A. Obiectiv
Standardul IFRS 1 are drept obiectiv prioritar asigurarea comparabilitatii datelor, care se realizeaza de urmatoarea maniera:
a) pentru o întreprindere, între exercitiile prezentate anterior;
b) pentru utilizatorii conturilor, între diferite societati care adopta pentru prima data si în acelasi timp standardele IFRS.
B. Aria de aplicabilitate
IFRS 1 sau prima adoptare a standardelor IFRS se aplica entitatilor care îsi prezinta primele situatii financiare anuale, care contin o mentiune explicita si fara rezerve de conformitate cu standardul IFRS. Asadar, IFRS 1 se aplica societatilor care:
a) au prezentat situatiile financiare cele mai recente în conformitate cu reglementarile nationale care nu sunt conforme cu standardele IFRS din toate punctele de vedere;
b) au emis situatii financiare în conformitate cu standardele IFRS din toate punctele de vedere, cu exceptia faptului ca situatiile financiare nu au continut o declaratie explicita si fara rezerve ca acestea sunt conforme cu standardele IFRS;
c) au inclus în situatiile financiare o declaratie de conformitate cu IFRS partiala, si nu totala;
d) au elaborat situatiile financiare în conformitate cu reglementarile nationale, utilizând unele standarde IFRS luate individual, pentru a înregistra în contabilitate elemente pentru care nu existau reglementari nationale;
e) au întocmit situatii financiare conforme cu standardele IFRS numai pentru uz intern, fara sa le puna la dispozitia proprietarilor sau utilizatorilor externi;
f) au întocmit un set de rapoarte conform standardelor IFRS în scopul consolidarii, fara sa întocmeasca un set complet de situatii financiare conform standardului IAS 1 "Prezentarea situatiilor financiare";
g) nu au prezentat situatii financiare pentru perioadele anterioare.
Conform IFRS 1, bilantul contabil de deschidere este baza pentru contabilitatea ulterioara.
Bilantul contabil de deschidere nu trebuie publicat în primele situatii financiare.
C. Elemente cheie - Definitii
Standardele internationale de raportare financiara sunt acele standarde emise de Consiliul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASB).
Primele situatii financiare întocmite în conformitate cu IFRS sunt primele situatii financiare anuale în care o entitate adopta IFRS-urile si în care face o declaratie de conformitate cu IFRS-urile explicita si fara rezerve.
Cel care adopta pentru prima data IFRS-uri este acea entitate care adopta pentru prima data standardele IFRS ca referential de elaborare a situatiilor financiare.
Costul istoric prin conventie desemneaza valoarea utilizata în locul costului, pentru determinarea unei evaluari la cost istoric, atunci când acesta nu poate fi reconstituit cu usurinta.
Bilantul de deschidere întocmit în baza IFRS-urilor reprezinta bilantul elaborat în conformitate cu cerintele IFRS 1, cu începere de la data adoptarii IFRS. În IFRS 1 se stipuleaza ca cel care adopta pentru prima data standardele IFRS sa elaboreze un bilant de deschidere si, desi nu este obligat sa publice acest bilant, se va considera în continuare ca fiind un bilant de deschidere întocmit în conformitate cu IFRS.
Referentialul precedent se refera la orice baza de contabilizare (de exemplu, standardele nationale) pe care un adoptant pentru prima data o aplica anterior adoptarii standardelor IFRS.
Data de adoptare a IFRS-urilor se refera la începutul primei perioade pentru care o entitate prezinta informatii comparative complete în conformitate cu IFRS-urile, în cadrul "primelor situatii financiare întocmite în conformitate cu IFRS".
Data de închidere este data de sfârsitul ultimei perioade acoperita de catre situatiile financiare intermediare sau anuale.
D. Aspecte principale
Principiul general al IFRS 1
Standardul IFRS 1 se bazeaza pe un principiu general care prevede ca ansamblul de standarde si interpretari sa fie aplicate bilantului de deschidere si perioadelor comparative prezentate în standarde IFRS de o maniera retrospectiva, în versiunea lor cea mai recenta.
În aplicarea princiului general al standardului, trebuie sa se tina cont de regulile de recunoastere si regulile de derecunoastere.
Regulile de recunoastere în retratarea situatiilor financiare conform IFRS prevad ca activele si datoriile care nu au fost recunoscute ca active sau ca datorii în referentialul contabil folosit anterior, dar care îndeplinesc criteriile de recunoastere cerute de standardele IFRS, trebuie sa fie incluse în bilantul de deschidere întocmit conform IFRS si în situatiile financiare ulterioare.
Regulile de derecunoastere aplicabile situatiilor financiare conform IFRS prevad ca activele si datoriile recunoscute anterior, care cu raspund conditiilor de recunoastere (constatare în bilant), trebuie sa fie derecunoscute (eliminate din bilant). Astfel vor fi eliminate din bilant:
- provizioanele pentru care nu exista o obligatie legala sau implicita;
- activul de impozit amânat, în cazul în care recuperarea este improbabila;
- imobilizarile necorporale create de întreprinderi, care nu îndeplinesc criteriile de recunoastere prevazute de IAS 38 "Imobilizari necorporale".
Aplicarea retrospectiva a standardelor IFRS.
Impactul schimbarii referentialului este imputat asupra capitalurilor proprii de deschidere, la data adoptarii IFRS. Se face exceptie în cazul imobilizarilor necorporale achizitionate într-o grupare de întreprinderi si care nu satisfac cerintele standardului IAS 38, ce sunt reclasificate la fondul comercial.
Reguli de clasificare
Conform regulilor definite de IAS 1, activele si datoriile trebuie clasificate ca fiind active si datorii curente, respectiv active si datorii necurente (pe termen lung).
Instrumentele financiare trebuie clasificate în conformitate cu IAS 39 "Instrumente financiare: recunoastere si evaluare" si subventiile în conformitate cu IAS 20 "Contabilizarea subventiilor guvernamentale si prezentarea informatiilor legate de asistenta guvernamentala".
Reguli de evaluare
Evaluarea activelor, datoriilor, veniturilor si cheltuielilor trebuie efectuata conform metodelor definite de referentialul IASB.
De exemplu, standardul IAS 11 "Contracte de constructii" prevede ca toate contractele de constructii sa fie evaluate pe baza "procentajului de avansare a lucrarilor". O întreprindere care înregistrase anterior veniturile generate de contractele de constructii pe baza "metodei terminarii lucrarilor" trebuie sa le reestimeze tinând cont de stadiul de avansare a lucrarilor, începând de la data de deschidere a bilantului IFRS.
Deprecierea activelor este evaluata în conformitate cu standardul IAS 36 "Deprecierea activelor".
Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli constituie cea mai buna estimare a costurilor necesare stingerii obligatiilor curente, la data bilantului, conform IAS 37 "Provizioane, datorii si active contingente".
Provizioanele pentru pensii trebuie evaluate conform IAS 19 "Avantajele salariatilor".
Instrumentele financiare sunt evaluate la valoarea justa sau la costul
amortizat conform "IAS
Exceptii obligatorii în adoptarea pentru prima data a standardelor IFRS
Standardul IFRS 1 impune patru exceptii obligatorii de la principiul aplicarii retrospective, si anume:
a) Derecunoasterea instrumentelor financiare
IFRS 1 precizeaza ca este interzis unei entitati care adopta pentru prima data standardele IFRS sa recunoasca din nou active financiare sau datorii financiare care fusesera derecunoscute anterior datei de 1 ianuarie 2004.
b) Recunoasterea elementelor contabilitatii de acoperire
Pentru ca o operatie sa poata fi încadrata în "contabilitatea de acoperire" si contabilizata ca atare, trebuie sa fie îndeplinite patru conditii:
- o declaratie prealabila;
- o justificare prospectiva a eficacitatii acoperirii;
- un control al eficacitatii reale;
- o documentare permanenta.
În aceste circumstante, standardul IFRS 1 acorda prioritate intentiei declarate. El precizeaza ca este interzis entitatii care adopta pentru prima data standardele IFRS sa modifice modul de calificare a operatiilor de acoperire. Operatiile calificate drept operatii de acoperire în referentialul precedent trebuie sa-si mentina o astfel de calificare în bilantul de deschidere IFRS. În caz contrat, operatiile care nu au fost declarate anterior operatii de acoperire, la data bilantului de deschidere IFRS nu pot fi declarate ca apartinând acestei categorii, de o maniera retrospectiva.
c) Mentinerea estimarilor anterioare
Standardul IFRS 1 precizeaza ca datele si ipotezele utilizate pentru evaluarea activelor, datoriilor, veniturilor si cheltuielilor conform referentialului precedent, trebuie sa fie mentinute daca politicile contabile erau conforme cu dispozitiile standardelor IAS-IFRS. Asadar, trecerea la standardele IFRS nu trebuie sa prezinte un prilej de schimbare a estimarilor, altele decât cele explicit antrenate de aplicarea acestor standarde. Corectarile de erori trebuie sa fie tratate în numele exercitiului de revizuire si nu în cel al datei estimarii initiale.
d) Activele necurente destinate cedarii si abandonuri de activitati
O societate care aplica pentru prima data referentialul IFRS, trebuie sa aplice standardul IFRS 5 "Activele necurente detinute în vederea vânzarii si activitati întrerupte" de o maniera retrospectiva, cu exceptia cazului în care se aplica prevederile tranzitorii din standardul IFRS 5.
Aplicarea retrospectiva a standardului IFRS 5 presupune ca societatea sa anuleze deprecierea activelor necurente destinate cedarii, în momentul în care activele respective întrunesc conditiile pentru o asemenea calificare. Totusi, o societate care are o data de adoptare a standardelor anterioara lui 1 ianuarie 2005 nu trebuie sa anuleze deprecierile anterioare ale activelor necurente destinate cedarii, deoarece ea aplica standardul IFRS 5 prospectiv.
Exceptii facultative în adoptarea pentru prima data a standardelor IFRS
O entitate care adopta pentru prima data standardele IFRS poate sa recurga la toate exceptiile facultative sau numai la unele dintre ele. Acestea sunt:
a) Utilizarea costului istoric prin conventie
La data adoptarii standardelor IFRS, reconstituirea costului (amortizat) al unor active sau datorii poate prezenta unele dificultati. De aceea, standardul IFRS 1 autorizeaza evaluarea lor, în cadrul bilantului de deschidere IFRS, la o alta baza decât costul istoric.
Exceptia de la regula costului istoric amortizat se aplica imobilizarilor corporale aferente exploatarii, investitiilor imobiliare si imobilizarilor necorporale.
Regula derogatorie permite întreprinderilor sa utilizeze în locul costului istoric (amortizat) una dintre urmatoarele evaluari:
- valoarea justa la data bilantului de deschidere; aceasta masura nu poate fi retinuta decât în masura în care pentru bunurile respective exista o piata activa;
- marimea reevaluata anterior datei de tranzitie la standardele IFRS; reevaluarea poate sa fi fost efectuata printr-o estimare directa a valorii juste, la data reevaluarii, sau prin aplicarea unui indice al variatiei de pret;
- marimea reevaluata la valoarea justa cu ocazia introducerii la bursa, privatizarii entitatii sau unui alt eveniment specific, anterior datei de adoptare a standardelor IFRS.
Valoarea unui bun înscrisa în bilantul de deschidere va servi apoi drept baza de calcul al amortizarilor si deprecierilor, conform dispozitiilor actuale ale standardelor aplicabile bunului respectiv.
b) Gruparile de întreprinderi
O entitate care adopta pentru prima data standardele IFRS este posibil sa nu aplice standardul IFRS 3 "Grupari de întreprinderi" retroactiv pentru gruparile de întreprinderi care au avut loc anterior datei de trecere la standardele IFRS. Totusi, daca o entitate care aplica pentru prima data standarde IFRS retrateaza gruparile de întreprinderi conform IFRS 3, aceasta va retrata toate gruparile de întreprinderi ulterioare. Daca se aplica scutirea, trebuie respectate urmatoarele reguli:
- Entitatea care aplica pentru prima data standardele IFRS va pastra aceeasi clasificare, respectiv achizitie sau uniune de interese, utilizata în situatiile financiare întocmite conform reglementarilor contabile utilizate anterior;
- Entitatea care aplica pentru prima data standarde IFRS va
recunoaste toate activele si datoriile la data trecerii
- Costul estimat al activelor si datoriilor achizitionate, înscrise în bilantul de deschidere IFRS, reprezinta valoarea contabila conform reglementarilor contabile utilizate anterior;
- Activele si datoriile care sunt evaluate la valoarea justa, conform standardelor IFRS, sunt retratate în bilantul contabil de deschidere IFRS;
- Activele si datoriile care nu au fost recunoscute în situatiile financiare ale entitatii întocmite conform dispozitiilor reglementarilor contabile anterioare, imediat dupa gruparea de întreprinderi sunt recunoscute în bilantul contabil de deschidere IFRS, doar daca trebuie recunoscute în bilantul contabil IFRS separat al entitatii achizitionate.
Chiar daca o entitate aplica scutirea aferenta gruparilor de întreprinderi, valoarea contabila a fondului comercial, calculata conform reglementarilor contabile utilizate anterior, trebuie ajustata în urmatoarele cazuri:
- pentru imobilizarile necorporale care sunt recunoscute pentru prima data în conformitate cu standardele IFRS;
- pentru imobilizarile necorporale care au fost recunoscute conform reglementarilor contabile utilizate anterior, dar nu îndeplinesc criteriile pentru a fi recunoscute conform standardelor IFRS;
- ajustarile prevazute de standardele IFRS în cazul datoriilor eventuale.
La data trecerii la aplicarea standardelor IFRS, fondul comercial este testat din perspectiva deprecierii conform prevederilor IAS 36 "Deprecierea activelor", indiferent daca exista sau nu vreun indiciu de depreciere a fondului comercial.
Scutirea referitoare la gruparile de întreprinderi poate fi aplicata si în cazul întreprinderilor asociate sau al asocierilor în participatie.
c) Avantajele angajatilor; aducerea la zero a diferentelor actuariale
Standardul IAS 19 "Avantajele personalului" obliga întreprinderea sa evalueze si sa provizioneze marimea angajamentelor în numele avantajelor angajatilor. Standardul IAS 19 lasa posibilitatea de a nu se contabiliza imediat diferentele actuariale, ci de a le esalona în timp, mai ales când este vorba despre avantaje posterioare activitatii de angajat.
Ca exceptie de la aceasta dispozitie generala, cu ocazia primei aplicari a standardelor IFRS, diferentele actuariale calculate conform IAS 19 vor putea fi contabilizate integral, cu o contrapartida în ajustarea capitalurilor proprii, fara ca entitatea sa piarda posibilitatea pe viitor de a esalona noi diferente actuariale.
d) Investitia neta în entitatile straine: aducerea la zero a diferentelor de conversie cumulate
IAS 21 "Efectele variatiilor cursurilor monedelor straine" prevede ca o entitate sa clasifice unele diferente de schimb valutar ca o componenta separata a capitalurilor proprii si sa transfere în momentul vânzarii unei filiale straine diferentele de conversie cumulative aferente respectivei filiale în contul de profit si pierdere, ca parte a câstigului sau pierderii aferente vânzarii. Totusi, o entitate care aplica pentru prima data standardele IFRS nu trebuie sa îndeplinesca aceste cerinte în cazul diferentelor cumulative de conversie care au existat la data trecerii la standardele IFRS.
Daca o entitate care aplica pentru prima data standardele IFRS utilizeaza aceasta exceptie:
- diferentele cumulative de conversie pentru toate operatiunile externe sunt considerate sero la data trecerii la standardele IFRS;
- câstigul sau pierderea aferent(a) unei vânzari ulterioare a unei filiale straine vor exclude diferentele de conversie care au rezultat înainte de trecerea la standardele IFRS si vor include diferentele de conversie ulterioare.
e) Titlurile hibride: nereclasificarea componentei "capitaluri proprii"
În conformitate cu standardul IAS 32 "Instrumente financiare: informatii de furnizat si prezentare", o entitate trebuie sa clasifice separat partile componente ale unui instrument financiar compus în componente de datorii si componente de capital propriu. În cazul în care componenta de datorii este stinsa, aplicarea retroactiva a standardului IAS 32 impune clasificarea capitalurilor proprii în doua categorii, respectiv prima este inclusa în rezultatul reportat si reprezinta dobânda acumulata aferenta componentei de datorii, iar cea de-a doua reprezinta componenta de capital propriu initiala. Exceptia prevede ca, în cazul în care componenta "datorii" a unui titlu hibrid emis de o entitate care adopta pentru prima data standardele IFRS este achitata la data bilantului de deschidere, întreprinderea sa nu mai reclasifice în capitaluri proprii si actiuni titlul respectiv. Ea poate fi mentinuta la rezerve, daca asa era clasificata conform referentialului precedent.
f) Activele si datoriile filialelor, întreprinderilor asociate si asociatiilor în participatie
Adoptarea standardelor IFRS de catre societatea-mama si de catre întreprinderile controlate este posibil sa aiba loc la date diferite.
Exceptia permite filialei care adopta standardele IFRS ulterior
societatii-mama sa evalueze activele si datoriile fie
la valorile contabile incluse în situatiile financiare consolidate ale societatii-mama,
în functie de data trecerii
g) Desemnarea instrumentelor financiare recunoscute anterior
Standardul IAS 39 prevede ca societatile sa desemneze activele si datoriile disponibile pentru vânzare la valoarea justa, prin intermediul rezultatului sau prin intermediul capitalurilor proprii. Aceasta desemnare ar trebui realizata cu ocazia recunoasterii initiale.
IFRS 1 prevede însa, ca la data trecerii la standardele IFRS sa se desemneze activele si datoriile disponibile pentru vânzare la valoarea justa, fie prin intermediul rezultatului, fie prin intermediul capitalurilor proprii. Motivul acestei exceptii îl constituie faptul ca o entitate care adopta pentru prima data standarde IFRS a aplicat, cu ocazia recunoasterii initiale, reglementari contabile nationale si nu a putut beneficia de alegerea dispobila societatilor care aplica deja standarde IFRS.
h) Plati asimilate în actiuni
O entitate care adopta pentru prima data referentialul IFRS poate sa nu aplice standardele IFRS pentru instrumentele de capital emise pe 7 noiembrie 2002 sau înainte de aceasta data. De asemenea, standardul IFRS 2 poate sa nu fie aplicat retroactiv pentru instrumentele emise dupa 7 noiembrie 2002, care au fost investite cel mai târziu la data trecerii la standardele IFRS sau la data de 1 ianuarie 2005.
i) Contractele de asigurare
La data trecerii la standardele IFRS, o entitate care a emis contracte de asigurare trebuie sa aplice prevederile tranzitorii din IFRS 4. Aceste prevederi cer unui asigurator sa aplice standardul IFRS 4 prospectiv pentru perioadele de raportare care încep la 1 ianuarie 2005 sau dupa aceasta data. Cu alte cuvinte, un asigurator care adopta standardele IFRS pentru prima data în 2005 nu trebuie sa aplice standardul IFRS 4 în informatiile comparative ale anului 2004.
j) Schimbari care afecteaza datoriile existente referitoare la costurile de darâmare, de reamenajare a zonei si alte datorii similare
În conformitate de IFRIC 1 "Schimbari care afecteaza datoriile existente referitoare la costurile de darâmare, de reamenajare a zonei si alte datorii similare", schimbarile în valoarea si momentul iesirilor de resurse purtatoare de avantaje economice cerute pentru stingerea datoriilor privind darâmarea, reamenajarea zonei si alte datorii similare trebuie adaugate sau deduse din costul activelor legate de datoriile respective. Suma depreciabila ajustata a activului se aloca duratei sale de utilizare ramase.
Standardul IFRS 1 permite unei entitati care adopta pentru prima data referentialul IFRS sa opteze pentru:
- masurarea datoriei în conformitate cu IAS 37 "Provizioane, datorii si active contingente", la data trecerii la standardele IFRS;
- estimarea sumei care va fi inclusa în costul activului legat de datoria respectiva, la data la care a aparut datoria, utilizând cea mai buna estimare a ratei istorice de ajustare a riscului, care s-ar fi aplicat pentru aceasta datorie pe perioada de interventie;
- calcularea deprecierii cumulate, pe baza estimarilor curente privind durata de utilizare a activului, folosind politica de depreciere adoptata de entitate conform cu standardele IFRS.
Cerinte de prezentare si publicare
Primele situatii financiare IFRS trebuie sa fie întocmite si prezentate în conformitate cu cerintele de prezentare si publicare ale standardului IAS 1 "Prezentarea situatiilor financiare" si ale altor standarde si interpretari IFRS.
Totodata, primele situatii financiare IFRS ale unei entitati vor include o serie de reconcilieri între reglementarile contabile anterioare si reglementarile contabile IFRS. Acestea sunt:
reconcilieri între capitalurile proprii ale entitatii prezentate conform reglementarilor contabile anterioare si capitalurile proprii conform IFRS la urmatoarele date:
- la data trecerii
- la sfârsitul ultimei perioade acoperita de catre situatiile financiare sau anuale ale entitatii întocmite conform reglementarilor contabile anterioare.
reconcilierea contului de profit si pierdere conform reglementarilor contabile anterioare, pentru ultima perioada acoperita de situatiile financiare anuale întocmite conform reglementarilor contabile anterioare, cu contul de profit si pierdere conform standardelor IFRS, pentru aceeasi perioada.
reconcilierea între recunoasterea sau anularea pierderilor din deprecierea activelor conform prezentarilor standardului IAS 36 "Deprecierea activelor" si recunoasterea sau anularea respectivelor pierderi din depreciere la întocmirea bilantului de deschidere IFRS.
Exemple de calcul si înregistrare a diferitelor elemente de activ sau datorii, conform IFRS 1:
Exemplul 1 - Regulile de recunoastere
Întreprinderea CORONA produce si comercializeaza aparatura electrocasnica. În exercitiul N s-a constatat ca un lot de 50 de masini de spalat prezentau un defect la sistemul electronic de programare a spalarii. Cumparatorii celor 50 de bucati au fost informati asupra defectiunii respective si au fost invitati sa se adreseze unui service agreat de producator pentru repararea gratuita a defectiunii. Se estimeaza ca se vor angaja cheltuieli cu reparatiile în valoare de 1.250 Euro.
În conformitate cu referentialul contabil national, întreprinderea nu a recunoscut nici un provizion pentru cheltuielile estimate a se angaja cu reparatiile, deoarece nu exista nici o obligatie legala. Însa, conform IAS 37 exista o obligatie prezenta, ca rezultat al unui eveniment trecut, obligatie pe care întreprinderea si-a asumat-o în mod public anuntând cumparatorii despre defectiune si care devine obligatie implicita. Pe de alta parte, este probabila o iesire de resurse generatoare de avantaje economice viitoare, respectiv cheltuielile cu reparatiile estimate a fi angajate.
Concluzie: Conform IFRS 1, la data trecerii la standardele IFRS societatea trebuie sa recunoasca provizionul în suma de 1.250 Euro pentru contravaloarea reparatiilor.
Exemplul 2 - Regulile de derecunoastere
O societate îsi
desfasoara activitatea în domeniul transportului auto de persoane.
Prin lege, ea este obligata ca la fiecare
În conformitate cu referentialul contabil national, la închiderea exercitiului N, societatea a contabilizat un provizion în valoare de 4.000 RON, pentru cheltuielile estimate a se angaja cu ocazia urmatoarei revizii.
Conform IAS 37 însa, societatea nu are o obligatie actuala, deoarece nu exista o obligatie de a face revizia independenta de actiunile viitoare ale societatii. De exemplu, aceasta poate proceda la vânzarea mijloacelor de transport, evitând astfel cheltuielile viitoare.
Concluzie: La data trecerii
Exemplul 3 - Corectarea erorilor
Societatea X publica primele situatii financiare în conformitate cu standardele IFRS pentru încheierea exercitiului N-1 si prezinta informatii comparative aferente exercitiului N-2.
În situatiile financiare întocmite conform reglementarilor nationale, la 31.12.N-3 s-au efectuat estimari ale provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli în functie de informatiile existente la acea data.
În bilantul de deschidere IFRS, de la 01.01.N-1, societatea nu ajusteaza estimarile anterioare referitoare la provizioane, chiar daca se dovedeste ca unele provizioane au fost supraevaluate sau subevaluate. Exceptie se face doar în situatia în care exista dovezi obiective ca respectivele estimari sunt eronate.
Exemplul 4 - Gruparile de întreprinderi
Societatea MIRA S.A. publica primele situatii financiare în conformitate cu standardele IFRS pentru închiderea exercitiului 2006 si prezinta informatii comparative aferente exercitiului 2005. La 1 septembrie 2003, societatea MIRA a achizitionat 70% din filiala P.O.R.
În situatiile financiare întocmite conform reglementarilor contabile anterioare, Grupul MIRA a recunoscut imobilizari corporale create de P.O.R. în valoare de 1.200 u.m. si o datorie de impozit amânat de 230 u.m. (baza de impozitare nula; cota de impozit = 16%). Imobilizarile respective nu îndeplinesc însa criteriile de recunoastere prevazute de IAS 38. Interesele minoritare au fost evaluate pe baza partii atribuite actionarilor minoritari din valoarea justa a activelor si datoriilor identificabile achizitionate.
La data trecerii la standardele IFRS, valoarea contabila a imobilizarilor necorporale în conformitate cu standardele contabile utilizate anterior era de 580 u.m., iar datoria de impozit amânat era : 580 u.m. x 16% = 92,8 u.m.
Interesele minoritare reprezinta: 30% x (580 - 92,8) = 146,16 u.m.
Deoarece, conform IAS 38, imobilizarile necorporale nu pot fi recunoscute ca active separate, grupul MIRA le va înregistra în fondul comercial împreuna cu datoria de impozit amânat si cu interesele minoritare.
În consecinta, valoarea fondului comercial creste cu: 580-(92,8+146,16) = 341,04 u.m.
% = Imobilizari corporale 580
Fond comercial 341,04
Impozit amânat 92,8
Interese minoritare 146,16
Exemplul 5 - Filiala adopta IFRS înaintea societatii-mama
Societatea-mama ARA publica primele situatii financiare consolidate în conformitate cu standardele IFRS pentru închiderea exercitiului financiar 2007. Filiala straina F prezinta primele situatii financiare IFRS (separate) în anul 2006. Pâna în 2007, filiala pregateste informatii pentru consolidarea interna în conformitate cu reglementarile contabile aplicate de societatea ARA.
La 1 ianuarie 2006, valorile contabile ale activelor si datoriilor filialei F sunt aceleasi atât în bilantul de deschidere (consolidat) al grupului ARA, cât si în situatiile financiare separate ale filialei F, cu exceptia ajustarilor de consolidare si iau în considerare data de trecere a filialei F la standardele IFRS. Faptul ca grupul ARA aplica standarde IFRS pentru prima data în 2007 nu modifica valoarea contabila a activelor si datoriilor.
|
