TRATAMENTELE CONTABILE

TRATAMENTELE CONTABILE

O abordare cu privire la un element patrimonial:

-presupune recunoasterea elementelor patrimoniale, ce urmeaza sa fi evaluat;

-evaluarea elementelor patrimoniale, de unde rezulta cuantificarea monetara într-un etalon monetar convenit (leu);

Ţinem cont de

-elementului;

-etalonului;

-timp;

În functie de ea, situatia financiara se modifica li se aplica toate principiile.

Evaluarea este de 2 feluri:

-curenta-se face la intrarea/iesirea din gestiune;

-periodica-se face cu ocazia inventarierii si întocmirii bilantului contabil, se face din când în când si cel putin o data pe an;

1 Evaluarea curenta

Bunurile economice sunt evaluate la cost. Se mai numeste si valoarea de intrare. Are urmatoarele forme în functie de modalitatea de intrare în gestiune:

-daca sunt dobâdite cu tiltul oneros se va numi cost de achizitii si cost format din pretul din factura furnizorului, la care se adauga toate celelalte cheltueli de aprovizionare, de transport, montaj pâna la punerea în functiune.

Ex: Se achizitioneaza un utilaj de productie. Se cunosc:

-pretul din factura-10 000 lei

-cheltueli cu trasportul, manipulare, asigurare-2 000 lei

-cheltueli cu onorariile arhitectiilor pentru amplasamentul utilajului-3 000 lei

-cheltueli cu salariile ingineriilor pentru montaje si probele utilajului-2 000 lei

-cheltueli cu reclama produsului realizat-2 200 lei

Care este costul de achizitie al produsului?

Costul de achizitie este format din:

-pretul din factura-10 000 lei

-cheltueli cu trasportul, manipulare, asigurare-2 000 lei

-cheltueli cu onorariile arhitectiilor pentru amplasamentul utilajului-3 000 lei

-cheltueli cu salariile ingineriilor pentru montaje si probele utilajului-2 000 lei

Total cost de achizitie =17 000 lei

-daca sunt obtinute din productie proprie, atunci valoarea de intrare se numeste cost de productie si este format din cheltulile directe si cheltuelile indirecte aferente productiei repartizate rational asupra celor indirecte.

Ex: Se construeste în regie proprie a cladire. În vederea realizarii acesteia se fac urmatoarele cheltueli:

-materii prime-100 000 lei

-salariile muncitorilor direct productivi- 20 000 lei

- salariile maistrilor si ingineri-5 ooo lei

-salariile contabilului si a directorului-4 000 lei

-iluminatul fabricii pe timp de noapte-15 000 lei

- taxe si impozite- 25 000 lei

-iluminatul sectiei-5 000 lei

Sa se determine costul de productie

Costul de productie este format din:

Cheltueli directe-materii prime-100 000 lei

-salariile muncitorilor direct productivi- 20 000 lei

Cheltueli indirecte- salariile maistrilor si ingineri-5 ooo lei

-iluminatul sectiei-5 000 lei

Total cost de productie=127 000 lei

C_TOTAL =C _PROD+C _DESFACERE+C _ADM

-daca sunt primite cu titlu gratuit donatii, atunci valoarea de intrare este valoare de utilizare, este formata din suma veniturilor estimata a fi încasata în anii urmatorii în urma bunului si valoarea rezidentiala.

∑=venituri intrari /(1+a)ⁿ+valoarea reziduala/(1+a)ⁿ

_n-1

1/ (1+a)ⁿ=facturi de actualizare

S_n = S₀ (1+d )ⁿ

S_o =S _n x1/(1+d)ⁿ- factor de actualizare

Ex: se primeste cu titlu de donatie un mijoc de transport. Se estimeaza privind utilizarea lui vor fi încasate venituri dupa cum urmeaza:

-anul 1-11 000 lei

-anul 2- 12 100 lei

-anul 3 -13 310 lei

-rata inflatiei-10% pe an

La sfârsitul anului 3 se doreste vânzarea mijlocului de transport si se estimeaza obtinerea unui venit rezidual 3 000 lei.

Care este valoarea de înregistrare în cont a mijlocului de transport

V _utilizarii=11 000/(1+0,1)¹+12 100/(1+0,1)²+13 310/(1+0,1)³+3 000/(1+0,1)³

V _utilizarii=11 000/1,1+12 100/1,21+13 310/3,31+3 000/1,3

V _utilizarii=10 000+10 000+10 000+2 290 =32 290

1.Evaluarea la intrarea în gestiune:

Creantele si datoriile sunt evaluate la valoarea nominala sau la valoarea înscrisa în documente, care confirma nasterea acestora.

Daca creantele si datoriile sunt în valuata (în devize) atunci vor fi exprimate în lei înmultind valoarea nominala în devize cu cursul de schimb al devizei din momentul nasterii creantei date dau a datorii.

Disponibilitatile banesti sunt evaluate la valoarea nominala din documentele de încasare (dipozitii de încasare –ordin de încasare).

Daca disponibilitatile sunt în devize, evaluarea se face la cursul de schimb al devizei din moment.

2. Evaluarea la iesirea din gestiune:

A) Bunurile sunt evaluate de regula la valoarea de intrare, însa imobilizarile care au suferit reevaluare vor iesi din gestiune la valoarea reevaluata.

Stocurile întru-cât sunt achizitionate în loturi de marimi diferite la valori diferite, la iesire se va face utilizând metodele:

-C.M.P

-L.I.P.O

-F.I.F.O

-Cost prestabilit

B). Creantele si datoriile sunt cele evidentiate în lei, vor iesi din evidenta la valoarea de intrare, valoarea nominala, iar cele din devize unde evaluarea se va face la cursul de schimb al devizei din momentul platii sau încasarii, diferenta reprezinta dupa caz venit sau cheltuiala din diferentele din cursul valutar

C). Disponibilitatile banesti sunt de 2 feluri:

-lei-evaluarea se va face la valoarea nominala de la data platii;

-devize-evaluarea se va face la cursul de schimb din momentul platii;

Ex:

T_o = 2 lei o creanta de încasat 1000 = 2 000 lei

o datorie de 1000€= 2000 lei

T₁ €= 3 lei  încasez o creanta 1000 3 000 lei

Venit=3 000- 2 000 =1 000 lei

o datorie 1000 = 3000 lei

Cheltuiala =3 000 lei-2 000 lei= 1 000 lei

Sau

T₁ €= 1,8 lei  încasez o creanta 1000 1 800 lei

Cheltuiala =2 000- 1 800 =200 lei

o datorie 1000 = 1 800 lei

Venit =2 000 lei- 1 800 lei=200 lei

Evaluarea stocurilor la iesirea din gestiune

Pentru ca stocurile omogene sunt achizitionate în locuri diferite, marimi diferite si preturi diferite, evaluarea la iesirea din gestiune presupune utilizarea uneia dintre metode:

-C.M.P.- Costul Mediu Ponderat-se determina la sfârsitul lunii conform relatiei:

V_SI+V_I V_SI –valoarea soldului initial

CMP= V_I -valoarea intrarilor

Q_SI+Q_I Q_SI-cantitatea soldului initialfinal

Q_I-cantitatea intrarilor

Toate iesirile si cantitatea din soldul vor fi evaluate la acelas post.

Ex:

S_I- 100 kg x 2 lei/kg

I₁- 200 kg x 2,5 lei/kg

I₂- 150 kg x 1 lei/kg

15.01 E₁- 400 kg

10.01 I₃- 200 kg x 1,7 lei/kg

E₂- 170 kg

La sfârsitul lunii se calculeaza CMP:

100 x 2 + 200 x 2,5 + 150 x 1 + 200 x 1,7 1190

CMP=  = 1,83 lei/kg

100 + 200 + 150 + 200 650

V_E1=400 kg x 1,83 lei /kg = 732 lei

V_E2=170 kg x 1,83 lei /kg = 311 lei

S_F=S_I+I-E=100 kg+ 550 – 570= 80 kg

V_SF=80 kg x 1,83 lei /kg = 144,4 lei

-F.I.F.O-PRIMA INTRARE-PRIMA IEsIRE-conform acestei metode, evaluarea stocurilor la iesirea din gestiune se face luând în calcul evaluarea stocurilor din prima intrare cu valoarea aferenta. Daca stocul a fost epuizat, se trece la locul urmator intrat cu valoarea aferenta pâna la satisfacerea nevoii de consum.

În practica este cea mai utilizata metoda.

100 kg din S_I x 2 lei/ kg – 200 lei

V_EI - 400 kg 2 00 kg din I₁ x 2 , 5 lei/ kg – 500 lei

100 kg din I₂ x 1 lei/ kg –100lei

V_EI= 800 lei

V_E2 - 170 kg 50 kg din I₂ x 1 lei/ kg – 50 lei

120 kg din I₃ x 1,7 lei/ kg –204lei

V_E2= 254 lei

V_SF= 80 kg x 1,7 lei /kg = 136 lei

-L.I.FO-ULTIMA INTRARE – PRIMA IEsIRE- conform acestei metode, evaluarea stocurilor la iesirea din gestiune la valoarea ultimului intrat pe masura epuizarii se trece la locurile anterioare intrate la valoarea aferenta pâna ce se satisface nevoia de consum.

150 kg din I₂ x 1 lei/ kg – 150 lei ( se ia în ordine cronologica)

V_EI - 400 kg 2 00 kg din I₁ x 2 , 5 lei/ kg – 500 lei

50 kg din S₁ x 2 lei/ kg –100lei

V_EI= 750 lei

V_E2 - 170 kg x 1,7 lei /kg = 289 lei

V_SF - 170 kg 30 kg din I₃ x 1, 7 lei/ kg – 51 lei

50 kg din I₂ x 2lei/ kg –100lei

V_E2= 151 lei

Indiferent de metoda utilizata cantitatea intrarilor si iesirilor din gestiune vor fi aceleasi doar valorile diferite.

Alegerea uneia sau alteia dintre metode de evaluare este în functie de nevoia de cunoastere la nivelul unitatii. Astfel în conditii de inflatie, metoda L.I.F.O-este cea care protejeaza întreprinderea prin faptul ca ofera posibilitatea recupera iesirii valorilor investite la un cost mare si deci impozitul pe profit se aplica pe o valoare mica.

Normele internationale de contabilitate au trecut metoda L.I.F.O.-în categoria tratamentelor contabile nepermise.

-Costul standart/ fix/ prestabilit

Costul standart este un cost mediu determinat pe baza unei evolutii anterioare (trimestriale, semestriale, anuale) si se ia ca baza de evaluare pentru perioada urmatoare.

Acestea metoda presupune obligatoriu:

-evaluarea intrarilor la cost prestabilit;

-stabilirea diferentelor de pret aferete intrarilor;

Daca costul efectiv este mai mare decât cel stabilit rezulta diferenta de pret nefavorabila si se înregistraza în negru în chenar.

Costul efectiv mai mic decât cel stabilit, rezuta diferrenta de pret favorabila, se înregistreaza in rosu sau negru în chenar.

-iesirile sunt evaluate la costul prestabilit la momentul darii în consum;

-la sfârsit de luna se determina coeficientul de repartizare a diferntelor de pret pe baza relatiei:

V_DPE+V_DI

K =

( V_SI+V_I )_CPS

-se determina diferenta de pret aferenta stocului iesit din gestiune, înmultind valoarea acestuia la costul prestabilit cu K.

Daca se aduna valoarea la costul prestabilit a I sau E cu diferenta de pret, se va obtine costul efectiv.

Se presupune costul prestabilit:

C_ps-2 lei / kg

D_ps-50 lei (diferenta nefavorabila)

V_I1=200 kg x 2 lei /kg = 400 lei – C_ps

D_I1=Q_I( C _ef – C _ps)= 200(2,5-2)=100 lei (dif. nef.)

V_I2=150 kg x 2 lei / kg = 300 lei

D_I2= 150(1-2)= 150 (în rosu)

V_E1=400 kg x 2 lei / kg = 800 lei – C_ps

V_I3=200 kg x 2 lei / kg = 400 lei

D_I3= 200(1,7-2)= 60 (în rosu)

V_E2=170 kg x 2 lei / kg = 340 lei – C_ps

La sfârsitul lunii coeficientul de repartiuzare ................ este egal cu valoarea diferentelor................

50+100+ 150+60 60

R = = =0,046

200+400+300+400 1300

Diferenta aferenta I₁=D_E1=V_E1 x K= 800 x 0,046

D_E1=36,8

C_{ef E1}=C_ps+ D_EI

C_{ef E1}= 800 + 36,8

C_{ef E1}=732

D_E1=340 x 0,046

D_E1=15,64

C_{ef E1}=340 + 15, 64=324,36

D_SF=160 + 0,046

C_{ef E1}=160 + 7,36 = 152, 64

CURSUL 6

CONTUL sI DUBLA ÎNREGISTRARE

Întrucât bilantul prezinta o imagine globala sintetica a patrimoniului si nu da posibilitatea evidentierii situatiei initiale / finale a majorarilor / micsorarilor fiecarui element pateimonial, în contabilitatea curenta se va deschide pentru fiecare element patrimonial câte un cont.

Între cont si bilant exista o dubla legatura si invers:

1.-apare la inceputul exercitiului financiar când conturile se deschid preluând din bilantul anterior existentul ca sold initial;

2.-apare la sfârsitul exercitiului financiar când bilantul se întocmeste pe baza situatiilor finale din conturi.

Contul este un procedeu specific metodei contabilitatii, care tine evidenta elementului pentru care s-a deschis.

Contul poate fi prezentat sub forma unilaterala /bilaterala/fisa-sa.

În teorie vom utiliza forma bilaterala a contului (sub semnul T) pentru ca raspunde cel mai bine nevoii de informare la un moment dat.

Elemente componente ale contului:

Bilant

denumirea contului-preluata de la natura contului pe care îl reflecta (ex: contul mijoacelor de transport). Denumirea este însotita de simbolul contului. Simbolul este format din minim 3 cifre, conform Planului General de Conturii (P.G.C.), care ordoneaza conturile în clase, în sistem zecimal de la 1-9, apoi grupele 0-9, conturi sintetice 1-9.

Clase- grupe-conturi specifice

3 0 1

EX: 7 9 1 4

F.S.A A.P. AN GRUPA

În analiticele de gradul 1 se fac dezvoltari la nivelul societatii. S-a convenit ca partea din stânga contului sa se numeasca debit (D) si din dreapta credit (C).

-rulajul- totalitatea majorarilor respectiv micsorarilor înregistrate în contabilitate pot fi:

-rulaj debitor (R_D);

-rulaj creditor (R_C).

-total sume-se determina însumând totalitatea valorilor înregistrate în partea de credit / debit a unui cont, si poate fi:

-total sume debitoare (T_SD);

-total sume creditoare (T_SC).

- soldul contului- toate conturile utilizate într-o perioada de gestiune sunt supuse la sfârsitul ei la operatiuni de închidere respectiv de sold final (S_F).

Soldul final de la sfârsirtul unei perioade de gestiune devine pentru perioada urmatoare sold initial (S_i).

explicatia-se prezinta descriptiv ( o data, un document) ce sta la baza înregistrarii aesteia, natura operatiunii în cauza.

Ex: 20.11-factura fiscala nr.12 –operatiunea achizitii de materii prime

reguli de functionare a conturilor

1. Conturile încep sa functioneze prin preluarea existentului din bilantul anterior ca sold initial:

-cont în A-D;

-cont în P-C.

2. Cresterile sau majorarile sunt înregistrate în debit pentru conturile de activ si totalitatea lor formeaza rulajul debitor, în credit pentru conturile din pasiv-rulaj creditor.

3. Micsorarile sau diminuarile sunt înregistrate:

-credit pentru conturile din A.

-debit pentru conturile din P.

4. Soldul final se determina scazând reducerile din inexistentul plus majorarile, pot fi:

-pentru fondurile din A-sold final debitor sau 0;

-pentru fondurile din P-sold final poate fi creditor sau 0.

Daca soldul final este 0-contul se numeste cont închis / soldat/ valosat.

Niciodata contul de activ nu va prezenta sold final creditor, iar contul din pasiv nu prezenta sold final debitor pentru ca niciodata în marimi absolute micsorarile nu pot fi mai mari decât existentul plus majorarea.

Cele 4 regule de functionare a contului pot fi regrupate câte 2 în functie de natura contului:

-reguli de functionare a contului de activ;

-reguli de functionare a contului de pasiv.

Dupa natura soldului pe care îl reprezinta la sfârsitul exercitiului, conturile pot fi:

-monofunctionale;

-bilunctionale;

Contul monofunctional - functioneza fie numai dupa regula contului de activ, fie numai dupa regula contului de pasiv si se poate prezenta în sold final creditor (S_FC) sau 0.

Contul bifunctional – sunt acele conturi care în anumite conditii functioneaza dupa regula contului de activ, iar în alte situatii dupa regula contului de pasiv. Aceste conturi pot avea sold final debitor (S_FD) sau sold final creditor (S_FC) sau 0.

ANALIZA CONTABILĂ

-analizarea operatiunilor ecomonice ce are loc în vederea stabilirii partilor de debit/ credit a conturilor ce intra în corespondenta.

În vederea întocmirei formulei contabile trebuie parcurse urmatoarele etape din analiza contabila:

A).-identificarea operatiunei ecomonice ce urmeaza a fi înregistrata;

Ex:

-achizitii de materii prime;

-consum de materii consumabile;

-achitarea furnizorilor;

B).- identificarea elementelor bilantiere, ce sufera modificarea;

C).-stabilirea contului ce reflecta elementele bilantiere modificate;

D).-stabilirea semnului modificarii (+/-);

E).- aplicarea regulilor de functionare a conturilor;

Ex:

În data de 20.11.2007, ora 9:00 soseste la poarta fabricii autocamionul cu numa-rul VR 03 APC, condus de soferul Vasile Ion. Autotransportul este încarcat cu cherestea 5m³ la pretul de 1000 lei/m³.

Se face receptia cherestelei si se înregistraza urmând ca factura sa fie platita ulterior printr-un ordin de plata.

Etapele analizei contabile:

1.Natura operatiunilor- achizitia de materii prime stocuri materii prime-301

Cont: stocuri materii prime

A+D

datorii furnizor-401

Cont: datorii fata de furnizor

P+C

2.Formula contabila- înregistrarea sintetica/ schematica a unei operatiuni ecomoni-ce. Alcatuita din semnul „egalitatii (=)” se citeste în corespondenta conturile care se debiteaza/crediteaza si valoerea ce face obiectul înregistrarii.

301=401

D C

5000 301 materii prime = 401 furnuzori 5000

301 401

Înregistrarea concomitenta a aceleiasi sume în debitul sau creditul unuui cont se numeste corespondenta, iar conturile în cauza se numesc corespondente.

Corespondenta conturile este reglementata de O.M.P. 1917- privind organizarea contabilitatii la nivelul institutiilor publice.

În functie de numarul de conturi care alcatuiesc formulele contabile, ele pot fi:

-simple-un cont se debiteza în corepondenta cu creditul unui singur cont;

-compuse-mai multe conturi se debiteza în corepondenta cu creditul unui singur cont sau invers.

Când avem mai multe conturi-%-(de debiteza) –cu urmatoarele:

401=% %=401 3000

512 301 1000 301=401 1000

531 302 2000 302=401 2000

-formulele recapitulative –sunt interzise in România.

12 000 % = % 12 000

4 000 281 A 213 A 10 000

8 000 213 B 512 2 000

Dupa scopurile pentru care se întocmesc formulele contabile pot fi:

-curente-sunt acele formule ce se întocmesc pentru a înregistra în mod curent operatiunile ecomonice ce au loc;

Ex:

Formulele contabile retificative-acele formule care retifica valorile înregistrate în anumite conturi (Atentie: Nu este o greseala, ci doar o estimare a valorii ce nu corespunde realitatii !!!)

-destornare-stornarea este operatiunea de corectare a unei formule contabile înregistrate eronat, poate fi în rosu sau în negru.

Stornarea în rosu presupune corectarea formulei contabile eronate prin înregistrarea înca o data a acesteia însa cu suma trecuta cu culoare rosie sau neagra dar pusa în chenar, chenarul da sumei de valoare de rosu, care matematic se scade.

Ex:

Se achizitioneaza de la furnizor pe baza de factura fiscala materii prime-2 000 lei.

În contabilitate s-a înregistrat 411 clienti= 531 casa pentru suma de 2 000 lei –EROARE

Pentru a o storna, o scrim înca o data cu culoare rosie sau negru în chenar:

411=533

411

ÎNRGISTRĂM FORMULA CORECTĂ

301 A+D

411 P+C

Presupune corectarea formulei înregistrate eronat prin înregistrarea înca o data a aceleaiasi formue înca invers:

531=411 2 000 (E)

411

531

Scopul celor 2 stornari este atins, ondiferent de metoda abordata, însa stornarea în negru pastreaza în conturi valorii ce nu au continut ecomonic, aferete unor operatiuni ce nu au existat niciodata.

Din acest motiv sunt afectate analizale ecomonice precum si calculul indicatorilor economici.

Daca sunt întocmite eronat documente contabile, acestea se corecteaza astfel:

-daca documentul face refere la dispoibilitati, nu avem voie sa facem corectari, documentul se anuleaza (se trage o linie pe diagonala si se scrie anulat). Documentul anulat nu se desprinde din carnet, iar daca s-a desprinsdeja, se capseaza împreuna cu copia si ramân în carnet, se va completa un nou document.

Ex:

-daca documentul nu face refere la dispoibilitati banesti, corectarea presupune taierea cu o linie a sumei cuvântului gresit, astfel încat sa se înteleaga ceea ce a fost gresit, dupa care se trece cuvântul suma corecta:

Ex: 1234

1237

Pentru înregistrarea în contabilitate a altei operatiuni ecomonice este nevoie sa existe un document care sa confirme existenta opratiunii în cauza.

În contabilitate exista principiul „ nici o operatiune economica fara document si nici o formula contabila fara document”.

În contabilitate unele documente dau ordin de a face ceva (comanda trimisa de client de catre furnizor, ordinul de plata trimis catre banca)- aceste documente nu stau la baza înregistrarilor în contabilitate pentru ca terta persoana (furnizar, banca)poate sa nu raspunda la ordinul dat.

Alte documente numite de executie fac dovada executarii operatiunii în cauza, ca atare stau la baza înregistrarii în contabilitate si se numesc documente justificative.

Elementele componente ale documentului:

Sunt elemente:

-comune –se regasesc în toate documentele de acelas tip si cuprinde :

-denumirea: furnizor, client

-adresele

-nr. de înregistrare la registrul comertului

-banca si contul bancar-prin care se face plata, încasarea

-denumirea obiectului ce face tranzactia

-pret unitar

-data la care are loc operatiunea

-seria si nr. Documentului

-semnaturile persoanelor responsabile

-specifice-sunt acele care particularizeaza documentele.

Ex: eu factura-tu factura

Clasificarea documentelor

1.dupa continutul elementelor pe care le reflecta sunt:

-cele care privesc mijloacele fixe, stocurile, datoriile, creantele, relatiile cu salariatii, disponibilitatile banesti;

2. dupa forma pe care o îmbraca:

-tipizate

-netipizate (cele scrise de mâina)

3.dupa nr. Operatiunlor înregistrate pot fi:

-singulare-înregistraza o singura operatie economica-factura, banii

-centralizatoare-registrul de încasari si plati

4. dupa modalitatea cum circula:

-interior-se întocmeste de catre un compartiment în unitate si circula catre alte compartimente din aceiasi unitate.

-exterior-ce se întocmeste în unitate dar circula în afara unitatii: ordinul de plata, factura, avizul.

-documente întocmite în afara unitatii dar care circula în unitate: factura primita de la furmizor, extrasul de cont.

5. dupa regimul de întocmire si circulatie:

-cu regim special-factura se întocmeste în 3 exemplare alb la client, cel rosu –în contabilitate, verde la comert.

-fararegim special- banii de consum, registrul jurnal.

Pentru a înregistra în contabilitate documentele mai întai trebuie verificate, care se face de forma si fond.

Verificarea de forma-s-a întocmit documentul ce reflecta operatiuni, sunt toate rubricile completate, valorile sunt calculate corect.

Verificarea de fond-trebuie sa raspunda la întrebari de genul:

-este necesara operatia economica?

-este legala?

-este eficienta?

Daca nu raspunde documentul este intors.

Daca documentul este corect întocmit se conteaza, adica pe spatele lui se trece formula contabila. Ulterior documentele sunt ordonate si grupate dupa natura lor, înregistrate în registrul-jurnal si arhivate la arhiva în compartimentul în cauza.

La sfarsitul anului documentele sunt îndosariate, snuruite si legate si se arhiveaza la arhiva unitatii.

Documentele justificative sunt pastrate timp de 10 ani, iar statul de plata al salariilor -50 de anii, daca dupa acesta perioada mai prezinta importanta documentul se depune la arhiva statului din raza judetului, orasului în cauza.