ALTE COMPONENTE ALE FINANŢELOR
12.1. Asigurarile sociale
Necesitatea asigurarilor sociale decurge din faptul ca persoanele îsi pot pierde capacitatea de munca în timpul desfasurarii activitatii ca urmare a accidentelor, bolilor sau depasesc o anumita vârsta si nu mai dispun de veniturile necesare. Asiguratii care îsi pierd capacitatea de munca datorita unor accidente, boli, maternitate, invaliditate, precum si ca urmare atingerii unei anumite vârste si nu mai dispun de venituri, au dreptul sa fie protejati. Dreptul la pensie, la concediu medical, la concediu de maternitate se înscriu în drepturile fundamentale pe care statul le protejeaza pentru cetatenii sai.
Din punct de vedere economic asigurarile sociale exprima procesele, relatiile si tehnicile specifice prin care se mobilizeaza, repartizeaza si utilizeaza fondurile banesti necesare ocrotirii persoanelor angajate care si-au pierdut partial sau total capacitatea de munca sau au depasit o anumita vârsta. Prin asigurarile sociale sunt protejati salariatii angajati cu contracte sau conventii de munca aflati în incapacitate temporara sau permanenta de munca, în caz de batrânete si în alte cazuri prevazute de lege. De asemenea, asigurarile sociale ocrotesc si membrii familiilor persoanelor mentionate mai sus.
Asigurarile sociale reprezinta un sistem de ocrotire, de protectie si de ajutorare a persoanelor din câmpul muncii si a membrilor lor de familie care consta în acordarea unor pensii, indemnizatii, ajutoare, trimiteri la tratament balnear, la odihna, precum si alte gratuitati, în perioada în care se gasesc, temporar sau definitiv, în incapacitate de munca, sau daca depasesc o anumita vârsta sau în alte cazuri când este necesara sprijinirea lor.
Prin asigurarile sociale se adopta masuri pent 12512k1013m ru prevenirea îmbolnavirilor, refacerea si întarirea sanatatii, precum si pentru asigurarea mijloacelor de subzistenta acelora care si-au pierdut capacitatea de munca din cauza bolii, accidentelor, a atingerii unei anumite limite de vârsta etc. si a celor care nu au sustinatori legali.
In afara sistemului de stat, asigurarile sociale se pot organiza si în forme private sau de catre sindicate.
Dreptul la asigurari sociale este garantat de stat si se exercita prin sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, denumit sistemul public care este organizat si functioneaza având la baza urmatoarele principii:
principiul unicitatii, potrivit caruia statul organizeaza si garanteaza sistemul public bazat pe aceleasi norme de drept;
principiul egalitatii, care asigura tuturor participantilor la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveste drepturile si obligatiile prevazute de lege;
principiul solidaritatii sociale, conform caruia participantii la sistemul public îsi asuma reciproc obligatii si beneficiaza de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlaturarea riscurilor sociale;
principiul obligativitatii, potrivit caruia persoanele fizice si juridice au obligatia de a participa la sistemul public, drepturile de asigurari sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligatiilor;
principiul contributivitatii, conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public iar drepturile de asigurari sociale se acorda în temeiul contributiilor de asigurari sociale platite;
principiul repartitiei, pe baza caruia fondurile constituite se redistribuie pentru plata obligatiilor ce revin sistemului public;
principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine statatoare a sistemului public.
În sistemul public sunt asigurate persoanele fizice, denumite asigurati care pot fi cetateni români, cetateni ai altor state sau apatrizi, pentru perioada în care au domiciliul sau resedinta în România.
Asiguratii au obligatia sa plateasca contributii de asigurari sociale si au dreptul sa beneficieze de prestatii de asigurari sociale.
În sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:
persoanele care desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca;
persoanele care îsi desfasoara activitatea în functii elective sau care sunt numite în cadrul autoritatii executive, legislative ori judecatoresti, pe durata mandatului;
membrii apartinând unei organizatii a cooperatiei mestesugaresti, ale caror drepturi si obligatii sunt asimilate, cu cele ale persoanelor prevazute mai sus;
persoanele care beneficiaza de ajutor de somaj, ajutor de integrare profesionala sau alocatie de sprijin, care se suporta din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de somaj;
persoanele care realizeaza un venit brut pe un an calendaristic echivalent cu cel putin 3 salarii medii brute pe economie;
persoanele care desfasoara activitati exclusiv pe baza de conventii civile de prestari de servicii si care realizeaza un venit brut pe un an calendaristic echivalent cu cel putin 3 (trei) salarii medii brute pe economie.
Se pot asigura în sistemul public pe baza de contract de asigurare, si alte persoane care nu se regasesc în situatiile prezentate, daca platesc contributie pentru asigurari sociale.
Persoanele juridice sau fizice la care îsi desfasoara activitatea categoriile de asigurati mentionati, denumite angajatori, precum si institutiile care efectueaza plata drepturilor de somaj, sunt obligate sa depuna în fiecare luna, la termenul stabilit de Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale (CNPAS), o declaratie privind evidenta nominala a asiguratilor si a obligatiilor de plata catre bugetul asigurarilor sociale de stat. Aceasta se depune la Casa teritoriala de pensii în raza careia se afla sediul angajatorului.
În sistemul public, prestatiile de asigurari sociale reprezinta venit de înlocuire pentru pierderea totala sau partiala a veniturilor profesionale, ca urmare a batrânetii, invaliditatii, accidentelor, bolii, maternitatii sau decesului, denumite riscuri asigurate.
Prestatiile de asigurari sociale concretizând venitul de înlocuire se acorda sub forma de: pensii, indemnizatii, ajutoare, alte tipuri de prestatii prevazute de lege, corelative cu obligatiile privind plata contributiei de asigurari sociale.
În sistemul public, asiguratii nu pot beneficia concomitent de doua sau mai multe prestatii de asigurari sociale pentru acelasi risc asigurat, cu exceptia celor pentru prevenirea îmbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca.
Marimea venitului de înlocuire depinde de cuantumul contributiilor de asigurari sociale si de stagiul de cotizare. Constituie stagiu de cotizare perioadele în care asiguratii au platit contributii de asigurari sociale în cadrul sistemului public din România, precum si în alte tari, în conditiile stabilite prin acorduri sau conventii internationale la care România este parte.
12.2. Asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila
Ca activitate economica, asigurarile au o serie de trasaturi specifice, care le confera un loc aparte în economie. Asigurarile au aparut si se dezvolta datorita existentei unor riscuri comune, care afecteaza economia si populatia. Existenta acestora duce la formarea comunitatii de risc compusa din persoane fizice si juridice amenintate de producerea riscurilor si interesate în acoperirea pagubelor, care îsi apara în comun interesele, participând la constituirea fondului de asigurare, prin apelul la o organizatie specializata. Astfel apare mutualitatea, acoperirea în comun a riscului, toti membrii comunitatii de risc contribuind la formarea fondului de asigurare, de care însa vor beneficia numai unii dintre membri, cei la care s-a produs riscul. De aceea, nu exista o egalitate între marimea contributiei suportate de fiecare asigurat (prima de asigurare) si cuantumul indemnizatiei (despagubire sau suma asigurata) primite de el de la fondul de asigurare.
Fondul comun aparut prin raporturile de asigurare se constituie în mod descentralizat, din surse specifice - primele platite de fiecare asigurat. El se utilizeaza, la nivelul fiecarei organizatii de asigurare, pentru destinatii specifice, ca plata despagubirilor si sumelor asigurate, constituirea fondurilor de rezerva caracteristice domeniului, acoperirea cheltuielilor si realizarea profitului, precum si pentru formarea, la nivel national, a fondurilor de protectie ale asiguratilor.
Tot din punct de vedere economic, este necesara sublinierea deosebirilor între asigurarile sociale si asigurarile de persoane practicate de societatile comerciale de asigurare:
- formarea si distribuirea fondurilor au loc pe cai si prin mijloace diferite. În asigurarile sociale, fondurile se formeaza, de regula, prin contributia salariatilor, agentilor economici si statului, fiind utilizate pentru plata pensiilor, indemnizatiilor si ajutoarelor specifice. În asigurarile de persoane, fondul de asigurare se constituie numai prin contributia asiguratilor, iar destinatiile sale difera de cele din asigurarile sociale;
- în cadrul asigurarilor sociale, unii dintre participantii la formarea fondurilor (statul, agentii economici) nu sunt si beneficiari ai acestora, în timp ce în asigurarile de persoane, cei ce participa la constituirea fondului specific sunt si beneficiari ai acestuia;
- în timp ce asigurarile sociale (publice) functioneaza pe baza solidaritatii nationale, asigurarile de persoane sunt fundamentate pe existenta solidaritatii între membrii comunitatii de risc.
Asigurarile constituie, în acelasi timp, o componenta a sistemului financiar. În procesul constituirii si repartizarii fondului de asigurare, apar raporturi economice, în forma baneasca, între participantii la asigurare - organizatiile de asigurare, ca persoane juridice, pe de o parte si asigurati, persoane fizice si juridice, pe de alta parte. Statul participa la aceste raporturi fie direct, ca detinator de capital în sistem, fie indirect, prin relatiile între societatile de asigurare, ca agenti economici cu obligatii fata de buget si bugetul statului.
Constituirea si utilizarea fondului de asigurare exprima, în esenta, raporturi de redistribuire a PIB între participantii susmentionati, ceea ce confirma apartenenta asigurarilor la sistemul financiar. Asigurarile, ca si finantele, exprima relatii economice, în forma baneasca, ce apar în procesul repartizarii PIB, prin care se formeaza si se repartizeaza un fond specific, cel de asigurare.
Ţinând seama de aceste elemente, asigurarile pot fi definite drept raporturi economice, în forma baneasca, având drept scop transferul unor riscuri între asigurati - persoane fizice si juridice - si asiguratori - persoane juridice - raporturi prin care se constituie si se utilizeaza, pe baze mutuale, fondul de asigurare, cu mod de formare si cu destinatii specifice fiecarei ramuri de asigurare (bunuri, persoane, raspundere civila).
Ca parte componenta a sistemului financiar, asigurarile îndeplinesc aceleasi functii ca si finantele, cu manifestari caracteristice acestui domeniu de activitate.
Manifestarea functiilor asigurarilor are aspecte particulare, în comparatie cu alte componente ale sistemului financiar:
- transferul de resurse catre asigurator are caracter definitiv numai daca la asigurat nu s-a produs riscul. Reversibilitatea resurselor mobilizate la fondul de asigurare este posibila, dar în mod selectiv si în conditiile unei inegalitati fata de sumele mobilizate, reflectând, în acest caz, existenta unor raporturi bazate pe rambursabilitate;
- elementul de contraprestatie poate lipsi, dar poate si exista, în cazul compensarii prejudiciului suferit de asigurat;
- desi acoperirea pagubelor si plata sumelor asigurate satisfac interese individuale, interesul colectiv apare totusi în contextul mutualitatii si al efectelor pozitive pe plan economico-social ale utilizarii fondului de asigurare.
Rolul economico-social al asigurarilor se manifesta în mai multe directii.
Acoperirea pagubelor produse asiguratilor permite reconstituirea patrimoniului acestora, desfasurarea neîntrerupta a productiei si circulatiei PIB si pastrarea integritatii avutiei nationale.
Pentru persoanele fizice, asigurarile reprezinta si un mijloc suplimentar de prevedere si fructificare a disponibilitatilor lor banesti pentru perioada de batrânete sau pentru pierderea capacitatii de munca. În acest fel, asigurarile apar ca o completare a asigurarilor si a securitatii sociale, precum si actiunii de economisire realizata prin banci, case de economii, fonduri de investitii, etc.
Asigurarile au de asemenea si un impact asupra economiei si pietei financiare. Astfel, asigurarile sunt o ramura prestatoare de servicii, deoarece obiectul activitatii lor este un bun necorporal - securitatea, protectia asiguratilor. Asigurarile constituie de asemenea o ramura creatoare de valoare adaugata si o activitate creatoare de locuri de munca.
12.3. Finantele locale
Unitatile administrativ teritoriale se organizeaza pe baza principiilor autonomiei locale, a descentralizarii serviciilor publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale si consultarea cetatenilor în problemele locale.
În conformitate cu prevederile "CARTEI EUROPENE" prin autonomie locala se întelege "dreptul si capacitatea efectiva pentru colectivitatile locale sa reglementeze si sa administreze în cadrul legii sub propria lor raspundere si în favoarea populatiei respective o parte importanta din treburile publice".
În calitate de principiu de organizare si functionare al administratiei publice locale, autonomia locala reflecta capacitatea autoritatilor locale de a rezolva si a gestiona în nume propriu si sub responsabilitatea lor o parte importanta a treburilor publice în interesul colectivitatilor.
Autonomia locala presupune organizarea si functionarea administratiei publice locale în mod independent, asigurarea capacitatii de persoana juridica, a dreptului de a elabora, aproba si executa bugetul propriu si de a percepe impozite în conditiile legii.
Conform prevederilor Legii administratiei publice locale: "Comunele, orasele si judetele sunt persoane juridice. Ele au deplina capacitate, poseda un patrimoniu si au initiativa în tot ce priveste administrarea intereselor publice locale, exercitând în conditiile legii autoritatea in limitele administrativ teritoriale stabilite".
Raporturile dintre administratia publica judeteana si cea locala se deruleaza pe baza principiilor autonomiei, legalitatii si colaborarii în rezolvarea problemelor comune. În contextul aplicarii acestor principii rezulta ca nu sunt raporturi de subordonare între administratia publica locala si judeteana.
În spiritul autonomiei locale, autoritatile administratiei publice locale sunt investite cu anumite competente si raspunderi în domeniul finantelor locale:
elaborarea si aprobarea bugetelor locale la termenele stabilite;
asezarea, încasarea si urmarirea impozitelor si taxelor locale în conditiile legii;
urmarirea executiei bugetelor locale si rectificarea acestora pe parcursul anului bugetar;
stabilirea si urmarirea modului de prestare a serviciilor publice pentru a spori eficienta lor în beneficiul cetatenilor;
administrarea eficienta a bunurilor din proprietatea publica si privata a unitatilor administrativ teritoriale;
administrarea resurselor financiare pe parcursul executiei bugetare în conditii de eficienta;
fundamentarea optiunilor si prioritatilor în aprobarea si efectuarea cheltuielilor din bugetele locale;
elaborarea, aprobarea, modificarea si urmarirea realizarii programelor de dezvoltare în perspectiva a unitatilor administrativ teritoriale ca baza a gestionarii bugetelor locale anuale;
organizarea si urmarirea efectuarii controlului financiar asupra gestiunilor proprii, a gestiunilor institutiilor si serviciilor publice din subordine.
O alta latura specifica care reflecta autonomia locala se refera la dreptul autoritatilor deliberative locale de a stabili, urmari si încasa impozite si taxe locale în conditiile legii.
Autonomia locala se manifesta si în cazul în care consiliile locale stabilesc taxe speciale pentru functionarea unor servicii publice locale în interesul unor persoane fizice si juridice.
Consiliile locale si judetene pot decide asupra contractarii de împrumuturi în conditiile legii.
Autonomia locala presupune cresterea raspunderii în administrarea resurselor financiare locale, în dimensionarea cheltuielilor in limitele veniturilor, în întarirea controlului si administrarea datoriei cu prudenta.
Pornind de la structura administratiei publice, respectiv administratia publica centrala si administratia publica locala, în cadrul finantelor publice se individualizeaza finantele publice locale care reflecta resursele financiare ce se mobilizeaza si administreaza pentru satisfacerea cerintelor publice cu caracter local.
Organizarea distincta a finantelor locale pe baza autonomiei urmareste degrevarea finantelor publice ale administratiei centrale de stat de o parte din cheltuieli, simplificarea fluxurilor banesti între cele doua componente ale finantelor publice, apropierea resurselor de locul utilizarii lor si îmbunatatirea administrarii resurselor financiare.
Sfera finantelor locale depinde de structura organelor administratiei publice locale si de competenta lor în diverse domenii. Competentele proprii ale colectivitatilor locale în domeniile infrastructurii locale, constructiei si întretinerii scolilor, transportului în comun, serviciilor sanitare si sociale si colectarii reziduurilor menajere reclama formarea si administrarea distincta a unor resurse financiare prin bugetele locale.
Finantele locale ale comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor reflecta resursele financiare ce se mobilizeaza de la persoane fizice si juridice sub forma impozitelor si taxelor si care sunt destinate realizarii actiunilor social culturale, serviciilor de dezvoltare publica si a altor actiuni din competenta organelor administratiei publice locale.
În sfera finantelor locale se încadreaza bugetele locale, finantele institutiilor publice locale si alte resurse financiare mobilizate si utilizate la nivel local.
Bugetele locale reprezinta partea principala a finantelor locale prin care se asigura mobilizarea resurselor financiare necesare realizarii actiunilor din competenta organelor administratiei publice locale.
Bugetele locale au menirea de a asigura dimensionarea cheltuielilor în limitele veniturilor proprii, fundamentarea resurselor proprii, stimularea initiativei locale si exercitarea controlului asupra utilizarii fondurilor financiare.
Veniturile si cheltuielile din bugetele locale necesita selectarea unor prioritati, fundamentarea unor optiuni precum si masuri de colectare a resurselor financiare.
În sfera finantelor locale se mai încadreaza finantele institutiilor publice locale, respectiv resursele care se administreaza in mod direct de catre acestea. Veniturile institutiilor publice de interes local provin din taxe, chirii, manifestari culturale si sportive, publicatii, prestatii editoriale.
Ţinând seama de împartirea administrativ teritoriala a statului, bugetele locale sunt formate din bugetele judetelor, bugetele municipiilor, bugetele oraselor si bugetele comunelor.
Veniturile se repartizeaza pe categorii de bugete locale în functie de anumite criterii:
veniturile care provin de la agentii economici se încaseaza în bugetul unitatii administrativ teritoriale care îi coordoneaza;
veniturile de la institutiile si serviciile publice finantate integral din bugetul local se varsa la acel buget;
impozitele si taxele de la populatie se înscriu în bugetele locale în functie de domiciliul platitorului sau locul unde se afla bunurile.
Cheltuielile ce se finanteaza prin bugetele locale depind de atributiile organelor administratiei publice locale, de importanta activitatii si de locul unde sunt situate unitatile si institutiile publice care primesc fonduri de la buget.
|
