APRECIERI PRIVIND IMPORTANTA LEASINGULUI FATǍ DE ALTE OPERATIUNI COMERCIALE.
Alegerea leasingului ca forma de finantare presupune o analiza produnda avand in vedere faptul ca poate apela in conditiile actuale la diverse modalitati de procurare a bunurilor: credit, imprumut, vanzare-cumparare in rate, inchiriere. De aceea, se impune realizarea unei comparatii intre ceea ce inseamna leasing, care este pe undeva o combinatie intre formele mentionate mai sus, si fiecare forma in parte.
1.Lesing versus credit.
Creditul este un element indispensabil in tranzacti 555g65f ile comerciale, de aceea functioneaza in prezent mecanisme de finantare complexe, realizate de regula prin banci; creditul este o forma de finantare traditionala, deoarece pentru investitii se apeleaza de obicei la credit.
Daca analizam leasingul, in forma sa clasica, putem spune ca acesta este asemenea unui credit de investitii chiar daca beneficiarul nu devine imediat proprietarul acesteia. Din punct de vedere al finantatorului ,” leasingul este un credit pe termen lung si mediu, garantat de un drept de proprietate”; iar din punct de vedere al beneficiarului, el „constituie o forma de creditare in cadrul caruia sumele necesare achizitionarii bunului se obtin din exploatarea acestuia, iar rambursarea lui se face esalonat, sub forma ratelor de leasing si in final a pretului rezidual”. Creditul astfel obtinut este sub forma de echipamente si nu baneasca, dar in realitate, cele doua notiuni prezinta caracteristici diferite cu privire la: gradul de finantare, forma de acordare, garantie, analiza documentatiei financiare si politica de creditare.
In ceea ce priveste gradul de finantare - in cazul creditului tradtional, beneficiarul contribuie cu 30% -50% din valoarea investitiei, in timp ce in cazul leasingului se asigura finantarea integrala a investitiei.
Cu privire la garantie - in cazul creditului traditional, investitia este grevata de o serie de sarcini reale ( gaj, ipoteca ), iar la leasing, garantia este data de chiar dreptul de proprietate asupra bunului inchiriat.
Cu privire la forma de acordare, creditul traditional se acorda sub forma baneasca, iar la leasing,creditul se acorda sub forma de echipament.
Analiza documentatiei financiare se efectueaza astfel: in cazul creditului traditional, finantatorul acorda o mai mare atentie analizei situatiei financiare intr-o viziune postfaptica si mai putin previzionala, in timp ce in cazul leasingului, societatea de leasing, ca societate finantatoare, acorda o mai mare atentie analizei rentabilitatii proiectului ce va fi finantat prin leasing, deci are o viziune previzionala.
Referitor la politica de creditare, creditarea se face in cazul creditului traditional, dupa o analiza foarte complexa efectuata de inspectorii de credite, in timp ce la leasing, politica de creditare a societatii de leasing este mult mai dinamica, documentatia si analizele efectuate sunt mult mai simple.
2.Lesing versus imprumut.
Leasingul se aseamana si cu un imprumut, iar din compararea celor doua notiuni, se desprind urmatoarele:
Imprumutul necesita garantii din partea ambelor parti.
Banca trebuie sa stabileasca sistem un de rate, in general mai mari decat cele de leasing, care nu sunt deductibile din profit ( sumele deductibile se scad din profitul impozabil al firmei ).
Bunul cumparat prin creditul obtinut apartine beneficiarului si va aparea in bilantul firmei; beneficiarul va suporta riscul uzurii morale a bunului, degradarea in timp, din punct de vedere tehnic in comparatie cu bunuri din aceeasi categorie, mai performante, aparute ulterior pe piata.
In ceea ce priveste leasingul, garantia o constituie bunul insusi. Ratele impuse de firma de leasing sunt mai mici ( de asemenea avansul pentru este mai mic decat contributia utilizata in cazul in care soliciti un imprumut ) si se stabilesc in functie de pretul de pe piata utilizat in cazul in care soliciti un imprumut ) si se stabilesc in functie de pretul de pe piata al bunului dar si in functie de taxa pe valoarea adaugata, dobanda, profit. Ratele in sistemul de leasing sunt deductibile din profit.
Bunul este folosit de beneficiar in regim de inchiriere si prin urmare nu apare in bilant, insa beneficiarul poate cumpara bunul la sfarsitul contractului de leasing la o valoare marginala ( costul se stabileste in functie de perioada ramasa pana la deprecierea fizica a bunului ), insa nu este obligat sa o faca.
Importanta bunului in regim de leasing, asigura plata ratelor cu banii generati de folosirea bunului respectiv.
3.Leasing versus locatiune ( inchiriere ).
Se poate spune ca leasingul, in forma sa incipienta s-a dezvoltat din inchiriere, si totusi s-a ajuns ca astazi cele doua tipuri de operatiuni sa fie extrem de diferentiate. Desi contractul de leasing poate fi considerat o varianta a contractului de locatie, datorita scopului principal, acela de a beneficia de folosinta unui bun fara a fi proprietar de drept, trebuie facuta o delimitare intre cele doua notiuni deoarece exista o multitudine de deosebiri, iar printre acestea enumeram:
Cu privire la numarul participantilor la operatiune, la inchiriere apar doi participanti: cel care inchiriaza bunul si chiriasul; iar in cazul operatiunilor de leasing participa, de regula trei parti: furnizorul, societatea de leasing si beneficiarul.
In ceea ce priveste dreptul de proprietate asupra bunului, in contractul de locatie, la sfarsitul perioadei, bunul inchiriat nu poate trece in proprietatea chiriasului decat in baza unui contract separat de vanzare-cumparare; iar in ceea ce priveste contractul de leasing, la sfarsitul perioadei de locatie, bunul poate trece in posesia beneficiarului in baza redeventelor platite si un pret rezidual.
Referitor la dreptul de optiune, in cazul contractului de locatiune, dupa incetarea locatiunii, locatarul trebuie sa restituie bunul in starea in care a fost predat; iar in cazul contractului de leasing, locatarul are dreptul de a opta pentru cumpararea bunului, prelungirea contractului de leasing ori incetarea raporturilor contractuale.
Cu privire la modul de achizitie al bunurilor, la inchiriere, intreprinderea ce da cu chirie achizitioneaza bunul din proprie initiativa; la leasing, bunul se cumpara de catre societatea de leasing la cererea expresa a beneficiarului, de aceea nu apare riscul de a nu putea inchiria bunul.
Provenienta obiectului tranzactiei, creeaza urmatoarele aspecte:
contractul de inchiriere obisnuit permite utilizatorului sa beneficieze de utilaje deja disponibile oricat doreste si pe durata optima
contractul de leasing presupune cumpararea de utilaje pentru care trebuie sa se cunoasca anticipat rentabilitatea, durata de utilizare si modalitatile de amortizare.
Referitor la structura obiectului tranzactiei, se poate afirma:
societatile care practica operatiuni de inchiriere obisnuita lucreaza de regula cu utilaje standard: vagoane, aparatura medicala, centrale electrice de putere mica
societatile de leasing inchiriaza pe termen mediu masini cu un inalt grad de specializare si care se afla sub incidenta progresului tehnic galopant.
Cu privire la plata chiriei, putem afirma:
la inchiriere, beneficiarul plateste chirie atat timp cat are nevoie pentru bunul respectiv, dupa care il restituie, deci poate oricand revoca contractul
la leasing, beneficiarul plateste chirie pana la data prevazuta in contract chiar daca nu mai are nevoie de bunul respectiv; in timpul inchirierii de baza, in toate formele de leasing, contractul de leasing nu poate fi revocat de nici una din parti.
Calculul ratelor de plata, se poate realiza astfel:
in situatia contractului de locatiune, ratele se stabilesc in functie de conditiile existente pe piata si reprezinta contravaloarea dreptului de folosinta, deci nu se tine neaparat seama de o recuperare a valorii bunului prin nivelul lor
in cazul contractului de leasing, ratele se stabilesc in funtie de pretul de achizitie al bunului cuprinzand cote-parti din acesta si de unele elemente cum ar fi dobanda, profit, TVA. Important de retinut este faptul ca ratele de leasing consuma din „substanta” bunului pana il aduc la valoarea reziduala la sfarsitul contractului.
Leasingul financiar, se indeparteaza si mai mult de un contract de locatiune obisnuit, astfel ca aici apar in plus doua diferente semnificative fata de un contract de inchiriere obisnuita, si anume:
Cu privire la riscurile si responsabilitatile privind bunul inchiriat in cadrul contractului de locatiune, acestea nu se transfera utilizatorului, ci apartin proprietarului; acelasi lucru este valabil si pentru leasingul operational, acesta fiind un criteriu important de delimitare a celor doua tipuri de leasing. Riscurile si responsabilitatile privind bunul cedat in cadrul contractului de leasing financiar se transfera utilizatorului; pe aceasta cale se aduce atingere conceptiei traditionale asupra proprietatii si se confera utilizatorului anumite drepturi reale.
In ceea ce priveste rolul finantatorului, de obicei, societati de leasing, atunci cand desfasoara operatiuni de leasing financiar, realizeaza o functie pur finantatoare, eventual asumandu-si riscul asigurarii bunurilor inchiriate. Societatile care practica inchirierea obisnuita adauga alte prestatii, cum ar fi cele de gestionare, intretinere, consultanta si revizie periodica a utilajelor. Operatiunile de leasing operational au preluat astfel de caracteristici sub denumirea generalista de contract de tip „full-service”.
4.Leasing versus vanzare cu plata in rate.
In cazul vanzarii cu plata in rate, cumparatorul isi asuma obligatia de a plati pretul unui bun din veniturile salariale realizate prin retineri lunare. Asemanarea cu leasingul survine numai prin prisma finalitatii operatiunilor, ambele constau in cedarea dreptului de folosinta asupra bunului. Deosebirea se poate concretiza in ceea ce priveste: dreptul de proprietate, dreptul de optiune, durata, dobanda utilizata, fiscalitatea aplicata.
Cu privire la dreptul de proprietate, putem afirma ca: la operatiunea de vanzare cu plata in rate, transmiterea dreptului de proprietate catre cumparator are loc in momentul incheierii contractului, in timp ce in cazul leasingului, finantatorul ramane in proprietatea bunului pana in situatia in care utilizatorul isi exercita dreptul de optiune in favoarea cumpararii bunului respectiv.
In ceea ce priveste durata la care se fac platile, putem afirma ca: in cazul vanzarii cu plata in rate durata este de obicei mult mai scurta, pentru ca se urmareste doar facilitarea achizitionarii bunului de catre beneficiar, iar la operatiunile de leasing durata este mult mai mare, ideea finnd cea de finantare a clientului.
Referitor la dobanda practicata, putem afirma ca: pentru vanzarea cu plata in rate, la calculul ratelor se percepe o dobanda relativ mica pentru ratele neplatite inca, deci este un mod de calcul si un continut mult mai simplu fata de cazul leasingului.
In ceea ce priveste fiscalitatea se poate afirma ca: din perspectiva fiscala, exista o diferentiere neta, deoarece in cazul leasingului beneficiarul poate include redeventele direct pe cheltuieli, iar in cazul vanzarii cu plata in rate, beneficiarul trece doar amortismentul periodic pe cheltuieli, calculat prin deducerea din masa impozabila a unui procent anume stabilit de actele normative in vigoare.
Din cele prezentate putem concluziona ca importanta operatiunilor de leasing fata de celelalte operatiuni comerciale rezida din avantajele pe care acestea le prezinta fata de beneficiar, fata de finantator si fata de producator.
|
