România se armonizeaza contabil:
IFRS 1 - Adoptarea pentru prima data a standardelor de raportare financiara
IFRS 1 Adoptatea pentru prima data a Standardelor Internttionale de Raportare Financiara, publicat în iunie 2003, este un standard care a fost conceput cu scopul de a oferi posibilitatea evitarii problemelor ridicate de necesitatea reconstructiei unor înregistrari vechi care nu erau cerute de cadrul de raportare national aplicat anterior. Obiectivul principal al standardului IFRS 1 este acela de a asigura comparabilitatea conturilor, atât pentru întreprindere, pentru exercitiile prezentate, cât si utilizatorii conturilor mai multor 23423l111x întreprinderi.
Astfel, societatile vor putea beneficia de prevederile IFRS 1 Adoptatea pentru prima data a Standardelor Internttionale de Raportare Financiara, publicat în iunie 2003, un standard care a fost conceput cu scopul de a oferi posibilitatea evitarii problemelor ridicate de necesitatea reconstructiei unor înregistrari vechi care nu erau cerute de cadrul de raportare national aplicat anterior. Aparitia acestui standard nu va face însa tranzitia un proces simplu si rapid, chiar dimpotriva, în cazul multor societati procesul ramane complex si impune un consum semnificativ de timp. Nu trebuie sa uitam ca prima aplicare a IFRS se refera la situatiile financiare ale exercitiului încheiat la 31 decembrie 2006, fiind însa necesara prezentarea de informatii comparative pentru exercitiul încheiat la 31 decembrie 2005. Ca urmare, începând cu 1 ianuarie 2005, conducerea societatilor va fi pusa în fata unor decizii destul de dificile privind tranzitia la IFRS, cum ar fi de exemplu, care dintre cele sase scutiri optionale sunt aplicabile, ce politici contabile sa adopte, care va fi impactul asupra unor indicatori financiari, etc.
1. Obiectivul principal al standardului IFRS 1 este acela de a asigura comparabilitatea conturilor, atât pentru întreprindere, pentru exercitiile prezentate, cât si pentru utilizatorii conturilor mai multor 23423l111x întreprinderi. De altfel, înainte de adoptarea IFRS 1, dispozitiile prezente în interpretarea SIC 8 Prima aplicare a IAS, precizau regulile pe care trebuie sa le urmeze societatea care adopta pentru prima data standardele IAS. Astfel de reguli puneau problema unei aplicari retrospective a IAS-urilor, exceptând situatia în care marimea retratarii relative la exercitiile anterioare nu putea sa fie determinata în mod rational. Astfel, interpretarea SIC 8 lasa locul aparitiei unor ambiguitati privind dsta versiunilor de retinut. Compania în cauza se gasea în fata situatiei conform careia fie aplicarea impunea uniformitatea versiunii în vigoare la data primei publicari, fie aplicarea standardelor se facea în mod individual, de o maniera retoactiva, la data intrarii în vigoare.
IFRS 1 remediaza aceste dificultati. El se aplica tuturor companiilor care prezinta primele lor situatii financiare IFRS, deci cele care includ pentru prima data o declaratie explicita si fara rezerve de conformitate cu acest referential contabil si se bazeaza pe un principiu general, completat de sase exceptii facultative si trei exceptii obligatorii. Exceptiile facultative încearca sa faciliteze lucrarile de elaborare a unui bilant de deschidere si sa limiteze contestarile celui existent, în câteva cazuri bine definite. Exceptiile obligatorii au drept scop evitarea revizuirii alegerilor sau estimarilor anterioare, în situatia în care acestea s-ar dovedi neadecvate.
Astfel, societatile vor putea beneficia de prevederile IFRS 1 Adoptatea pentru prima data a Standardelor Internttionale de Raportare Financiara, publicat în iunie 2003, un standard care a fost conceput cu scopul de a oferi posibilitatea evitarii problemelor ridicate de necesitatea reconstructiei unor înregistrari vechi care nu erau cerute de cadrul de raportare national aplicat anterior. Aparitia acestui standard nu va face însa tranzitia un proces simplu si rapid, chiar dimpotriva, în cazul multor societati procesul ramane complex si impune un consum semnificativ de timp. Nu trebuie sa uitam ca prima aplicare a IFRS se refera la situatiile financiare ale exercitiului încheiat la 31 decembrie 2006, fiind însa necesara prezentarea de informatii comparative pentru exercitiul încheiat la 31 decembrie 2005. Ca urmare, începând cu 1 ianuarie 2005, conducerea societatilor va fi pusa în fata unor decizii destul de dificile privind tranzitia la IFRS, cum ar fi de exemplu, care dintre cele sase scutiri optionale sunt aplicabile, ce politici contabile sa adopte, care va fi impactul asupra unor indicatori financiari, etc.
1. Obiectivul principal al standardului IFRS 1 este acela de a asigura comparabilitatea conturilor, atât pentru întreprindere, pentru exercitiile prezentate, cât si pentru utilizatorii conturilor mai multor 23423l111x întreprinderi. De altfel, înainte de adoptarea IFRS 1, dispozitiile prezente în interpretarea SIC 8 Prima aplicare a IAS, precizau regulile pe care trebuie sa le urmeze societatea care adopta pentru prima data standardele IAS. Astfel de reguli puneau problema unei aplicari retrospective a IAS-urilor, exceptând situatia în care marimea retratarii relative la exercitiile anterioare nu putea sa fie determinata în mod rational. Astfel, interpretarea SIC 8 lasa locul aparitiei unor ambiguitati privind dsta versiunilor de retinut. Compania în cauza se gasea în fata situatiei conform careia fie aplicarea impunea uniformitatea versiunii în vigoare la data primei publicari, fie aplicarea standardelor se facea în mod individual, de o maniera retoactiva, la data intrarii în vigoare.
IFRS 1 remediaza aceste dificultati. El se aplica tuturor companiilor care prezinta primele lor situatii financiare IFRS, deci cele care includ pentru prima data o declaratie explicita si fara rezerve de conformitate cu acest referential contabil si se bazeaza pe un principiu general, completat de sase exceptii facultative si trei exceptii obligatorii. Exceptiile facultative încearca sa faciliteze lucrarile de elaborare a unui bilant de deschidere si sa limiteze contestarile celui existent, în câteva cazuri bine definite. Exceptiile obligatorii au drept scop evitarea revizuirii alegerilor sau estimarilor anterioare, în situatia în care acestea s-ar dovedi neadecvate.
Perioada de aplicare a IFRS se delimiteaza dupa cum urmeaza:
Etapa 1: 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005, denumita perioada de tranzitie, perioada retratarii situatiilor financiare sau perioada comparativa. În aceasta etapa, baza contabilitatii primare este conforma cu referentialul anterior (OMF 94/2001 sau OMF 306/2002), situatiile financiare sunt întocmite conform referentialului anterior.
În aceasta etapa au loc:
- recunoasterea activelor, datoriilor si capitalurilor proprii în conformitate cu cerintele IFRS;
- recunoasterea activelor si datoriilor care nu sunt permise de IFRS;
- reclasificarea tuturor activelor si datoriilor în conformitate cu IFRS;
- reevaluarea sau reajustarea activelor, datoriilor si capitalurilor proprii în conformitate cu IFRS, unde utilitatea valorii juste se personalizeaza drept cost estimat.
Toate diferentele rezultate din recunoastere, derecunoastere si ajustare la evaluare vor fi tratate ca elemente de capitaluri proprii. Se da curs, astfel, conceptului de ajustari privind mentinerea capitalului, concept prezentat în cadrul general IFRS.
Tipurile de înregistrari contabile se prezimta astfel:
a. Câstiguri rezultate din retratare:
Conturi de active si pasive bilantiere = Conturi de capitaluri proprii, si
Conturi de capitaluri proprii = Impozite amânate (datorii)
b. Pierderi rezultate din retratare:
Conturi de capitaluri proprii = Conturi de active si pasive bilantiere, ;i
Impozite amânate (creante) =Conturi de capitaluri proprii
Asa cum prevede IFRS 1, constituie obiect al retratarii veniturile si cheltuielile cuprinse în contul de profit si pierdere. În acest caz, câstigurile si pierderile sunt recunoscute în rezultatul curent, tipurile de înregistrari fiind:
a. Câstiguri rezultate din retratare:
Conturi de active si datorii = Venituri
Conturi de venituri = Profit si pierdere
b. Pierderi rezultate din retratare:
Cheltuieli = Conturi de active si datorii
Profit si pierdere = Conturi de cheltuieli
c. La impozitatre
Cheltuieli cu impozitul pe profit = Impozitul curent si
Profit si pierdere = Cheltuieli cu impozitul pe profit
Contabilitatea de retratare asigura informatiile de ajustare în masura sa conduca la comparabilitatea situatiilor financiare privind trecerea de la un sistem la alt sistem de contabilitate. Prin retratare se asigura reconcilierea capitalurilor proprii din situatiile financiare elaborate conform politicilor contabile anterioare.
Etapa 2: 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006, denumita perioada de aplicare efectiva sau perioada întocmirii primelor situatii financiare conform IFRS, definita prin: retratarea conform IFRS a informatiilor prezentate în situatiile financiare de sla 31 decembrie 2005. Pentru a asigura informatia comparativa, retratarea vizeaza atât informatiile initiale corespunzatoare momentului 1 ianuarie 2005, cât si a informatiilor finale la 31 decembrie 2005. Altfel spus, este aplicarea retroactiva integrala a tuturor IFRS-urilor, astfel încât, la 31 decembrie 2006 se întocmesc primele situatii financiare conform IFRS.
2. Principiul general- aplicarea retrospectiva a IFRS
a. Versiunea aplicabila
IFRS 1 prevede ca ansamblul de standarde si interpretari trebuie sa fie aplicate bilantului de deschidere si perioadelor comparative aplicate în IFRS, de o maniera retrospectiva, în versiunea lor cea mai recenta, adica versiunea lor la data închiderii primelor situatii financiare IFRS ( 31 dec. 2005).
b. Reguli de recunoastere si de derecunoastere
Activele si datoriile anterior recunoscute, care nu corespund conditiilor de recunoastere, vor trebui sa fie derecunoscute. Spre exemplu, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli recunoscute în bilant, conform referentialului national, dar care nu corespund conditiilor de recunoastere conform IAS 37, vor fi derecunoscute, adica eliminate din bilant. În schimb, anumite elewmente ce nu au fost recunoscute ca active ori ca datorii în referentialul contabil folosit anterior de compania în cauza, dar corespund conditiilor de recunoastere solicitate se IFRS, vor trebui incluse în bilantul de deschidere IFRS precum si în situatiile ulterioare. Spre exemlu, provizioanele referitoare la angajamentele de pensionare, care nu au fost recunoscute în bilant ci numai prezentate în notele explicative, vor trebui contabilizate, deci recunoscute, conform vechiului IAS 19.
c. Regili de clasificare
Evaluarea unor structuri ale situatiilor financiare precum activele, datoriile, cheltuielile si veniturile se va face conform metodelor definite de referentialul IASB. Spre exemplificare, amintim ca standardul IAS 11 Contractele de constructii prevede ca toate contractele de constructii trebuie sa fie evaluate pe baza procentajului de avansare a lucrarilor. O companie care asnterior a înregistrat venituri generate de contractele de constructii pe baza metodei la terminarea lucrarilor, va trebui sa le reestimeze tinând cont de gradul de avansare a lucraruilor, începând cu data de deschidere a bilantului IFRS.
d. Contrapartida ajustarilor
Impune ca toate retratarile efectuate pentru elabirarea bilantului de deschidere IFRS trebuie sa afecteze capitalurile proprii ale respectivei companii.
Toate diferentele rezultate din recunoastere, derecunoastere si ajustare la evaluare vor fi tratate ca elemente de capitaluri proprii.
3. Exceptii facultative
O companie care adopta pentru prima data standaqrde IFRS poate sa recurga la toate cele sase exceptii precazute de referentialul IASB sau numai la unele dintre ele. Care sumt acestea?
1. Utizarea costului istoric prin conventie
La data tecerii la standarde IFRS, reconstituire costului amortizat al unor active sau datorii ar putea sa prezinte unele dificultati. Din acest considerent IFRS 1 autorizeaza evaluarea acestor elemente, în bilantul de deschidere, la o alta baza decât costul istoric, precum:
. Valoarea justa la data bilantului de deschidere.
Exceptie de la aceasta baza fac, totusi, activele necorporale, pentru care valoarea justa nu poate fi retinuta ca baza de evaluare decât în masura în care acestea au o piata activa.
. Valoarea revaluata anterior datei de tranzitie la standarde IFRS.
Reevaluarea se poate efectua printr-o estimare directa a valorii juste, la data reevaluarii, sau prin aplicarea unui indice al variatiei de pret.
. Marimea reevaluata la valoarea justa, ca urmare a listarii unei companii, a unei privatizari sau a altui eveniment specific, anterior datei de tranzitie la standardele IFRS.
Marimea înscrisa în bilantul de deschidere va servi, apoi, drepr baza de calcul a amortizarilor si deprecierilor, conform dispozitiilor actuale ale standardelor aplicabile bunului în cauza.
2. Gruparile de întreprinderi
Reprezinta exceptia referitoare la mentinerea clasificarii si evaluarilor anterioare si imputarea asupra googwill-ului a ajustarilor legate de elememtele necorporale
3. Avantajele angajatilor: aducerea la zero a diferentelor actuariale
Norma IAS 19 recomanda companiilor sa evalueze si sa provizioneze marimea angajamentelor, în numele avantajelor angajatilor. Fiind vorba despre avantaje posterioare activitatii de angajat, IAS 19 lasa posibilitatea de a nu se contabiliza imediat diferentele actuariale, ci de a le esalona în timp, impunând, totodata întreprinderilor, sa procedeze la o alegere permanenta de metoda.
Conform prevederilor IFRS 1, întreprinderile vor putea sa contabilizeze integral diferentele actuariale, cu o contrapartida în ajustarea capitalurilor proprii, fara a-si pierde posibilitatea, în viitor, de a esalona noi diferente actuariale.
4. Investitia neta în entitatile straine: aducerea la zero a diferentelor de conversie acumulate
IFRS 1 permite întreprinderii sa considere nule diferentele de conversie cumulate, referitoare la investitiile nete în entitatile straine, iar daca optiunea este folosita, aceasta va trebui utilizata pentru toate entitatile straine.
5. Titlurile hibride (derivatele): nereclasificarea componentei actiuni din cadrul capitalurilor proprii
În situatia în care componenta darorii a unui titlu hibrid, emis de o entitate care adopta pentru prima data standarde IFRS, este achitata la data bilantului de deschidere, întreprinderea nu este obligata sa reclasifice componenta actiuni a titlurilor din cadrul capitalurilor proprii. Aceasta poate fi mentinuta la rezerve , adica sa pastreze clasificarea din referentialul precedent.
6. Activele si datoriile filialelor, întreprinderilor asociate si asociatiilor în participatie
Vor exista, probabil, situatii în care adoptarea standardelor IFRS de catre societatea-mama si de catre întreprinderile controlate sau influentate notabil sa aibe loc la date diferite. Cazul cel mai frecvent vizeaza societatea-mama si filialele sale.
Exceptia permite filialei care adopta standarde IFRS ulterior societatii-mama, sa evalueze activele si datoriile fie la valorile contabile incluse în situatiile financiare consolidate ale societatii-mama, în functie de data de trecere a societatii-mama la IFRS, fie pe baza IFRS 1 aplicat la data de tranzitie a filialei la folosirea referentialului IFRS.
În cazul în care filiala decide sa utilizeze valorile contabile din situatiile financiare consolidate ale societatii-mama, respectivele valori vor se vor ajusta, daca aceasta ajustare este relevanta, pentru a exclude ajustarile de consolidare, precum si ajustarile rezultate din acfizitionarea filiale de catre liderul de grup.
În situatia în care societatea-mama adopta standardele IFRS ulterior filialei, aceasta va trebui sa evalueze activele si datoriile filialei în situatiile financiare consolidate, utilizând valorile contabile din situatiile financiare separate ale acestei entitati. De la aceasta regula nu exista exceptii.
4. Exceptii obligatorii
IFRS 1 impune trei exceptii obligatorii de la principiul aplicarii reprospective, si anume:
1. Derecunoasterea instrumentelor financiare
Conform IFRS 1, este interzis unei companii care adopta pentru prima data standarde IFRS sa recunoasca din nou active sau pasive financiare care au fost deja derecunoscute anterior datei de 1 ianuarie 2005.
2. Recunoasterea elementelor contabilitatii de acoperire
IFRS 1 precizeaza conditiile ce trebuie îndeplinite de o operatie în vederea încadrarii ei în contabilitatea de acoperire. Cele patru conditii se refera la: o declaratie prealabila, o justificare prospectiva a eficacitatii acoperirii, un control al eficacitatii reale si o documentare permanenta.
IFRS 1 acorda prioritate intentiei declarate. Standardul interzice unei companii care adopta pentru prima data standarde IFRS sa modifice modul de calificare al operatiilor de acoperire (conform vechiului standard IAS 39). Operatiile declarate drepr declaratii de acoperire în referentialul precedent trebuie sa conserve respectiva calificare în bilantul de deschidere conform IFRS. Operatiile nedeclarate anterior drept operatii de acoperire nu vor putea fi declarate ca apartinând acestei categorii, de o maniera prospectiva.
3. Mentinerea estimarilor anterioare
Conform IFRS 1, datele si ipotezele care au stat la baza evaluarii structurilor situatiilor financiare în referentialul precedent vor trebui mentinute în continuare, daca politicile contabile de atunci erau conforme dispozitiilor standardelor IAS/IFRS.
În aplicarea efectiva a IFRS 1, companiile vor trebui sa parcurga urmatoarele etape:
1. Stabilirea primei date de raportare si a datei de trecere la aplicarea pentru prima data a IFRS;
2. Identificarea diferentelor dintre politicile contabile existente si cele propuse de standardele IFRS. Selectarea politicilor contabile propriu-zise prin aplicarea standardelor IFRS;
3. Decizia de a aplica sau de a nu aplica una sau mai multe dintre cele sase exceptii facultative;
4. Aplicarea celor trei exceptii obligatorii de la aplicarea retrospectiva;
5. Întocmirea bilantului de deschidere, la data trecerii la utilizarea IFRS;
6. Identificarea aspectelor care solicita prezentari detaliate, Conform IFRS 1.
Bibliografie
1. Dutescu, A. - IFRS si convergentele legislative europene, Economistul, nr. 1742/2004
2. Malciu, L., Felega, N. - Al treilea val: contabilitatea din România, în fata unei noi provocari, Economistul, nr. 1741/2004
3. Ristea, M. - Sincronic si diacronic în armonizarea internationala a contabilitatii, Economistul, nr. 1732/2004
4. Standarde Internationale de Contabilitate 2002
|
