Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Statutul contabilitatii

Contabilitate


Statutul contabilitatii

1. Repere în evolutia contabilitatii

Evolutia contabilitatii, ca practica sociala, este legata de devenirea omului ca fiinta economica. Originile contabilitatii ne întorc cu multe mii de ani în urma când oamenii reprezentau "ceva" din realitatea lor, prin crestatu 151d39b ri pe oase sau chiar prin scrierea pe tablite de lut sau papirus. Desi sunt opinii dupa care exista contabili de când oamenii au constiinta numerelor, toate aceste manifestari nu sunt decât forme ale contabilitatii rudimentare.



Întelesul ei de astazi, contabilitatea îti începe istoria în Evul Mediu, o data cu dezvoltarea economiei monetare si aparitia germenilor capitalismului. Spiritul Renasterii si îndeosebi, dezvoltarea afacerilor din marile orase ale Italiei de Nord (Florenta, Venetia si Genova) au facut posibila "rafinarea" continua a practicilor contabile, astfel ca în secolul al XV- lea se utiliza contabilitatea "dupa metoda venetiana". Este momentul când un spirit erudit ca acela a lui Luca Paciolo observa si formalizeaza aceste practici dând omenirii prima lucrare de literatura contabila Tractatus de computis et scriptus adica Tratat de contabilitate în partida dubla, aparuta la Venetia, în anul 1494, în care se prezinta, pentru prima data , de o maniera coerenta, descrierea partidei duble, elementul cel mai caracteristic contabilitatii, sub raport tehnic.

Treptat, între secolele XVI-XVIII, noua metoda de contabilitate - contabilitatea în partida dubla, începe sa aiba o aplicabilitate generala, îndeosebi în Europa Occidentala si se contureaza o literatura contabila.

Multiplicarea societatilor pe actiuni, care separa conducerea întreprinderilor de proprietarii acestora, revolutia industriala si aparitia concurentei va face ca, începând cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea, sa se contureze continutul contabilitatii de gestiune, destinata conducerii si nedivulgabila, care se delimiteaza de contabilitatea generala, care produce bilantul si contul de profit si pierderi destinata actionarilor.

Începând cu primele decenii din secolul al XX-lea, contabilitatea de întreprindere devine o practica sociala nominalizata.

Contabilitatea ca forma a cunoasterii teoretice si practice

2.1. Dificultatea determinarii naturii contabilitatii: arta, tehnica sau stiinta?

Definirea contabilitatii s-a realizat în strânsa legatura cu stadiul dezvoltarii cunostintelor în acest domeniu si cu mediul social, economic si cultural în care au operat aceste cunostinte. În timp, contabilitatea a fost considerata o arta, dar si o tehnica, dupa cum a fost definita si ca stiinta. În ultimele decenii din acest secol ale abordarilor sistematice si societatii informationale, contabilitatea a fost individualizata si ca un limbaj de comunicare, ca un sistem de informare si ca un "joc social".

Multitudinea acestor abordarii atrage dificultatea definirii contabilitatii ca stiinta. Oare poate fi considerat ca fiind stiintific un domeniu despre care se spune ca este, în acelasi timp, si o arta sau o tehnica? Asupra acestei intrebari vom mai reveni, încercând sa-i dam un posibil raspuns.

2.1.1. Contabilitatea: arta înregistrarilor contabile

În sens estetic, notiunea de arta nu se poate aplica în domeniul contabilitatii. Putem vorbi însa de o "arta" a contabilitatii în masura în care, prin aceasta, întelegem o activitate umana care cere pricepere si anumite cunostinte.

Definirea contabilitatii ca o "arta" trebuie cautata în chiar contextul socio- istoric al aparitiei si dezvoltarii contabilitatii în partida dubla. Locul nasterii partidei duble a fost probabil, Genova sau Venetia, iar o data cu tratatul lui Paciolo (1494), aceasta practica se va extinde ti în alte parti ale Europei. Procesul de propagare a fost destul de lent, deoarece contabilii se vor organiza relativ repede în organizatii profesionale, în care accesul era conditionat. În Italia acelor timpuri, profesia de contabil "era considerata ca fiind superioara tuturor celorlalte, iar pastrarea secretului asupra artei partidei duble a contribuit la cultivarea prestigiului de care se bucurau acesti profesionosti. Iata ce mentiona autorul primei lucrari de contabilitate în partida dubla, tiparita în limba germana, în anul 1549: "nu vreau sa afirm ca înaintea mea n-ar fi existat contabili buni, de acestia sunt si azi, dar ei tin contabilitatea în secret si nu o dau la lumina zilei sau nu-si dau osteneala sa o arate si altora".



Cunostintele necesare practicarii contabilitatii, care erau tot mai mult solicitate de noul mediu economic în formare, bazat pe relatii capitaliste, sau individualizat treptat în arta contabilitatii ca un domeniu distinct de celelalte "arte liberale" ale epocii. Deci, pe vremuri, priceperea "omului de arta", adica a profesionistului, era fundamentata pe cunoasterea empirica. În acest sens, atributul de pricepere sau îndemânare în contabilitate semnifica tocmai rationamentul profesionistului, în solutiile pe care le propune problemelor de natura subiectiva.

Calificarea contabilitatii drept o " arta" în literatura contabila a început chiar cu Luca Paciolo, care, într-o lucrare din 1514, prezenta arta partidei duble venetiene. Treptat, pe masura ce cunostintele necesare practicarii profesiei sunt tot mai elaborate, contabilitatea este tot mai des definita ca o arta si o stiinta, asa cum rezulta si din unele definitii:

Contabilitatea este "stiinta si arta tinerii conturilor" (Francesco Marchi, 1870) sau mai târziu, la începutul secolului al XX-lea, Rene de la Porte considera: "contabilitatea este o stiinta, si numai tehnica sa este o arta".

Unii autori au gasit un punct de convergenta între arta, privita în sens larg, si contabilitate. Ambele sunt creatii ale spiritului uman si constituie reprezentari abstracte ale fenomenelor concrete. Însa, contabilitatea nu are nici un mesaj estetic, existenta ei fiind determinata de utilitatea sa. Utilitatea contabilitatii poate fi legata de trei ratiuni care fundamenteaza existenta contabilitatii:

a)      pentru ca exista schimburi comerciale între fiintele umane sau agentii economici;

b)      pentru ca resursele umane,financiare, naturale si tehnice exista în cantitati limitate;

c)      pentru ca exista terte persoane interesate de informatia financiara produsa de agentii economici.

Putem admite ideea dupa care contabilitatea poate fi considerata "arta" reprezentarii abstracte a unei realitati concrete, respectiv realitatea economica. Situata în perimetrul licitului, reprezentarea realitatii economice, furnizata de contabilitate, este si rezultatul maiestriei profesionistului, adica depinde de "arta" acestuia de a realiza reprezentarea realitatii economice prin intermediul contabilitatii.

2.1.2. Contabilitatea: o tehica de gestiune

Unii autori considera contabilitatea o tehnica de gestiune. În general, prin termenul de "tehnica" se întelege un ansamblu de procedee aparsinând unei arte sau unei meserii, utilizate pentru a obtine un rezultat determinat. Daca limitam contabilitatea numai la înregistrarile contabile se pare ca domeniul contabilitatii raspunde acestei definitii. Însa, trebuie sa avem în vedere si faptul ca prin tehnica se întelege si "ceea ce priveste aplicarea cunostintelor teoretice". În acest din urma sens tehnica este o parte inerenta a stiintelor.

În consecinta, contabilitatea, ca tehnica de gestiune, poate fi considerata partea aplicativa a teoriei contabile. În aceasta acceptiune, contabilitatea este "o tehnica ce permite, (...), înfatisarea activitatii si a rezultatelor unei întreprinderi si, mai general, a unei organizatii sau, mai exact:



Contabilitatea este o "tehnica cantitativa de colectare, de prelucrare si de analiza a informatiei, aplicata evenimentelor economice si juridice ale întreprinderilor.

Calificativul de "tehnica cantitativa" acordat contabilitatii semnifica faptul ca aceasta realizeaza masurarea, adica exprimarea cifrica, în etalon natural (fizic), dar mai ales valoric, a realitatii economice.

Unii autori considera ca tehnica contabila consta, în principal, în aplicarea principiului partidei duble, definind contabilitatea ca "o tehnica de observare si de control a activitatii economice a întreprinderii care se bazeaza pe înregistrarea continua si corelata, datorita principiului partidei duble, a ansamblului de fluxuri financiare interne si externe ale întreprinderii". Criza din anii 1929 - 1933 nu a fost doar o criza economica si financiara, ci "si o criza de informatii financiare. Investitoriise gaseau în neplacuta postura de a fi foarte putin informati. "Arta", respectiv forta de judecata a profesionistilor contabili, ca urmare a tehnicismului contabil, era insuficienta pentru a raspunde noilor conditii de mediu economico-social. În felul acesta, tehnica contabila devine partea aplicativa a teoriei contabile.

2.1.4. Alte definiri ale contabilitatii

Literatura de specialitate prezinta si alte acceptiuni pentru contabilitate. Astfel, unii autori considera contabilitatea un limbaj specializat, altii ca un sistem de informatii. Cresterea roulului social al contabilitatii a facut pe unii autori sa o denumeasca chiar un "joc social".

Sintaxa contabila reprezinta ansamblul de regului si poceduri ce trebuie urmate pentru înregistrarea tranzactiilor si elaborarea documentelor contabile de sinteza, plecând de la simbolurile care formeaza vocabularul contabil. Sintaxa contabila asigura organizarea structurii contabilitatii.

Semantica limbajului contabil trateaza semnificatia semnalelor transmise de contabilitate si se refera la corespondenta între obiectul descris - organizatia si modelul care îl reprezinta - contabilitatea.

Aspectul practic al limbajului contabil se refera la comunicarea, prin intermediul informatiilor contabile, între diferitii utilizatori ai contabilitatii.

Procesele de normalizare a practicilor contabile, la nivel national, dar si regional sau mondial, au adus un nou calificativ limbajului contabil: acesta a devenit si un limbaj normalizat, adica standardizat. Astfel, existenta unui limbaj contabil specializat si standardizat asigura unele avantaje: permite o mai mare transparenta asupra activitatii organizatiilor, faciliteaza dialogul între actorii care opereaza pe piata de informatii contabile, faciliteaza procesul decizional si de control.

Din perspectiva unei abordari sistematice, contabilitatea poate fi definita ca un sistem de informare, adica un ansamblu de elemente care perimte culegerea, prelucrarea, stocarea si comunicarea informatiilor, în vederea luarii deciziilor. Aceasta definitie este valabila atât la nivel microeconomic (deoarece contabilitatea se constituie ca un (sub)sistem de informare al întreprinderii) cât si la nivel macroeconomic (contabilitatea nationala este un (sub)sistem de informatii la nivel sectorial si pe ansamblul economiei nationale). În ambele cazuri contabilitatea apare ca singurul (sub)sistem de informare capabil sa omogenizeze o multitudine de tranzactii eterogene, prin uitilizarea etalonului monetar si sa furnizeze o reprezentare coerenta a fenomenelor observate prin intermediul corelatiilor contabile.

3. Regizorii si regia jocului social al contabilitatii:  normalizatori si normalizare contabila

Pentru




Document Info


Accesari: 4000
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2025 )