Inca din cele mai vechi timpuri a existat necesitatea de masurare si inregistrare a activitatii economice desfasurate la nivel individual, dar si la nivelul intregii societati.
Daca ar fi sa-l citam pe Gothe, "contabilitatea este una dintre cele mai sublime creatii ale spiritului omenesc pe care fiecare bun gospodar ar trebui s-o foloseasca in gospodaria sa".
Modalitatile prin care fiecare utilizator a folosit contabilitate 414l1118e a in derularea afacerilor sale s-au diferentiat in functie de perioadele istorice care s-au succedat de la inceputurile aplicarii acesteia si pana in prezent. Metodele de masurare si inregistrare contabila au evoluat si ele si s-au diversificat ca si suportul material pe care s-au realizat, ajungand pana la utilizarea prelucrarii electronice a informatiei in epoca contemporana, caracterizata prin dematerializarea inregistrarilor contabile.
Afacerile desfasurate la nivel national si international utilizeaza un limbaj comun, limbaj venit sa asigure buna comunicare intre partenerii implicati direct, dar si cu cei care sunt interesati tangential de informatiile ce decurg din tranzactiile respective. Acest limbaj al afacerilor il reprezinta contabilitatea care pentru a oferi utilizatorilor informatiile necesare a cunoscut si cunoaste si in prezent o evolutie continua in functie de schimbarile intervenite de-a lungul timpului in mediul economic.
In prezent, contabilitatea incearca sa joace rolul unui "instrument" care pune ordine intr-o lume caracterizata prin confuzie si dezordine.
Comunitatea financiara internationala are in vedere adoptarea unui limbaj comun, fapt ce impune o armonizare la nivel mondial a contabilitatii ca mijloc de comunicare, intre agentii econiomici si sociali.
Odata cu dezvoltarea marilor piete financiare internationale, a aparut si necesitatea compararii situatiilor financiare intocmite si publicate de catre agentii economici din tari diferite, necesitate ce deriva in armonizarea normelor si practicilor contabile nationale.
Pentru mediul actual de afaceri din Romania, existenta unui sistem contabil national ale carui norme sunt armonizate cu cele internationale, poate constitui o garantie a integrarii noastre in circuitul economic si financiar international.
Potrivit lui G. Causse sistemul contabil din fiecare tara trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
Sa fie simplu sistandardizat;
Sa ofere o viziune larga asupra contabilitatii;
Sa preia normele internationale, luand in considerare particularitatile nationale;
Sa fie formati profesionisti, care sa aplice corespunzator normele.
Contabilitatea ca instrument de informare este vazuta ca o tehnica care ofera informatii ce privesc aspecte din trecut si prezent a caror cunoastere temeinica permite o anticipare pertinenta a informatiilor viitoare in scopul previzionarii rezultatelor ce pot fi obtinute in exercitiile urmatoare. In acest fel se obtine finalitatea practica a contabilitatii ca descifrare stiintifica, sistemul informational bazat pe informatiile contabile studiind la baza prezentului de adoptare a deciziilor care influenteaza activitatea diversilor participanti in procesul economic, respectiv in cadrul pietei.
In ansamblul cunoasterii stiintifice, contabilitatea, ca disciplina a stiintelor sociale, are la baza teoria caracteristica fara de care grupurile de utilizatori nu ar putea intelege practica si natura contabilitatii, ca instrument de informare si de putere in acelasi timp.
In cadrul unui sistem contabil asa cum practica si teoria ne-au demonstrat, pentru a obtine informatiile contabile se porneste de la identificarea anumitor obiective ale contabilitatii si de la stabilirea anumitor reguli, denumite si principii contabile.
Utilizatorilor, informatiile necesare pentru luarea deciziilor, informatii privind situatiia financiara si rezultatele unei entitati, reprezinta obiectivul oricarui sistem contabil. Cand vorbim despre entitati ne referim la persoane fizice(comercianti), intreprinderi, grupuri de intreprinderi, grupuri de societati, economia nationala in ansamblul ei.
Utilizatorii informatiilor contabile sunt:
Managerii diferitelor trepte ierarhice din întreprindere;
Actionarii/ asociatii;
Investitorii potentiali;
Creditorii;
Furnizorii;
Clientii;
Angajatii;
Statul;
Analistii financiari;
Concurentii;
Diferite asociatii, colectivitati etc.
Oferta de informatii contabile este influentata direct sau indirect de utilizatorii acestora, care au interese diverse ce pot fi complementare sau contradictorii.
Sistemul economic si politic, precum si modul de conducere a intreprinderilor determina sistemul de contabilitate practicat.
Pornind de la aceste considerente vom dezvolta in continuare diferitele tipuri de contabilitati structurate in functie de mediul economic si politic existent intr-un stat la un moment dat , precum si in functie de interesele factorilor aflati la putere.
J. Richard si C. Collette clasifica sistemele contabile dupa sistemele economice in urmatoarele clase principale:
Sisteme contabile capitaliste
Sistemul contabil comunist
Sistemul contabil autogestionar
La randul lor, sistemele contabile capitaliste se delimiteaza pe familii in functie de sistemul politic existent:
Sisteme contabile liberale
Sisteme contabile social-democrate
Sistemul contabil autoritar
Sistemele contabile liberale przinta 2 tipuri in functie de modurile de guvernare a intreprinderii:
Tipul de contabilitate antreprenorial
Tipul de contabilitate actionarial
Sistemele contabile socio-democrate dezvolta, de asemenea, 2 tipuri, dupa modul de guvernare a intreprinderii:
Tipul de contabilitate congestionar-corporativ
Tipul de contabilitate reglementata public.
In decursul timpului s-au dezvoltat o serie de concepte privind sistemul de informare contabil care au avut la baza presiunile exercitate de utilizatorii informatiilor contabile privind continutul si calitatea acestora, elementul de baza al exercitarii puterii continuand astfel ansamblul informational rezultat.
Utilizatorii de informatii conmtabile din diversele sisteme economice intalnite se impart in factori dominanti care determina diferentierea conceptelor de baza din contabilitate, aici referindu-ne la actionari sau asociati in cadrul unei economii capitaliste sau la stat, atunci cand vorbim despre o economie de tip comunist si in factori de contraputere care influenteaza obtinerea informatiilor contabile.
Pentru o mai buna intelegere a modului in care ambientul politico-economic si social influenteaza direct sistemul de contabilitate practicat vom incerca sa creionam cateva din caracteristicile specifice tipurilor de contabilitate anterior enumerate.
Tipul de contabilitate antreprenoriala apartine sistemului capitalist liberal, in cadrul acestui tip de contabilitate puterea dominanta revenind antreprenorilor, respectiv proprietarilor afacerilor. Informatiile furnizate antreprenorilor sunt rezultatul unei contabilitati dinamince(economica), nereglementata, in timp ce informatiile pentru ceilalti utilizatori sunt furnizate de o contabilitate statica(patrimoniala) si care este reglementata.
In functie de nevoile de informare ale proprietarilor si la initiativa acestora, are loc organizarea contabilitatii existand posibilitatea dezvoltarii propriului plan de conturi, plan care este de tip snovist.
Pentru evaluarea elementelor patrimoniale se recurge la valoarea cea mai mica dintre pretul de cost si valoarea de piata. Contul de rezultate evidentiaza in principal vanzarile si costul acestora, cheltuielile fiind clasificate pe functiuni.
Contabilitatea de tip antreprenorial era aplicata la inceputul secolului XX de majoritatea tarilor capitaliste si exista si in prezent in tarile unde piata bursiera nu are un rol foarte important.
Tipul de contabilitate actionarial s-a dezvoltat in SUA si Marea Britanie dupa cel de-al doilea razboi mondial, urmarea rolului primordial pe care brusc l-a jucat in finantarea societatilor pe actiuni. In cadrul acestui tip de contabilitate se are in vedere satisfacerea cu prioritate a nevoii de informare a actionarilor ce detin puterea dominanta in sistemul economic respectiv. Avem de-a face cu o singura contabilitate de tip dinamic, diferentierea aparand la nivelul informatiilor deoarece o parte se afla la dispozitia publicului larg, iar cealalta parte ramane la nivelul intreprinderii constituind secretul afacerii. Si aici planul de conturi monist poate fi dezvoltat la nivel de întreprindere in functie de nevoile de informare ce trebuie satisfacute. Cheltuielile si veniturile sunt clasificate pe functiuni intr-o viziune microeconomica, contul de rezultate urmarind satisfacerea intereselor actionarilor.
Tipul de contabilitate cogestionar-corporativ apartine sistemului contabil social-democrat, in care factorii de putere sunt: creditorii(bancile), salariatii(sindicatele) si actionarii. Pornind de la nevoia de informare a diversilor factori de putere implicati s-a creat astfel o contabilitate reglementata, statica caracterizata printr-o prudenta excesiva si ale carei informatii sunt facute publice, contabilitate dorita de creditori si de sindicate, dar si o contabilitate dinamica, nereglementata, dorita de actionari si ale carei informatii raman la nivelul intreprinderii. Cheltuielile si veniturile sunt clasificate dupa natura lor, contul de rezultate urmarind interesul salariatilor.
Acest tip de contabilitate nu are un plan de conturi national obligatoriu, in schimb la nivel de sectoare de activitate sunt normalizate planuri de conturi ce pot fi moniste sau dualiste.
Aplicabilitatea contabilitatii de tip cogestionar se restrange numai la nivelul Germaniei, incepand cu cel de-al doilea razboi mondial.
Tipul de contabilitate reglementata public s-a aplicat in perioada 1980-2000 in Franta, factorii intre care se impartea puterea fiind statul, avand rol de mediator in mentinerea echilibrului social, proprie tarii si ceilalti parteneri sociali.
Aceasta contabilitate are o viziune dualista existand atat o contabilitate generala cat si o contabilitate de gestiune.
Contabilitatea generala este o contabilitate reglementata, mai putin dinamica, orientata spre macroeconomie, obligatorie si ale carei informatii sunt publice, in timp ce contabilitatea de gestiune este de tip dinamic, nereglementata cu informatii secrete orientate spre microeconomie.
Contul de rezultate satisface interesul statului de a avea informatii privind modul de redistribuire a resurselor nationale, cheltuielile fiind clasificate in contabilitatea financiara dupa natura lor, iar in contabilitatea de gestiune dupa destinatia lor.
Contabilitatea generala(financiara) utilizeaza un plan de conturi national in timp ce pentru contabilitatea de gestiune planul contabil nu este normalizat.
Tipul de contabilitate capitalist-autoritar a functionat in Germania in perioada dictaturii lui Hitler, obiectivul esential fiind urmarirea si controlul de catre stat a tuturor operatiunilor efectuate de intreprinderi si realizarea unei planificari economice la nivel mare prin sintetizarea informatiilor oferite de sistemul contabil.
Acest tip de contabilitate se caracterizeaza prin obligativitatea unui plan contabil national, de tip monist, o standardizare si a contabilitatii de gestiune, dar cu posibilitatea organizarii in mod liber a unor variante ale acesteia.
Pentru a permite controlul costurilor pe functiuni, contul de rezultate era structurat de asemenea pe functiunile intreprinderii.
In perioada comunista s-a utilizat tipul de contabilitate comunist ca instrument de control si planificare centralizata folosit de unicul detinator al puterii care era statul. Contul de rezultate masoara beneficiile aduse statului, contabilitatea fiind normalizata, utilizand un plan contabil monist obligatoriu.
Toate tarile care au avut sau au un sistem economic de tip comunist utilizeaza sau au utilizat acest tip de contabilitate.
Tipul de contabilitate autogestionar aplicat in Iugoslavia in timpul lui Tito avea ca obiectiv masurarea performantei dintr-o perspectiva autogestionara si efectuarea unor comparatii intre intreprinderi pe baza performantelor obtinute. In acest sistem economic factorii dominanti sunt producatorii-asociatii ale caror interese trebuie satisfacute astfel incat contul de rezultate arata performanta intreprinderii ce trebuie distribuita producatorilor asociati. Cheltuielile sunt prezentate atat dupa natura lor, permitand calculul valorii adaugate cat si pe functiuni dand posibilitatea exercitarii unui control asupra costurilor si acest tip de contabilitate utilizeaza un plan contabil national de tip monist.
Avand in vedere cele prezentate putem spune ca mediul economic si politic, factorii de putere, tipurile de guvernare ale intreprinderilor determina necesitatea construirii unui sistem informational contabil care sa prezinte un anumit adevar contabil.
Particularitatile ce caracterizeaza sistemul contabil al fiecarei tari pot fi generate de o serie de factori ce pot fi sintetizate dupa cum urmeaza:
Forma de proprietate: proprietate privata sau proprietate de stat;
Sistemul politic: liberal, social-democrat, comunist;
Sistemul juridic: sisteme romano-germanice, sisteme de drept cutumiar;
Orientarea spre macroeconomie sau spre microeconomie a productiei de informatie contabila;
Modul de normalizare si reglementare contabila la nivel national
o prin cadru conceptual
o prin plan contabil general
Caracteristici culturale si de mediu
o Nivelul de dezvoltare economica a tarii:
-dezvoltat
-in curs de dezvoltare
-slab dezvoltat
o Gradul de fiscalizare
o Nivelul de instruire
Sistemul informational contabil alicat de fiecare entitate trebuie adoptat in functie de nevoile de informare ce trebuie satisfacute, degajand astfel informatii obligatorii care trebuie publicate, cat si informatii suplimentare ce ramanand la nivelul intreprinderii si care nu vor mai fi difuzate in exterior.
Putem spune ca desi contabilitatea, la nivel universal, este o necesitate, ramane totusi o activitate practica locala. In acest context de apreciaza ca pentru o mai buna calitate a comunicarii si a informatiilor contabile sunt necesare eforturi in realizarea armonizarii contabile, scopul fiind obtinerea unor informatii contabile echivalente care sa permita desfasurarea relatiilor de afaceri intre parteneri din tari diferite si nu realizarea unei unificari a contabilitatii la nivel mondial.
(1) M.S.Matei- "Contabilitatea nimic mai simplu",Edit.Economica, Bucuresti 2003
(2) G.Cousse- "Developpement et comptabilite" ,ECCA, p607
(3) J.Richard, C.Collette- "Comptabilite general.
Les systemes francais et anglosaxons",Ed. Dunod, Paris 2000
|
