circulante proprii de cele ce apartin tertilor; fazele procesului de aprovizionare, precum si mijloacele folosite pentru executarea lucrarilor de evidenta si calcul.

c) Sistemul documentelor justificative si de evidenta operativa

Operatiunile privind existenta, intrarea, iesirea si deprecierea stocurilor sunt consemnate în diferite documente specifice, care se pot grupa dupa urmatoarele criterii:

Documente privind existenta stocurilor:

- liste de inventariere;

- registru de inventar;

- proces verbal de inventariere;

Documente privind intrarea stocurilor:

- comenzi;

- facturi;

- aviz de însotire;

- borderou de achizitie;

- note de receptie si constatare de diferente;

- bon de predare - transfer - restituire;

- rapoarte de productie;

- bon de primire;

- liste de inventariere;

- declaratii vamale de import;

- ordine de plata - extrase de cont;

- chitante si registru de casa;

- borderou de primire a bunurilor în consignatie;

- procese verbale de predare - primire;

- procese verbale de inventariere;

- procese verbale de donatie;

Documente privind iesirea stocurilor:

- facturi;

- avize de însotire;

- bonuri de predare - transfer - restituire;

- borderou de vânzare;

- fise limita de consum;

- bonuri de consum;

- foi de parcurs;

- procese verbale de predare - primire;

- bon de predare;'

- declaratie vamala de export;

- declaratii de încasare valutara;

- decizii de imputare;

- procese verbale de donatii;

- procese verbale de inventariere;

- buletin de analiza;

- extrasele de cont bancar;

- chitante si registru de casa;

- rapoarte zilnice de productie;

Documente privind descrierea stocurloir:

- listele de inventariere ;

- procese verbale de inventariere;

- situatii de calcul a perisabilitatilor;

- procese verbale de scoatere din gestiune a bunurilor degradate sau expirate;

- note de constatare;

Evidenta operativa a stocurilor se tine cu ajutorul urmatoarelor documente:

- fisa de magazie;

- registrul stocurilor;

- raportul de gestiune;

Prezentam, pe scurt, câteva din cele mai importante documente de evidenta a stocurilor:

Factura - se întocmeste în momentul livrarii bunurilor, constituind, pe lânga functia de intrare - iesire din gestiune, pe cea de act justificativ pentru decontare (încasarea - plata) contravalorii bunurilor sau serviciilor consemnate.

Avizul de însotire - serveste ca document pentru eliberarea - primirea în gestiune si ca act de însotire a stocurilor pe timpul transportului.

Nota de receptie si constatarea de diferente - evidentiaza bunurile intrate în gestiune. Este întocmita în baza documentelor eliberate de furnizor.

Bonul de predare - transfer - restituire - folosit pentru predarea la magazie a stocurilor (produse, semifabricate, etc.) obtinute din productie proprie sau pentru transmiterea bunurilor de la un loc de depozitare la altul în cadrul aceleiasi unitati. Nu serveste ca document pe timpul transportului.

Declaratia vamala: utilizat pentru declararea în detaliu a bunurilor clasificate în Tariful Vamal, cu ocazia efectuarii unor operatiuni de import sau export si care dovedeste efectuarea propriu-zisa a operatiunii de import sau de export, dupa caz, în conditii legale.

c) Sistemul conturilor utilizate 

Contabilitatea sintetica a stocurilor se conduce cu ajutorul clasei a III-a din Planul de Conturi General, "Conturi de stocuri si produse în curs de executie". Aceasta clasa cuprinde urmatoarele grupe:

grupa 30 Stocuri de materii prime si materiale

grupa 33 Productia în curs de executie

grupa 34 Produse

grupa 35 Stocuri aflate la terti

grupa 36 Animale

grupa 37 Marfuri

grupa 38 Ambalaje

grupa 39 Ajustari pentru deprecierea stocurilor si productiei

în curs de executie.

1.5. Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

Contabilitatea materiilor prime, materialelor si a diferentelor de pret aferente acestora se organizeaza cu ajutorul urmatoarelor conturi:

"Materii Prime"

" Materii consumabile"

" Mareriale de natura obiectelor de inventar"

308 "Diferente de pret la materii prime si materiale"

Conturile 301 "Materii prime"; 302 "Materiale consumabile", 303 " Materiale de natura obiectelor de inventar" sunt dupa continutul economic: conturi de stocuri materiale.

Dupa functia contabila: conturi de activ.

Se debiteaza cu valoarea la pret de înregistrare a materiilor prime si materialelor intrate în intreprindere astfel:

- achizitionate de la furnizori:

% = 401 "Furnizori"

301 "Materii prime" sau

302 "Materiale consumabile" 408 "Furnizori - facturi nesosite"

303 "Materiale de natura obiectelor 542 " Avansuri de trezorerie"

de inventar"

4426 "TVA deductibila"

- valoarea taxelor vamale aferente achizitiilor de import:

% = 446 " Alte impozite, taxe si varsaminte

301 "Materii prime"  similate"

302 "Materiale consumabile"

303 "Materiale de natura obiectelor de

inventar"

- aduse ca aport la capital:

% = 456 " Decontari cu asociatii privind

301 " Materiale prime" capitalul"

302 " Materiale consumabile"

303 " Materiale de natura obiectelor

de inventar"

- rezultate din donatii sau plus de inventar"

% = 7582 "Venituri din donatii si subventii

301 "Materii prime" primite"

302 "Materiale consumabile"

303 "Materiale de natura obiectelor

de inventar"

sau

301 "Materii prime" = 601 "Cheltuieli cu materiile prime "

302 "Materiale consumabile" sau

303 "Materiale de natura 602 "Cheltuieli cu materialele consumabile"

obiectelor de inventar" 603"Cheltuieli privind materialele de natura

obiectelor de inventar"

revenite la tertii:

% = 351"Materii prime si materiale aflate la terti"

"Materii prime"

2 "Materiale consumabile"

"Materiale de natura obiectelor de

inventar"

- primite de la asociati din cadrul grupului, alte societati legate prin participatii, unitate sau subunitatii:

% = 451"Decontari între entitati afiliate"

301 "Materii prime" sau

302"Materiale consumabile" 453"Decontari privind interesele de participare"

303"Materiale de natura 481"Decontari între unitate sau subunitati"

obiectelor de inventar" 482 "Decontari între unitatii"

- valoarea la pret de înregistrare a produselor retinute si consumate în aceeasi unitate:

% = 34x "Produse"

301"Materii prime"

302"Materiale consumabile"

303"Materiale de natura obiectelor de inventar"

Se crediteaza cu valoarea la pret de inregistarare a materiilor prime si materialelor iesite din gestiune:

- dare în consum:

601 "Cheltuieli cu materiile prime" = 301 "Materii prime"

602 "Cheltuieli cu materialele = 302 "Materiale consumabile"

consumabile"

- materiale de natura obiectelor de inventar date în folosinta:

% = 303"Materiale de natura obiectelor de inventar"

"Cheltuieli privind materialele

de natura obictelor de inventar"

"Cheltuieli înregistrate în avans"

si D.D. 8035 "Stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosinta"

- lipsurile la inventar în cadrul normelor legale de perisabilitate:

601"Cheltuieli cu materiile prime" = 301"Materii prime"

602"Cheltuieli cu materiale = 302"Materiale consumabile"

consumabile"

603"Cheltuieli privind = 303"Materiale de natura

materialele de natura obiectelor de inventar"

obiectelor de inventar"

6588"Alte cheltuieli = %

de exploatare" 301 "Materii prime"

302 "Materiale"

- lipsuri datorate unor cauze extraordinare (pierderi din calamitati):

"Cheltuieli privind = %

calamitatile si alte 301 "Materii prime"

evenimente extraordinare" 302 "Materiale consumabile"

303"Materiale de natura

obiectelor de inventar"

- vândute în starea în care au fost procurate (se trec la marfuri):

"Marfuri" = %

301 "Materii prime"

302 "Materiale consumabile"

303 "Materiale de natura

obiectelor de inventar"

- trimise pentru prelucrarea sau aflarea în custodie la terti:

"Materii si = %

materiale aflatela terti" 301 "Materii prime"

302 "Materiale consumabile"

303 "Materiale de natura

obiectelor de inventar"

- retrase din aportul la capitalul social:

"Deconturi cu = %

asociatii privind capitalul" 301 "Materii prime"

302 "Materiale consumabile2

303 "Materiale de natura

obiectelor de inventar"

Soldurile conturilor debitoare si exprima valoarea materiilor prime, respectiv a

materialelor existente în gestiune la pret de înregistrare.

Contul 308"Diferente de pret la materii prime si materiale"

Dupa continutul economic: cont rectificativ al pretului de înregistrare al materiilor prime si materialelor. Se utilizeaza atunci când evidenta materiilor prime si materialelor se conduce la preturi standard, evidentiindu-se în cadrul contului diferenta dintre pretul standard si costul de achizitie (în plus sau în minus).

Dupa functia contabila: cont bifunctional.

Se debiteaza cu:

- diferentele de pret în plus (cost de achizitie mai mare decât pretul standard) aferent materiilor prime si materiilor intrate în gestiune:

% = 401"Furnizori"

308"Diferentele de pret la

materii prime si materiale"

4426 "TVA deductibila"

- diferentele de pret în minus (cost achizitie < cost prestabilit) aferent materiilor prime si materialelor iesite din gestiune:

308"Diferente de pret la = %

la materii prime si 601 "Cheltuieli cu materiile prime"

materiale" 602 "Cheltuieli cu materialele consumabile"

603"Cheltuieli privind materialele de natura

obiectelor de inventar"

Se crediteaza cu:

- diferentele de pret în plus aferente materiilor prime si materialelor iesite din gestiune:

% = 308 "Diferente de pret la materii prime si materiale"

"Cheltuieli cu materiile

prime"

"Cheltuieli cu materialele

consumabile"

"Cheltuieli privind materialele

de natura obiectelor de inventar"

- diferentele de pret în minus aferente materiilor prime si materialelor achizitionate:

% = 308"Diferente de pret la materii prime

"Materii prime" si materiale"

"Materiale consumabile"

"Materiale de natura obiectelor

de inventar"

Soldul contului poate fi:

- debitor si exprima diferentele de pret în plus aferente intrarilor respectiv diferentelor

în minus aferente iesirilor de materii prime, materiale consumabile si materiale de

natura obiectelor de inventar.

- creditor si exprima diferentele de pret în plus aferente iesirilor respectiv diferentelor de pret în minus aferente intrarilor de materii prime, materiale consumabile si materiale de natura obiectelor de inventar.

1.6. Contabilitatea productiei în curs de executie

Productia în curs de executie este acea structura a stocurilor (produse, servicii, lucrari) ce se gasesc în faze intermediare de prelucrare pe diverse masini nefiind nici productie finita, nici semifabricat. Aceasta nu a trecut prin toate fazele de prelucrare nefiind supusa probelor tehnologice si receptiei finale. Se determina prin inventariere la finele fiecarei perioade de gestiune, iar evaluarea se face la costuri de productie conform documentelor justificative.

Contabilitatea acesteia se conduce cu ajutorul conturilor 331 "Produse în curs de executie" si 332 "Lucrari si servicii în curs de executie"

Dupa continutul economic: conturi de stocuri care nu au parcurs toate stadiile de prelucrare fiind neterminate la finele perioadei.

Dupa functia contabila: conturi de activ.

Se debiteaza cu costul de productie al stocului de produse, lucrari si servicii în curs de executie existent la sfârsitul perioadei determinat prin inventariere:

% = 711" Variatia stocurilor"

331" Produse în curs de executie"

332" Lucrari si servicii în curs

de executie"

Se crediteaza la începutul perioadei urmatoare, odata cu scaderea din gestiune a valorii produselor, lucrarilor si serviciilor care reintra în procesul de fabricatie ( destocare):

711 "Variatia stocurilor" = %

331 "Produse în curs de executie"

332 "Lucrari si servicii în curs de executie"

Soldurile conturilor sunt debitoare si reprezinta valoarea la cost de productie a produselor sau

lucrarilor si serviciilor în curs de executie la sfârsitul perioadei contabile.

1.7. Contabilitatea produselor

Activitatea desfasurata de agentii economici din sfera productiei materiale se3 concretizeaza în obtinerea de produse finite, semifabricate, produse reziduale, etc.Acestea sunt stocuri care au parcurs integral fazele procesului tehnologic putând fi depozitate sau livrate.

Contabilitatea produselor este organizata cu ajutorul grupei 34 "Produse"care cuprinde conturile:

341 "Semifabricate"

345 "Produse finite"

346 "Produse reziduale"

348 "Diferente de pret la produse"

Contul 345 "Produse finite"

Dupa continutul economic: cont de stocuri materiale.

Dupa functia contabila: cont de activ.

Se debiteaza cu:

- valoarea la pret de înregistrare sau cost de productie a produselor finite rezultate din procesul tehnologic inclusiv plusurilor de inventar:

345 "Produse finite" = 711 "Variatia stocurilor"

- valoarea produselor finite revenite de la terti:

345 "Produse finite" = %

354 "Produse aflate la terti"

401 "Furnizori"

Se crediteaza cu: valoarea la pret de înregistrare sau cost de productie a produselor finite iesite din unitate astfel:

- vânzarea produselor finite:

411 "Clienti" = %

701 "Venituri din vânzarea

produselor finite"

4427 "TVA colectata"

- scaderea din gestiune:

711 "Variatia stocurilor" = 345 "Produse finite"

- constatate lipsa la inventar:

711"Variatia stocurilor" = 345 "Produse finite"

- distruse de calamitatii naturale:

671 "Cheltuieli privind = 345 "Produse finite"

calamitatile si alte evenimente

extraordinare"

- transferate în magazinele de vânzare proprii:

371 "Marfuri" = 345 "Produse finite"

- acordate salariatilor ca plata în natura conform legii:

421 "Personal-salarii = 345 "Produse finite"

datorate"

- cuvenite actionarilor sau unitatilor prestatoare ca plata în natura potrivit clauzelor contractuale:

% = 345 "Produse finite"

462 "Creditori diversi"

401 "Furnizori"

- retinute si consumate în aceeasi unitate:

% = 345 "Produse finite"

301 "Materii prime"

302 "Materiale consumabile"

303 "Materiale de natura

obiectelor de inventar"

- acordate ca donatii:

6582 "Donatii si subventii = 345 "Produse finite"

acordate"

- trimise pentru prelucrarea la terti:

3545 "Produse finite = 345 "Produse finite"

aflate la terti"

Soldul contului este debitor si exprima valoarea la pret de înregistrare a produselor finite existente în stoc la finele perioadei.

În cazul în care pentru evidentierea produselor se utilizeaza preturi prestabilite (standard) iar costurile de productie calculate la sfârsitul perioadei diferite, diferentele rezultate se vor evidentia cu ajutorul contului 348"Diferente de pret la produse".

Dupa continutul economic: cont rectificativ al valorii de înregistrare a produselor.

Dupa functia contabila: cont bifunctional.

Se debiteaza cu:

- diferentele de pret în plus (costul de productie efectiv mai mare decât pretul standard) aferent produselor obtinute (intrate) din productie proprie:

348 "Diferente de pret la produse" = 711 "Variatia stocurilor"

- diferentele de pret în minus (costul de productie mai mic decât pretul standard) repartizate asupra produselor iesite din gestiune prin vânzare:

348 "Diferente de pret la produse" = 711 "Variatia stocurilor"

Se crediteaza cu:

- diferentele în minus (costul de productie mai mic decât pretul standard) aferente produselor intrate în gestiune din productie proprie:

711 "Variatia stocurilor" = 348 "Diferente de pret la produse"

- diferentele de pret în plus (costul de productie mai mare decât pretul standard) repartizate asupra produselor iesite din gestiune prin vânzare:

711 "Variatia stocurilor" = 348 "Diferente de pret la produse"

Soldul contului poate fi:

- deditor si exprima diferentele de pret in plus (costul de productie mai mare decât pretul standard) aferent produselor intrate respectiv diferentelor de pret în minus (costul de productie mai mic decât pretul standard) repartizate asupra produselor iesite din gestiune;

- creditor si exprima diferentele de pret în minus aferente produselor intrate respectiv diferentelor de pret în plus repartizate asupra produselor iesite.

Functionarea conturilor 341 "Semifabricate" si 346 "Produse reziduale" este identica cu cea a contului 345 "Produse finite".

1.8. Contabilitatea stocurilor aflate la terti

Anumite bunuri de natura stocurilor, proprietate a înterprinderii, pot sa se gaseasca temporar la alte unitati din diverse motive: pentru prelucrare, lasate în curs de aprovizionare, etc.

Contabilitatea acestora se conduce cu ajutorul grupei 35 "Stocuri aflate la terti", ce cuprinde urmatoarele conturi:

351 "Materii si materiale aflate la terti"

354 "Produse aflate la terti"

356 "Animale aflate la terti"

357 "Marfuri aflate la terti"

358 "Ambalaje aflate la terti"

Dupa continutul economic: conturi de stocuri aflate temporar la terti.

Dupa functia contabila: conturi de activ.

Se debiteaza cu valoarea la pret de înregistrare a stocurilor aflate temporar la terti:

35x "Stocuri aflate la terti" = %

301 "Materii

302 "Materii consumabile"

303 "Materiale de natura obiectelor

de inventar"

341 "Semifabricate"

345 "Produse finite"

346 "Produse reziduale"

361 "Animale si pasari"

371 "Marfuri"

381 "Ambalaje"

401 "Furnizori"

Se crediteaza cu:

- valoarea stocurilor revenite de la terti:

% = 35x "Stocuri aflate la terti"

301 "Materii prime"

302 "Materii consumabile"

303 "Materiale de natura obiectelor de inventar"

341 "Semifabricate"

345 "Produse finite"

346 "Produse reziduale"

361 "Animale si pasari"

371 "Marfuri"

381 "Ambalaje"

- scaderea din gestiune a stocurilor aflate la terti constatate lipsa la inventar sau distruse de calamitati:

% = 35x "Produse finite"

601 "Cheltuieli cu materiile prime"

602 "Cheltuieli cu materialele consumabile"

603 "Cheltuieli privind materialele

de natura obiectelor de inventar"

607 "Cheltuieli privind marfurile"

608 "Cheltuieli privind ambalajele"

671 "Cheltuieli privind calamitatile si

alte evenimente extraordinare"

Soldul contului este debitor si exprima bunurile de natura stocurilor aflate temporar la terti.

1.9.Contabilitatea animalelor

În conformitate cu reglementarile actuale sunt încadrate în categoria stocurilor:

- animalele si pasarile tinere de orice fel (vitei, mânji, miei, purcri) în vederea cresterii pentru productie sau ce urmeaza a fi trecute ulterior la imobiliuari (folosirii lor pentru munca si reproductie);

- animalele si pasarile la îngrasat;

- destinate valorificarii;

- coloniile de albine;

- animalele pentru productie (lâna, lapte, blana, oua).

Intrarea animalelor se face în principal prin achizitii sau din productie proprie iar iesirea prin vânzare, sacrificare, etc.

Contabilitatea acestora se conduce cu ajutorul conturilor 361 "Animale si pasari" si 368 "Diferente de pret la animale si pasari".

Contul 361 "Animale si pasari".

Dupa continutul economic: cont de stocuri.

Dupa functia contabila: cont de activ.

Se debiteaza cu valoarea la pret de înregistrare a animalelor si pasarilor intrate în unitate astfel:

- achizitionate de la furnizori:

% = 401 "Furnizori"

"Animale si pasari" sau

"TVA deductibila" 408 "Furnizori - facturi nesosite"

542 "Avansuri de trezorerie"

- aduse ca aport la capital:

"Animale si pasari" = 456 "Decontari cu asociati privind capitalul"

- intrate cu titlu gratuit:

"Animale si pasari" = 7582 "Venituri din donatii si subventii primite"

- diferente constatate în plus la inventar:

"Animale si pasari" = 711 "Variatia stocurilor"

- sporul în greutate:

"Animale si pasari" = 711 "Variatia stocurilor"

- rezultate din productia proprie:

"Variatia stocurilor" = 711 "Variatia stocurilor"

- aduse la terti:

"Animale si pasari" = %

356 "Animale aflate la terti"

401 "Furnizori"

- primite de la unitate sau subunitati:

"Animale si pasari" = %

481 "Decontari între unitate si subunitate"

482 "Decontari între subunitati"

Se crediteaza cu pretul de înregistrare al animalelor si pasarilor iesite din gestiune astfel:

- prin vânzare:

- provenite din productie proprie:

"Variatia stocurilor" = 361 "Animale si pasari"

- provenite din cumparari ( la cost de achizitie):

"Cheltuieli privind = 361 " Animale si pasari"

animalele si pasarile"

- constatate minus la inventar:

"Cheltuieli privind animalele = 361 "Animale si pasari"

si pasarile"

- retrase de asociati:

"Decontari cu asociati privind = 361 "Animale si pasari"

capitalul"

- disparute în urma unor calamitati naturale:

"Cheltuieli privind calamitatile si = 361 "Animale si pasari"

alte evenimente extraordinare"

Soldul contului este debitor si exprima valoarea la pret de inregistrare a animalelor si pasarilor existenteîn stoc ,la sfârsitul perioadei.

Daca evaluarea si înregistrarea animalelor se face la preturi prestabilite (standard), diferentele de pret (în plus sau în minus) dintre acestea si costurile de achizitie sau de productie se evidentiaza cu ajutorul contului 368 "Diferente de pret la animale si pasari". Cont bifunctional.

Se debiteaza cu:

- diferentele de pret în plus (cost de achizitie mai mare decât pretul prestabilit) aferent animalelor si pasarilor achizitionate:

368 "Diferente de pret la animale si pasari" = %

401 "Furnizori"

542 "Avansuri de trerzorerie"

- diferentele de pret în plus aferente animalelor obtinute (intrate) din productie proprie:

368 "Diferente de pret la animale si pasari" = 711 "Variatia stocurilor"

- diferentele de pret în minus aferente animalelor si pasarilor intrate incluse pe cheltuieli:

368 "Diferente de pret la animale si pasari" = 606 "Cheltuieli privind animalele si pasarile"

- diferentele de pret în minus repartizate asupra animalelor si pasarilor iesite din gestiune:

368 "Diferente de pret la animale si pasari" = 711 "Variatia stocurilor"

Se crediteaza cu:

- diferentele de pret în minus aferente animalelor si pasarilor achizitionate:

% = 368 "Diferente de pret la animale si pasari"

361 "Animale si pasari"

542 "Avansuri de trezorerie"

- diferente de pret în plus aferente animalelor incluse pe cheltuielile exercitiului:

606 "Cheltuieli privind animalele si = 368 "Diferente de pret la animale si pasari" pasari"

- diferente de pret în minus aferente animalelor si pasarilor intrate din productie proprie:

"Variatia stocurilor" = 368 "Diferente de pret la animale si

pasari"

- diferentele de pret în plus repartizate asupra valorii animalelor din productie proprie iesite din

gestiune:

711 "Variatia stocurilor" = 368 "Diferente de pret la animale si pasari"

Soldul contului reprezinta diferentele de pret aferente animalelor si pasarilor existente în stoc.

1.10. Contabilitatea marfurilor si a diferentelor

de pret la marfuri

Marfurile sunt acele bunuri materiale achizitionate în scopul revânzarii în aceeasi stare sau dupa prelucrare sau produse de înterprindere si destinate vânzarii prin magazine proprii.

Reflectarea în contabilitate a marfurilor se realizeaza cu ajutorul conturilor

371"Marfuri" si 378"Diferente de pret la marfuri"

Contul 371"Marfuri" - evidentiaza existenta si miscarea marfurilor la cost de achizitie sau pret de vânzare, dupa caz.

Dupa continutul economic: cont de stocuri destinate vânzarii.

Dupa functia contabila: cont de activ.

Se debiteaza cu valoarea la pret de înregistrare a marfurilor intrate în gestiune astfel:

- prin achizitie:

% = 401"Furnizori"

"Marfuri"  sau

"TVA deductibila" 408 "Furnizori - facturi nesosite"

542 "Avansuri de trezorie"

- valoarea taxelor vamale aferente achizitiilor de marfuri din import:

371"Marfuri" = 446"Alte impozite, taxe si varsaminte

asimilate"

- aduse ca aport la capital:

371"Marfuri" = 446"Decontari cu asociatii privind capitalul"

- revenite de la terti:

371 "Marfuri" = %

357 "Marfuri aflate la terti"

401 "Furnizori"

- primite cu titlu gratuit:

371"Marfuri" = 7582"Venituri din donatii si subventii primite"

- valoarea de înregistrare celorlalte categorii de stocuri vândute ca atare (transferate la marfuri)

371 "Marfuri" = %

301 "Materii prime"

302 "Materiale consumabile"

303"Materiale de natura obiectelor de inventar

inventar"

361 "Animale si pasari"

- produsele finite transferate magazinelor proprii de desfacere:

371 "Marfurile" = 345 "Produse finite"

- constatate în plus la inventar:

371 "Marfuri" = 607 "Cheltuieli privind marfurile"

- primite, de la entitati afiliate, legate prin participatii, unitate sau subunitate:

371 "Marfuri" = %

451 "Decontari între entitatile afiliate"

453 "Decontari privind interesele de participare"

481 "Decontari între unitate si subunitati"

482 "Decontari între subunitati"

- valoarea adaosului comercial aferent marfurilor intrate în unitatile comerciale (când evidenta se tine la pret de vânzare cu amanuntul ):

371 "Marfuri" = 378"Diferente de pret la marfuri"

taxa pe valoarea adaugata neexigibila cuprinsa în pretul cu amanuntul al marfurilor:

"Marfuri" = 4428 "TVA neexigibila"

Se crediteaza cu valoarea la pret de înregistrare al marfurilor iesite din gestiune astfel:

- dupa vânzare odata cu descarcarea gestiunii:

când evidenta se tine la pret cu amanuntul:

% = 371 "Marfuri"

607 "Cheltuieli privind marfurile"

378 "Diferentele de pret la marfuri"

4428 "TVA neexigibila"

când evidenta se tine la cost de achizitie (comert en gross):

607 "Cheltuieli privind = 371 "Marfurile"

marfurile"

- constatate lipsa la inventar:

607 "Cheltuieli privind = 371 "Marfurile"

marfurile"

- pierderi din calamitati:

671 "Cheltuieli privind calamitatile = 371 "Marfuri"

si alte evenimente extraordinare"

- trimise spre prelucrare la terti:

"Marfuri aflate la terti" = 371 "Marfuri"

- donatii acordate:

"Donatii si subventii acordate" = 371 "Marfuri"

- livrate entitatilor afiliate, legate prin participatii, unitate si subunitate:

% = 371 "Marfuri"

"Decontari între entitati afiliate"

"Decontari privind interesele

de participare"

"Decontari între unitate si subunitate"

"Decontari între subunitati"

Soldul contului este debitor si evidentiaza valoarea la pret de înregistrare a marfurilor aflate în stoc la sfârsitul perioadei.

Contul 378"Diferente de pret la marfuri"- tine evidenta adaosului comercial aferent marfurilor din unitatile comerciale.

Dupa continutul economic: cont rectificativ al valorii de inregistrare al marfurilor.

Dupa functia contabila: cont de pasiv.

Se crediteaza cu valoarea adaosului comercial aferent marfurilor intrate în unitatile comerciale:

371 "Marfuri" = 378 "Diferente de pret la marfuri"

Se debiteaza cu valoarea adaosului comercial aferent marfurilor iesite din gestiune prin vânzare sau alte cai (inclusiv reducerile de pret la marfuri):

378 "Diferente de pret la marfuri" = 371 "Marfuri"

Soldul contului este creditor si exprima valoarea adaosuluicomercial aferent marfurilor existente în gestiune la sfârsitul perioadei.

Adaosul comercial aferent marfurilor din comertul cu amanuntul, ridica probleme deosebite în ceea ce priveste determinarea acestuia cu ocazia descarcarii gestiunii. Se stie ca pretul cu amanuntul al marfurilor se determina astfel:

Pentru determinarea adaosului comercial aferent vânzarilor se parcurg urmatoarele etape:

- calculul coeficientului de repartizare a adaosului comercial:

- determinarea adaosului aferent stocurilor :

- calculul stocului de marfa mai putin TVA:

- determinarea adaosului aferent vânzarilor:

La descarcarea gestiunii rulajul debitor al contului 4428 va fi egal cu rulajul creditor al contului 4427.

Formula contabila de descarcare a gestiunii marfurilor cu amanuntul va fi:

% = 371 "Marfuri"

607 "Cheltuieli privind marfurile"

(cost de achizitie)

378 "Diferente de pret la marfuri"

(adaos comercial aferent vanzarii)

4428 "TVA neexigibila"

(TVA aferent marfurilor vândute, Rc4427)

1.11. Contabilitatea ambalajelor

Circulatia marfurilor de la producatori pâna la consumatori, ca de altfel si a celorlalte categorii de bunuri materiale, este conditionata în mare masura de utilizarea unor ambalaje adecvate, care contribuie la pastrarea proprietatilor fizico-chimice ale acestora în timpul transportului, manipularii, depozitarii si comercializarii. Altfel spus, ambalajele reprezinta o categorie distincta de stocuri care asigura una dintre premisele importante pentru realizarea în conditii corespunzatoare a circulatiei propriu-zise a marfurilor.

Datorita diversitatii tipurilor de ambalaje, a dimensiunilor si modului de utilizare, al modului de finantare si recuperare este necesara, ca o conditie indispensabila pentru organizarea contabilitatii, clasificarea lor dupa mai multe criterii.

În functie de durata si valoare, ambalajele se delimiteaza în doua categorii sau grupe importante si anume: ambalaje de natura mijloacelor fixe si ambalaje de natura stocurilor.

În prima categorie se încadreaza ambalajele care îndeplinesc conditiile de valoare si durata stabilite pentru mijloace fixe (containere, cisterne, tuburi de oxigen, butoaie de bere s.a.), reflectându-se în contabilitate cu ajutorul conturilor de imobilizari corporale. Aceste ambalaje se utilizeaza de regula pentru pastrarea marfurilor si fac parte din inventarul permanent al unitatii patrimoniale, circulând, atunci când este cazul, pe principiul restituirii integrale si fara vânzare-cumparare, pe baza de facturare "proforma".

Ambalajele de natura stocurilor sunt numeroase si au mai multe destinatii, fapt ce impune clasificarea lor în raport cu continutul si modul de oglindire în contabilitate în trei subgrupe si anume: ambalaje de natura obiectelor de inventar, ambalaje de circulatie sau de transport si materiale de ambalat.

Ambalajele de natura obiectelor de inventar (lazi pentru pâine, butoaie pentru bere, butoaie din fag pentru brânzeturi s.a.) fac parte din inventarul permanent al unitatii si se oglindesc în contabilitate cu ajutorul conturilor corespunzatoare acestei categorii de elemente patrimoniale. Ele circula pe principiul restituirii integrale, facturându-se "proforma".

Ambalajele de circulatie sau de transport (navete pentru lapte, bauturi racoritoare si alcoolice, cutii pliante din mucava, sticle, borcane s.a.) detin ponderea cea mai mare în total ambalajelor si participa la mai multe circuite comerciale. Aceste ambalaje se urmaresc în contabilitate cu ajutorul conturilor 381 "Ambalaje" si 388 "Diferente de pret la ambalaje", care se vor prezenta ulterior.

Ambalajele de transport sau de circulatie, în functie de modul de recuperare si valorificare se delimiteaza în doua subgrupe si anume:

- ambalaje facturate distinct care circula prin vânzare-cumparare;

- ambalaje facturate distinct care circula prin restituire directa.

Fiecare din aceste subgrupe, sub aspectul circulatiei si decontarii, se reflecta în contabilitate în mod specific, asa cum se va prezenta ulterior.

Materialele de ambalat (hârtie, pungi de hârtie si polietilena, carton, talaj industrial s.a.) se folosesc pentru împachetarea marfurilor în vederea vânzarii en-detail, pentru preambalare si expunere estetica, precum si pentru nevoi gospodaresti. Ele se reflecta în contabilitate cu ajutorul contului 3013 "Materiale pentru ambalat" sau pot fi incluse direct în cheltuielile de exploatare, în debitul contului 604 "Cheltuieli privind materialele nestocate", dupa cum se stabileste de unitatea patrimoniala.

Materialele de ambalat, precum si ambalajele a caror valoare este inclusa în pretul marfurilor (cutii de conserve, sticle de plastic, pungi de polietilena s.a.) se utilizeaza o singura data, fiind nerecuperabile, fapt pentru care, pe masura eliberarii în consum se includ în cheltuielile de exploatare.

1.11.1.Organizarea contabilitatii ambalajelor refolosibile

Pentru organizarea contabilitatii ambalajelor de transport sau de circulatie se utilizeaza doua conturi sintetice de gradul I, 381 "Ambalaje" si 388 "Diferente de pret la ambalaje", care constituie grupa 38 "Ambalaje" din cadrul clasei a 3-a "Conturi de stocuri si productie în curs de executie" din Planul de conturi general.

Utilizarea celor doua conturi amintite pentru urmarirea ambalajelor de transport sau de circulatie facturate distinct, care circula prin vânzare-cumparare sau prin restituire directa, este influentata într-o anumita masura de pretul de înregistrare adoptat de unitate, care poate fi costul efectiv de achizitie sau pretul standard (prestabilit).

Folosirea costului efectiv de achizitie consta în evaluarea ambalajelor si implicit a operatiilor de intrari si iesiri în si din gestiune la costul efectiv de intrare în patrimoniu, care în perioada actuala este fluctuant, fapt ce creeaza anumite dificultati în ceea ce priveste evaluarea iesirilor din gestiune.

În cazul adoptarii costului amintit ca pret de înregistrare este justificata crearea în cadrul contului 381 "Ambalaje" a doua conturi analitice, unul pentru pretul de facturare sau de cumparare si celalalt pentru cheltuielile de transport-aprovizionare, ambele cu functia contabila de activ.

Pentru contul analitic privind cheltuielile de transport- aprovizionare este caracteristic faptul ca la sfârsitul fiecarei luni, pentru ambalajele vândute si, de asemenea, iesite din gestiune cu alte destinatii, se efectueaza operatia de repartizare a cheltuielilor colectate, calculându-se coeficientul mediu de repartizare, asa cum se procedeaza în cazul contului 308 "Diferente de pret la materii prime si materiale" sau a celorlalte conturi de diferente de pret.

Adoptarea pretului standard (prestabilit) ca pret de înregistrare necesita determinarea în prealabil a acestui pret pentru fiecare categorie sau fel de ambalaje, folosindu-se preturile medii aferente operatiilor de intrari din perioada (anul) anterioara. Pretul în cauza se utilizeaza ca un pret constant în cursul exercitiului atât pentru intrarile, cât si pentru iesirile de ambalaje în si din patrimoniu.

Pentru înregistrarea diferentelor în plus sau în minus între pretul standard si costul efectiv de achizitie se utilizeaza contul 388 "Diferente de pret la ambalaje", asa cum se procedeaza în cazul celorlalte conturi de diferente de pret.

Contul 381 "Ambalaje" este de activ si reflecta în debit si, de asemenea, în credit pretul de înregistrare aferent ambalajelor de transport sau de circulatie intrate si respectiv iesite în si din patrimoniu.

Contul în cauza se debiteaza prin creditul conturilor care corespund modalitatilor de intrare a ambalajelor în patrimoniu si anume:

- 401 "Furnizori", 408 "Furnizori - facturi nesosite" si 542 "Avansuri de trezorerie", pentru achizitionari de la terti cu decontare ulterioara si respectiv din avansuri spre decontare;

- 358 "Ambalaje aflate la terti" si 401 "Furnizori", cu valoarea ambalajelor primite din custodie sau pastrare de la terti si respectiv cu cheltuielile de transport-aprovizionare si de prelucrare datorate pentru acestea în cazul utilizarii costul efectiv de achizitie ca pret de înregistrare;

- 608 "Cheltuieli privind ambalajele" si 7718 "Alte venituri exceptionale din operatii de gestiune", pentru ambalajele constatate în plus la inventariere si respectiv primite cu titlu de gratuit s.a.

Contul analizat se crediteaza pentru iesirile din patrimoniu, prin debitul conturilor ce corespund cailor sau modalitatilor de iesire, dupa cum urmeaza:

- 608  "Cheltuieli privind ambalajele", pentru vânzari si lipsuri la inventariere imputabile;

- 6718 "Alte cheltuieli exceptionale privind operatiile de gestiune", în cazul predarii cu titlu gratuit a pierderilor neimputabile si a pierderilor din calamitati etc.

Soldul contului 381 "Ambalaje" poate fi debitor, reprezentând valoarea la pretul de înregistrare aferenta ambalajelor existente în stoc la sfârsitul perioadei de gestiune.

Soldul contului la care ne referim, în functie de pretul de înregistrare utilizat, necesita anumite corectari în vederea stabilirii valorii ce se înscrie în activul bilantului contabil, la un post distinct existent în grupa activelor circulante, subgrupa de stocuri, asa cum se prezinta în continuare.

a. În cazul utilizarii costului efectiv de achizitie ca pret de înregistrare:

Valoare Pretul de înregistrare +

de = Cheltuielile de transport-aprovizionare -

bilant Provizioane pentru depreciere.

unde:

- pretul de înregistrare si cheltuielile de transport-aprovizionare reprezinta soldul debitor al contului sintetic 381 "Ambalaje" sau soldurile debitoare ale celor doua conturi analitice ce se deschid în cadrul acestuia;

- provizioanele pentru depreciere sunt reprezentate de soldul creditor al contului 398 "Provizioane pentru deprecierea ambalajelor".

b. În situatia folosirii pretului standard (prestabilit):

Valoare Pretul de înregistrare

de = Diferentele de pret la ambalaje -

bilant Provizioane pentru depreciere.

unde:

- diferentele de pret în plus sau în minus la ambalaje sunt stabilite sub forma soldului debitor si respectiv creditor la contul cu aceeasi denumire si simbolul 388.

Pentru contul 381 "Ambalaje" este necesar sa se organizeze evidenta analitica global valorica pe unitati operative de desfacere en-detail si la nivelul depozitelor de vânzare en-gros, iar pentru acestea din urma se conduce în plus evidenta cantitativ-valorica pe feluri sau categorii de ambalaje.

Contul 388 "Diferente de pret la ambalaje" este rectificativ, bifunctional, utilizându-se în cazul adoptarii pretului prestabilit ca pret de înregistrare, asa cum se procedeaza în cazul celorlalte conturi de diferente de pret.

Pentru organizarea contabilitatii ambalajelor se poate utiliza, atunci când este cazul, si contul 398 "Provizioane pentru deprecierea ambalajelor", cu functia contabila de pasiv.

În credit reflecta, de regula, la sfârsitul anului, dupa efectuarea inventarierii patrimoniului, valoarea deprecierii ambalajelor existente în stoc, prin corespondenta cu debitul contului 6814 "Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru deprecierea activelor circulante".

Se debiteaza în exercitiile ce urmeaza celui în care a fost creditat, în masura iesirii din patrimoniu a ambalajelor pentru care s-au constituit provizioanele sau în cazul în care deprecierea nu s-a produs sau a fost mai mica decât cea preconizata, creditându-se contul 7814 "Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante".

Capitolul II

Contabilitatea stocurilor si a productiei în curs de executie la

S.C. PAN S.A. BAIA MARE

2.1. Prezentarea generala a firmei S.C. Pan S.A. Baia Mare

Istoricul firmei S.C. PAN S.A. Baia Mare

Data înfiintarii

S.C. PAN Baia Mare S.A. a luat fiinta în decembrie 2002. Este persoana juridica româna, are forma juridica de societate pe actiuni si îsi desfasoara activitatea în conformitate cu legile române si statutul ei. Societatea nu are filiale sau sucursale în tara sau strainatate.

Sediul societatii este în Baia Mare, str. Stadion nr.1, tel 0262384318, judetul 24-Maramures, S.C. PAN Baia Mare S.A. are codul fiscal R14776401 si este înregistrata la Registrul Comertului sub numarul J24-398-2002.

Capitalul social initial al societatii a fost de 50.000.000 lei, fiind împartit în 10.000 actiuni cu o valoare nominala de 5000 lei. Capitalul social actual este de 200.537.000 lei, divizat în 10 000 actiuni a 20.053,7 lei fiecare. De la înfiintare pâna în prezent numarul actionarilor a scazut de la 1318 la 976 datorita concentrarii detinerilor de actiuni.

Obiectul de activitate conform statutului este reprezentat de:

productia, inclusiv aprovizionarea si importul pentru productie si desfacere pe piata interna si externa a produselor obtinute prin prelucrarea industriala a cerealelor, a produselor de panificatie si pastelor fainoase;

comercializarea cu ridicata si amanuntul a produselor si marfurilor alimentare si nealimentare de orice fel prin magazine proprii sau închiriate, concesionate sau în locuri special amenajate - piete, târguri precum si în sistem ambulant, prin tonete, rulote, automagazine si altele de acest fel;

operatiuni de import-export, exclusiv cele prevazute la punctul a., produse si servicii, operatiuni specializate de comert exterior (leasing, intermediere, lohn, depozit, magazine, licitatii, cooperare, gaj, ipoteca, barter, reprezentanta), precum si oricare alt gen de servicii de comert exterior;

a.       prestari de servicii în domeniul:

transportul de marfuri si persoane în trafic intern si international;

intermedieri mobiliare si imobilare în sistem de comision sau consignatie si reprezentanta comerciala;

intermedieri si cumparari de active si actiuni de catre actionarii S.C. PAN Baia Mare S.A.;

intermedierea cumpararii de active si actiuni de catre actionarii salariati si îi reprezentarea acestora fata de terti în astfel de actiuni.

Concesionarea de terenuri arabile si creditarea proprietarilor de terenuri pentru productia de cereale;

În realizarea obiectului de activitate societatea comerciala efectueaza orice alte operatiuni privind dezvoltarea, modernizarea si exploatarea capacitatii de productie, cumpararea de active si actiuni, având dreptul de a cumpara, închiria sau a dobândi prin alte mijloace si de a obtine orice fel si orice drepturi, privilegii sau orice avantaj asupra sau în legatura cu orice proprietati si orice constructii, cladiri, locuinte, ateliere, magazine, depozite, capacitati de productie, masini, echipamente, instalatii, motoare, material rulant, mijloace auto si orice proprietate imobiliara sau drepturi de orice fel.

Baza materiala a societatii este compusa din urmatoarele active principale

o moara de grâu - construita în 1978, a ajuns prin modernizari succesive la o capacitate de macinis de 124 de tone în 24 de ore; utilajele sunt de provenienta româneasca (15 valturi tip Toplet) si turceasca (umidificatoare, masini de gris).

În urma procesului de macinare se pot obtine toate tipurile de faina, diferentiate în functie de continutul în cenusa si substante minerale;

cele 7 magazine de desfacere a produselor alimentare sunt raspândite în judet.

Scopul firmei S.C. "PAN Baia Mare " S.A.

Scopul firmei este de a produce si comercializa produsele de panificatie proprii.

Aspiram sa dobândim o reputatie pe piata ca fabricant si distribuitor de produse de panificatie. Putem obtine acest lucru prin dezvoltarea prompta a produselor, întelegerea clara a tendintelor si nevoilor de pe piata, comercializare si îmbuteliere inovatoare si profitabile.

Pentru a ne atinge obiectivul, S.C. PAN Baia Mare S.A. are nevoie de capital, talent managerial, facilitati mai mari si mai eficiente.

Echipa de conducere:

Adunarea Generala a Actionarilor este organul de conducere care decide asupra activitatii societatii si adopta politica economica si comerciala.

Societatea este administrata de Consiliul de Administratie, compus din 7 persoane alese de Adunarea Generala a Actionarilor pe o perioada de patru ani. Consiliul de Administratie este condus de un presedinte, care are si calitatea de director general.

Gestiunea societatii este verificata Comisia de Cenzori, formata din trei membri alesi de Adunarea Generala a Actionarilor.

Directorul general al societatii este ajutat de directorul executiv tehnic si de directorul executiv economic.

Directorul tehnic este conducatorul directiei productie.

Directorul economic (seful directiei economice) are în subordine urmatoarele compartimente:

- biroul financiar-contabilitate-preturi;

- oficiul de calcul;

- biroul aprovizionare.

S.C. COMPAN S.A. are 230 de angajati, cu functii si calificari corespunzatoare, definite în fisa postului.

Compartimentul activitatii de productie este subordonat directorului general si îndruma, conduce si raspunde de activitatea de productie, având urmatoarele atributii:

asigura desfasurarea activitatii compartimentelor functionale din subordinea sa în scopul realizarii programelor de productie si a repararii dotarii;

ia masuri pentru elaborarea si respectarea indicatorilor tehnici si tehnologici cu privire la programarea, pregatirea si urmarirea productiei;

asigura respectarea normelor de tehnica a securitatii si protectia muncii, ia masuri împotriva celor care nu le respecta;

raspunde de activitatea de organizare a productiei si muncii în scopul cresterii productivitatii muncii, reducerii costurilor, cresterii rentabilitatii si beneficiului societatii.

Compartimentul comercial are atributiile:

asigura fundamentarea propunerilor pentru organigrama unitatii, schemei de personal, a atributiilor fiecarui sector de activitate, a veniturilor si cheltuielilor pentru activitatea de baza si a altor activitati, a tarifelor pentru prestatii etc.;

asigura contractele pentru prestatii, întocmeste facturi pentru activitatea de baza, asigura analizele economice pe sectii privind realizarea veniturilor si cheltuielilor si îndeplinirea sarcinilor de catre conducere;

elaboreaza planul de prestatii, venituri si cheltuieli al unitatii pe structuri si activitati (de baza si alte activitati).

2.2. DESCRIEREA GENERALǍ A AFACERII

2.2.1.Obiective. Strategie. Tactici

Produsul fabricat si oferit de firma fiind un produs final, va fi realizat pe piata consumatorului si este orientat persoanelor de toate vârstele.

Clientii potentiali ai întreprinderii sunt persoanele de toate vârstele.

Pentru ai determina pe clientii sa cumpere produsele fabricate de întreprindere, conducerea va pune accentul, în primul rând, pe calitatea deosebita a serviciilor prestate, pretul convenabil. Produsele firmei vor ti distribuite direct consumatorului.

Preturile la produsele livrate vor fi constituite din elementele proprii lor, reiesind din costurile de productie si din alte cheltuieli.

Reclama produselor va fi efectuata prin intermediul retelei mass-media, foi volante, standuri luminescente si pe automobilele care livreaza produsele firmei.

2.2.2.Structura personalului

Tabelul 2.1.

Structura personalului pe compartimente la 31.12.2007

Din tabelul 2.1. se poate remarca ponderea importanta a personalului care lucreaza în cadrul compartimentelor de productie si comercializare, care au un rol esential în activitatea societatii.

În ceea ce priveste structura personalului în functie de gradul de calificare, aceasta se prezinta ca în tabelul urmator:

Tabelul 2.2.

Se remarca preponderenta categoriilor muncitori calificati (48%) si personal cu studii medii (37%). Aceasta structura de personal este adecvata specificului activitatii societatii.

Tabelul 2

Structura personalului în functie de domeniul de activitate:

Se observa preocuparea pentru sporirea ponderii personalului direct productiv, corelata cu reducerea cheltuielilor administrative.

Fluxurile de informatii sunt urmatoarele:

sectii de productie/ birou de aprovizionare (rapoarte de productie, de gestiune, avize etc.) compartimentul financiar-contabil (verificare, avizare) oficiul de calcul (prelucrare, centralizare) compartimentul financiar-contabil note contabil

2.3.DESCRIEREA PRODUSELOR sI MODUL DE FOLOSIRE

2.3.1.Ciclul produselor:

Produsele fabricate :

faina alba tip 650;

faina alba tip 480;

gris;

tarâte;

franzela "Neptun" (0,500 kg/buc.);

franzela "Pariziana" (0,400 kg/buc.);

colac ardelenesc(1 kg/buc.);

colacei ardelenesti(0,1 kg/buc.);

pateuri (0,050 kg/buc.);

saleuri - vrac;

minipateuri cu brânza - vrac;

minipateuri cu ciuperci - vrac;

batoane cu lapte (0,100 kg/buc.);

cozonac cu stafide si cacao (0,800 kg/buc.).

Procesul tehnologic a producerii pâinii consta din 5 etape principale:

Cernerea fainii si pregatirea maielei;

Malaxarea aluatului;

Divizarea si dospirea aluatului;

Coacerea;

Racirea si transportarea produselor gata.

In genere sectorul de panificatie este caracterizat prin întreprinderi cu procese tehnologice preponderent semi-automatizate. In afara ca acest moment contribuie la cresterea flexibilitatii si eficientei productiei, el permite mentinerea standardelor de calitate. Desigur situatia este diferita pentru brutariile mici, specializate in pâine proaspata.

Inovatiile substantiale ale întreprinderilor de panificatie cer modificari ale procesului de productie. Dezvoltarea si perfectionarea ambalajelor nu este larg raspândita la noi în tara.

Neajunsurile tehnologice în comparatie cu practicile internationale

Prin utilizarea materialelor speciale de ambalare, este posibil de a perfectiona produsele atât in termeni de calitate cât si durata de pastrare. O tehnica noua pentru conservarea produselor de panificatie este atmosfera modificata, larg raspândita pentru pâine (dar nu în tara noastra).

Firma noastra produce pâine din faina de grâu, un asortiment larg de produse de panificatie si covrigarie, biscuiti, produse din gofre, diverse tipuri de paste fainoase si pizza. Astazi aproape 500 de întreprinderi sunt cumparatori ai nostri. Pentru comoditatea cumparatorilor productia se elibereaza în ambalaje. Se utilizeaza diferite materiale de ambalaj: carton, polipropilena. Împreuna cu beneficiarii elaboram tipuri speciale de ambalaj conform cerintelor clientilor nostri  .
Toata productia se fabrica în stricta corespundere cu cerintele standardelor de stat cu utilizarea componentelor naturale curate biologic. Tehnologia de fabricare a productiei, calitatea ei se verifica permanent de catre organele de control corespunzatoare ale tarii. În conditiile concurentei înalte S.C. PAN Baia Mare S.A. nu numai ca a supravietuit, dar si-a stabilit prioritatea sa pe piata orasului. La întreprindere permanent se cauta noi domenii de activitate.
Este creata baza comerciala, ce executa cererile pentru partide de productie cu ridicata, atât fabricate de catre întreprindere, cât si de alti furnizori de marfuri alimentare.
Tehnologii firmei noastre depun toata abilitatea si experienta pentru calitatea înalta si gustul bun al productiei noastre de pe masa clientilor nostri. .

2.3.2. Descrierea clientilor si a surselor de aprovizionare

Tabelul 2.4.

Principalii clienti ai S.C. COMPAN S.A. sunt urmatorii:

Plata furnizorilor se face în termen de 30 de zile pentru furnizorii fara contract si în functie de data scadentei stabilite, pentru cei cu contract.

Tabelul 2.5.

Principalii furnizori ai societatii sunt:

2.4. INFORMAŢII FINANCIARE

CALCULE PREVIZIONARE PE 3 ANI

Analiza financiara este activitatea de diagnosticare a starii de performanta financiara a întreprinderii la încheierea exercitiului. Ea îsi propune sa stabileasca punctele tari si punctele slabe ale gestiunii financiare, în vederea fundamentarii unei noi strategii de mentinere si de dezvoltare într-un mediu concurential. In sens general, finalitatea diagnosticului financiar consta în oferirea de informatii financiare atât celor din interiorul înterprinderii, cât si celor interesati din afara acesteia. Diagnosticul financiar identifica factorii favorabili si nefavorabilicare afecteaza activitatea viitoare a înterprinderii. De asemenea, analiza financiara face obiectul preocuparilor externe ale partenerilor economici si financiar-bancari, pentru fundamentarea unor posibile actiuni de cooperare cu respectiva întreprindere. Atât analiza pe plan intern, cât si cea externa au ca obiectiv determinarea rentabilitatii si a riscului si, în final, a valorii întreprinderii. Sursa de date pentru analiza financiara o constituie documentele contabile de sinteza: bilantul, contul de rezultate si anexa la bilant.

Structura bilantului se apropie tot mai mult de o prezentare functionala (pe activitati) a datelor contabile, în detrimentul unei prezentari dupa criteriile financiare de lichiditate si exigibilitate. De aceea este necesara o tratare prealabila a datelor contabile pentru adaptarea lor la criteriile care permit o analiza financiara semnificativa. În acest sens sunt utile detalierile care se fac în anexa la bilant privind lichiditatea activelor, îndeosebi a creantelor si exigibilitatea pasivelor, mai cu seama a datoriilor întreprinderii. Se ajunge astfel la constructia unui "bilant financiar", în care clasamentul posturilor de activ si de pasiv se face exclusiv dupa criteriile de lichiditate si exigibilitate.

Pentru a respecta cât mai fidel criteriul lichiditatii, activele fixe se prezinta în urmatoarea succesiune:

imobilizarile

imobilizarile necorporale neamortizabile (de exemplu fondul de comert), care au o lichiditate foarte slaba;

imobilizarile corporale neamortizabile (terenurile) care au, de asemenea, o lichiditate slaba;

imobilizarile necorporale amortizabile (brevete, licente, cheltuieli de înfiintare etc.) devin lichide pa masura repartizarii cheltuielilor ocazionate de acestea asupra mai multor perioade de gestiune;

imobilizarile corporale amortizabile, care devin lichide pe masura amortizarii lor;

participatiile, sub forma de actiuni sau parti sociale pe care întreprinderea le detine în permanenta pentru a controla o alta societate sau pentru a exercita, în cadrul acesteia, o influenta predominanta.

alte imobilizari financiare (dobânzi calculate si cu scadenta amânata, împrumuturi de la terti, depozite si cautiuni).

Activele circulante sunt mai lichide decât activele fixe, putând fi rapid transformate în moneda. Durata recuperarii capitalurilor banesti alocate în aceste active este mai scurta si de aceea ele mai sunt numite si decalaje de plati nefavorabile.

Structura pasivului, dupa criteriul exigibilitatii, grupeaza posturile de pasiv în doua mari categorii:

capitalurile proprii;

datoriile.

Capitalurile proprii au o exigibilitate nula, întrucât capitalul mobilizat de la actionari sau conservat prin reinvestirea profiturilor este definitiv la dispozitia întreprinderii, pe toata durata ei de viata.

Analiza datoriilor, în functie de gradul lor de exigibilitate, are o mare importanta pentru evaluarea riscului financiar pe care îl implica îndatorarea întreprinderii. Gruparea în datorii financiare (pe termen lung si mediu) si datorii de exploatare (pe termen scurt) se face în functie de scadenta obligatiilor de plata

Pentru S.C pan Baia Mare S.A., bilanturile financiare pe anii 2005, 2006 si 2007 se prezinta astfel:

Tabelul 2.6.

ACTIV 

ACTIV CORECTAT - mii lei -

Pasiv Pasiv corectat

Analiza financiara urmareste sa evidentieze, pe de o parte, modalitatile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung si pe termen scurt (obiectiv al analizei pe baza de bilant) si, pe de alta parte, treptele de acumulare baneasca, de rentabilitate ale activitatii întreprinderii (obiectiv al analizei pe baza contului de profit si pierderi). Bilantul sintetizeaza starea patrimoniala a întreprinderii la un moment dat, în timp ce contul de rezultate sintetizeaza rezultatul fluxurilor economice si financiare de intrare, de prelucrare si de iesire, pe perioada considerata. Informatia comuna, care se întâlneste în cele doua documente de sinteza, este rezultatul net (profitul sau pierderea), ca o reflectare a rentabilitatii întreprinderii (intrari, prelucrari, iesiri) si a noii stari patrimoniale a acesteia.

Diferenta dintre activul total si datoriile totale contractate da o prima si principala evaluare a întreprinderii la data încheierii exercitiului. Aceasta ecuatie fundamentala a bilantului reda situatia neta a întreprinderii, respectiv averea neta a actionarilor (activul neangajat în datorii).

SITUAŢIA NETĂ = ACTIV - DATORII

Din desfasurarea ciclului de exploatare vor rezulta urmatoarele consecinte financiare:

întreprinderea va putea obtine amânari la plata furnizorilor (credite furnizor), ceea ce reprezinta un mijloc de finantare din afara;

din momentul cumpararii materiilor prime si pâna în momentul vânzarii produselor finite, întreprinderea îsi va imobiliza o parte din capitalul sau în stocuri create în fazele ciclului de exploatare (materii prime, productie neterminata, produse finite), astfel ca acestea genereaza un prim, si cel mai important, necesar de finantare a activelor circulante;

întreprinderea se va afla deseori în situatia de a acorda amânari la plata clientilor (credite clienti), astfel ca trebuie sa finanteze si aceste sume aflate în curs de încasare.

Necesarul financiar al exploatarii reprezinta diferenta dintre capitalul imobilizat în stocuri si formarea creantelor clienti si finantarea înglobata în datoriile catre furnizori, pe de alta parte. Nevoia de fond de rulment este expresia realizarii echilibrului pe termen scurt dintre necesarul si resursele de capitaluri circulante:

NECESAR DE FD. DE RULMENT=ALOCĂRI CICLICE-SURSE CICLICE

=(Stocuri +Creante)- Datorii de exploatare

Tabelul 2.7.

Evolutia necesarului de fond de rulment

Figura 2.1 Necesarul de fond de rulment

Necesarul de fond de rulment va înregistra valori pozitive, dar descrescatoare, ceea ce indica o evolutie favorabila societatii (un echilibru între durata încasarilor si cea a platilor.)

Alocarile permanente (în imobilizari) vor fi, în principiu, acoperite din surse permanente (capitaluri proprii si datorii financiare). Cu cât sursele permanente vor fi mai mari decât necesitatile permanente de alocare a fondurilor banesti, cu atât întreprinderea va dispune de o marja de securitate, care o va pune la adapost de evenimente neprevazute.

Acest surplus de surse permanente, degajat de ciclul de finantare al investitiilor, poate fi "rulat" pentru reînnoirea stocurilor si creantelor. Aceasta utilizare potentiala a marcat si denumirea lui, si anume aceea de fond de rulment. El este expresia realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la înfaptuirea echilibrului finantarii pe termen scurt.

FOND DE RULMENT=SURSE PERMANENTE-ALOCĂRI PERMANENTE

Evolutia fondului de rulment evidentiaza o crestere a acestuia, urmata de o usoara scadere. Totusi, valoarea sa se mentine pozitiva, în concordanta cu cerintele gestiunii financiare. (O parte din capitalurile permanente trebuie sa acopere nevoile ciclice - temporare - reînnoibile permanent în cadrul ciclurilor de exploatare ale întreprinderii).

Marimea calculata anterior reprezinta fondul de rulment net. În legatura cu fondul de rulment se mai pot calcula urmatoarele marimi:

fondul de rulment brut, care cuprinde toate elementele de active circulante susceptibile de a fi transformate în bani într-un termen mai mic de un an;

fondul de rulment propriu, care reprezinta excedentul capitalului propriu fata de activele imobilizate si arata autonomia de care dispune o întreprindere în finantarea investitiilor în active circulante. În cazul S.C. PAN Baia Mare S.A., fondul de rulment propriu coincide cu fondul de rulment net, deci societatea nu va avea datorii pe termen lung.

Tabelul 2.8.

Evolutia fondului de rulment

Figura 2.2 Evolutia fondului de rulment

Nevoia de fond de rulment reprezinta nevoile temporare, dar reînnoibile permanent în cadrul ciclurilor de exploatare succesive ale întreprinderii. Marimea sa trebuie sa fie egala sau inferioara fondului de rulment; în caz contrar calitatea necorespunzatoare a activitatii de exploatare conduce la un dezechilibru financiar care va afecta exercitiile financiare viitoare sau care pune în pericol integritatea capitalurilor proprii.

Diferenta dintre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment reprezinta trezoreria neta, care trebuie sa aiba o valoare pozitiva:

FR=NFR+TN

Trezoreria neta este expresia cea mai concludenta a desfasurarii unei activitati eficiente. Înregistrarea unei trezorerii nete pozitive în cadrul mai multor exercitii succesive demonstreaza succesul întreprinderii în viata economica si posibilitatea plasarii rentabile a disponibilitatilor banesti pentru întarirea pozitiei ei pe piata.

Tabelul 2.9.

EVOLUŢIA TREZORERIEI NETE

Figura 2.3 Trezoreria neta

Se observa ca trezoreria neta va avea valori pozitive, în concordanta cu cerintele gestiunii financiare. Marimea sa va varia de la un an la altul, în functie de evolutia activitatii societatii.

Ratele si ceilalti indicatori folosesc la fixarea diagnosticului financiar al întreprinderii.

Prin definitie, diagnosticul este o apreciere facuta asupra unei întreprinderi sau asupra unei activitati a acesteia.

Diagnosticul financiar nu constituie decât o parte a diagnosticului întreprinderii. O apreciere globala a situatiei financiare si performantelor impune un diagnostic multidimensional asupra:

potentialului tehnologic;

potentialului comercial;

raporturilor umane;

organizarii si sistemului de gestiune;

situatiei si performantelor financiare.

Diagnosticul financiar are ca obiective: masurarea rentabilitatii capitalurilor întreprinderii si aprecierea conditiilor de echilibru economic si financiar, pentru a evalua gradul de risc (economic, financiar si de faliment) al întreprinderii.

Diagnosticul rentabilitatii se realizeaza prin intermediul a doua categorii de rate de eficienta:

rate de rentabilitate economica;

rate de rentabilitate financiara.

Diagnosticul riscului urmareste masurarea variabilitatii rezultatelor întreprinderii la modificarea pozitiei întreprinderii (a cifrei de afaceri si a structurii cheltuielilor ei fixe si variabile) la modificarea structurii capitalurilor (proprii si împrumutate) si a variabilitatii solvabilitatii întreprinderii, a capacitatii acesteia de a-si onora, la scadenta, obligatiile fata de terti. În ansamblul activitatii ei, întreprinderea comporta trei riscuri:

de exploatare (economic);

de finantare (financiar);

de faliment.

Situatia întreprinderii va fi apreciata ca pozitiva daca, în urma diagnosticului ei financiar, rezulta o rentabilitate acoperitoare pentru riscurile pe care investitorii (actionari si împrumutatori) si le-au asumat prin alocarea capitalurilor lor în activele întreprinderi. .Întreaga activitate desfasurata de întreprindere va cuprinde doua categorii de operatiuni: de gestiune si de capital. Operatiunile de gestiune sunt cele mai însemnate si cu caracter recurent, repetitiv în viata economica a întrepriderii. Ele cuprind mai departe operatiuni de exploatare a patrimoniului spre realizarea de produse si servicii vandabile, operatiuni financiare operatiuni exceptionale, accidentale si în afara activitatii curente. Rezultatul operatiilor de gestiune îl constituie cash-flow-ul de gestiune, format din profitul net, amortizare si dobânzi:

CF gest. = EBE+Ven. fin+/- Rezultat exceptional - Impozit

Tabelul 2.10.

EVOLUŢIA CASH-FLOW-ULUI DE GESTIUNE

Figura 2.4 Evolutia cash-flowlui de gestiune

La nivelul întreprinderii, cash-flow-ul disponibil este determinat de gestiune, dupa finantarea cresterii economice, respectiv dupa deducerea variatiilor, la sfârsitul anului, ale imobilizarilor (ΔIMO) si ale stocurilor si creantelor (nete de datoriile de exploatare aferente=ΔNFR):

CFD=CF gest. - ΔIMO -ΔNFR

ΔIMO+ΔNFR=cresterea economica

Tabelul 2.11.

EVOLUŢIA CASH-FLOW-ULUI DISPONIBIL

Figura 2.5 Evolutia cash-flow-ului disponibil

Daca bilantul exprima starea patrimoniala la care s-a ajuns la încheierea exercitiului, contul de rezultate exprima, în parte, cum s-a ajuns la respectiva stare patrimoniala finala. Contul de profit si pierderi sintetizeaza deci fluxurile economice, respectiv cheltuielile si veniturile perioadei de gestiune .

Pe baza contului de rezultate se pot determina o serie de indicatori valorici privind volumul si rentabilitatea activitatii întreprinderii. Constructia în trepte a indicatorilor, pornind de la cel mai cuprinzator (productia exercitiului +adaosul comercial) si încheind cu cel mai sintetic (profitul net al exercitiului), a sugerat denumirea de cascada a soldurilor intermediare de gestiune. Fiecare sold intermediar reflecta rezultatul gestiunii financiare, la treapta respectiva de acumulare.

Relatiile de calcul ale soldurilor intermediare de gestiune sunt urmatoarele:

Valoarea adaugata = Productia exercitiului

Consumuri externe (de la terti)

Excedentul brut de exploatare = Valoarea adaugata

+ Subventii de exploatare

- Cheltuieli de personal

- Impozite, taxe, varsaminte asimilate

Profitul din exploatare = Excedent brut din exploatare

+ Reluari asupra provizioanelor

+ Alte venituri (din exploatare)

- Amortizari si provizioane calculate

- Alte cheltuieli

Profitul curent = Profitul din exploatare

+ Venituri financiare

- Cheltuieli financiare

5. Profitul net = Profitul curent

+ Rezultatul exceptional

- Participarea salariatilor

- Impozitul pe profit

Vom urmari în continuare evolutia acestor indicatori în cazul S.C. PAN Baia Mare S.A. pentru perioada analizata.

Tabelul 2.12.

Evolutia valorii adaugate

Figura 2.6 Evolutia valorii adaugate

Valoarea adaugata exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie, îndeosebi a factorilor munca si capital, peste valoarea materialelor, energiei si serviciilor cumparate de la terti. Aceasta valoare adaugata reprezinta sursa de acumulari banesti din care se face remunerarea participantilor directi si indirecti la activitatea economica a întreprinderii:

personalul, prin salarii, indemnizatii si cheltuieli sociale;

statul, prin impozite, taxe si varsaminte asimilate;

creditorii, prin dobânzi si comisioane platite;

actionarii, prin dividende platite;

întreprinderea, prin capacitatea de autofinantare.

Se observa ca în cazul studiat valoarea adaugata s-a mentinut la un nivel relativ constant în termeni reali.

Tabelul 2.13.

EVOLUŢIA EXCEDENTULUI BRUT DE XPLOATARE

Excedentul brut de exploatare exprima acumularea bruta din activitatea de exploatare, stiind ca amortizarea si provizioanele sunt doar cheltuieli calculate, nu si platite. De aceea, pâna la solicitarea lor (pentru investitii, riscuri sau cheltuieli), amortizarea si provizioanele calculate se regasesc în acumularile banesti ale întreprinderii. Excedentul brut de exploatare exprima capacitatea potentiala de autofinantare a investitiilor (din amortizari, provizioane si profit), de achitare a datoriilor catre bugetul statului si de remunerare a investitorilor de capital (actionarii si creditorii). Excedentul brut de exploatare al S.C. PAN Baia Mare S.A. a înregistrat marimi relativ constante în termeni reali, societatea având o buna capacitate de a-si remunera actionarii si de a restitui creditele bancare.

Tabelul 2.14.

Profit din exploatare

Figura 2.7 Evolutia profitului din exploatare

Profitul de exploatare exprima marimea absoluta a rentabilitatii activitatii de exploatare, prin deducerea tuturor cheltuielilor (platibile si a celor calculate) din veniturile exploatarii (încasabile si a celor calculate).

Pentru calculele financiare de rentabilitate se calculeaza profitul înainte de dobânzi si impozit (earning before interests and taxes = EBIT). Acesta este diferenta dintre veniturile totale si cheltuielile totale (de exploatare, financiare si exceptionale) cu exceptia dobânzilor si a impozitului pe profit.

Tabelul 2.15.

EVOLUŢIA PROFITULUI INAINTE DE DOBÂNZI sI IMPOZIT

Figura 2.8 Evolutia profitului inainte de dobânzi si

impozit

Se observa o evolutie asemanatoare cu cea a profitului din exploatare, fara influenta dobânzilor bancare.

Profitul înainte de dobânzi si impozit are, dupa deducerea impozitului pe profit (EBIT-Impozit) o semnificatie deosebita. Aceasta exprima potentialul (contabil) de remunerare a actionarilor cu dividende si a creditorilor (a bancilor) cu dobânzi. Marimea reala a acestei remunerari este data de cash flow-ul disponibil (CFD) dupa operatiunile de capital, de crestere economica a întreprinderii. În cazul S.C. PAN Baia Mare S.A., aceasta marime coincide cu profitul înainte de dobânzi si profit.

În cazul stocurilor, durata de rotatie se determina dupa relatia:

Durata de rotatie a stocurilor în cazul analizat va înregistrat o evolutie descrescatoare în primul an, dupa care - începând din 2006 - a crescut destul de mult.

Tabel 2.16.

Durata de rotatie a stocurilor

Figura 2. 9 Durata de rotatie a stocurilor

Determinarea lichiditatii se face pe baza mai multor indicatori:

lichiditatea curenta (globala) se calculeaza dupa relatia:

Tabel 2.17.

LICHIDITATE CURENTĂ

Indicatorul lichiditatii globale - "current ratio" în literatura anglo-saxona - reflecta posibilitatea tuturor componentelor patrimoniale curente ale întreprinderii de a se transforma într-un termen scurt în lichiditati pentru a satisface obligatiile de plata exigibile. Unul din principiile fundamentale ale echilibrului financiar al întreprinderii este acela potrivit caruia activele curente trebuie sa aiba permanent o valoare mai mare decât obligatiile sau pasivele curente. Prin urmare, indicatorul lichiditatii globale trebuie sa aiba o marime supraunitara. În cazul S.C. RIGA PAN S.A. se observa ca aceasta conditie va fi îndeplinita în toti anii.

Tabel 2.18.

LICHIDITATE ÎN SENS LARG

Se observa o evolutie favorabila a indicatorului în toti cei 3 ani.

Lichiditatea în sens larg este cunoscuta si sub numele de lichiditate intermediara (sau de "quick test" sau "acid test" în literatura anglo-saxona). Se apreciaza ca acest raport a trebui sa tinda spre o marime unitara, deoarece orice operatie de transformare a stocurilor în mijloace banesti impune anumite cheltuieli (de publicitate, transport, vânzare etc.), care, în conditiile unei lichiditati subunitare, ar prejudicia echilibrul economic al întreprinderii.

scoala financiara clasica apreciaza ca indicatorul lichiditatii intermediare trebuie sa fie de cel putin 0,5, valoarea optima fiind 1. Este ceea ce se numeste "regula prudentei financiare" (de unde si denumirea de "lichiditate financiara" data lichiditatii intermediare). Se observa ca în cazul S.C. PAN Baia Mare S.A., indicatorul se va situa la valorile optime.

lichiditatea imediata, calculata astfel:

Tabel 2.19

LICHIDITATE IMEDIATA

Lichiditatea imediata va înregistra o evolutie relativ constanta, cu exceptia anului 2006, în care sumele depuse de actionari în contul maririi capitalului social vor determina cresterea sa accentuata. În anul urmator, aceste disponibilitati vor fi folosite pentru activitatea curenta si de investitii a întreprinderii.

Tabelul 2.20.

Raportul dintre capitalul propriu si pasivele totale:

Bancile solicita în general un nivel al acestui raport de peste 20-30%. Aceasta conditie va fi îndeplinita în cazul studiat pe întreaga perioada.

Tabelul 2.21.

Rentabilitatea financiara

Rata de rentabilitate a capitalurilor (ROE) mai este cunoscuta si sub numele de rentabilitate financiara. Ea masoara randamentul capitalurilor proprii, deci al plasamentului financiar pe care actionarii l-au facut prin cumpararea actiunilor întreprinderii. Rentabilitatea financiara remunereaza proprietarii întreprinderii prin distribuirea de dividende catre acestia si prin cresterea rezervelor, care, în fapt, reprezinta o crestere a averii proprietarilor. Aceasta rata este influentata de modalitatea de procurare a capitalurilor si de aceea este sensibila la structura financiara, respectiv la situatia îndatorarii întreprinderii.

Este de dorit ca rata rentabilitatii financiare sa fie mai mare decât rata medie a dobânzii de piata pentru a face atractive actiunile întreprinderii.

Monografie contabila

Achizitie de materii prime, conform facturii 205 din 1.05.2008:

% = 401 2023

1700

323

Achizitie paleti pe baza facturii 205 din 1.05.2008

= 401 119

= 401 22,61

Avans spre decontare conform OP CAS 1 din 2.05.2008

542 = 5311 1500

Achizitie combustibil conform facturii 26 din 3.05.2008

% = 401 238

3022 2000

4426 380

Restituire ambalaje pe baza facturii 10 din 3.05.2008

= % 113.65

703 95.5

4427 18.15

Achizitie trusa scule conform facturii 206 din 2.05.2008

% = 542 1428

1200

228

Încarcarea gestiunii cu valoarea marfurilor vândute conform notei de receptie 3

371 = % 293

378 95

4428 198

Dare în consum de materii prime conform bonului de consum din 15.05.2008

= 301 1200

Înregistrarea cheltuielilor conform bonului de consum 11 din 20.05.2008

6022 = 3022 200

Achitarea facturii 205(plata paleti) conform extrasului de cont 11 din 20.05.2008

= 5121 119

Încasare ˝ din valoarea ambalajelor conform extrasului de cont 11 din 20.05.2008

= 4111 54.4

Valoarea ambalajelor vândute inclusiv diferente de pret înregistrate conform bonului de consum 3 din 20.05.2008

= 381 119

Plata facturii 205 din 1.05.2008 conform extrasului de cont 5 din 20.05.2008

401 = 5121 2023

Evidentierea materialelor de natura obiectelor de inventar conform bonului de consum 12 din 21.05.2008

= 303 1200

Materii prime vândute în starea în care au fost procurate conform bonului de trezorerie 2 din 22.05.2008

= 301 200

Încasarea sumelor din vânzarea de marfuri conform bonului fiscal 2 din 22.05.2008

5311 = 707 1245

Vânzarea produselor finite pe baza facturii nr 11 din 30.05.2008

4111 = % 2380

701 2000

4427 380

Descarcarea gestiunii

711 = 345 2000

CONCLUZII sI PROPUNERII

Capitolul I este structurat pe 11 subcapitole si contine notiuni teoretice iar capitolul II pe 4 subcapitole si contine notiuni practice.

Primul capitol începe cu o definire a stocurilor, clasificari a stocurilor dupa anumite criterii, continuând apoi cu înregistrarea , costul si evaluarea stocurilor.

Stocurile sunt active circulante detinute pentru a fi vândute, în curs de productie în vederea vânzarii sau sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite în procesul tehnologic sau pentru prestarea de servicii.

Stocurile pot fi calasificate astfel;

A) Materii prime, participa direct la fabricarea produselor si se regasesc în produsul finit integral sau partial, fie în starea lor initiala, fie transformata.

B)Materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale consumabile)

participa sau ajuta procesul de fabricatie sau de exploatare de regula, fara a se regasi în produsele la a caror fabricare participa.

C) Materiale de natura obiectelor de inventar, cuprind bunuri materiale de valoare mare cu durata de viata utila sub un an indiferent de valoare.

D) Produsele, sunt reprezentate de:

- semifabricate sunt acele bunuri al caror proces tehnologic a fost terminat într-o sectie (faza de fabricatie) si se pot livra altor sectii sau tertilor.

- produse finite, bunuri care au parcurs în întregime toate fazele procesului de fabricatie si nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare în cadrul unitatii patrimoniale, putând fi depozitate în vederea livrarii sau expediate direct clientilor;

- produse reziduale, reprezentând rebuturile, materialele recuperabile, deseurile adica bunurile necorespunzatoare calitativ ce rezulta din procesul tehnologic.

E) Animalele si pasarile, respectiv animalele nascute si cele tinere de orice fel , crescute si folosite pentru reproductie sau puse la îngrasat pentru a fi valorificate, coloniile de albine precum si animalele pentru productie .

F) Marfurile, respectiv bunurile pe care înterprinderea le cumpara în vederea revânzarii sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii.

G) Ambalajele, includ bunurile refolosibile achizitionate sau fabricate, destinate protejarii si prezentarii produselor si care, în mod temporar, pot fi pastrate la terti cu obligatia restituirii în conditiile prevazute în contract.

H) Productia în curs de executie, este reprezentata de productia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile de prelucrare) prevazute de procesul tehnologic, precum si de produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necomplectate în întregime. Sunt asimilate productiei în curs: lucrarile, serviciile si studiile în curs de executie sau nedeterminate.

Prezentarea metodelor de evidenta sintetica si analitica a stocurilor.

Metode de evidenta sintetica si contabilizare a stocurilor

Înterprinderile din România pot sa-si organizeze contabilitatea stocurilor utilizând fie metoda inventarului permanent, fie metoda inventarului intermitent.

1. Metoda inventarului permanent

În cazul utilizarii inventarului permanent în contabilitate, în conturile de stocuri se înregistreaza toate operatiile de intrare si iesire a stocurilor cantitativ si valoric, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât si valoric

2.Metoda inventarului intermitent

Unitatile patrimoniale pot opta si pentru inventarul permanent al stocurilor, cu conditia ca inventarul permanent al acestora sa fie condus în contabilitatea de gestiune, în cazul întreprinderilor mari, sau extracontabil în cazul întreprinderilor mici si mijlocii.

3.Metode de evideta analitica a stocurilor

În situatia contabilizarii stocurilor dupa metoda inventarului permanent, Legea contabilitatii prevede în scopul cunoasterii corecte din punct de vedere cantitativ si valoric a stocurilor aflate în gestiunea unitatii patrimoniale, pe fiecare lot în parte si pe fiecare categorie de stocuri, organizarea contabilitatii analitice a stocurilor dupa urmatoarele metode:

-metoda cantitativ-valorica;

-metoda operativ-contabila;

-metoda global-valorica;

Organizarea contabilitatii stocurilor si a productiei în curs de executie.

Capitolul II este o prezentare a unei firme de panificatie. Prezentarea începe cu istoricul firmei urmând apoi descrierea afaceri si prezentarea echipei de conducere. Descrierea generala a afaceri urmând informatii financiare (analiza financiara).

S.C. PAN Baia Mare S.A. a luat fiinta în decembrie 2002. Este persoana juridica româna, are forma juridica de societate pe actiuni si îsi desfasoara activitatea în conformitate cu legile române si statutul ei. Societatea nu are filiale sau sucursale în tara sau strainatate.

Sediul societatii este în Baia Mare, str. Stadion nr.1, judetul 24-Maramures, S.C. PAN S.A. Baia Mare are codul fiscal R14776401 si este înregistrata la Registrul Comertului sub numarul J24-398-2002.

Scopul firmei este de a produce si comercializa produsele de panificatie proprii.

Aspiram sa dobândim o reputatie pe piata ca fabricant si distribuitor de produse de panificatie. Putem obtine acest lucru prin dezvoltarea prompta a produselor, întelegerea clara a tendintelor si nevoilor de pe piata, comercializare si îmbuteliere inovatoare si profitabile.

Pentru a ne atinge obiectivul, S.C. PAN S.A. Baia Mare are nevoie de capital, talent managerial, facilitati mai mari si mai eficiente.

Produsul fabricat si oferit de firma fiind un produs final, va fi realizat pe piata consumatorului si este orientat persoanelor de toate vârstele.

Clientii potentiali ai întreprinderii sunt persoanele de toate vârstele.

Pentru ai determina pe clientii sa cumpere produsele fabricate de întreprindere, conducerea va pune accentul, în primul rând, pe calitatea deosebita a serviciilor prestate, pretul convenabil. Produsele firmei vor ti distribuite direct consumatorului.

Preturile la produsele livrate vor fi constituite din elementele proprii lor, reiesind din costurile de productie si din alte cheltuieli.

Reclama produselor va fi efectuata prin intermediul retelei mass-media, foi volante, standuri luminescente si pe automobilele care livreaza produsele firmei.

Analiza financiara este activitatea de diagnosticare a starii de performanta financiara a întreprinderii la încheierea exercitiului. Ea îsi propune sa stabileasca punctele tari si punctele slabe ale gestiunii financiare, în vederea fundamentarii unei noi strategii de mentinere si de dezvoltare într-un mediu concurential. In sens general, finalitatea diagnosticului financiar consta în oferirea de informatii financiare atât celor din interiorul înterprinderii, cât si celor interesati din afara acesteia. Diagnosticul financiar identifica factorii favorabili si nefavorabilicare afecteaza activitatea viitoare a înterprinderii. De asemenea, analiza financiara face obiectul preocuparilor externe ale partenerilor economici si financiar-bancari, pentru fundamentarea unor posibile actiuni de cooperare cu respectiva întreprindere. Atât analiza pe plan intern, cât si cea externa au ca obiectiv determinarea rentabilitatii si a riscului si, în final, a valorii întreprinderii. Sursa de date pentru analiza financiara o constituie documentele contabile de sinteza: bilantul, contul de rezultate si anexa la bilant.

Diagnosticul riscului la S.C Pan S.A Baia Mare urmareste masurarea variabilitatii rezultatelor întreprinderii la modificarea pozitiei întreprinderii (a cifrei de afaceri si a structurii cheltuielilor ei fixe si variabile) la modificarea structurii capitalurilor (proprii si împrumutate) si a variabilitatii solvabilitatii întreprinderii, a capacitatii acesteia de a-si onora, la scadenta, obligatiile fata de terti. În ansamblul activitatii ei, întreprinderea comporta trei riscuri.

Profitul înainte de dobânzi si impozit are, dupa deducerea impozitului pe profit (EBIT-Impozit) o semnificatie deosebita. Aceasta exprima potentialul (contabil) de remunerare a actionarilor cu dividende si a creditorilor (a bancilor) cu dobânzi. Marimea reala a acestei remunerari este data de cash flow-ul disponibil (CFD) dupa operatiunile de capital, de crestere economica a întreprinderii. În cazul S.C. PAN Baia Mare S.A., aceasta marime coincide cu profitul înainte de dobânzi si profit.

Excedentul brut de exploatare exprima acumularea bruta din activitatea de exploatare, stiind ca amortizarea si provizioanele sunt doar cheltuieli calculate, nu si platite. De aceea, pâna la solicitarea lor (pentru investitii, riscuri sau cheltuieli), amortizarea si provizioanele calculate se regasesc în acumularile banesti ale întreprinderii. Excedentul brut de exploatare exprima capacitatea potentiala de autofinantare a investitiilor (din amortizari, provizioane si profit), de achitare a datoriilor catre bugetul statului si de remunerare a investitorilor de capital (actionarii si creditorii). Excedentul brut de exploatare al S.C. PAN Baia Mare S.A. a înregistrat marimi relativ constante în termeni reali, societatea având o buna capacitate de a-si remunera actionarii si de a restitui creditele bancare

Valoarea adaugata exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie, îndeosebi a factorilor munca si capital, peste valoarea materialelor, energiei si serviciilor cumparate de la terti. Aceasta valoare adaugata reprezinta sursa de acumulari banesti din care se face remunerarea participantilor directi si indirecti la activitatea economica a întreprinderii:

personalul, prin salarii, indemnizatii si cheltuieli sociale;

statul, prin impozite, taxe si varsaminte asimilate;

creditorii, prin dobânzi si comisioane platite;

actionarii, prin dividende platite;

întreprinderea, prin capacitatea de autofinantare.

Se observa ca în cazul studiat valoarea adaugata s-a mentinut la un nivel relativ constant în termeni reali.

Indicatorul lichiditatii globale - "current ratio" în literatura anglo-saxona - reflecta posibilitatea tuturor componentelor patrimoniale curente ale întreprinderii de a se transforma într-un termen scurt în lichiditati pentru a satisface obligatiile de plata exigibile. Unul din principiile fundamentale ale echilibrului financiar al întreprinderii este acela potrivit caruia activele curente trebuie sa aiba permanent o valoare mai mare decât obligatiile sau pasivele curente. Prin urmare, indicatorul lichiditatii globale trebuie sa aiba o marime supraunitara. În cazul S.C. RIGA PAN S.A. se observa ca aceasta conditie va fi îndeplinita în toti anii.

Rata de rentabilitate a capitalurilor (ROE) mai este cunoscuta si sub numele de rentabilitate financiara. Ea masoara randamentul capitalurilor proprii, deci al plasamentului financiar pe care actionarii l-au facut prin cumpararea actiunilor întreprinderii. Rentabilitatea financiara remunereaza proprietarii întreprinderii prin distribuirea de dividende catre acestia si prin cresterea rezervelor, care, în fapt, reprezinta o crestere a averii proprietarilor. Aceasta rata este influentata de modalitatea de procurare a capitalurilor si de aceea este sensibila la structura financiara, respectiv la situatia îndatorarii întreprinderii.

Este de dorit ca rata rentabilitatii financiare sa fie mai mare decât rata medie a dobânzii de piata pentru a face atractive actiunile întreprinderii.

În prezenta lucrare am prezentat atât aspecte teoretice cât si practice ale firmei S.C Pan S.A Baia Mare.

Bibliografie

1. Caraiani C.- Bazele contabilitatii, Editura ASE, Bucuresti 2002

2. Calin O. si Ristea M.-Bazele contabilitatii, Editura Nationala 2000

3. Cotlet D. si Megan O.-Teoria si practica bilantului,Editura Cargo 2002

4. Epuram M.-Contabiltatea financiara în noul sistem contabil, Editura de Vest 2000

5. Feleaga N. si Malciu L.-Politici si optiuni contabile, Editura Economica 2002

6. Mates D.-Contabilitatea întreprinderii -Aplicatii practice,Editura Mirton 2004

7. Mates D.-Contabiltatea financiara e entitatilor economice,Editura Mirton 2003

8. Mates D.-Contabilitatea operatiunilor speciale,Editura Intelcredo 2003

9. Pantea I.P.-Contabilitatea financiara conforma cu directivele Europene,Editura Intelcredo

2006

10. Peres I.,Mates D.,Peres C.-Bazele contabilitatii,Editura Mirton 2005

11. Ristea M.-Contabilitatea financiara a întreprinderii,Editura Universitara 2004

***** Legea contabilitatii nr.82/2001 Republicata în 2005,M.Of. nr. 48/2005

***** OMFP 1752/2005 pt aplicarea reglementarilor contabile conforme directivelor Europene,M.Of. 1080 bis/2006

***** Legea 571/2003 privind Codul fiscal

***** Standardele Internationale de Raportare Financiara 2006, Editura CECCAR 2006

***** Ghid de aplicare a Standardelor Interntionale de Contabilitate,Editura Economica 2001