Reglementari juridice privind capitalurile proprii
1.1. Definitia si formele societatii comerciale.Clasificarea societatilor comerciale.
1.1.1. Societatea comerciala
Societatea comerciala poate fi definita ca o grupare de persoane construita în baza unui contract de societate si beneficiind de personalitate juridica, în care asociatii se înteleg sa puna în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comert în scopul realizarii si împartirii profitului rezultat.
1.1.2. Formele societatii comerciale
Societatea comerciala îmbraca una din urmatoarele forme, reglementate de Legea 31/1990:
Societatea în nume colectiv este acea societate ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor.
Societatea în comandita simpla este societatea ale carei obligatii sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati, asociatii comanditari raspund numai pâna la concurenta aportului lor.
Societatea pe actiuni este societatea al carei capital social este împartit în actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, actionarii raspund numai în limita aportului lor.
Societatea în comandita pe actiuni este societatea al carei capital social este împartit în actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati. Asociatii comanditari raspund numai pâna la concurenta aportului lor.
Societatea cu raspundere limitata este societatea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social. Asociatii raspund numai în limita aportului lor.
1.1.3. Clasificarea societatilor comerciale
Societatile comerciale pot face obiectul unor clasificari. În doctrina dreptului comercial sunt folosite mai multe criterii de clasificare cu o valoare diferita si deci cu consecinte diferentiate pe planul dreptului. Dintre criteriile mai des folosite mentionam:
natura societatii;
întinderea raspunderii asociatilor;
împartirea capitalului social;
posibilitatea emiterii unor titluri de valoare;
provenienta capitalului social.
1.Dupa natura lor sau dupa prevalenta elementului personal ori al celui material, societatile comerciale se împart în doua categorii:
a) Societatile de persoane se constituie dintr-un numar mic de persoane pe baza cunoasterii si încrederii reciproce, a calitatilor personale ale asociatilor (intuitu personae). Fac parte din aceasta categorie: SNC, SCS. Prototipul de persoane este SNC.
b) Societatile de capitaluri se constituie dintr-un numar mare de asociati, impus de nevoile capitalului social, fara sa prezinte interes calitatile personale ale asociatilor. Elementul esential îl reprezinta cota de capital investita de asociat (intuitu pecuniae). Intra în aceasta categorie societatea pe actiuni si societatea în comandita pe actiuni. Prototipul societatii de capit 545e47f al este considerat SA.
Deosebirile dintre cele doua categorii de societati comerciale implica anumite consecinte: Societatile de persoane:
factorul personal este preponderent;
aportul asociatilor poate fi nu numai în numerar ori în natura, ci poate consta si în munca asociatilor;
au un caracter "închis"( prin lege se instituie anumite conditii restrictive de transmitere a partilor de interes si partilor sociale).
Societatile de capitaluri:
factorul personal fiind irelevant, aportul nu poate fi decât în numerar si în natura, cu excluderea prestatiilor în munca;
au un caracter "deschis";
transmiterea actiunilor este reglementata în conditii extrem de favorabile.
2.Dupa întinderea responsabilitatilor asociatilor:
a) Societati cu raspundere nelimitata: fiecare asociat raspunde nelimitat si solidar pentru obligatiile societatii: SNC;
b) Societati cu raspundere limitata: asociatii raspund pâna la limita aportului lor: SRL, SA;
c) Societati cu raspundere mixta: sunt reprezentate de societatile în comandita si în comandita pe actiuni, unde asociatii comanditati raspund nelimitat si solidar, iar asociatii comanditari raspund în limita aportului lor.
3.Dupa împartirea capitalului social:
a) Societati cu parti de interes
Capitalul social se divide în parti de interes în cazul societatii în nume colectiv si societatii în comandita simpla (societati de persoane), precum si în cazul societatii cu raspundere limitata. În cazul acesteia din urma societati, legea desemneaza aceste diviziuni prin denumirea de parti sociale.
b) Societati pe actiuni
Capitalul social este împartit în actiuni în cazul societatii pe actiuni si societatii în comandita pe actiuni (societati de capitaluri).
Asemanari:
atât unele, cât si celelalte, se cuvin în proportiile stabilite de societate asociatilor, în schimbul aportului lor la formarea capitalului social;
confera asociatilor dreptul de a participa la luarea hotarârilor în organele societatii precum si de a primi dividend;
în caz de retragere sau excludere, precum si în cazul dizolvarii si lichidarii societatii, asociatii au dreptul la contravaloarea aportului lor.
Deosebiri:
partile de interes nu sunt transmisibile;
partile sociale se pot transmite în mod exceptional si în conditiile prevazute de lege;
actiunile pot fi transmise, putând face obiectul unei negocieri.
4.Dupa posibilitatea emiterii unor titluri de valoare:
a) Societati care pot emite titluri de valoare: societatea pe actiuni si societatea în comandita pe actiuni;
b) Societati care nu au dreptul sa emita titluri de valoare: societatea în nume colectiv, societatea în comandita simpla si societatea cu raspundere limitata. Titlurile de valoare emise poarta denumirea de actiuni. Ele materializeaza dreptul asociatilor asupra unei fractiuni din capitalul social. Totodata, actiunile fac parte din categoria titlurilor de valoare negociabile. Pe lânga actiuni, societatea pe actiuni poate emite si obligatiuni, care sunt fractiuni ale unui împrumut contractat de societate.
1.2.Capitalul social si patrimoniul societatilor comerciale
1.2.1.Capitalul social
Prin capital social al unei societati comerciale se întelege expresia valorica a totalitatii aporturilor în numerar si în natura ale asociatilor care participa la constituirea societatii. Capitalul social mai este denumit si capital nominal.
Capitalul social are o dubla semnificatie: contabila si juridica.
Semnificatia contabila
Capitalul social nu are o existenta reala, concreta, ci reprezinta o cifra convenita de asociati.
În bilantul societatii, capitalul social apare evidentiat la pasiv, deoarece el reprezinta aporturile asociatilor, care, la dizolvarea societatii, trebuie restituite. În schimb, bunurile efective care constituie aporturile asociatilor figureaza în activul bilantului, întrucât ele apartin societatii.
Semnificatia juridica
Capitalul social constituie limita gajului general al creditorilor societatii, în sensul ca în patrimoniul societatii trebuie sa existe bunuri a caror valoare sa fie cel putin în limita capitalului social.
Datorita rolului sau de gaj general al creditorilor societatii, capitalul este fix pe toata durata societatii. El poate fi modificat în sensul maririi sau micsorarii sale, numai în conditiile prevazute de lege, prin modificarea actului constitutiv.
În scopul asigurarii intereselor creditorilor societatii, pentru anumite forme de societate, legea stabileste un plafon minim al capitalului social: 2500 lei în cazul societatii pe actiuni sau comandita pe actiuni, iar în cazul societatii cu raspundere limitata, 200 lei.
Întrucât capitalul social este fix pe întreaga durata a societatii, în cazul în care activul social se diminueaza sub o anumita limita, datorita folosirii sale în desfasurarea activitatii legea prevede obligatia reîntregirii activului sau reducerii capitalului social, mai înainte de a se putea face vreo repartizare sau distribuire de beneficii.
Ca o consecinta a distribuirii sale, capitalul social este intangibil; el nu poate fi folosit pentru plata dividendelor catre asociati.
Având rol de gaj general al creditorilor, capitalul social trebuie sa fie real. Aceasta impune intrarea efectiva în patrimoniul societatii a bunurilor care constituie aporturile asociatilor (nu aporturi fictive), precum si asigurarea în permanenta în patrimoniul societatii a unor bunuri a caror valoare sa nu fie mai mica decât capitalul social.
În privinta capitalului social, legea distinge între capitalul subscris si capitalul varsat.
Capitalul subscris reprezinta valoarea totala a aporturilor pentru care asociatii s-au obligat sa contribuie la constituirea societatii. Capitalul subscris coincide cu capitalul social.
Capitalul varsat este valoarea totala a aporturilor efectuate si care au intrat în patrimoniul societatii. În anumite cazuri, legea stabileste conditii privind varsarea capitalului: în cazul societatii pe actiuni sau în comandita pe actiuni, la constituirea societatii, capitalul varsat de fiecare actionar nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris daca prin lege nu se prevede altfel. Restul de capital social va trebui varsat în termen de 12 luni de la înmatricularea societatii.
Capitalul social al societatii este divizat în anumite fractiuni, denumite diferit dupa forma juridica a societatii: parti de interes, în cazul societatii în nume colectiv si societatii în comandita simpla; parti sociale, în cazul societatii cu raspundere limitata; actiuni, în cazul societatii pe actiuni si în comandita pe actiuni.
Asociatii dobândesc în schimbul aportului un numar de parti de interes, parti sociale sau actiuni corespunzator aportului fiecaruia.
1.2.2. Patrimoniul societatii
Confom conceptiei economice patrimoniul este definit ca totalitate a resurselor economice controlate de catre un titular de patrimoniu. Titularul de patrimoniu este asociatul/ actionarul societatii.
În lumina principiilor dreptului civil, patrimoniul societatii îl constituie totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinând societatii.
Patrimoniul social cuprinde activul social si pasivul social, care se evidentiaza în bilantul societatii cu respectarea dispozitiilor legale contabile.
Activul social cuprinde bunurile aduse ca aport în societate si celelalte dobândite în cursul activitatii societatii.
Pasivul social cuprinde obligatiile societatii, indiferent de natura lor.
Notiunea de patrimoniu al societatii sau de patrimoniu social este distincta de cea de capital social, între acestea existând unele deosebiri.
Astfel, în timp ce capitalul social este expresia valorica a aporturilor asociatilor, patrimoniul societatii este o universalitate juridica, în care sunt cuprinse toate drepturile si obligatiile, precum si bunurile societatii.
Apoi, spre deosebire de capitalul social care nu are o existenta reala, patrimoniul cuprinde elemente concrete, adica totalitatea bunurilor societatii.
În sfârsit, pe când capitalul social este fix, patrimoniul societatii are o compozitie si o valoare care variaza, în functie de rezultatele activitatii societatii. Într-adevar, în momentul constituirii societatii, capitalul social prevazut în contractul de societate are aceeasi valoare cu patrimoniul societatii.
Ulterior însa, prin desfasurarea activitatii comerciale, patrimoniul societatii se poate mari, daca societatea obtine beneficii, sau poate sa înregistreze o anumita micsorare a valorii, daca societatea are pierderi.
Rolul capitalului social este acela de a constitui gajul general al creditorilor societatii. În realitate, veritabila garantie a creditorilor societatii o reprezinta patrimoniul societatii.
1.3. Reglementari juridice privind constituirea capitalului social
Actul initial de constituire a capitalului social se identifica în plan economico - financiar cu înfiintarea societatilor comerciale. În acest scop trebuie sa fie îndeplinite anumite conditii stabilite prin legislatia economico - financiara si prin actul constitutiv.
Asa cum prevede Legea nr.31/1990 - republicata - privind societatile comerciale la constituirea întreprinderii este necesara subscrierea integrala a capitalului social. Totodata, asociatii subscriptori sunt obligati sa aporteze efectiv în natura si/sau numerar valoarea capitalului subscris. Potrivit art.7 din Legea nr.31/1990 - republicata - în actul de constituire a societatii în nume colectiv, în comandita simpla si cu raspundere limitata se va specifica capitalul social subscris si cel varsat, cu mentionarea aportului fiecarui asociat, în numerar sau în natura, valoarea aportului în natura si modul evaluarii, precum si data la care se va varsa integral capitalul social subscris. La societatile cu raspundere limitata se vor preciza numarul si valoarea nominala a partilor sociale atribuite fiecarui asociat pentru aportul sau. În cazul societatii cu raspundere limitata nu pot constitui aporturi la capitalul social creantele si nici prestatiile în munca. Partile sociale nu constituie titluri de valoare negociabile.
Asociatii în societatea în nume colectiv si asociatii comanditati se pot obliga la prestatii în munca cu titluri de aport social, dar care nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social.
În cazul societatii pe actiuni sau în comandita pe actiuni, art. 8, alin. d-f din legea nr.31/1990 - republicata - prevede ca în actul de constituire al societatii sa se mentioneze capitalul social subscris si cel varsat. La constituire, capitalul social subscris varsat de fiecare actionar, nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris, daca prin lege nu se prevede altfel. Restul de capital social va trebui varsat în termen de 12 luni de la înmatriculare; valoarea bunurilor constituite ca aport în natura si numarul actiunilor acordate pentru acestea; numarul si valoarea nominala a actiunilor, cu specificarea daca sunt nominative sau la purtator. Daca sunt mai multe categorii de actiuni, se vor arata numarul, valoarea nominala si drepturile conferite fiecarei categorii de actiuni.
În cazul societatii în comandita pe actiuni se vor preciza în actul de constituire actiunile comanditarilor. Aporturile în creante nu sunt admise la societatile pe actiuni care se constituie prin subscriptie publica si nici la societatile în comandita pe actiuni (art.15, alin. 3 din Legea nr.31/1990 - republicata). Aporturile în creante sunt liberate potrivit art. 84 din Legea nr.31/1990 - republicata, care prevede ca: asociatul care a depus ca aport una sau mai multe creante nu este liberat cât timp societatea nu a obtinut plata sumei pentru care au fost aduse (alin. 1). Daca plata nu a fost adusa prin urmarirea debitorului cedat, asociatul, în afara de daune, raspunde de suma datorata, cu dobânda legala din ziua scadentei creantelor.
Aporturile în natura sunt admise la toate formele de societate. Aceste aporturi se realizeaza prin transferarea drepturilor corespunzatoare si prin predarea efectiva catre societate a bunurilor aflate în stare de utilizare.
Prestatiile în munca nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social.
În subscrierea capitalului social se pot întâlni mai multe cazuri particulare cum sunt:
a) constituirea societatii pe actiuni prin subscriptie publica. Aceasta se poate constitui numai daca întregul capital social a fost subscris si fiecare acceptant a varsat în numerar jumatate din valoarea actiunilor subscrise la Casa de Economii si Consemnatiuni ori la o societate bancara sau la una dintre unitatile acestora. Restul din capitalul social subscris va trebui varsat în termen de 12 luni de la înmatriculare. Daca subscrierile publice depasesc capitalul social prevazut în prospectul de emisiune sau sunt mai mici decât acesta, fondatorii sunt obligati sa supuna adunarii constitutive, majorarea sau, dupa caz, reducerea capitalului social la nivelul subscriptiei;
b) în cazul aporturilor în natura, care trebuie varsate integral la constituirea societatii, adunarea constitutiva numeste unul sau mai multi experti care îsi vor da avizul asupra evaluarilor.
În lipsa de stipulatie contrara, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatricularii ei în registrul comertului.
În conformitate cu art. 65, alin. 2 din Legea nr.31/1990 - republicata, asociatul care întârzie sa depuna aportul social este raspunzator de daunele pricinuite, iar daca aportul a fost stipulat în numerar este obligat si la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuie sa faca varsamântul.
Pe durata societatii, potrivit art. 66, alin. 1 din Legea nr. 31/1990 - republicata, creditorii asociatului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra partii din beneficiile asociatului dupa bilantul contabil, iar dupa dizolvarea societatii asupra partii ce i s-ar cuveni prin lichidare sau pot sechestra sau vinde actiunile debitorului lor.
Potrivit art. 68 din legea nr.31/1990 - republicata, aportul asociatilor la capitalul social nu este purtator de dobânda.
1.4. Reglementari juridice privind marirea capitalului social
Pe lânga conditiile generale care privesc orice modificare a actului constitutiv, Legea nr. 31/1990 reglementeaza si unele conditii speciale, care se refera la anumite cazuri concrete de modificare a actului constitutiv, mai frecvente în viata societatilor comerciale: marirea sau reducerea capitalului social, prelungirea duratei societatii, dizolvarea anticipata a societatii, fuziunea si divizarea societatilor comerciale, transformarea societatii comerciale.
1.4.1. Necesitatea maririi capitalului social
Anumite nevoi ale societatii comerciale, pot impune necesitatea maririi capitalului social al acesteia. Aceste nevoi pot consta în dorinta asociatilor de a dezvolta activitatea societatii sau de a înlatura unele dificultati financiare.
Pentru societatea comerciala, procurarea de fonduri financiare prin marirea capitalului social este mai putin împovaratoare decât împrumutul bancar sau emiterea de obligatiuni.
În anumite cazuri, majorarea capitalului social poate fi determinata de acumularea unor rezerve care nu au fost folosite sau de necesitatea reevaluarii patrimoniului societatii.
Conditiile maririi capitalului social
Marirea capitalului social se realizeaza în conditiile prevazute de Legea nr. 31/1990 si O.U.G. nr. În primul rând vor fi respectate dispozitiile articolului 206 din Legea nr.31/1990-republicata, privind publicarea hotarârii Adunarii Generale extraordinare pentru majorarea capitalului social în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, acordându-se pentru exercitiul dreptului de preferinta un termen de cel putin o luna din ziua publicarii. Modificarea actului constitutiv prin marirea capitalului social se va mentiona în registrul comertului numai în baza încheierii judecatorului delegat. Actul aditional cuprinzând textul integral al prevederilor actului constitutiv, modificate, se depune la oficiul registrului comertului si se mentioneaza în acest registru, dupa care se transmite, din oficiu, Monitorului Oficial al României, spre publicare, pe cheltuiala societatii (art. 199, alin. 2-3 din Legea nr.31/1990 - republicata). În cazul societatilor în nume colectiv sau în comandita simpla, actul modificator al actului constitutiv în forma autentica, se depune la oficiul registrului comertului, se mentioneaza în acest registru, fara a fi obligatoriu publicarea lui în Monitorul Oficial al României (art. 199, alin. 2-3 din Legea nr.31/1990 - republicata).
În al doilea rând, marirea capitalului social implica respectarea dispozitiilor prevazute de lege pentru constituirea societatii (art. 207 si art. 216 din Legea nr.31/1990 - republicata).
Desi legea se refera numai la societatea pe actiuni si la societatea cu raspundere limitata, regula este aplicabila oricarei societati comerciale.
Prin respectarea dispozitiilor privind constituirea societatii comerciale se întelege respectarea prevederilor legale specifice diferitelor forme ale societatii comerciale, de exemplu, în cazul societatii comerciale cu raspundere limitata, prin marirea capitalului social, pe calea atragerii în societate a unor terte persoane nu se poate depasi numarul de 50 de asociati (art. 12 din Legea nr.31/1990-republicata).
În cazul în care marirea capitalului social al unei societati pe actiuni sau în comandita pe actiuni se face prin subscriptie publica, va fi întocmit un prospect de emisiune care va fi depus la registrul comertului pentru îndeplinirea formalitatilor prevazute în articolul 17 din Legea nr.31/1990 - republicata.
Potrivit articolului 209 din Legea nr.31/1990 - republicata, administratorii societatii sunt solidar raspunzatori pentru exactitatea mentiunilor din prospectul de emisiune, în publicatiile facute de societate sau în cererile adresate oficiului registrului comertului.
În cazul maririi capitalului social prin aporturi în natura, Adunarea Actionarilor va numi unul sau mai multi experti pentru evaluarea bunurilor. Pe baza raportului de expertiza, Adunarea Actionarilor, convocata din nou, va putea hotarî marirea capitalului. Hotarârea Adunarii Generale extraordinare va trebui sa cuprinda descrierea aporturilor în natura, numele persoanelor ce le efectueaza si numarul actionarilor (art. 210 din Legea nr.31/1990 - republicata).
În toate cazurile hotarârea Adunarii Generale privind majorarea capitalului social are efect numai în masura în care a fost adusa la îndeplinire în termen de un an de la data sa (art. 214 din legea nr.31/1990 - republicata).
a) Marirea capitalului social prin noi aporturi
În mod obisnuit, marirea capitalului social se realizeaza prin noi aporturi. Potrivit art. 205 din Legea 31/1990 - republicata, capitalul social se poate mari prin emisiunea de actiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a actiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în numerar si/sau în natura.
Capitalul social nu va putea fi însa marit si nu se vor putea emite noi actiuni cât timp nu vor putea fi complet platite actiunile din emisiunea precedenta (art. 92, alin(3) din Legea 31/1990 - republicata).
Actiunile emise de societate pentru marirea capitalului social vor fi oferite spre subscriere în primul rând actionarilor existenti, proportional cu numarul actiunilor pe care le poseda. Acestia pot sa-si exercite dreptul de preferinta în cadrul termenului stabilit de Adunarea Generala, daca în actul constitutiv nu se prevede alt termen.
Termenul pentru exercitarea dreptului de preferinta este de cel putin o luna de la data publicarii în Monitorul Oficial a hotarârii privind marirea capitalului social.
Daca a expirat termenul de exercitare a dreptului de preferinta, actiunile vor putea fi subscrise public.
Dreptul de preferinta înceteaza, daca noile actiuni reprezinta aporturi în natura (art. 213 din Legea nr. 31/1990 - republicata).
Actiunile emise în schimbul aporturilor în numerar vor trebui platite, la data subscrierii în proportie de cel putin 30% din valoarea lor nominala. Restul va fi platit în termen de cel mult 3 ani de la data publicarii în Monitorul Oficial al actului privind marirea capitalului social.
Când s-a prevazut o prima de emisiune, aceasta trebuie integral platita la data subscrierii (art. 215 din Legea nr. 31/1990 - republicata).
În cazul maririi capitalului social prin aporturi în natura, Adunarea Generala, care a hotarât aceasta, va numi unul sau mai multi experti pentru evaluarea acestor aporturi. Legea nu permite aporturile în creante.
Pe baza raportului expertilor, Adunarea Generala, convocata din nou, va hotarâ majorarea capitalului social.
Actiunile emise în schimbul aporturilor în natura vor fi platite în termen de 3 ani de la data publicarii în Monitorul Oficial al actului privind marirea capitalului social.
În cazul când actiunile emise pentru marirea capitalului social nu sunt subscrise de actionarii societatii, ele sunt oferite tertilor, prin oferta publica.
În cazul maririi capitalului social prin majorarea valorii nominale a actiunilor, hotarârea Adunarii Generale trebuie luata cu votul tuturor actionarilor, afara de cazurile prevazute de lege (art. 205, alin(4) din Legea nr. 31/1990 - republicata).
În toate cazurile, hotarârea Adunarii Generale are efect numai în masura în care a fost adusa la îndeplinire în termen de un an de la data ei (art. 214 din Legea nr. 31/1990 - republicata).
Marirea capitalului social prin operatiuni interne: încorporarea rezervelor, a profitului, a primelor de emisiune sau prin compensare.
b) Marirea capitalului social prin încorporarea rezervelor
Actiunile noi emise nu pot fi liberate prin încorporarea rezervelor, cu exceptia rezervelor legale (art. 205, alin(2) din Legea nr. 31/1990 - republicata).
Rezervele constau în anumite sume de bani prelevate din beneficiile societatii si au destinatiile prevazute de lege. Ele sunt de trei feluri: legale, statutare si facultative.
Rezervele legale se constituie în mod obligatoriu, în cazul societatii pe actiuni si societatii cu raspundere limitata, prin preluarea din beneficiile societatii în fiecare an a cel putin 5% pâna ce fondul atinge minimum a cincea parte din capitalul social. Aceste rezerve sunt destinate acoperirii pierderilor din capitalul social în perioadele deficitare.
Rezervele statutare se constituie în conditiile si cu destinatiile stabilite în actul constitutiv. Asemenea rezerve pot constitui sursa acordarii de dividende în perioadele când nu se realizeaza beneficii.
Rezervele facultative se constituie si au destinatia data de Adunarea Generala a Asociatilor.
Marirea capitalului social prin încorporarea rezervelor se realizeaza printr-o operatiune contabila de virare a unei sume din contul "rezerve" în contul "capital social".
Fiind liberate prin încorporarea rezervelor, actiunile noi vor fi distribuite actionarilor societatii, proportional cu numarul actiunilor vechi detinute de fiecare.
Potrivit art. 205, alin(3) din Legea 31/1990 - republicata - , în rezerve pot fi incluse diferentele favorabile rezultate din evaluarea patrimoniului social.
Datorita inflatiei monetare, valoarea contabila a bunurilor societatii ramâne sub valoarea actuala a acestor bunuri. În asemenea caz se impune reevaluarea bunurilor din patrimoniul societatii. Ea este hotarâta de Adunarea Generala si se realizeaza în baza unei expertize tehnice.
Diferentele în plus rezultate din reevaluare se înregistreaza într-un cont distinct, care, printr-o operatiune contabila se vireaza în contul "rezerve".
Potrivit Legii nr. 161/2003, art. 205, alin(3) se accepta includerea în rezerve a diferentelor favorabile din reevaluarea patrimoniului, dar fara putinta de a majora capitalul social.
c) Marirea capitalului social prin încorporarea profitului sau a primelor de emisiune conform art. 205, alin(2) din Legea 31/1990 - republicata - .
Profitul societatii destinat a fi împartit actionarilor sub forma de dividende poate servi la liberarea actiunilor. În locul dividendelor, actionarii vor primi actiuni noi emise de societate. Aceasta modalitate se numeste marirea capitalului social prin plata dividendelor în actiuni.
Actiunile pot fi liberate si prin încorporarea primelor de emisiune.
Prima de emisiune reprezinta diferenta dintre valoarea de emisiune si valoarea nominala a actiunilor, pe care trebuie sa o suporte noii actionari. Aceasta prima este destinata sa acopere cheltuielile emisiunii, precum si diminuarea valorii intriseci a actiunilor vechi.
d) Marirea capitalului social prin compensarea creantelor asupra societatii cu actiuni ale acesteia
Actiunile noi pot fi liberate prin compensarea unor creante lichide si exigibile asupra societatii cu actiuni ale acesteia.
Deci, sumele de bani cuvenite creditorilor, în baza creantelor lichide si exigibile pe care le au fata de societate, pot servi la achitarea actiunilor noi ale societatii. În schimbul creantelor fata de societate, creditorii primesc actiuni ale societatii.
Aceasta modalitate de marire a capitalului social este cunoscuta si sub denumirea de marirea capitalului social prin conversiunea datoriilor societatii în actiuni ale acesteia.
e) Dubla marire
Dubla marire de capital social se realizeaza prin capitalizarea rezervelor, primelor de capital sau rezervelor din reevaluare si prin aporturi în numerar. Ea poate avea loc simultan sau succesiv.
În ipoteza în care cresterile sunt simultane, drepturile de subscriptie si cele de atribuire sunt rezervate în mod exclusiv vechilor actionari. Daca cresterile sunt succesive, drepturile de subscriptie sau de atribuire, dupa caz, apartin vechilor actionari din timpul primei cresteri. Drepturile celei de-a doua cresteri apartin vechilor actionari si a celor ce au beneficiat de prima crestere de capital.
1.5.Reglementari juridice privind micsorarea capitalului social
Necesitatea reducerii capitalului social
Modificarea capitalului social poate avea ca obiect nu numai marirea, ci si reducerea lui.
În cazul în care capitalul social avut în vedere la constituirea societatii se dovedeste prea mare fata de nevoile activitatii societatii, asociatii pot reduce capitalul social nominal al societatii.
Reducerea se poate realiza prin micsorarea numarului de actiuni sau parti sociale, prin reducerea valorii nominale a actiunilor sau a partilor sociale, dobândirea propriilor actiuni, urmata de anularea lor. Capitalul social mai poate fi redus, atunci când reducerea nu este motivata prin pierderi, prin scutirea totala sau partiala a asociatilor de varsamintele datorate; restituirea catre actionari a unei cote parti din aporturi, proportionala cu reducerea capitalului social si calculata egal pentru fiecare actiune sau parte sociala (art. 202 din Legea nr.31/1990 - republicata).
Potrivit legii, daca societatea pe actiuni sau în comandita pe actiuni a emis obligatiuni, nu se va putea proceda la reducerea capitalului prin restituiri facute actionarilor din sumele rambursate în contul actionarilor, decât în proportie cu valoarea obligatiunilor rambursate (art. 204 din Legea nr.31/1990 - republicata).
Datorita unei activitati deficitare a societatii se poate ajunge la pierderea unei parti din capitalul social. În acest caz, acesta trebuie reîntregit sau redus, mai înainte de a se putea face vreo repartizare sau distribuire de beneficii (art. 69 din Legea nr.31/1990 - republicata).
Daca administratorii societatii constata pierderea unei jumatati din capitalul social sunt obligati sa convoace Adunarea Generala extraordinara pentru a hotarî reconstituirea capitalului social, limitarea lui la suma ramasa sau dizolvarea societatii (art. 153 din Legea nr.31/1990 - republicata).
Reducerea capitalului social se face cu respectarea dispozitiilor legale în vigoare.
Procedeele folosite pentru reducerea capitalului social
Daca reducerea capitalului social este determinata de pierderi se poate realiza, potrivit art. 202, alin(1) din Legea 31/1990 - republicata - , prin:
micsorarea numarului de actiuni sau parti sociale;
reducerea valorii nominale a actiunilor;
dobândirea propriilor actiuni urmata de anularea lor.
Daca reducerea capitalului social nu este determinata de pierderi, capitalul se poate reduce, potrivit art. 202, alin(2) din Legea 31/1990 - republicata - , prin:
scutirea totala sau partiala a asociatilor de varsaminte datorate;
restituirea catre asociati a unei cote-parti din aporturi proportional cu reducerea capitalului social si calculate egal pentru fiecare actiune sau parte sociala;
alte procedee prevazute de lege.
Conditiile pentru reducerea capitalului social
Reducerea capitalului social se poate realiza în conditiile art.199 din Legea 31/1990 - republicata - , adica prin hotarârea Adunarii Generale a asociatilor, constatata printr-un înscris în forma prevazuta de lege, care trebuie mentionata în registrul comertului si publicata în Monitorul Oficial.
Hotarârea privind reducerea capitalului social trebuie sa respecte plafonul minim al capitalului social, atunci când legea fixeaza un asemenea plafon, sa arate motivele pentru care se face reducerea si procedeul ce va fi utilizat pentru efectuarea ei.
Reducerea capitalului social va putea fi realizata numai dupa trecerea a doua luni de la data publicarii hotarârii adunarii asociatilor în Monitorul Oficial al României (art. 203 din Legea nr 31/1990 - republicata .
Dreptul de opozitie
Reducerea capitalului social poate afecta drepturile creditorilor societatii, datorita diminuarii gajului lor general. De aceea, ca masura de protectie legea recunoaste acestor creditori dreptul de a face opozitie la hotarârea Adunarii Generale a asociatilor privind reducerea capitalului social. Acest drept îl au numai creditorii sociali ale caror creante sunt constatate printr-un titlu anterior publicarii hotarârii de reducere a capitalului social.
Alte reglementari juridice privind capitalurile proprii
Potrivit art. 178, alin. 1 din Legea nr.31/1990 - republicata, din beneficiile societatii se vor prelua, în fiecare an, cel putin 5% pentru formarea fondului de rezerve, pâna ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social. Daca fondul de rezerve, dupa constituire s-a micsorat din orice cauza, va fi completat, cu respectarea prevederilor legale.
În fondul de rezerva, chiar daca acesta a atins suma prevazuta la alin. 1, se include si excedentul obtinut prin vânzarea actiunilor la un curs mai mare decât valoarea lor nominala, daca acest excedent nu este întrebuintat la plata cheltuielilor de emisiune sau destinat amortizarilor.
Potrivit art. IV din Ordonanta de Urgenta nr. 32/1997, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 915/1997, societatile pe actiuni, în comandita pe actiuni si cu raspundere limitata existente care nu au capitalul social minim prevazut de 2500 lei, pentru societatile pe actiuni, si 200 lei, pentru societatile cu raspundere limitata, au obligatia ca în termen de un an, de la data intrarii în vigoare a ordonantei de urgenta, sa îl completeze.
Pâna la expirarea acestui termen, capitalul social varsat în contul majorarii de capital la societatile pe actiuni si în comandita pe actiuni nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris în acelasi scop.
Majorarea capitalului social se va putea face si prin utilizarea rezervelor, cu exceptia rezervelor legale, precum si a beneficiilor si primelor legate de capital inclusiv a diferentelor favorabile din reevaluarea patrimoniului social ori în alte modalitati permise de lege.
În locul completarii capitalului social, aceste societati pot opta pentru transformarea societatii într-o alta forma la care capitalul social corespunde, transformare care trebuie sa se efectueze în termen de un an de la data intrarii în vigoare a ordonantei de urgenta (27 iulie 1997).
În cazul nerespectarii termenului de un an, tribunalul, la cererea statului, prin Ministerul Finantelor ori a Camerei de Comert si Industrie teritoriale sau a oricarei persoane interesate, va dispune dizolvarea societatii. Pentru motive întemeiate, tribunalul va putea acorda un termen de cel mult 6 luni pentru completarea capitalului social.
|
