VENITURI sI SUBVENŢII

6.1 Contractele de constructie

6.2 Veniturile activitatilor ordinare

6.3 Contabilitatea subventiilor guvernamentale

6.1 Contractele de constructie

Tratamentul contabil pentru veniturile si costurile aferente contractelor de constructie este prevazut de norma IAS 11 "Contracte de constructii". Standardul furnizeaza recomandari cu privire la aplicarea criteriilor de recunoastere a cheltuielilor si a veniturilor, si prezentarea lor în situatiile financiare.

Problema principala a contabilitatii contractelor de constructii o reprezinta tocmai aceasta alocare a veniturilor si cheltuielilor la perioadele de constructie în care munca a fost efectiv prestata. În general, contractele de constructie se întind pe o perioada mai mare decât anul financiar.

Contractele care se întocmesc în aceste cazuri sunt cu pret fix si contract cost plus. Contractul cu pret fix este acela în care constructorul este de acord cu un pret contractual fix pe unitatea de produs finit. Contractul cost plus este un contract de constructie în care constructorul recupereaza costurile permise plus un procent din aceste costuri.

Veniturile contractelor de constructie trebuie sa cuprinda:

valoarea initiala agreata si modificarile aparute pe parcursul desfasurarii contractului;

venitul contractual este evaluat la valoarea justa a contraprestatiei;

evaluarea veniturilor contractelor este afectata de o multime de incertitudini ce influenteaza evenimente ulterioare si de aceea evaluarile trebuie revizuite pe masura ce incertitudinile sunt rezolvate si apar evenimente noi. De aceea, veniturile contractuale pot creste sau descreste de la o perioada la alta.

Costurile contractuale trebuie sa cuprinda:

costurile care sunt aferente în mod direct contractului;

costurile atribuibile activitatii contractului

alte costuri care sunt în sarcina beneficiarului, stipulate în contract.

Costurile care sunt direct atribuibile contractelor sunt:

a)      costurile cu forta de munca din santier;

b)      costurile materialelor folosite în santier;

c)      amortizarea echipamentelor;

d)      costul proiectarii si asistentei tehnice;

e)      costurile estimate ale rectificarilor si lucrarilor de garantie;

f)        asigurarile;

g)      costurile indirecte de constructie

Costurile care nu pot fi atribuibile unui contract de constructie sunt:

costurile generate de administratiei, nespecificata în contract;

costurile de cercetare-dezvoltare, nespecificate în contract;

amortizarea unor active care nu sunt folosite în acel contract;

costurile cu vânzarile.

Când rezultatul unui contract de constructie poate fi estimat în mod credibil, costurile si veniturile contractului trebuie recunoscute drept venituri si cheltuieli prin raportare la stadiul de realizare a contractului respectiv la data bilantului.

În cazul contractelor cu pret fix, estimarea este credibila daca sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

veniturile contractului total este evaluat credibil, este posibil ca beneficiile economice viitoare asociate contractului sa fie însusite de întreprindere;

costurile contractului necesare terminarii contractului la data bilantului pot fi identificate si evaluate credibil, astfel încât ele sa fie comparate cu situatiile precedente.

În cazul contractelor cost plus, rezultatul este estimat credibil daca sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

beneficiile economice viitoare asociate contractului sa fie generate de catre întreprinder 919f54j e;

costurile contractuale sa fie identificate si evaluate credibil

veniturile si cheltuielile contractului sunt recunoscute în situatiile financiare, cunoscându-se metoda procentului de realizare.

Conform metodei procentului de realizare, venitul contractual este recunoscut drept venit din contul de profit si pierdere în perioadele contabile în care este prestata munca. Costurile contractului sunt de regula recunoscute drept cheltuieli în contul de profit si pierdere în perioadele contabile în care este prestata munca.

Exemplu: Un constructor are un contract cu pret fix în valoare de 25.000.000 mii lei, valoarea veniturilor convenite în contract este 25.000.000 mii lei. Evaluarea initiala a costurilor contractului este de 22.000.000 mii lei, durata derularii contractului de constructie va fi de 3 ani. La sfârsitul primului an, costurilor contractuale li s-au estimat o crestere la 22.200.000 mii lei. În anul 2, beneficiarul aproba o crestere la veniturile contractului cu 800.000 mii lei, si accepta si estimarea aditionala a costurilor cu 700.000 mii lei. La sfârsitul anului 2, în costuri sunt incluse si 600.000 mii lei pentru materiale în stoc si destinate a fi folosite în anul 3. Cele 600.000 mii lei aferente materialelor, aferente anului 3 trebuie excluse din cost, suportate pâna în stadiul de realizare pentru anul 2. Stadiul de realizare se determina ca raport între costurile contractuale cumulate la zi si totalul costurilor contractuale evaluate.

Stadiul de realizare:

anul 1 - 36%

anul 2 - 64%

anul 3 - 100%

Când rezultatul unui contract de constructie nu poate fi evaluat în mod credibil, venitul trebuie recunoscut doar în masura în care este probabil sa se recupereze costurile contractuale suportate, iar costurile contractuale trebuie recunoscute în exercitiul financiar în care sunt suportate.

O pierdere prevazuta în contractul de constructie trebuie recunoscuta imediat ca si cheltuiala. În situatiile în care costurile contractuale efectuate nu este posibil sa fie recuperate, trebuie recunoscute imediat ca o cheltuiala în cazuri ca:

realizarea contractului depinde de un rezultat în justitie;

realizarea contractului este influentat de acte normative aparute pe parcurs;

clientul nu este capabil sa îndeplineasca obligatiile ce îi revin;

constructorul nu este capabil sa realizeze constructia.

Când totalul costurilor care pot fi acceptate depaseste venitul contractual, pierderea prevazuta trebuie recunoscuta drept cheltuiala. Valoarea acestei pierderi se determina indiferent ca lucrarea a început sau nu, si indiferent de stadiul de realizare a constructiei.

În situatiile financiare aprobate prin Ordinul ministrului finantelor nr. 94/2001 cu privire la executarea contractelor de constructie, o întreprindere trebuie sa furnizeze obligatoriu si urmatoarele informatii:

valoarea venitului contractual recunoscut ca venit în cursul perioadei;

metodele folosite pentru a determina venitul contractual recunoscut în cursul perioadei;

metodele folosite pentru a determina stadiul de realizare a contractelor;

valoarea avansurilor primite;

valoarea bruta datorata de clienti pentru valoarea contractuala;

valoarea bruta datorata clientilor pentru valoarea contractuala;

valoarea bruta datorata clientilor pentru lucrarea contractuala este reprezentata de valoarea neta a costurilor plus profiturile recunoscute.

6.2 Veniturile activitatilor ordinare

Prescrierea tratamentului contabil al veniturilor generate de diverse tipuri de tranzactii se face cu ajutorul standardului IAS 18 care se numeste "Veniturile activitatilor ordinare".

În contabilitatea veniturilor este importanta determinarea momentului recunoasterii. Venitul este recunoscut atunci când exista posibilitatea ca societatii sa-i revina anumite beneficii economice viitoare. Venitul este recunoscut numai daca aceste avantaje economice viitoare pot fi evaluate cu fidelitate.

Standardul IAS 18 se aplica la contabilitatea veniturilor realizate de urmatoarele operatiuni economice:

a) vânzarea de marfuri si de produse;

b) prestarea de servicii;

c) utilizarea de catre terti a activelor societatii care genereaza venituri sub forma de dobânzi, redevente si dividende.

În categoria bunurilor sunt cuprinse, conform acestei norme, atât cele produse de întreprindere în scopul vânzarii, cât si cele cumparate pentru a fi vândute ca atare (marfurile).

Prestarea serviciilor presupune executarea de catre întreprinder 919f54j e a unei sarcini stabilite contractual pâna la un termen convenit.

Utilizarea de catre terti a resurselor întreprinderii genereaza urmatoarele venituri:

- dobânzile, care înseamna remunerarea generata de utilizarea de catre terti a unor sume împrumutate;

- redeventele, care înseamna remunerarea generata de utilizarea de catre terti a unor active pe termen lung ale întreprinderii, ca de exemplu drepturile de autor, marcile de fabrica, etc.;

- dividendele, care înseamna distribuirile de beneficii în favoarea actionarilor sau asociatilor în functie de participatiile lor la capitalul social.

Standardul IAS 18 nu se ocupa de veniturile rezultate din contracte de leasing, contracte de asigurare ale companiilor de asigurare, modificari ale valorii altor active curente si alte venituri care sunt tratate în mod separat de alte standarde decât IAS 18.

Veniturile din activitati ordinare sunt definite de acest standard ca fiind marimea bruta a avantajelor economice ce apar în întreprindere în cursul exercitiului, în cadrul activitatilor sale ordinare, atunci când aceste intrari conduc la alte cresteri de capitaluri proprii decât cele care provin din contributiile participantilor la capital. Veniturile nu cuprind decât valorile brute ale avantajelor economice primite sau de primit de catre întreprinder 919f54j e în nume propriu si sunt excluse sumele încasate în contul tertilor care nu sunt beneficii economice ale întreprinderii si nu au ca rezultat cresteri ale capitalului propriu. Putem exemplifica: taxa pe valoarea adaugata care se încaseaza de la client în contul bugetului de stat sau activitatea de vânzare în consignatie unde o parte din suma încasata de la client revine furnizorilor sau creditorilor, dupa caz, în calitatea lor de deponenti.

În aceste cazuri înregistrarile contabile se fac astfel:

vânzarea de marfa:

-------- ----- ------ ----

= %

707 - suma recunoscuta

ca venituri din încasari

4427 - suma nerecunoscuta

ca venituri din încasari

-------- ----- ------ ----

operatiunea de consignatie:

depunerea marfurilor în consignatie se înregistreaza pe debitul lui 8036 cu pretul negociat

vânzarea

-------- ----- ------ ----

= %

707 - veniturile totale

încasate

4427 - TVA calculat

asupra comisionului

-------- ----- ------ ----

intrarea marfii în gestiune se face concomitent cu scaderea din gestiune

-------- ----- ------ ----

= %

401 (pentru persoane juridice)

sau 462 (pentru persoane fizice)

378 (comisionul)

-------- ----- ------ ----

-------- ----- ------ ----

= 371

-------- ----- ------ ----

Exemplul 1: cazul prestarilor de servicii evaluate în numerar:

-------- ----- ------ ----

= %

704 - suma recunoscuta ca venit

4427-suma nerecunoscuta

ca venit

-------- ----- ------ ----

Exemplul 2: cazul vânzarii de produse finite:

-------- ----- ------ ----

= %

701 - venituri din categoria

produselor finite recunoscute

704 - venituri din categoria

prestarilor de servicii

recunoscute

4427 - partea din venit

nerecunoscut

-------- ----- ------ ----

Evaluarea veniturilor

Principiul sustinut de norma IAS 18 este ca veniturile trebuie sa fie masurate la valoarea justa a elementelor primite sau de primit în contrapartida. Determinarea marimii veniturilor este mai simpla atunci când elementul în contrapartida este sub forma de lichiditati. Determinarea devine mai dificila atunci când apare un schimb de bunuri sau servicii sub forma de troc. Standardul IAS 18 prevede ca, în cazul acestor schimburi trebuie respectate urmatoarele:

- când bunurile sau serviciile schimbate sunt de naturi si de valori similare nu se contabilizeaza nici un venit;

- în cazul unui schimb de bunuri si servicii de valori diferite, veniturile corespund valorii juste si corectia diferentelor de valoare se face cu ajutorul lichiditatilor.

Precizam ca, desi norma prevede cele mentionate mai sus, legislatia noastra nationala nu permite efectuarea schimbului de bunuri si servicii fara întocmirea documentelor corespunzatoare. Schimbul de bunuri este reflectat ca o vânzare si o cumparare - operatiuni separate între ele.

Veniturile trebuie evaluate la valoarea justa determinata printr-un acord între vânzatorul si cumparatorul sau utilizatorul activului. Valoarea justa este suma la care poate fi tranzactionat un activ sau o prestatie stabilita de bunavoie între parti si în care pretul este determinat în mod obiectiv. Mijlocul de plata este numerarul sau echivalentul de numerar primit sau de primit. În cazul în care intrarea de numerar sau echivalent de numerar este amânata, valoarea justa a mijlocului de plata poate fi mai mica decât suma nominala a numerarului primit sau de primit. De aceea vânzatorul si cumparatorul trebuie, pentru a pastra valoarea justa a mijlocului de plata, sa recurga la actualizarea tuturor sumelor de primit în viitor prin aplicarea ratei dobânzii aferente perioadei respective. Aceasta diferenta dintre valoarea justa la data recunoasterii venitului si suma nominala reprezinta tocmai venit din dobânzi (venit financiar).

Exemplu: O societate comerciala factureaza o prestatie în valoare de 50.000.000 lei. Decontarea este prevazuta a fi efectuata peste 3 luni, valoarea actualizata a sumei este de 49.000.000 lei. Înregistrarea se face astfel:

-------- ----- ------ ----

411 = % 50.000.000

704 49.000.000

66 1.000.000

-------- ----- ------ ----

În cazul în care bunurile sunt vândute sau se presteaza servicii în schimbul unor bunuri sau servicii ce nu sunt similare schimbul este privit ca o tranzactie care genereaza venit. Astfel, în cazul a doua societati comerciale în care raporturile economice dintre ele le fac sa fie fiecare pe rând atât furnizor cât si client, si schimburile nu sunt de valori egale, atunci fiecare îsi înregistreaza separat în contabilitate veniturile, cheltuielile, creantele si datoriile, dupa caz, fata de celalalt partener.

Exemplu: Societatea X vinde un produs finit societatii comerciale Y:

înregistrarea în contabilitatea societatii X

-------- ----- ------ --- -------- ----- ------ ----

411/_Y = 701

-------- ----- ------ ----

3xx = 401/_X

-------- ----- ------ ----

Societatea Y presteaza servicii societatii comerciale X:

înregistrarea în contabilitatea societatii Y

-------- ----- ------ ----

411/_X = 704

-------- ----- ------ ---

înregistrarea în contabilitatea societatii X

-------- ----- ------ ---

6xx = 401/_Y

-------- ----- ------ ---

În cazul vânzarilor de marfuri cu plata în rate, ratele se încaseaza esalonat pe o anumita perioada. În aceasta situatie trebuie sa cunoastem rata lunara precum si dobânda totala fixata la pretul de vânzare.

Criteriile de recunoastere a veniturilor sunt aplicate separat pentru fiecare tranzactie pentru a se reflecta corect realitatea economica. Când pretul de vânzare al unui bun include si o suma identificabila pentru servicii ce urmeaza a se executa în viitor, aceasta suma este înregistrata în avans si recunoscuta ca venituri la perioada când este efectuat serviciul.

Astfel de exemple putem avea în cazul vânzarii unor produse care include si service-ul în perioada de garantie. În acest caz, înregistrarea în contabilitate si recunoasterea veniturilor se face astfel:

Exemplu: vânzarea unui bun cu servicii în perioada de garantie:

- la expirarea perioadei de garantie:

Un alt exemplu de identificare a veniturilor este atunci când separat de vânzarea unui bun se încheie un contract de prestari servicii pe o perioada mai mare decât perioada de garantie. Spre exemplu, daca o societate vinde calculatoare unei institutii, ea poate sa încheie separat un contract de prestari servicii privind întretinerea retelei respective. În acest caz veniturile se recunosc imediat, pe când veniturile din prestari servicii se recunosc lunar dupa un anumit grafic de decontare stabilit între parti. În acest caz înregistrarile în contabilitate se vor face astfel:

- la vânzarea bunului:

- înregistrarea contractului de service:

- decontare lunara a încasarii veniturilor din prestatii servicii:

Un alt exemplu de recunoastere a veniturilor în mod separat este si în cazul când aceluiasi client I se vând bunuri de naturi diferite.

Exemplu: vânzarea unor produse finite si semifabricate catre acelasi client, recunoasterea facându-se separat:

- descarcarea gestiunii:

În cazul în care în urma unei tranzactii din care se preconizeaza a se realiza beneficii viitoare (ex: din vânzarea unor produse finite) si din diverse motive cumparatorul nu mai poate garanta plata, suma incerta de realizare a veniturilor va fi trecuta în contul de evidenta 4118 "Clienti incerti" constituindu-se provizioane pentru deprecierea creantelor astfel:

- înregistrarea vânzarii produselor finite:

Daca în urma unei sentinte, aceste sume nu se pot încasa sau imposibilitatea platii devine o incertitudine:

Cu privire la recunoasterea veniturilor din prestarea serviciilor, aceasta se poate realiza cu conditia ca sa poata fi estimat în mod rezonabil. Venitul asociat unei tranzactii care se deruleaza pe o perioada mai lunga de 1 an, trebuie sa fie recunoscut în functie de stadiul de executie a contractului la data închiderii bilantului. Ca si în cazul bunurilor tranzactionate si în cazul prestrii de servicii, estimarea o considera realizata în mod rezonabil, atunci când sunt satisfacute urmatoarele conditii:

a)      suma veniturilor poate fi estimata în mod rezonabil;

b)      este probabil ca beneficiile economice sa fie facute în nume propriu al societatii;

c)      stadiul de executie al contractului la data încheierii bilantului poate fi evaluat în mod rezonabil;

d)      costurile aparute pe parcursul contractului pot fi evaluate în mod rezonabil.

Recunoasterea veniturilor în cazul prestarilor care se deruleaza în baza unui contract ce prevede mai multi ani, se utilizeaza "metoda procentului de executie" potrivit careia veniturile sunt recunoscute în perioadele contabile în functie de costurile efectiv realizate.

Ca exemplu, daca o societate a încheiat un astfel de contract de prestari servicii pe o perioada de 3 ani, costurile aferente serviciilor prestate sunt urmatoarele:

Veniturile recunoscute anual conform procentului de executie se determina astfel:

An 1:

An 2:

An 3:

unde: V₁.V₃ - venit anual recunoscut

V_t - venit total

Stadiul de executie al unui contract poate fi determinat prin diverse metode, fiecare societate alegând metoda care evalueaza cel mai rezonabil serviciile executate. În functie de natura contractului, metodele pot avea la baza:

analiza lucrarilor prestate;

serviciile executate ca procent în totalul serviciilor de executat;

Platile succesive si avansurile de la clienti platite conform întelegerii dintre parti nu se reflecta la venit. Încasarea unei sume în avans este reflectata în contabilitatea trezoreriei si a decontarilor si se înregistreaza astfel:

De obicei, când serviciile sunt executate printr-un numar nedeterminat de prestatii, în baza unui contract pentru o perioada mai lunga de timp, veniturile sunt recunoscute lunar pe baza metodei liniare. În cazul în care se poate evalua corect stadiul de executie în fiecare luna, atunci nu se utilizeaza metoda liniara ci se aplica principiul ca veniturile sa fie proportionale cu costurile.

Veniturile generate de utilizarea de catre terti a activelor societatii ce genereaza dobânzi, redevente sau dividende, sunt recunoscute atunci când:

a.         este probabil ca beneficiile economice sa fie încasate în nume propriu de la societate;

b.         suma veniturilor poate fi determinata în mod rezonabil.

Dobânzile trebuie recunoscute periodic pe baza randamentului efectiv al activului transmis spre utilizare tertilor. Reflectarea în contabilitate a veniturilor din dobânzi se face:

Redeventele trebuie recunoscute în contabilitate în conformitate cu angajamentele prevazute în contract. Reflectarea în contabilitate a veniturilor din redevente:

Dividendele trebuie recunoscute atunci când este stabilit dreptul actionarului de a le încasa. Deoarece dividendul este parte din profit, care se cuvine actionarului sau asociatului dupa aprobarea bilantului, înseamna ca acest drept se poate stabili numai dupa încheierea anului fiscal si aprobarea Contului de Profit si Pierdere de catre Adunarea Generala a Actionarilor.

În cazul dividendelor primite pentru titluri de participare, înregistrarea contabila se face astfel:

Când apare incertitudinea cu privire la încasarea sumei ce se cuvine din dobânzi, redevente sau dividende, suma ce nu poate fi colectata va fi recunoscuta ca o cheltuiala fara ca veniturile recunoscute initial sa se reconsidere.

Exemplu: Pentru deprecierea creantelor care este posibil sa nu se mai încaseze, se constituie provizioane:

Reflectarea în costuri a creantelor ce nu mai pot fi încasate se opereaza astfel:

Anularea provizionului:

În informatiile raportate în situatiile financiare, conform reglementarilor din tara noastra cu privire la venituri, trebuie sa se regaseasca:

politicile contabile adoptate pentru recunoasterea venitului;

metodele adoptate pentru determinarea stadiului de executie a contractului de prestari servicii;

suma separata pe fiecare categorie de venituri recunoscute în timpul perioadei;

avansurile încasate de la furnizori în contul livrarii marfurilor sau al prestarii de servicii care nu intra în categoria de venituri cu în categoria decontarilor financiare.

6.3. Contabilitatea subventiilor guvernamentale

Tratamentul contabil si prezentarea informatiilor care primesc asistenta de la guvern, de la autoritati locale, nationale sau internationale, este prevazut de standardul IAS 20 "Contabilizarea subventiilor publice si informatiile de furnizat privind ajutorul public".

Asistenta guvernamentala înseamna actiuni întreprinse de guvern cu scopul de a acorda beneficii economice unei întreprinderi care îndeplineste anumite criterii. În cadrul prezentei norme, ajutorul public nu include avantajele create cu caracter general cum ar fi acordarea de facilitati pentru un anumit sector economic sau zona geografica.

Aceste subventii reprezinta de fapt transferuri de resurse în bani sau natura în schimbul respectarii în trecut sau în prezent a anumitor conditii. Aceste subventii se refera la achizitionarea de active pe termen lung la împrumuturi nerambursabile si subventii aferente veniturilor care cuprind toate subventiile guvernamentale, diferite de cele doua amintite.

Subventiile publice, atât cele monetare cât si cele nemonetare, nu trebuie contabilizate daca nu exista siguranta ca întreprinderea va respecta conditiile impuse pentru acordarea subventiei si daca nu exista garantia ca subventiile vor fi primite.

Subventiile guvernamentale trebuie recunoscute ca venit în corelarea cu costurile pe care aceste subventii de-a lungul timpului urmeaza a le compensa. Standardul IAS 20 prezinta doua moduri de abordare referitoare la tratamentul contabil al subventiilor.

O prima abordare este din punct de vedere al capitalului prin care se actioneaza în mod direct asupra intereselor actionarilor sau asociatilor si o a doua abordare din punct de vedere al venitului când ea asigura beneficii întreprinderii la un moment dat sau de-a lungul mai multor perioade.

Daca subventiile guvernamentale sunt recunoscute la venituri pe masura efectuarii cheltuielilor si urmeaza a fi încasata pe mai multi ani si respectarea anumitor conditii, modul de calcul, de determinare a subventiilor trecute la venit în fiecare an se determina astfel:

An 1

unde:

An 2  S = subventia;

K_1,2,3 = costul subventiei anuale;

An 3  K_t = costul total;

V_1,2,3 = venit anual din subventii;

Înregistrarea în contabilitate:

Anul 1:

445 = 741

5121 = 445

Anul 2:

445 = 741

5121 = 445

Anul 3:

445 = 741

5121 = 445

În cazul subventiilor recunoscute în contabilitate la capitaluri, înregistrarile se fac astfel:

înregistrarea subventiei

445 = 131

primirea subventiei

5121 = 445

achizitionarea activului

212 (213) = 404

plata utilajului catre furnizor

404 = 5121

amortizarea anuala

681 = 281

si concomitent se înregistreaza un venit amânat:

131 = 7584

Subventiile legate de activele amortizabile sunt recunoscute drept venit de-a lungul perioadei în proportia în care e recunoscuta amortizarea în contul de profit si pierdere.

Subventiile pentru activele neamortizabile, (de exemplu: terenurile) pot fi recunoscute la venituri daca respecta anumite conditii impuse cu ocazia acordarii subventiilor.

Exemplu: Pentru achizitionarea unui teren subventionat cu bani sau în natura direct, societatea poate sa fie conditionata a construi pe el un anumit obiectiv sau a-l amenaja într-un anumit fel. Exista situatii în care subventiile se acorda si pentru anumite cheltuieli sau pierderi dintr-o perioada contabila precedenta. În acest caz subventia e recunoscuta ca venit în momentul în care este încasata si de obicei aceste venituri intra în categoria veniturilor extraordinare.

În cazul subventiilor publice nemonetare cum ar fi spre exemplu terenul, contabilizarea se face astfel:

211 = 231

Subventiile publice pentru active, inclusiv subventiile nemonetare se prezinta în bilant fie ca venit amânat, fie prin deducerea subventiei pentru obtinerea valorii nete a activului.

Sunt considerate ca alternative acceptate de IAS 20, ambele metode de prezentare în situatiile financiare privitoare la active. Una stabileste subventia drept venit amânat de-a lungul perioadei de viata a activului, cealalta deduce subventia recunoscuta drept venit de-a lungul ciclului de viata a activului prin evidentierea unei cheltuieli reduse cu amortizare.

Este de mentionat faptul ca în prezent reglementarile din tara noastra se refera numai la prima metoda mentionata. Daca o subventie publica se acorda pentru cheltuieli sau pierderi deja efectuate în perioadele precedente, asa dupa cum am aratat, se recunoaste ca venit în perioada în care devine creanta si va fi înregistrata la venituri extraordinare astfel:

445 = 771

încasarea subventiei:

121 = 445

În contul de profit si pierdere, subventiile se înregistreaza sistematic la venituri pentru a se corela cu costurile aferente daca se îndeplinesc conditiile amintite deja. În contul de profit si pierdere, subventiile legate de venituri sunt prezentate separat de subventiile aferente activelor.

Cazul leasingului operational, locatarul trebuie sa prezinte urmatoarele:

totalul platilor minime de leasing previzionate a se obtine dintr-un leasing operational irevocabil

platile înregistrate în venituri pentru perioada aferenta

o descriere generala a contractelor importante de leasing ale locatarului care includ, fara sa se limiteze la urmatoarele

baza determinarii chiriilor

existenta optiunii de cumparare.