TAXELE VAMALE INTRE FISCALITATE SI CONTABILITATE

TAXELE VAMALE ÎNTRE FISCALITATE sI CONTABILITATE

Caracterizarea generala a taxelor vamale

Taxele vamale pot fi percepute de catre stat asupra importului, exportului si tranzitului de marfuri. În practica fiscala internationala, taxele vamale care se utilizeaza cel mai frecvent sunt 858d35i cele asupra importului de marfuri.

Taxele vamale de export se întâlnesc sporadic, deoarece statele sunt interesate în încurajarea exportului de marfuri, care constituie, în majoritate cazurilor, mijlocul cel mai important de realizare a resurselor valutare. Atunci când, totusi se percep astfel de taxe, ele au fie un scop pur fiscal, fie unul economic. În unele tari statul instituie taxe vamale de export asupra unor materii prime, pentru a determina prelucrarea lor în tara, iar în altele asupra unor semifabricate sau produse finite care detin o pondere importanta în exportul lor. Printre tarile în care se poate vorbi de practica unor taxe vamale de export mentionam, spre exemplu: Thailanda (la exportul de zahar si orez) si Malayezia (la exportul de cauciuc).

Taxele vamale de tranzit se instituie asupra marfurilor care fac obiectul comertului exterior, cu ocazia trecerii acestora pe teritoriul unei terte tari. În conditiile actuale, taxele vamale de tranzit nu se practica decât cu titlu de exceptie, deoarece statele sunt interesate în încurajarea tranzitului de marfuri, fiindca de pe urma acestuia se realizeaza încasari în valuta, cum sunt: tarife pentru folosirea cailor ferate, taxe pentru utilizarea drumurilor publice etc.

Taxele vamale de import se instituie asupra importului de marfuri si se calculeaza asupra valorii acestora, în momentul în care ele trec frontiera tarii importatoare. Importatorul, o data cu depunerea documentelor prin car intra în posesia marfii importate, achita si taxa vamala de import. Aceasta taxa are rolul unui impozit de egalizare, deoarece conduce la apropierea nivelului pretului marfii importate de nivelul pretului marfii (similare) indigene. În unele cazuri, taxa vamala de import poate conduce la scumpirea marfii importate în raport cu marfa indigena, ceea ce înseamna ca ea actioneaza restrictiv pentru importator. În astfel de situatii, pentru ca importul sa se poata realiza este necesar ca exportatorul sa reduca nivelul pretului de export, asigurând marfii sale o competitivitate egala cu cea a marfii indigene. Aceasta reducere poate conduce la scaderea rentabilitatii exportului ori de câte ori în tara exportatoare nivelul productivitatii muncii este mai scazut sau costurile de productie sunt mai ridicate decât în tara importatoare. Ca tendinta, se observa preocuparea tarilor importatoare de a recupera valoarea taxei vamale de import de la exportator, prin reducerea pretului de export cu taxa vamala. Acest lucru este posibil în conditiile în care este vorba de o crestere a ofertei mondiale de export si, deci, a concurentei, împrejurare în care importatorul nu accepta sa-si diminueze beneficiul comercial cu valoarea taxei vamale.

Prin urmare, natura economica a taxei vamale de import este similara cu aceea a taxelor de consumatie percepute asupra marfurilor din productia autohtona. Perceperea taxelor vamale de import conduce la majorarea pretului produsului importat, care astfel ajunge la un nivel ce depaseste frecvent pretul acestuia din tara exportatoare. În general, nivelul taxelor vamale de import este determinat de raportul cerere-oferta din tara importatoare si de coordonatele politicii economice si ale celei fiscale pe care aceasta o promoveaza.

Clasificarea si trasaturile taxelor vamale de import

Dupa forma lor de exprimare, taxele vamale de import pot fi: ad-valorem, specifice si compuse.

Taxele vamale ad-valorem se exprima ca procent din valoarea marfurilor importate.

Taxele vamale specifice sunt stabilite ca suma fixa pe unitatea fizica de marfa importata (de exemplu, pe tona, pe bucata etc.).

Taxele vamale compuse apar ca o combinatie a primelor doua.

Fiecare tara are un Cod vamal care reprezinta cadrul legal în baza caruia se realizeaza toate procedurile vamale.

Taxele vamale practicate de o anumita tara, indiferent de felul lor, sunt mentionate în tariful vamal, fiind specificate, pentru fiecare categorie de produse sau produse individualizate, taxele vamale exprimate în procente, precum si cele rezultate din aplicarea masurilor tarifare preferentiale prevazute în reglementarile legale.

În functie de nivelul lor, taxele vamale de import, mentionate în tariful vamal national sau de grup, pot fi: taxe vamale în conditia aplicarii clauzei natiunii celei mai favorizate, taxe vamale autonome si taxe vamale preferentiale.

Taxele vamale în conditia aplicarii clauzei natiunii celei mai favorizate se practica la importul de marfuri pe care o tara membra a Organizatiei Mondiale de Comert (OMC) îl efectueaza din tarile membre ale aceluiasi organism sau din alte tari cu care aceasta are acorduri bilaterale, pe baza carora îsi acorda reciproc clauza natiunii celei mai favorizate.

Taxele vamale aplicate la import, în conditiile clauzei natiunii celei mai favorizate, pot avea un nivel consolidat sau un nivel neconsolidat, dupa caz.

Nivelul consolidat al acestor taxe este stabilit în cadrul unor negocieri comerciale multilaterale si el nu poate fi schimbat fara acordul celorlalte state participante la negocieri (în cadrul OMC).

Negocierile comerciale multilaterale se realizeaza în cadrul unor runde care se organizeaza periodic de catre Organizatia Mondiala de Comert. Rundele care au avut loc pâna în prezent au condus la importante concesii de ordin tarifar (concesii vamale). Aceste concesii au aparut sub diferite forme, cum sunt: reducerea nivelului taxelor vamale; micsorarea decalajului dintre nivelul taxelor vamale generale si al celor preferentiale; consolidarea taxelor vamale în vigoare la nivelul existent; angajamentul de a nu efectua majorari de taxe vamale peste un anumit nivel etc.

Obiectivele negocierilor tarifare pot fi realizate fie pe baza metodei reducerii directe a taxelor vamale, adica reducerea taxelor vamale "produs cu produs" sau "tara cu tara", fie a metodei reducerii liniare a taxelor vamale, adica stabilirea unui procent de reducere a taxelor vamale pe grupe de marfuri. Prima metoda de reducere este folosita, în general, în tratativele bilaterale, dar poate fi utilizata si în cele multilaterale, iar cea de-a doua metoda este specifica tratativelor multilaterale.

Nivelul neconsolidat se practica pentru produse care nu au facut obiectul unor negocieri comerciale multilaterale. El poate fi schimbat de catre autoritatile cu drept de decizie din tarile respective, daca reducerea (majorarea) se extinde asupra tuturor tarilor care beneficiaza de clauza natiunii celei mai favorizate.

Taxele vamale autohtone se aplica la importul pe care o tara îl efectueaza din tari cu care nu întretine relatii bazate pe conditia clauzei natiunii celei mai favorizate. Aceste taxe au, în general, un nivel, ai ridicat decât taxele vamale aplicate în conditia clauzei natiunii celei mai favorizate.

Taxele vamale preferentiale se practica în relatiile comerciale dintre tarile care fac parte din diferite uniuni vamale cu caracter închis. Aceste taxe mai sunt utilizate în relatiile dintre tari cu niveluri diferite de dezvoltare si, în primul rând, între tarile dezvoltate si cele în curs de dezvoltare. Taxele vamale preferentiale au un nivel mai redus decât cele aplicate în regimul clauzei natiunii celei mai favorizate. Practicarea de catre stat a unei politici vamale preferentiale înseamna, de fapt, reducerea sau chiar eliminarea taxelor vamale la importul de marfuri din alt stat sau grup de state, care beneficiaza de asemenea preferinte.

Platitorii taxelor vamale de import, facilitatile fiscale acordate platitorilor, cotele de impunere si modul de determinare a bazei de calcul

Platitori ai taxei vamale sunt persoanele juridice în al caror obiect de activitate sunt prevazute operatiuni de import, precum si persoanele fizice autorizate sa efectueze astfel de operatiuni.

Importul consta în intrarea în tara a marfurilor straine si introducerea acestora în circuitul economic. La importul marfurilor, autoritatea vamala realizeaza procedura de vamuire si de încasare a datoriei vamale aferente drepturilor de import (taxe vamale, taxa pe valoarea adaugata, accize si orice alte sume care se cuvin statului), aplicând si masurile de politica comerciala.

Prin exceptie, se acorda scutiri de taxe vamale pentru importul urmatoarele categorii de bunuri:

a)        ajutoare si donatii cu caracter social, umanitar, cultural, sportiv, didactic primite de organizatii, fundatii sau asociatii nonprofit cu caracter umanitar sau cultural, ministere si alte organe ale administratiei publice, sindicate si partide politice, organizatii de cult, federatii, asociatii sau cluburi sportive, unitati si institutii scolare de stat si particulare, cabinete medicale si unitati sanitare, fara a fi destinate sau folosite pentru activitati ce pot constitui amenintari la siguranta nationala. Fac exceptie de la prevederile prezentului alineat urmatoarele categorii de bunuri:

alcool si produse alcoolice;

tutun si produse din tutun;

cafea.

Se excepteaza de la regimul de scutire de taxe vamale autovehiculele, altele decât ambulantele, autovehiculele destinate mentinerii restabilirii ordinii publice, precum si cele destinate dotarii Ministerului Apararii Nationale, primite din import sub forma de ajutoare si donatii.

b)        bunurile straine care devin, potrivit legii, proprietatea statului;

c)        mostrele fara valoare comerciala, materiale publicitare, de reclama si documentare;

mostrele fara valoare comerciala reprezinta bunuri sau parti din acestea sectionate, divizate, desperecheate, perforate sau care au fost supuse altor operatiuni similare, carora nu li se poate da o alta întrebuintare decât cea de mostre.

materialul publicitar de reclama si documentare, consta în cataloage si liste de preturi referitoare la marfuri puse în vânzare sau la prestari de servicii cu conditia ca fiecare trimitere: 1) sa fie compusa dintr-un singur document, sau 2) sa cuprinda un singur exemplar al fiecarui document, daca este compusa sin mai multe documente, sau 3) sa nu depaseasca greutatea bruta de 1 kg, oricare ar fi numarul documentelor sau exemplarelor.

d)        alte bunuri prevazute în legi speciale.

De asemenea, sunt scutite de la plata taxelor vamale bunurile din import provenite sau finantate direct din ajutoare, împrumuturi nerambursabile, precum si din programe de cooperare stiintifica si tehnica, culturala, sportiva si didactica, acordate României de guverne straine, de organisme internationale si de organizatii nonprofit si de caritate, destinate unor activitati nonprofit.

Pentru ca aceste bunuri sa beneficieze de scutire de taxe vamale trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:

sa fie trimise de expeditor catre destinatar fara nici un fel de obligatii de plata;

sa nu faca obiectul unor comercializari ulterioare;

sa nu fie utilizate pentru prestatii catre terti, aducatoare de venituri;

sa fie cuprinse în patrimoniul persoanei juridice si înregistrate în evidenta contabila proprie.

O alta conditie pentru a opera scutirea este aceea a scopului utilizarii bunurilor. Astfel, bunurile scutite de taxe vamale pot fi utilizate numai în scopurile în care au fost importate. În caz de schimbare a destinatiei, importatorii sunt obligati sa îndeplineasca formalitatile legale privind importul marfurilor si sa achite taxele vamale de import. În astfel de situatii, valoarea în vama se calculeaza la cursul în vigoare în ziua constatarii schimbarii destinatiei bunurilor. În acest scop, organele de control financiar si ale Garzii Financiare sunt obligate sa urmareasca destinatia data acestor bunuri si sa sesizeze organele vamale pentru luarea masurilor ce decurg din aplicarea legii. Taxele astfel datorate se stabilesc si se urmaresc pe o perioada de 5 ani de la data intrarii în tara.

De asemenea, este scutit^* de taxe vamale importul urmatoarelor categorii de bunuri:

a)       bunurile de origine româna;

b)      bunurile reparate în strainatate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele necorespunzatoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garantie;

c)       bunurile care se înapoiaza în tara ca urmare a unei expedieri eronate;

d)      echipamente pentru protectia mediului, stabilite de Guvern la propunerea Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, Ministerului Industriei si Comertului si Ministerul Finantelor Publice;

e)      bunurile din import, destinate a fi utilizate de asociatii familiale si unitati din sectorul mestesugaresc, agricol si al industriei mici, în cadrul unor programe si actiuni de ajutorare si dezvoltare a activitatilor, finantate de guvernele straine în baza unor acorduri sau tratate încheiate cu România;

f)         bunuri din import si donatii, reprezentând aparatura si instrumente destinate institutelor Academiei Române si institutiilor de cultura;

g)      bunuri din import, reprezentând materii prime si ambalaje pentru fabricile de medicamente.

Totodata, trebuie aratat ca sunt scutite de la plata drepturilor de import (taxe vamale, comisioane vamale, taxa pe valoarea adaugata) bunurile importate prin serviciile postale si în regim de curierat rapid de catre persoanele juridice, cu o valoare totala pe trimitere a echivalentului în lei de pâna la 12 Euro inclusiv.

În cazul bunurilor introduse în tara pentru dotarea si întretinerea reprezentantelor firmelor comerciale si ale organizatiilor economice straine (care functioneaza legal în România) se aplica reduceri sau exceptari de la plata taxelor vamale pe baza de reciprocitate.

Bunurile pentru dotarea reprezentantelor si altor persoane juridice române cu sediul în strainatate pot fi scoase din tara si readuse, fara plata taxelor vamale, în baza adresei din care sa rezulte ca bunurile respective sunt înscrise în evidentele sale contabile din tara.

Guvernul, în cazuri temeinic justificate, la propunerea Ministerului Finantelor Publice si a Ministerului Industriei si Comertului, poate aproba, cu caracter temporar, exceptari sau reduceri de taxe vamale pentru unele categorii de marfuri. Aceste facilitati fiscale se stabilesc în mod nediscriminatoriu fata de importatori sau de beneficiari, indicându-se în mod expres codul tarifar al marfurilor.

Cotele de impunere sunt prevazute în tariful vamal de import al României si sunt exprimate în procente (diferentiate pe marfuri sau grupe de marfuri care fac obiectul taxarii: marfuri agroalimentare, industriale, produse finite, materii prime etc.) aplicabile la baza de calcul exprimata în lei. Tariful vamal este cel în vigoare la data înregistrarii declaratiei pentru stabilirea valorii în vama. Cotele cele mai frecvente sunt cuprinse între 10% si 30%. În general, taxele vamale de import pentru produsele finite sunt mai mari decât cele pentru materiile prime si semifabricate.

La propunerea justificata a Ministerului Industriei si Comertului, Ministerului Finantelor Publice poate stabili suprataxe vamale de import cu caracter temporar, în cazurile în care importurile de marfuri pot prejudicia grav productia interna. Suprataxa vamala, în cazul în care exista, se calculeaza la valoarea în vama a bunurilor si se adauga la taxa vamala datorata pentru aceste bunuri.

Baza de calcul a taxelor vamale o reprezinta valoarea în vama a marfurilor importate. Aceasta se determina si se declara de catre importatori, direct sau prin reprezentantii autorizati ai acestora, care sunt obligati sa depuna la biroul vamal, împreuna cu celelalte documente necesare vamuirii, o declaratie pentru valoarea în vama, însotita de facturi sau alte documente de plata a marfii si a cheltuielilor pe parcurs extern aferente acesteia. Importatorul nu este obligat sa depuna la biroul vamal declaratia pentru valoarea în vama atunci când:

valoarea marfurilor importate nu depaseste echivalentul sumei de 100 euro

valoarea marfurilor importate este stabilita, prin reglementari legale, în suma fixa

Procedura de determinare a valorii în vama este cea prevazuta în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife si comert (G.A.T.T.), încheiat la Geneva la 1 noiembrie 1979, la care România este parte. Metoda de baza în determinarea valorii în vama este metoda valorii tranzactionale, potrivit careia valoarea în vama a marfurilor importate va fi valoarea de tranzactie, adica pretul efectiv platit sau de platit pentru marfuri când acestea sunt vândute pentru export cu destinatia tarii de import.

Pretul efectiv platit poate fi ajustat atunci când anumite elemente specifice care sunt considerate ca facând parte din valoarea în vama sunt în sarcina cumparatorului, dar sunt incluse în pretul efectiv platit sau de platit pentru marfurile importate.

La valoarea în vama, în masura în care au fost efectuate, dar nu au fost cuprinse în pretul marfii, se includ:

cheltuielile de transport al marfurilor importate pâna la frontiera româna;

cheltuieli de încarcare, de descarcare si de manipulare, conexe transportului, ale marfurilor din import aferente parcursului extern;

costul asigurarii pe parcursul extern.

Deci, valoarea în vama reprezinta pretul efectiv platit sau de platit în moneda de facturare, respectiv plata totala efectuata de catre cumparator vânzatorului pentru marfurile importate care fac obiectul unor tranzactii comerciale.

Pentru marfurile primite de persoane juridice, care nu fac obiectul unor tranzactii comerciale, valoarea în vama o constituie valoarea înscrisa în documentele primite de la expeditorul extern în declaratia pentru valoarea în vama depusa de persoana juridica destinatara.

În cazul marfurilor ale caror preturi definitive se stabilesc pe baza de cotatii bursiere, valoarea în vama se determina pe baza facturii pro forma, emisa de furnizor, cu preturile cunoscute la data întocmirii acesteia, urmând ca în termen de 150 de zile de la data declaratiei vamale sa se depuna factura definitiva pe baza careia se fac regularizarile privind obligatiile de plata în vama.

Transformarea în lei a valorii în vama se face la cursul de schimb stabilit si comunicat de Banca Nationala a României, în penultima zi lucratoare a saptamânii. Acest curs se utilizeaza pe toata durata saptamânii urmatoare pentru declaratiile vamale înregistrate în cursul acelei saptamâni.

Când biroul vamal are îndoieli privind exactitatea informatiilor sau a documentelor furnizate pentru determinarea valorii în vama, acesta poate solicita importatorului sa prezinte justificari suplimentare, inclusiv documente au alte evidente. Daca informatiile si documentele prezentate nu sunt în masura sa dovedeasca exactitatea valorii declarate, biroul vamal are dreptul sa refuze determinarea valorii pe baza pretului de tranzactie. Înainte de a lua o decizie finala, biroul vamal comunica importatorului, în scris, la cerere, motivele refuzului. În acelasi mod se procedeaza si în cazul în care importatorul nu prezinta documentele solicitate de autoritatea vamala.

În situatia în care determinarea definitiva a valorii în vama nu se poate efectua imediat, importatorul are dreptul de a ridica marfurile din vama, la cerere cu conditia sa constituie o garantie baneasca sau bancara, acceptata de autoritatea vamala. Daca în termen de 30 de zile de la ridicarea marfii, importatorul nu prezinta documente concludente privind determinarea valorii în vama, autoritatea vamala procedeaza la executarea garantiei, operatiunea de vamuire fiind considerata încheiata.

Formarea si stingerea obligatiei vamale. Controlul vamal.

În cazul marfurilor importate pentru care legea prevede drepturi de import, precum si în cazul plasarii marfurilor într-un regim de admitere temporara cu exonerarea partiala de drepturi de import, datoria vamala ia nastere în momentul înregistrarii declaratiei vamale.

Debitorul datoriei vamale este considerat titularul declaratiei vamale acceptate si înregistrate de autoritatea vamala. Poate fi debitor vamal, solidar cu titularul declaratiei vamale acceptate si înregistrate, si persoana care, din culpa, a furnizat date nereale, înscrise în acea declaratie, ce au determinat stabilirea incorecta a datoriei vamale.

Datoria vamala ia nastere si în urmatoarele cazuri:

neexecutarea unor obligatii care rezulta din pastrarea marfurilor în depozit temporar necesar, pentru care se datoreaza drepturi de import;

neîndeplinirea uneia dintre conditiile stabilite prin regimul vamal sub care au fost plasate;

utilizarea marfurilor în alte scopuri decât cele stabilite pentru a beneficia de scutiri, exceptari sau reduceri de taxe vamale.

Momentul nasterii datoriei vamale este acela în care s-au produs situatiile prezentate mai sus, iar debitorul este titularul depozitului necesar cu caracter temporar sau al regimului vamal sub care a fost plasata marfa.

Cuantumul drepturilor de import se stabileste pe baza elementelor de taxare din momentul nasterii datoriei vamale. Daca nu este posibila stabilirea cu exactitate a momentului în care se naste datoria vamala, momentul luat în considerare pentru stabilirea elementelor de taxare proprii marfurilor în cauza este acela în care autoritatea vamala constata ca marfurile se afla într-o situatie care face sa se nasca o datorie vamala. Când, la data constatarii, autoritatile vamale dispun de informatii din care rezulta ca datoria vamala s-a nascut într-un moment anterior, cuantumul drepturilor de import se determina pe baza elementelor de taxare existente la data cea mai îndepartata ce poate fi stabilita pe baza acelor informatii.

În cazul în care o marfa de origine româna este scoasa din tara în regim de perfectionare pasiva, pentru marfurile de origine straina încorporate în acea marfa, care nu beneficiaza de un tratament tarifar preferential în România, se naste o datorie vamala la importul în România al produselor compensatoare. Momentul în care se naste datoria vamala este momentul înregistrarii la vama a declaratiei vamale de export initiale a marfurilor de origine româna, iar debitorul este considerat titularul declaratiei vamale. În acest caz, cuantumul drepturilor de import se determina în conditiile prevazute pentru marfurile importate provenind din regimul de perfectionare pasiva.

Pentru asigurarea platii datoriei vamale, autoritatea vamala are dreptul sa ceara constituirea unei garantii vamale. Garantia se depune de catre debitorul vamal sau, cu acordul autoritatii vamale, de catre o terta persoana.

Garantia poate fi constituita dintr-un depozit banesc sau printr-o scrisoare de garantie bancara, emisa de o banca agreata de autoritatea vamala. Garantia se realizeaza prin depunerea sumei în lei sau prin remiterea unor instrumente de decontare si titluri de valoare, acceptate de autoritatea vamala.

Cuantumul garantiei reprezinta suma exacta a datoriei vamale, în cazul în care aceasta poate fi determinata în momentul în care est data garantia, iar în cazul în care acest cuantum nu poate fi determinat se ia în considerare suma cea mai ridicata a datoriei vamale ce ar rezulta din operatiunea de vamuire.

În cazuri temeinic justificate, Directia Generala a Vamilor poate acorda scutiri de la obligatia garantarii datoriei vamale^*, pentru urmatoarele categorii de bunuri:

bunurile care fac obiectul unor acorduri guvernamentale, plasate într-un regim vamal suspensiv;

marfurile plasate în regimul vamal de perfectionare activa cu suspendarea drepturilor de import. În cazul navelor, aeronavelor, elicopterelor, locomotivelor si vagoanelor de cale ferata, plasate în regimul vamal de perfectionare activa cu suspendarea drepturilor de import în vederea repararii si returnarii lor partenerilor externi li se aplica aceeasi dispozitie si în situatia în care acestea se introduc în tara si/sau se scot din tara în stare demontata în mai multe transporturi, cu conditia ca produsele compensatoare mentionate în autorizatia de perfectionare activa sa reprezinte nave, aeronave, elicopterelor, locomotivelor si vagoanelor de cale ferata;

marfurile plasate în regim vamal de tranzit, daca acestea se efectueaza sub supravegherea brigazilor din subordinea Directiei de supraveghere si control vamal;

masinile si utilajele din Republica Moldova, plasate în regimul vamal de admitere temporara cu exonerare partiala de la plata taxelor vamale în vederea executarii lucrarilor mecanice în companiile agricole;

bunurile pentru care se acorda custodie vamala în vederea întregirii unor produse, înainte de depunerea declaratiei vamale, si care nu pot fi importate în întregime într-un singur transport;

marfurile exceptate de la plata taxelor vamale conform actelor normative în vigoare, plasate în unul din regimurile vamale de antrepozit, perfectionare activa cu suspendarea drepturilor de import, transformare sub control vamal si admitere temporara cu exonerare partiala de la plata taxelor vamale;

marfurile introduse în zonele libere si plasate în regim vamal de perfectionare activa cu suspendare sau transformare sub control vamal;

marfuri expres prevazute de actele normative în vigoare plasate în regim vamal de antrepozit, precum si produsele de catering destinate servirii mesei în avion plasate în regim vamal de antrepozit de catre companiile aeriene, bunuri pentru care se asigura procedura de supraveghere vamala de catre biroul vamal;

marfuri expres prevazute de actele normative în vigoare introduse în depozit necesar cu caracter temporar, pentru care se asigura procedura de supraveghere vamala de catre biroul vamal;

importurile anticipate de bunuri efectuate în cadrul operatiunilor de perfectionare pasiva de catre companiile aeriene în vederea repararii si întretinerii aeronavelor civile.

Bunurile transportate pe cale rutiera sunt supuse garantarii datoriei vamale numai daca nu circula sub acoperirea unei conventii internationale care asigura plata datoriei vamale. Bunurile transportate pe cale ferata, prin posta, pe calea aerului si pe apa sunt exceptate de la garantarea datoriei vamale.

Aprobarea de scutire de la obligatia garantarii datoriei vamale se acorda pe un termen stabilit de autoritatea vamala, în functie de solicitarea titularului si de conditiile de realizare a operatiunii. Daca titularul doreste sa prelungeasca operatiunea, în cadrul termenului acordat, adreseaza Directiei Generale a Vamilor sau, dupa caz, directiei regionale vamale care a acordat initial scutirea o noua cerere însotita de documente justificative. În cazul în care aprobarea de scutire de la obligatia garantarii datoriei vamale nu este reînnoita la expirarea termenului acordat, aceasta îsi pierde valabilitatea.

Atunci când, în cursul derularii regimului vamal, autoritatea vamala constata ca modalitatea de garantie data nu mai asigura plata datoriei vamale, poate cere constituirea unei alte garantii. În caz de refuz, autoritatea vamala are dreptul sa considere pe cel în cauza ca rau-platnic si sa interzica efectuarea altor operatiuni de vamuire, pâna la achitarea datoriilor vamale.

Debitorul datoriei vamale ia cunostinta despre cuantumul acestei datorii prin declaratia vamala acceptata si înregistrata d autoritatea vamala. În cazul unor diferente ulterioare sau în situatia încheierii din oficiu, fara declaratie vamala, a unui regim vamal suspensiv, debitorul vamal ia cunostinta despre acea noua datorie pe baza actului constatator întocmit de autoritatea vamala. Declaratia vamala si actul constatator sunt titluri executorii care se onoreaza de catre societatea bancara, fara accept, poprire si validare.

Stingerea datoriei vamale se poate realiza prin:

plata sau achitarea acesteia;

renuntarea la încasare, atunci când se constata ca este nedatorata;

anularea ca o consecinta a anularii declaratiei vamale;

împlinirea termenului de prescriptie extinctiva;

insolvabilitatea debitorului, constatata pe cale judecatoreasca;

confiscarea definitiva a marfurilor;

distrugerea marfurilor din dispozitia autoritatii vamale sau abandonarea acestora în favoarea statului, înainte de acordarea liberului de vama;

distrugerea sau pierderea marfurilor, datorita fortei majore sau cazului fortuit, înainte de acordarea liberului de vama;

scaderea cantitativa a marfurilor, datorita unor factori naturali, pentru partea corespunzatoare procentului de scadere, numai daca aceasta s-a produs înainte de acordarea liberului de vama.

Datoria vamala se achita înainte de acordarea liberului de vama, în cazul regimurilor vamale definitive, precum si în cazul când regimul vamal suspensiv se încheie în termen. Dupa ce datoria vamala a fost achitata, debitorul vamal poate solicita restituirea garantiei disponibile sau poate sa consimta ca aceasta sa fie folosita la alta operatiune de vamuire. Pentru regimul vamal suspensiv care nu se încheie în termen, datoria vamala devine exigibila si se stinge prin executarea de catre autoritatea vamala a garantiei constituite.

Plata taxelor vamale se face de catre importator sau de catre comisionarul în vama în contul unitatii care a efectuat vamuirea, prin folosirea formelor si instrumentelor de decontare care asigura cu anticipatie sumele necesare efectuarii platilor. Plata taxelor vamale constituie, de altfel, conditia obligatorie pentru acordarea liberului de vama la import.

Liberul de vama se acorda dupa efectuarea operatiunii de vamuire. Pentru aceasta, importatorii au obligatia sa depuna la birourile vamale, din interiorul tarii sau de frontiera, unde au fost prezentate marfurile, o declaratie vamala în detaliu însotita de urmatoarele documente:

a)        documentul de transport al marfurilor sau, în lipsa acestuia, alte documente emise de transportator, cuprinzând date referitoare la marfurile transportate;

b)       factura, în original sau în copie, ori un alt document pe baza caruia se declara valoarea în vama a marfurilor;

c)        declaratia de valoare în vama;

d)       documentele necesare aplicarii unui regim tarifar preferential sau altor masuri derogatorii la regimul tarifar de baza;

e)       orice alt document necesar aplicarii dispozitiilor prevazute în normele legale specifice care reglementeaza importul marfurilor declarate;

f)          codul fiscal al titularului.

Declaratia vamala cuprinde ca principale informatii: clasificarea tarifara (codul marfurilor potrivit clasificarii prevazute în Tariful vamal de import), baza de calcul a taxelor vamale, procentul taxei, cuantumul taxelor vamale, felul, numarul, greutatea si pretul articolelor, precum si informatii financiar-contabile si bancare.

Autoritatea vamala are dreptul sa efectueze verificari si investigatii atât în momentul vamuirii, cât si ulterior, la vama sau la sediul importatorilor.

Controlul vamal exercitat în momentul vamuirii bunurilor are drept scop prevenirea încalcarii reglementarilor vamale si stricta respectare a conditiilor si termenelor legale, precum si descoperirea fraudelor vamale. Acesta poate fi realizat atât prin verificarea documentelor necesare vamuirii, cât si sub forma controlului fizic.

Controlul documentar consta în verificarea:

corectitudinii completarii declaratiei vamale;

existentei documentelor anexate la declaratia vamala;

concordantei între datele înscrise în declaratia vamala în detaliu si cele din documentele anexate;

formala a documentelor anexate.

Controlul fizic al bunurilor importate consta în identificarea acestora, pe baza declaratiei vamale în detaliu, însotita de documentele depuse împreuna cu aceasta. Pentru efectuarea controlului fizic, autoritatea vamala indica marfurile sau partile din acestea pe care declarantul este obligat sa le prezinte pentru verificare (prin observare, prin sondaj pe mijloacele de transport etc.).

În situatia în care nu sunt indicii temeinice de frauda, controlul vamal fizic al marfurilor se efectueaza numai pe baza de documente.

Dupa efectuarea formalitatilor de vamuire în vederea acordarii liberului de vama la import sau la export, autoritatea vamala verifica daca sunt îndeplinite urmatoarele conditii:

felul marfurilor constatate la controlul vamal corespunde cu cel înscris în declaratia vamala;

cantitatea marfurilor înscrisa în documentele de transport si în facturi corespunde cu cea din declaratia vamala;

numarul si valabilitatea licentei, înscrise în declaratia vamala, corespund cu datele din licenta, atunci când normele legale prevad existenta unei licente;

clasificarea tarifara, taxa vamala, valoarea în vama si, atunci când este cazul, originea marfurilor, cuantumul drepturilor de import, felul, numarul si data instrumentului de plata.

Liberul de vama se acorda în scris (cu semnatura si stampila), daca sunt îndeplinite conditiile de mai sus si daca sunt efectuate formalitatile de vamuire si numai dupa prezentarea documentelor care atesta efectuarea platii datoriei vamale. În cazul în care regimul vamal prevede plata unor drepturi de import ori depunerea unei garantii, liberul de vama se acorda numai dupa îndeplinirea acestor obligatii. Pâna la aparitia în extrasul de cont al biroului vamal al sumelor încasate, liberul de vama este revocabil.

Declaratia vamala în detaliu, pe care autoritatea vamala a acordat liber de vama, constituie titlu executoriu pentru urmarirea si încasarea datoriei vamale.

Controlul vamal ulterior al operatiunilor se exercita pe o perioada de 5 ani de la data acordarii liberului de vama, în scopul prevenirii, combaterii si sanctionarii fraudei în domeniul vamal.

În cadrul controlului ulterior autoritatea vamala verifica orice documente, registre si evidente financiar-contabile care au legatura directa sau indirecta cu bunurile importate. De asemenea, poate fi facut si controlul fizic al marfurilor, daca acestea mai exista.

Daca în urma controlului ulterior se constata ca s-au încalcat reglementarile vamale, autoritatea vamala, dupa determinarea taxelor vamale cuvenite, ia masuri de încasare, respectiv de restituire a acestora. Astfel, diferentele în plus se restituie titularului în termen de 30 de zile de la data constatarii, iar diferentele în minus urmeaza a fi achitate în termen de 7 zile de la data comunicarii.

Neplata diferentei datorate de titularul operatiunii comerciale, în termen de 7 zile, atrage suportarea de majorari de întârziere, precum si interzicerea^* efectuarii altor operatiuni de vamuire pâna la achitarea datoriei vamale. Majorarile de întârziere se calculeaza din ziua imediat urmatoare expirarii termenului legal de plata si pâna în ziua platii taxei datorate, inclusiv, iar cuantumul acestora se suporta în toate cazurile de catre importatori.

Pentru datoriile constatate ulterior liberului de vama, Directia Generala a Vamilor poate acorda amânari si esalonari de plata în termenul legal de prescriptie. Termenul de prescriptie a dreptului de a cere plata taxelor vamale este de 5 ani si curge de la data acceptarii si înregistrarii declaratiei vamale de import.

Aspecte contabile

Taxele vamale pentru bunurile din import nu fac obiectul cheltuielilor agentului economic. Potrivit unuia din cele trei principii ale evaluarii (costul istoric, prudenta si stabilitatea unitatii monetare), taxele vamale fac obiectul costului de achizitie pentru bunurile intrate în patrimoniu cu titlu oneros. Deci ele se integreaza în cost si se recupereaza prin pretul de vânzare, care în final sunt suportate de consumatorul final. Astfel taxele vamale nu fac obiectul unui raport integrat în raport cu contabilitatea, nu se înregistreaza pe cheltuieli si deci nu afecteaza rentabilitatea firmei. În acelasi timp, ele determina un cost de trezorerie, prin intervalul de timp între plata taxelor vamale si recuperarea lor în timp prin vânzarea marfurilor achizitionate din import.

Instrumentarea contabila este reliefata prin exemplul urmator:

Pe baza Facturii externe si a Declaratiei vamale de import se înregistreaza achizitia marfurilor:

Marfuri = 401.2 Furnizori externi, analitic

Înregistrarea obligatiilor vamale:

Marfuri = 5121 Conturi la banci în lei

446.4 analitic Taxe vamale

Înregistrarea accizelor si a taxei pe valoarea adaugata:

TVA deductibila = 5121 Conturi la banci în lei

635 = 446.5

Cheltuieli cu alte impozite, Alte impozite, taxe si varsaminte

taxe si varsaminte asimilate asimilate analitic "accize"

Se observa ca taxele vamale fac obiectul costului de achizitie al bunurilor importate, fara ca acestea sa afecteze contul de profit si pierdere. De specificat ca în situatia în care agentul economic nu este platitor de TVA, aceasta reprezinta o cheltuiala fiscala nedeductibila si intra în costul de achizitie a bunurilor importate