STANDARDUL INTERNAŢIONAL DE CONTABILITATE 21

EFECTELE VARIAŢIEI CURSURILOR DE SCHIMB

Inflatia

În România, moneda nationala se devalorizeaza într-un ritm forte rapid. Când se contabilizeaza miscarile monedelor straine, este posibil sa se raporteze mari diferente datorate variatiei cursurilor de schimb. Cea mai mare parte a devalorizarii leului va fi contabilizata conform IAS 29, Raportarea financiara în economiile hiperinflationiste, iar diferentele datorate miscarilor monedelor straine vor fi mult mai mici. Totusi, având în vedere ca principiile de conversie a monedelor straine sunt ac 333g613d eleasi, chiar daca se aplica IAS 29 sau nu, în scopul acestei prezentari, efectele IAS 29 vor fi ignorate.

Acoperirea împotriva riscului

IAS 21 nu se ocupa de acoperirea împotriva riscului de schimb valutar. Acest domeniu va fi acoperit în prezentarea referitoare la IAS 39, Instrumente financiare: recunoastere si evaluare.

Elemente esentiale

Exista trei cazuri de conversie a monedelor straine:

(a)        Conversia tranzactiilor în valuta

(b)        Conversia elementelor din bilant exprimate în valuta

(c)        Conversia operatiunilor din strainatate

Conversia tranzactiilor în valuta

Tranzactiile trebuie transformate din valuta în lei la data la care este recunoscuta tranzactia, la cursul de schimb dat de BNR pentru ziua respectiva. Valoarea rezultata în lei este utilizata pentru a înregistra tranzactia contabila. Elementul esential este momentul în care este recunoscuta tranzactia.

Regulile referitoare la recunoastere se gasesc în Volumul 2 al noilor reglementari contabile. Pe scurt, o tranzactie este recunoscuta în momentul în care exista probabilitatea ca aceasta sa genereze beneficii economice viitoare catre sau dinspre întreprindere. Acest punct este dezvoltat în exemplele care urmeaza.

Conversia elementelor din bilant exprimate în valuta

Elementele din bilant exprimate în valuta trebuie transformate la data bilantului (31 decembrie), la cursul de schimb cotat de BNR pentru ziua respectiva. În aproape toate situatiile, diferentele sunt înregistrate în contul de profit si pierdere ca venituri sau cheltuieli. Exemple de asemenea active sunt instrumentele financiare exprimate în valuta si soldurile în valuta ale numerarului. Mai jos sunt date câteva exemple ale situatiilor exceptionale în care diferentele nu sunt înregistrate în contul de profit si pierdere ca venituri sau cheltuieli.

Conversia operatiunilor din strainatate

Exista doua tipuri de operatiuni externe:

Operatiuni din strainatate care sunt integrate operatiunilor societatii

Entitati externe.

Un exemplu de operatiune din strainatate care este integrata operatiunilor societatii este un birou de vânzari dintr-o societate situata în strainatate care vinde un bun produs în România si care trimite toate câstigurile societatii din România. Toate tranzactiile în care intra aceasta entitate externa sunt tratate, din punctul de vedere al conversiei valutare, ca si când acea societate ar fi intrat singura în tranzactia respectiva. În aproape toate situatiile, diferentele de schimb rezultate sunt înregistrate în contul de profit si pierdere ca venituri sau cheltuieli.

Un exemplu de entitate externa este o filiala care îsi aduna toate fondurile în respectiva tara straina, produce si vinde produsele tot în tara straina si trimite câstigurile în România. Investitia societatii în acea entitate va fi un activ nemonetar înregistrat în lei. Diferentele de schimb ce rezulta sunt clasificate ca fiind capitaluri proprii si nu se înregistreaza în contul de profit si pierdere ca venituri sau cheltuieli. Acest aspect se detaliaza mai jos

În realitate, statutul unei operatiuni din strainatate nu este chiar atât de clar. Trebuie folosit rationamentul profesional pentru a se decide daca o operatiune din strainatate este integrata operatiunilor societatii-mama sau este o entitate externa de sine statatoare. Odata decis acest statut de catre management, tratamentul trebuie aplicat cu consecventa, cu exceptia cazului în care schimbari structurale si operationale solicita acest lucru.

Multe paragrafe din IAS 21 acopera tratamentul diferentelor de curs valutar aparute la consolidarea unei entitati externe, în situatiile financiare consolidate ale unei societati. Aceasta sectiune specifica va fi acoperita de prezentarile referitoare la consolidare.

Rezumatul elementelor esentiale

Recunoasterea unei tranzactii.

Tratamentul elementelor bilantiere exprimate în valuta la sfârsitul exercitiului financiar

Cazurile exceptionale în care diferentele aparute din cursul de schimb valutar nu sunt înregistrate în contul de profit si pierdere ca venituri sau cheltuieli.

Contabilitatea unei entitati externe

Cerintele de prezentare

IAS 21

O întreprindere trebuie sa prezinte:

(a) valoarea diferentelor de curs valutar incluse în profitul net sau pierderea neta a perioadei;

(b)  diferentele nete de curs valutar clasificate drept capitaluri proprii, ca o componenta separata a capitalurilor proprii si o reconciliere a valorii diferentelor de curs de acest tip la începutul si la sfârsitul perioadei; si

(c)  valoarea diferentelor de curs survenite în timpul perioadei, inclusa în valoarea contabila a unui activ, în concordanta cu tratamentul contabil alternativ din paragraful 21.

Toate cele de mai sus pot fi prezentate pe total (o singura valoare pentru (a), (b) si (c)). Pentru prezentarea informatiilor de la punctul (a) utilizarea unui cont va permite calcularea mai usoara a valorii. Pentru prezentarile de la (b) si (c) va fi necesara identificarea fiecarei tranzactii pentru a permite calcularea unei valori pe total. Totusi, vor fi foarte putine, sau chiar de loc, astfel de tranzactii în orice an.

Când moneda de raportare este diferita de moneda tarii de domiciliu a întreprinderii, trebuie prezentat motivul pentru care se utilizeaza o moneda diferita. De asemenea, trebuie prezentat motivul oricarei schimbari a monedei de raportare.

Articolul 1.1 din Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE si cu IAS interzice utilizarea altor monede. Aceasta cerinta de prezentare nu este aplicabila.

Când are loc o modificare a clasificarii unei operatiuni importante din strainatate, întreprinderea trebuie sa prezinte:

(a) natura modificarii clasificarii;

(b) motivul modificarii;

(c) impactul schimbarii de clasificare asupra capitalului actionarilor; si

(d)  impactul asupra profitului net sau pierderii nete a fiecarei perioade anterioare prezentate daca modificarea clasificarii ar fi intervenit la începutul celei mai vechi perioade prezentate.

Întreprinderea trebuie sa prezinte metoda selectata în concordanta cu paragraful 33 pentru conversia diferentei pozitive din achizitie si a ajustarilor în functie de valoarea justa survenita cu ocazia achizitiei unei entitati externe.

Cerinta de prezentare prevazuta la paragraful 44 este extrem de rara si nu va fi analizata aici. Articolul 45 se refera la consolidarea unei entitati externe în situatiile financiare ale unui grup. Acest lucru va fi acoperit de materialele prezentate pe marginea consolidarii.

Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE si cu IAS

Contabilitatea se tine în limba româna si în moneda nationala. Contabilitatea operatiunilor efectuate în valuta se tine atât în moneda nationala, cât si în valuta. Pentru necesitatile proprii de informare, întreprinderile pot opta pentru întocmirea situatiilor financiare si într-o moneda stabila (EURO, USD etc.).

Recunoasterea unei tranzactii

Paragraful 82 din Cadrul General stabileste ca un element care corespunde definitiei unui element din cadrul situatiilor financiare trebuie sa fie recunoscut daca exista probabilitatea ca orice beneficiu economic viitor aferent elementului va fi generat de sau catre întreprindere.

Documente justificative si momentul recunoasterii tranzactiilor în România.

Societatile din România contabilizeaza tranzactiile doar atunci când exista un document justificativ al unei terte parti care sustine tranzactia. În cazul în care se achizitioneaza un activ dintr-o tara straina, documentul justificativ care este adesea utilizat este documentul de transport stampilat de autoritatile vamale.

Dupa cum s-a mentionat mai sus, data recunoasterii unei tranzactii trebuie sa fie data la care sunt transferate riscurile si avantajele aferente dreptului de proprietate.

Exemplu

(a)    Pe data de 15 octombrie, pe baza unui contract de cumparare de combustibil, se stabileste ca societatea este responsabila pentru transportul si asigurarea bunurilor. Pretul a fost cotat ca "pret la vedere pentru combustibil la data încarcarii acestuia pe nava". Contractul a fost semnat în momentul în care el a fost încarcat în cisterne. O parte din combustibil a fost folosit ca si combustibil pentru nava.

Riscurile si avantajele au fost transferate pe 15 oct.

(b)    Pe 15 octombrie pe baza unui contract de cumparare ce are ca obiect combustibil s-a stabilit ca vânzatorul este responsabil pentru transportul si asigurarea bunurilor. Pretul a fost cotat ca fiind "pret la vedere pentru combustibil la data descarcarii acestuia de pe nava în containerele societatii". Acest lucru s-a întâmplat dupa ce combustibilul a trecut prin vama la data de 15 noiembrie. Pâna în momentul în care el a trecut de pe vas în containerele societatii, vânzatorul a detinut titlul de proprietate asupra uleiului.

Riscurile si avantajele au fost transferate pe data de 15 noiembrie care este, de asemenea, si data stampilei vamale de pe documentele de transport.

Diferentele dintre contractele prezentate la punctele (a) si (b) sunt clare. În realitate, însa, contractele nu sunt chiar atât de explicite. Din nou se apeleaza la rationamentul profesional pentru a se decide momentul în care trebuie transferate riscurile si avantajele aferente dreptului de proprietate. Aspectele care trebuie luate în considerare atunci când se stabileste care parte detine riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate sunt:

Care parte înregistreaza o pierdere de pe urma distrugerii activului? Care parte suporta asigurarea activului?

Care parte ar câstiga de pe urma cresterilor de pret înregistrate pentru active similare / cresterilor preturilor de piata pentru aceleasi marfuri?

Tratamentul tranzactiilor exprimate în moneda straina

În situatii rare, plata va fi efectuata în acelasi timp cu recunoasterea tranzactiei, caz în care elementul este înregistrat în situatiile financiare ale societatii în lei, la cursul de schimb utilizat pentru a face plata. Totusi, mai des, exista o diferenta temporala între data tranzactiei si data efectuarii platii, ceea ce duce la aparitia unei diferente de curs valutar.

Exemplu

(a) O societate hotaraste sa achizitioneze bunuri din SUA în valoare de 100.000$ pe data de 15 ianuarie 1999. La acea data cursul de schimb era de 11.000 lei / 1$. Contractul a fost semnat pe data de 15 februarie 1999, când cursul de schimb era de 12.000 lei / 1$. Bunurile au fost receptionate pe data de 15 martie 1999, moment în care cursul de schimb era de 13.000 lei / 1 $. Plata a fost efectuata pe data de 15 aprilie 1999, în dolari americani, la cursul de 14.000 lei / 1 $.

Pe baza acestui exemplu, trebuie testat daca vreun beneficiu economic viitor aferent elementului va fi generat de sau catre întreprindere. Acest test este determinat luându-se în considerare momentul în care riscurile si beneficiile economice aferente dreptului de proprietate sunt transferate societatii. Momentul transferarii riscurilor si avantajelor este determinat de conditiile si termenii contractului de cumparare.

Este putin probabil ca tranzactia sa fie recunoscuta pe 15 ianuarie, deoarece vor exista dubii cu privire la executarea tranzactiei, neexistând nici un contract oficial. Termenii contractuali se vor stabili la data la care sunt transferate riscurile si avantajele.

Pentru exemplul de mai sus presupunem ca riscurile si avantajele au fost transferate pe 15 februarie. Aceasta este data la care trebuie recunoscuta tranzactia.

În practica, înregistrarile contabile nu vor avea loc pâna pe data de 15 martie, când vor fi facute urmatoarele înregistrari (valorile fiind bazate pe cursurile de schimb existente la momentul transferarii catre societate a riscurilor si avantajelor)**

DB 301 Stocuri 1.200.000.000 lei

CR 401 Furnizori 1.200.000.000 lei

Pentru decontarea facturii pe data de 15 aprilie, se vor plati bancii 1.400.000.000 pentru cumpararea a 100.000 $. Înregistrarile vor fi:

DB 401 Furnizori 1.200.000.000 lei

DB 665 Cheltuieli din diferente de curs valutar 200.000.000 lei

CR 5121 Conturi la banci în lei 1.400.000.000 lei

**- Daca data de recunoastere a fost înainte de închiderea exercitiului, iar data de înregistrare a fost dupa încheierea exercitiului, trebuie acordata atentie pentru a se garanta ca situatiile financiare anuale au fost ajustate cu scopul de a evidentia bunurile aflate înca în tranzit, precum si datoria catre furnizor.

Unele societati ar putea cumpara 100.000 $ odata cu aparitia obligatiei de plata, fie cumparând direct dolarii americani si depozitându-i în banca, fie facând un contract la termen (forward). Daca presupunem ca societatea cumpara dolarii americani si îi depoziteaza la banca, atunci înregistrarile contabile vor fi urmatoarele:

Pe data de 15 februarie valuta va fi cumparata

DB 541 Acreditive 1.200.000.000 lei

CR 5121 Conturi la banci în lei 1.200.000.000 lei

Pe data de 15 martie bunurile se vor contabiliza si vor fi facute urmatoarele înregistrari (valorile fiind bazate pe cursurile de schimb existente la momentul transferarii catre societate a riscurilor si avantajelor):

DB 301 Stocuri 1.200.000.000 lei

CR 401 Furnizori 1.200.000.000 lei

pe 15 aprilie se vor face urmatoarele înregistrari contabile:

Conversia soldului în valuta la cursul de schimb de la 15 aprilie:

DB 5121 Conturi la banci în lei 1.400.000.000 lei

CR 541 Acreditive 1.200.000.000 lei

CR 765 Câstig din diferentele de curs 200.000.000 lei

Plata furnizorului la cursul de schimb din 15 aprilie:

DB 401 Furnizori 1.200.000.000 lei

DB 665 Pierdere din diferentele de curs 200.000.000 lei

CR 5121 Conturi la banci în lei 1.200.000.000 lei

Dupa cum se vede, înregistrarile sunt echilibrate:

DB 401 Furnizori 1.200.000.000 lei

DB 665 Pierdere din diferentele de curs 200.000.000 lei

CR 541 Acreditive 1.200.000.000

CR 765 Câstig din diferentele de curs 200.000.000

Daca o astfel de tranzactie ar aparea la sfârsitul exercitiului, suma în dolari din contul de Acreditive si Furnizori ar trebui convertita la cursul de închidere pentru a putea fi inclusa în bilant. Diferentele de curs valutar rezultate se echilibreaza în contul de profit si pierdere. În ceea ce priveste regulile de acoperire împotriva riscului, este necesar sa consultam paragrafele 142 si 153 din IAS 39.

Tratamentul elementelor de bilant exprimate în moneda straina la sfârsitul anului.

Cu exceptia tranzactiilor la care se va face referire mai târziu, toate activele si datoriile exprimate în moneda straina vor fi ajustate, astfel ca valorile lor în lei din bilant reflecta cursul de schimb de la data bilantului si diferenta transferata în contul de profit si pierdere.

Exemple de active si datorii care vor fi exprimate în moneda straina

Active Împrumuturi de încasat în valuta

Instrumente financiare (cum ar fi actiuni cotate la o bursa de valori din alta tara)

Numerar în valuta la banci si în casa

Clienti în valuta

Datorii Împrumuturi de rambursat în valuta

Furnizori în valuta

Toate soldurile vor fi convertite în lei la cursul de schimb stabilit de BNR la data bilantului, iar diferentele dintre vechea valoare în lei si valoarea nou calculata va fi transferata în contul de profit si pierdere. Conturile analitice individuale reprezentând fiecare element de activ sau de pasiv vor fi ajustate cu diferenta de curs valutar.

Exemplu

O societate are în contul bancar nr. 1, 100.000 $ care au fost evaluati la 1.400.000.000 lei. În contul nr. 2, aceeasi societate are 50.000 $ care au fost evaluati la 500.000.000 lei. Societatea are de încasat împrumuturi în lire turcesti în valoare de 1.000.000.000 de lire, evaluate la 500.000.000 lei. La 31 decembrie 1999, la sfârsitul anului, cursurile de schimb erau urmatoarele:

20.000 lei / 1 $

10 LT / 1 leu

Rezultatul evidentiat în contul de profit si pierdere pentru sfârsitul acestui exercitiu va fi de 700.000.000 pe credit, rezultând din 1.100.000.000 înregistrata în cont 765 si 400.000.000 înregistrat în cont 665.

Cazuri exceptionale în care diferentele aparute din conversia în moneda straina nu sunt înregistrate în contul de profit si pierdere ca venit sau cheltuiala

Diferente de curs valutar generate de împrumuturi acordate filialelor, etc.

Paragraful 17 din IAS 21 se aplica acelor valori de primit de la sau de platit catre o entitate externa în care societatea detine o investitie. Daca, în fond, astfel de valori fac parte din investitia neta într-o entitate externa, diferentele de curs rezultate din conversia acestora la cursul de închidere trebuie înregistrate în capitaluri proprii si nu în contul de profit si pierdere.

Acest tratament se poate aplica acolo unde exista dificultati legale sau tehnice cu privire la cresterea sau descresterea valorii investitiei în actiunile entitatii externe, sau acolo unde, efectiv, este mai simplu sa se majoreze investitia prin finantarea împrumutului. Aceasta metoda se poate aplica creantelor sau împrumuturilor pe termen lung, dar nu creantelor si platilor comerciale.

În cazul în care investitia este, în final, cedata, câstigurile si pierderile cumulate din diferente de curs valutar vor fi recunoscute ca venituri, respectiv cheltuieli.

Capitalizarea diferentelor de curs valutar în costul unui activ

Paragraful 21 din IAS 21 prevede:

Diferentele de curs valutar pot rezulta dintr-o devalorizare sau depreciere monetara accentuata, împotriva careia nu se pot lua nici un fel de masuri de acoperire a riscului si care afecteaza datoriile ce nu pot fi decontate si ce apar din achizitia recenta a unui activ facturat în valuta. Asemenea diferente de curs trebuie incluse în valoarea contabila a activului respectiv, cu conditia ca valoarea contabila ajustata sa nu depaseasca minimul dintre costul de înlocuire si suma recuperabila prin vânzarea sau utilizarea activului.

Paragraful 23 din IAS 29 nu permite ca acest tratament contabil sa fie urmat în cazul raportarii de catre întreprinderi în moneda unei economii hiperinflationiste.

În cazul contabilizarii cursurilor de schimb valutar, un instrument de acoperire a riscului este un instrument financiar care va compensa devalorizarea unei monede fata de o alta moneda. În practica, acest instrument îmbraca forma unui contract de cumparare în viitor a unei valute în schimbul monedei nationale (lei), la cursul de schimb curent (este vorba de un contract forward) sau se materializeaza în detinerea de valuta cu scopul de a onora viitoarele obligatii în valuta.

În România este putin probabil ca nu vor exista mijloace practice de acoperire împotriva riscurilor, fie prin cumpararea unui contrat forward, fie cu ajutorul altei valute, astfel încât paragraful 21 nu se aplica aproape niciodata societatilor din România.

Concluzie

Pentru tranzactii normale, excluzând paragrafele referitoare la contabilitatea grupurilor, IAS 21 este clar si usor de implementat în România. Principalul aspect dificil este identificarea datei tranzactiei. Ca în cazul celor mai multe aspecte dificile din IAS, acesta cere ca managementul sa utilizeze rationamentul profesional pentru a elabora un tratament care, în opinia lor, sa conduca la prezentarea unei imagini fidele.

În cele mai multe cazuri, tratamentul contabil curent nu va aduce modificari între vechile si noile reglementari contabile. Principalele diferente sunt:

Cerintele de prezentare a informatiilor conform noilor reglementari

Terminarea folosirii practicii utilizarii unui singur eveniment pentru determinarea momentului în care a avut loc o tranzactie, analizând mai degraba substanta economica a unui contract si utilizând rationamentul profesional

Cu foarte putine (si foarte rare) exceptii (excluzând paragrafele privind contabilitatea grupurilor), toate diferentele de curs valutar ce apar sunt recunoscute în contul de profit si pierdere si nu se capitalizeaza.