ASPECTE GENERALE ALE OPERATIUNILOR DE LEASING

ASPECTE GENERALE ALE OPERATIUNILOR DE LEASING

3.1.VARIETATI ALE OPERATIUNILOR DE LEASING SI FAZELE TRANZACTIEI DE LEASING

Leasing-ul ca instrument al marketing-ului reprezinta o metoda speciala de desfacere si export a bunurilor de investitie si a celor tehnice de consum care au ca scop asigurarea realizarii de profituri maxime, atat de catre furnizor, prin inchirierea temporara, dar ferma a acestor bunuri in vederea largirii pietei de export, a promovarii exportului, cat si pentr 18118e410s u client prin facilitarea finantarii investitiei acestuia.

Prin continutul sau economic, leasing-ul ar putea sa para un credit, credit de forma speciala[1]

a) in cadrul operatiunii de leasing, avem de-a face cu un credit real;

b) acest credit real apare juridic sub forma contractului de leasing;

c) restituirea contractului se face sub forma ratelor de leasing.

De asemenea leasing-ul constituie o ingenioasa operatie care se bazeaza pe disjungerea, pe plan juridic, intre dreptul de proprietate si cel de folosinta, o disjungere pe plan fiscal intre amortismentele si ratele chiriei, iar pe plan economic, intre capital si produsul sau[2].

Leasing-ul, aceasta operatiune complexa, prezinta mai multe variante rezultate in urma cerintelor ridicate de piata si pentru a raspunde unor aplicatii diverse.

In functie de ceea ce se considera mai important din cadrul acestei operatiuni, s-a ajuns la clasificarea leasing-ului, dupa mai multe criterii. Astfel, o prima clasificare a leasing-ului ar fi cea in functie de urmatoarele elemente[3]

a) dupa numarul persoanelor si modalitatea in care se realizeaza, operatiunea de leasing poate fi:

triunghiulara sau indirecta, in care la finalizarea operatiunii participa trei

persoane, ce perfecteaza doua sau trei contracte (un contract de mandat, de furnizare a unui bun si de leasing, eventual si un contract de credit bancar)

. directa, ceea ce implica incheierea nemijlocita a contractului intre un proprietar

de bunuri si utilizator;

b) din punct de vedere al naturii bunului poate fi:

. leasing imobiliar;

. leasing mobiliar.

c) in functie de valoarea ratelor platite cu titlu de chirie sau exercitarea dreptului de optiune, avem:

leasing-ul financiar, prin care in perioada de baza a utilizarii bunului, ce

corespunde amortizarii sale totale sau partiale, se ramburseaza pretul si se realizeaza un profit;

leasing-ul operational, prin intermediul caruia in perioada de baza a utilizarii

bunului, se obline numai o parte din pret si se acopera partial costurile amortizarii

d) dupa sursa de finantare:

leasing la producator, in care apare o cooperare intre un producator de echipament si o societate de leasing;

. leasing leverage, prin care societatea de leasing apeleaza la creditul bancar pentru

a obtine finantarea necesara procurarii bunului;

e) tinand cont de durata contractului, operatiunea se clasifica in:

. leasing pe termen scurt, corespunzator leasing-ului operational;

. leasing pe termen lung, care se asimileaza, in principiu, leasing-ului financiar.

fl in functie de subiectele de drept care participa la realizarea operatiunii:

leasing public, in cazul in care utilizatorul este o institutie publica, in speta o

autoritate publica locala;.

leasing privat, in care beneficiarul contractului de leasing este o persoana fizica

sau o societate comerciala.

Trebuie retinut faptul ca sistemul fiscal si de amortizare influenteaza tipul contractului. De pilda, daca sistemul legal de amortizare nu se refera decat la maortizarea liniara, comerciantii nu vor putea utiliza decat leasing-ul operational si doar pentru a exploata bunuri de mica valoare, pentru a evita riscul uzurii morale. In situatia in care impozitul pe profit va fi ridicat, indiferent de sistemul de amortizare, partile vor alege tot leasing-ul operational, din cauza costului ridicat al tranzactiei . Daca taxele vamale vor fi ridicate sau garantate, asa cum prevede de exemplu legislatia noastra, partile vor apela fie la leasing-ul financiar pentru bunuri de valoare mica, fie la leasing-ul operational pentru bunuri mobile de valoare mare etc.

In conceptia unui alt autor din literatura de specialitate, la varietatile de leasing enuntate mai sus, s-ar mai adauga o categorie, care se clasifica in functie de continutul ratelor de leasing[4]. Astfel, ar mai exista si:

. leasing-ul brut;

. leasing-ul net.

Intr-o alta conceptie[5], tipurile operatiunilor de leasing sunt clasificate tinand cont de urmatoarele elemente:

a) ponderea din prelul net de export care revine inchiriatorului in perioada inchiriere de baza:

*financial leasing

. operating leasing.

b) costurile care stau la baza calcularii ratelor de leasing:

. leasing brut (full service leasing);

. leasing net.

c) partile contractante:

. leasing incheiat direct de intreprindereaproducatoare-exportatoare;

leasing inchieiat de societati specializate.

d) forme speciale:

e) lease back;

f) timesharing.

Trecand in revista operatiunile de leasing ne-am oprit la explicatiile, definitiile care sunt date acestor tipuri intr-un dictionar de specialitate[6].

Astfel, se arata ca leasing-ul brut este o forma de leasing specific careia este faptul ca ratelc cuprind: parti din pretul bunului-obiect al contractului; cheltuieli de intretinere, de service si de reparatii etc. Sinonim cu leasing-ul brut, ar fi leasing-ul propriu-zis.

Leasing-ul net este acea forma de leasing care este caracterizata prin aceea ca ratele cuprind doar parti din pretul bunului-obiect al contractului.

Leasing-ul direct reprezinta o forma de leasing care se realizeaza nemijlocit intre producatorul furnizor si beneficiarul utilizator, in timp ce , leasing-ul indirect este o modalitate a leasing-ului la care partidpa alaturi de producatorul furnizor si de beneficiarul utilizator si o sodetate specializata ce preia creditarea, prestarea de servicii, contractarea, refinanlarea si controlul plalii ratelor, asumandu-si si riscurile acestor operatiuni.

Leasing-ul experimental reprezinta o tehnica de realizare a unei operatii de leasing care se utilizeaza in scopul promovarii exporturilor de masini si utilaje industriale si care consta in inchirierea acestora pe termen scurt cu conditia sa fie achizitionate de beneficiarii locatiunii, daca sunt corespunzatoare cerintelor formulate de ei[7].

In ceea ce priveste leasing-ul financiar. acesta este o forma de leasing caracterizata prin aceea ca perioada de inchiriere este termenul in care trebuie sa fie recuperat pretul de export al bunului-obiect al contractului, prin incasarea taxei de leasing. Trebuie recuperate inclusiv costurile auxiliare indeplinirii operatiunii si benefciul. Operaliunea de leasing financiar se caracterizeaza prin urmatoarele:

a) se incheie pe o durata de timp, mai scurta decat durata de folosinta a inchirierii marfii.

b)riscurile sunt transferate asupra beneficiarului;

c) in cazul in care beneficiarul intarzie nejustificat plata ratelor,firma de leasing poate

dispune de bun.

Leasing-ul financiar se poate prezenta sub doua forme:

- leasing-ul financiar cu plata integrala, si

- leasing-ul financiar cu plata partiala.

Leasing-ul financiar cu plata integrala se caracterizeaza prin aceea ca ratele sunt astfel calculate incat la sfarsitul perioadei de inchiriere, societatea de leasing isi acopera toate cheltuielile, realizand si un beneficiu.

Leasing-ul financiar cu plata partiala se deosebeste de prima modalitate prin aceea ca la sfarsitul perioadei de inchiriere se stabileste valoarea reziduala a bunului-obiect al inchirierii, chiria platita de beneficiar in perioada respectiva fiind considerata parte integranta din pretul acelui bun. Aceasta chine se va scadea din pretul de vanzare a acelui bun, iar diferenta oblinuta va reprezenta valoarea reziduala, care include dobanzile si profitul aferente.

Leasing-ul functional se caracterizeaza in primul rand prin aceea ca o astfel de forma de leasing este compatibila cu convenirea de catre pari a unor modificari ale contractului, ca si cu prelungirea duratei de inchiriere la expirarea perioadei de baza. De asemenea, societatea de leasing isi asuma riscurile privind uzura morala a bunului inchiriat, efectueaza reparatiile, plateste taxele si impozitele la stat etc. Leasing-ul operational este un contract de locatie pur si simplu. Credem ca cea mai buna intelegere a acestuia se poate realiza prin aratarea elementelor ce-1 deosebesc de leasing-ul financiar. Astfel, se deosebeste de leasing-ul financiar prin urmatoarele: locatorul, numit lessor, este un fabricant; inchirierea bunului se face pe o perioada mai scurta decat durata vietii economice a acestuia, perioada de inchiriere fiind deci mai scurta decat aceea de amortizare (motiv pentru care bunul poate fi dat in locatie succesiv mai multor utilizatori); nu comporta posibilitatea transmiterii catre locatar a proprietatii bumului si din aceasta cauza ea se analizeaza ca o veritabila locatie (in S.U.A. poarta denumirea de true-lease), fiind reziliabil.

Leasing-ul pe termen lung este acel contract cu o durata de 8 ani (aproximativ), pe perioada caruia beneficiarul poate cumpara bunul-obiect al contractului de leasing.

Leasing-ul pe termen mediu reprezinta o modalitate a leasing-ului presupunand incheierea unei pluralitati de contracte consecutive pe durata de pana la 2-3 ani.

Leasing-ul pe termen scurt este o forma de leasing care presupune perfectarea contractului pe o durata de la o zi pana la un an.

Lease-back-ul este   situatia in care institutia financiara cumpara bunul de la insusi utilizator pentru a i-1 da imediat acestuia, in locatie, cu o promisiune de revanzare in favoarea vanzatorului. In cadrul acestei operatiuni nu mai sunt trei persoane, ci doar doua: institutia de credit si utilizatorul, acesta din urma jucand, in cadrul operatiei, dublul rol de vanzator si locatar .

Interesul economic al unei asemenea operaiuni este creditul: prin vanzarea bunului sau, utilizatorul obtine fondurile necesare, pe care le va restitui; esalonat, sub forma de rate ale chiriei, iar la sfarsitul contractului de inchiriere, va plati restul de pret si isi va redobandi bunul. De data aceasta, intreprinderea utilizatoare nu are nevoie in primul rand de bun, ci de fonduri banesti. Rolul bunului este de a servi drept garantie, in sensul ca institutia creditoare ramane proprietara acestui bun atata timp cat nu si-a recuperat banii pe care i-a dat utilizatorului.

Lease-back-ul se utilizeaza mai ales in ceea ce priveste imobilele[9], deoarece in aceasta materie se pot obtine pe aceasta cale credite pe termen lung, lease-back-ul indeplinind in aceasta situatie functia de imprumut ipotecar.

In general, lease-back-ul se bucura de mari facilitati fiscale, ca de pilda, exonerarea de orice taxa asupra vanzarii, daca institutia financiara creditoare da bunul imediat cu chirie fostului proprietar[10] . Dar lease-back-ul se utilizeaza si cu privire la bunurile mobile, mai cu seama in domeniile in care bunurile sunt de foarte mare valoare ca, de pilda, in informatica, electronica etc.

Practicat mai ales in domeniul inchirierii containerelor, master-leasing-ul se prezinta ca o alta forma speciala a operatiunii de leasing[11].

Apare sub doua forme :

- term leasing, ceea ce inseamna o inchiriere pe termen dat;

- trip leasing sau inchiriere cu voiajul, situatie in care intra in calcul pozitia containerelor pe trasee si regimul exploatarii lor.

Mari firme, cum ar fi "Container Transport International", "Transamerica LC.S.", "Sea Container", sunt angajate intr-o foarte mare proportie in operatii de tip master-leasing.

Nu putem considera incheiata prezentarea modalitatilor operatiunilor de leasing, daca nu ne vom referi, pentru o cat mai clara prezentare si pentru a inlatura confuzia existenta, la operatiuni, considerate in mod impropriu, operatiuni. de leasing, in Europa continentala.

Astfel, in S.U.A., cuvantul "lease" si derivatul sau "leasing" priveste un larg cadru de tranzactii, in special in materie financiara, dar si cu privire la inchirierea bunurilor mobiliare, in timp ce cuvantul "financial lease" sau "lease financing" este singurul care corespunde opera~iunii specifice de leasing din Europa continentala.

In cadrul acestei confuzii, in Europa se foloseste adesea notiunea de "leasing operational", dar in special in Franta, sub denumirea de "renting"[12].

Prin renting se inlelege exploatarea unui bun inchiriat, pentru perioade care au durate diferite, a unor bunuri care se afla intr-un depozit preexistent de valori standard. In cazul renting-ului,dupa trecerea unei perioade initiale, care de regula este scurta, contractul poate fi reziliat de catre utilizator, daca doreste aceasta, iar amortizarile pentru bunul inchiriat sunt repartizate si suportate de catre toti utilizatorii, succesiv. De asemenea, in cazul contractului de renting, riscurile economice ale bunului raman in sarcina proprietarului, acesta din urma dispunand de un stoc de materiale si fiind specializat pentru operatiunile de service (contractul referindu-se de regula la automobile, calculatoare, birotica etc.). In aceste conditii, finantatorul are obligatia[13] si competenta tehnica de a presta ceea ce este necesar pentru intretinerea bunului.

Ca urmare, o operatiune de "renting" trebuie considerata ca fiind un "leasing operational" numai in cazurile in care are loc o operatiune propriu-zisa de leasing, asa cum a fost definita si de noi in aceasta lucrare.

O alta problema ar fi ridicata de asa numitul contract"Konsenrguterleasing", adica inchirierea unor bunuri destinate consumatiei, contract intalnit mai ales in Germania si Suedia.

In fapt, se poate discuta ca in aceste situatii se realizeaza numai asa-numitul "leasing operational", ceea ce inseamna o inchiriere in temeiul unui contract care poate fi oricand reziliat, avand ca obiect bunuri standardizate, cum ar fi televizoarele, automobile pentru folosinta particularilor, telefoane mobile etc.

Nu poate fi admisa ideea ca in aceste situatii ar fi vorba de o adevarata operatiune de leasing, intrucat principiul de baza al autofinantarii din profitul obtinut, din bunul inchiriat, poate fi realizat numai cand obiectul contractului este constituit din valori, care, fiind folosite in productie, aduc profit.

O alta problema ce dorim sa o analizam la acest punet ar fi aceea a fazelor tranzactiei de leasing.Fazele tranzactiei de leasing intre beneficiar si societatea de leasing:

- contract;

- alegerea echipamentului ce va fi cumparat.

Intre societatea de leasing si producator:

- cumpararea echipamentului;

. producatorul remite factura, garantia si contractul de service.

Intre societatea de leasing si compania de asigurari:

. asigurarea echipamentului;

. compania de asigurari emite polita de asigurare.

intre producator si beneficiar:

. (producatorul) livreaza, instaleaza si intretine echipamentul.

Intre beneficiar si societatea de leasing:

. beneficiarul va efectua plata ratelor.

La celalalt pol, asa cum am aratat mai sus, se afla viziunea asupra etapelor pe care le presupune tranzactia de leasing, data de practicieni. Astfel, analistul financiar, dl. Alex Ciobanu, arata[14] ca societatea comerciala care doreste sa ia echipamente in leasing trebuie sa urmeze o procedura relativ standard, care ar putea fi descompusa in urmatoarele etape:

1. Alegerea furnizorului: beneficiarul isi alege furnizorul de utilaje si negociaza cu

acesta toate detaliile. Firma de leasing nu intervine in alegerea facuta de client decat in eventualitatea in care poate propune o variants mai convenabila de echipament.

Inaintarea dosarului: dosarul trebuie sa cuprinda o serie de documente, pentru a fi cat mai fundamental:

a) scurt istoric de activitate al firmei;

b) copii dupa actele legale de constituire a firmei;

d) balanta de verificare la zi;

e) plan de afaceri aferent proiectului in discutie;

f) situatia creditelor si angajamentelor de plata.

g) fluxul de numerar previzionat pe o perioada de minim 2 ani.

cu toate anexele,

Unul din punctele cheie din cadrul dosarului este fluxul de numerar previzionat, pentru proiectul in cauza. Fluxul de numerar, de regula, se realizeaza penrtu un proiect specific. Analizarea acestui cash-flow se face in mod amanuntit de catre mai multe departamente ale firmei de leasing, pentru obtinerea unei imagini cat mai exacte a profitului brut rezultat din proiectul in discutie.

3. Semnarea contractului de leasing: in cazul in care proiectul si firma solicitanta de utilaje de productie indeplinesc toate conditiile solicitate, societatea de leasing va aproba tranzactia. Pentru un utilaj se finanteaza 100% din pretul lui, plus toate costurile aferente importului, instalarii si punerii in functiune a acestuia. T.V.A.-ul este finantat de firma de leasing, valoarea acesteia fiind recuperata de la client prin facturile lunare aferente chiriei.

Prin cele aratate la acest punct, nu dorim sa absolutizam conceptia practicii sau cea a doctrinei, ci consideram ca pentru incheierea unei tranzaclii de leasing cu succes, trebuie sa se porneasca de la premisele prezentate in teoria dreptului comercial international, ajungandu-se la rezultatul dorit prin respectarea regulilor incetatenite in practica in acest sens.

3.2.AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE OPERATIUNILOR DE LEASING

Avantajele leasing-ului pentru client[15] constau in urmatoarele:

plata de leasing:

constituie un avantaj prin economisirea, in faza initiala, a capitalului propriu, plata unui avans nefiind obligatorie; bilantul firmei nu se modifica, pentru ca atat masinile inchiriate cat si obligatiile cen decurg din plata chiriei nu apar in bilant, chiria fiind considerata o cheltuiala a intreprinderii si nu o investitie; marimea constants a chiriei faciliteaza programarea mai riguroasa a cheltuielilor;

perioada de inchiriere poate fi astfel stabilita incat intreprinderea sa fie dotata permanent cu masinile cele mai moderate si cu cel mai bun randament;

se poate conveni cu furnizorul sa inlocuiasca utilajul inchiriat cu altul mai modern, importatorul fiind astfel ferit de efectele uzurii morale, foarte intensa in condiliile revoluliei tehnice actuale;

furnizorii de leasing pot permite folosirea si in continuare si dupa incheierea perioadei contrcactuale, abunurilor, cu perceperea unor preturi reduse.

Pentru furnizor, leasing-ul prezinta o serie de avantaje:

- permite atragerea de noi beneficiari care nu pot plati intregul pret, in cazul vanzarilor cash sau avansul, in cazul vanzarilor pe credit;

- contribuie la promovarea si dezvoltarea exporturilor, furnizorul avand posibilitatea sa realizeze, pe langa exportul traditional si pe cel in leasing; castigarea de noi clienti si ca atare rolul promotional al leasing-ului se realizeaza, de asemenea, prin faptul ca un anumit echipament este mai intai inchiriat, pentru a-1 convinge pe client de randamentul sau, iar in cazul unui rezultat pozitiv, acesta poate achizitiona echipamentul (leasing experimental); asigura obtinerea unor castiguri suplimentare din revanzarea sau reinchirierea masinilor si utilajelor care au fost returnate dupa expirarea perioadei de inchiriere de baza;

Bilantul nu este afectat de datorii, in ciuda refmantarii, pentru ca vanzarea creantelor nu presupune o cerere de credit si permite realizarea unor castiguri de inchiriere, castiguri care n-au ajuns la scadenta.

Ca forma de privatizare[16], leasing-ul prezinta avantaje atat pentru stat, deoarece conserva proprietatea asupra unitatilor economice respective, ele putand fi defmitiv privatizate numai dupa ce clientul si-a dovedit calitatile manageriale, cat si pentru clienti, in aceasta actiune de mare complexitate social-economica putand fi atrasi manageri capabili care, neavand capital, nu ar fi putut realiza asemenea afaceri economice pe cont propriu.

Leasing-ul prezinta si anumite limite, atat pentru client, cat si pentru furnizor. Dintre dezavantajele pe care leasing-ul le prezinta, mentionam:

- este eficient, numai in conditiile in care se poate exploata obiectul contractului de

leasing in toata perioada de inchiriere;

- adeseori este mai costisitor decat cumpararile pe credit, iar obtiunea pentru o astfel de operatiune se justifica numai daca sumele eliberate pot fi investite in alte domenii foarte rentabile;

- operatiunea devine realmente rentabila in situatii numericeste limitate (avem in vedere in special leasing-ul financiar); cu alte cuvinte,leasing-ul are limite in ceea ce priveste posibilitatile de a oferi importatorului avantaje economice.

Pentru furnizor, leasing-ul comporta anumite riscuri:

- instraineaza numai folosinta, conservand proprietatea, uneori bunurile pot fi

deteriorate prin utilizarea necorespunzatoare, iar cauzele sunt greu de stabilit;

- dupa prima inchiriere, este posibil sa nu se mai gaseasca alti utilizatori.

Pe langa avantajele si dezavantajele prezentate mai sus, am putea sa mai adaugam o serie de chestiuni care nu se leaga de persoana uneia sau alteia dintre parti. Astfel, conditiile contractuale sunt standardizate, ceea ce permite operativitate si mobilitate la tratativele care se poarta pentru incheierea operatiunii; aceasta nu inseamna ca partile nu pot include in contract clauze speciale, de regula acestea au in vedere alegerea sistemului de penalitati, in functie de natura si valoarea contractului. Redeventele locative sunt incluse in costuri si, ca atare, se scad din profitul impozabil; in Romania, acest subiect ar constitui o reala problema, daca avem in vedere ca sistemul nostru contabil nu face referire la tranzactiile de leasing. De asemenea, leasing-ul faciliteaza privatizarea activelor reale - bunuri mobile - detinute de societati comerciale la care statul este actionar mic sau majoritar, daca cel pulin o parte din costurile cu amortizarea au fost acoperite. In cazul reorganizarii judiciare[17], sau declararii utilizatorului in stare de faliment, proprietarul nu pierde bunurile , dar risca sa nu mai incaseze ratele nerambursate; oricum, locatorul isi rezerva dreptul de actiune pentru despagubiri.

Printre dezavantajele sublimate in practica[19] referitor la leasing ar fi acela ca, in situalia in care societatea beneficiara poate obtine credite preferentiale in conditii avantajoase (de exemplu B.E.R.D., Banca Mondiala, Medio Credit, USEXIM), ea nu va mai recurge la leasing si acesta ii va aparea ca nesatisfacator.

Dar trebuie luate in considerare o serie de "costuri ascunse" care apar in cazul acestor tipuri de finantare prin credite, de exemplu: plata unui avans, solicitarea de garantii, asigurari etc.

O alta subliniere ce trebuie facuta in legatura cu cazul compararii leasingului cu creditul bancar, este aceea ca leasing-ul da firmei posibilitatea sa apeleze si la un eventual credit de la banca.

Consideram ca problema pe care am incercat sa o expumem la acest punct in linii mari (care nu este nici pe departe epuizata) nu ar fi conturata clar, daca nu am expune-o si in raport cu doua domenii importante: contabilitatea si fiscalitatea[20]. Astfel, in legatura cu aspectul contabil, finantarea prin leasing, contrar situatiei unui imprumut, nu se poate realiza prin inscrierea in pasivul bilantului a tuturor obligatiilor financiare asumate de intreprinderea, in echivalent banesc. De fapt, nu este vorba aici decat de o aparenta, de suprafata ameliorare a bilantului. Aceasta deoarece la pasiv nu este trecuta datoria, dar in acelasi timp nu se inregistreaza nici o crestere a activului, din moment ce bunurile finantate continua sa ramana proprietatea furnizorului.

Din punctul de vedere al fiscalitatii, recurgerea la leasing nu poate sa atraga un interes deosebit, cu exceptia statelor unde administratia fiscala este foarte restrictiva in materia deducerii amortismentelor. In sfarsit, ratele platite furnizorului de leasing pot, in general, sa fie deduse integral din beneficiul impozabil al interprinderii, cu titlu de cheltuieli de exploatare.

Dezavantajele sau avantajele operatiunilor de leasing exista dar ele nu trebuie absolutizate nici intr-un sens, nici in altul, ci trebuie privite ca niste operatiuni complexe, extrem de utile, in opinia noastra.

3.3. EFECTELE JURIDICE ALE APLICARII ORDONANTEI GUVERNULUI NR. 51/1997 MODIFICATA PRIN LEGEA NR. 90/1998

Operatiunile de leasing si societatile de leasing sunt reglementate de Ordonanta Guvernului nr. 51/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 224/30.08.1997, modificata prin Legea nr. 90/1998, publicata Monitorul Oficial nr. 170/30.04.1998.

Legea aparuta in 1998, care modifica Ordonanta din anul 1997 arata espres operatiunile de leasing pe care le reglementeaza. Astfel, in primele doua alineate, se defineste lesing-ul si se enumera obiectul leasing-ului. A fost abrogat, de asemenea, aliniatul al treilea din Ordonanta nr. 51/1997, care se referea la bunurile care nu pot fi utilizate in sistem de leasing (bunurile care fac obiectul unei concesiuni cat si inregistrarile pe banda audio si video, piesele de teatru, manuscrisele, brevetele).

Asa cum am aratat mai sus, Legea in primele alineate defineste leasing-ul, definitie din care se pot deduce si caracteristicile leasing-ului. Nu ne vom opri asupra acestui aspect, deoarece ceea ce este important pentru noi este faptul de a incerca sa descriem cadrul legal in care se pot desfasura operatiunile de leasing in Romania.

Astfel, potrivit alin. 2 al art. 1 din Lege, pot forma obiect al leasing-ului numai anumite categorii de bunuri strict determinate si care trebuie sa intruneasca anumite caracteristici:

a) echipamentele industriale

Legiuitorul nu a definit notiunea de echipament industrial in mod explicit, dar pornind de la celelalte categorii de bunuri care pot forma obiectul leasing-ului, ajungem la concluzia ca acestea sunt bunuri mobile de orice natura, cum ar fi: - utilaje, masini, instalatii etc. O restrictie, o conditie s-ar impune totusi cu referife la aceste bunuri, adica aceea ca ele sa nu fie consumabile, adica sa nu-si consume substanta pe perioada utilizarii lor; aceasta cerinta este justificata, intr-o masura, de faptul ca la sfarsitul operatiunii de leasing, ele trebuie sa poata fi cumparate sau utilizate.

b) bunuri imobile cu destinatie comerciala, achizitionate sau cumparate de la o societate de leasing

Acest text de Lege trebuie clarificat sub aspectul notiunilor utilizate. Bunurile imobile, in sens juridic, cuprind terenurile si constructiile. Dar in interpretarea literala a textului, trebuie inteles ca obiect al leasing-ului il pot forma doar constructiile. In acest sens, legiuitorul face referire la bunurile imobile "achizitionate sau construite". Concluzia este sustinuta de destinatia bunurilor comerciale sau industriale , cu omiterea destinatiei agricole.

c) fondul de comert sau elementele sale corporale

Fondul de comert a fost definit de catre doctrina[21], ca un ansamblu de bunuri afectate de un comerciant, in cadrul intreprinderii proprii, in scopul desfasurarii activitatii sale specifice, in conditii de competitivitate si rentabilitate.

Astfel fondul de comert se diferentiaza fata de patrimoniul comerciantului, inseamna totalitatea bunurilor, drepturilor si. obligatiilor de natura patrimonial!

Fondul de comert include bunuri corporale (masini, utilaje) si necorporale (clientela, vadul comercial, firma, emblema, proprietatea industrials, precum si proprietatea intelectuala).

Fiind o universalitate de fapt, fondul de comert se prezinta sub aspectul naturii juridice sub forma unor bunuri incorporate, ceea ce semnifica o masa omogena a elementelor componente-bunuri si drepturi private care, desi distincte unele de altele in materialitatea lor, prin vointa comerciantului se contopesc intr-o imitate distincta, cu consecinte importante. Pe de o parte, fondul de comert - ca universalitate - subzista, chiar daca elementele sale se modifica, in volum sau valoare, prin subrogatie reala, iar pe de alta parte, fondul de comert - ca bun mobil - poate sa fie obiectul unor acte juridice distincte de cele asupra elementelor sale.

Prin ordonanla se reglementeaza utilizarea fondului de comert in cadrul operatiunilor de leasing, ceea ce permite unui comerciant sa dea altui comerdant, spre folosire, un ansamblu de bunuri corporale si necorporale, cu dreptul de optiune al utilizatorului de a-1 cumpara ori folosi in continuare.

Unele probleme le ridica interpretarea intentiei legiuitorului cu privire la leasing-ul elementelor componente ale fondului de comert: in art. 1, al. 2, lit. b, se indica utilizarea in sistem de leasing a "unuia din elementele sale necorporale", pe cand in art. 14, alin. 2, lit. a, se reglementeaza autorizarea societatilor comerciale care practica leasing-ul "fondului de comert sau a unuia din elementele sale corporale".

Se creeaza o contradictie din interpretarea separata a celor doua dispozilii legale, in sensul ca s-ar admite leasing-ul elementelor necorporale, dar ca societatile de leasing sunt autorizate a efectua operatiuni asupra elementelor corporale ale fondului de comerl.

Luand in considerare scopul leasing-ului si natura sa juridica, credem ca este posibil leasing-ul elementelor corporale ale fondului de comert, interpretare ce pleaca de la ideea ca atributele exercitate de utilizator - jus atendi si jus fruendi - presupun un contact material cu bunurile folosite in sistem de leasing.

d) bunurile de folosinta indelungata si imobilele, cu destinatie de locuinta, pentru persoanele fizice.

Nu se definesc de catre legiuitor bunurile de folosinta indelungata, dar Ordonanta nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor foloseste aceasta expresie in art. 20 alin. 3, obligand comerciantii sa insoteasca asemenea produse de o "declaratie de conformitate" sau un "certificat de garantie" ori "cartea tehnica", redactate in limba romana, care sa cuprinda principalele caracteristici ale produsului, conditiile de instalare, exploatare, data fabricatiei, termenul de garantie si eventualele riscuri ce pot apare in urma nerespectarii instructiunilor.

Rezulta ca bunurile de folosinla indelungata sunt bunuri mobile corporale care presupun o durata mare de exploatare de catre consumatori, cum ar fi: mobilier, aparate electrocasnice etc.

Operaliunile de leasing avand ca obiect bunuri de folosinta indelungata sau imobile cu destinatie de locuinle, pentru persoanele fizice, sunt fapte de comert mixte, cf. art. 56 din Codul Comercial. Consumatorii nu devin comercianti, dar operatiunile sunt tratate dupa Legea comerciala.

Legea nr. 90/1998 a pastrat prevederile art. 1 alin. 3 al Ordonantei nr. 51/1997, care excludea de la utilizarea in sistem de leasing a urmatoarelor categorii de bunuri:

a) bunurile care fac obiectul unei concesiuni

Notiunea de concesiune este folosita cu privire la proprietatea publica. Conform art. 135 pet. 5, "bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile Legii, ele pot fi date in administrarea regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate".

Astfel proprietatea publica apartine statului si institutiilor administrativ teritoriale si este inalienabila. In conditiile Legii, ea poate fi concesionata sau inchiriata.

Fata de trasaturile caracteristice proprietatii publice, Ordonanta nr. 51/1997 . considera ca este incompatibila cu institutia juridica a leasing-ului care da dreptul utilizatorului sa dobandeasca in proprietate privata bunurile folosite.

Trebuie facuta precizarea ca bunurile din domeniul privat al statului, aflate in proprietatea acestuia pot forma obiectul unei operatiuni de leasing fara nici o restrictie.

b) inregistrdrile audio ti video, piesele de teatru, manuscrisele si brevetele nu pot forma obiectul leasing-ului.

Aceasta prevedere este justificata de Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor si de Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventie si de reglementarile Legii nr. 129/1993 privind protectia desenelor si modelelor industriale. Pentru ca prin Legea nr. 90/1998 au fost pastrate prevederile art. 1 alin. 3 al Ordonantei nr. 51/1997, vom retine ca toate interdictiile prevazute in cele trei acte normative enuntate mai sus opereaza doar in situatia in care se convine de catre locator si utilizator leasing-ul bunurilor prevazute in art. 1 alin. 3 al Ordonantei nr. 51/1997. Trebuie sa precizam ca partile vor putea incheia conventii cuprinzand clauze conforme cu voinla lor, dar cu respectarea Legii si a ordinii publice. In principiu, operatiunile asemanatoare leasing-ului sunt valabile, idee bazata pe regula cuprinsa in art. 969 din C.C. , dar si pe imprejurarea ca in cadrul Legii nr. 90/1998 nu se indica in mod explicit ca asemenea conventii ar fi nule.

3.4. CONVENTIA UNIDROIT ASUPRA LEASING-ULUI

Principiile Institutului International pentru Unificarea Dreptului Privat de la Roma (UNIDROIT) au fost elaborate intre anii 1971-1994 de catre un grup de experti, care a inclus reprezentanli ai principalelor sisteme juridice din tari cu formatiuni economico-sociale diferite. Testul principiilor UNIDROIT a fost defmitivat de catre Consiliul Director al UNIDROIT in mai 1994.

Aceste principii constituie, intr-o anumita masura, o codificare a regulilor fundamental in materia contractelor de comert international[22].

Secretariatul UNIDROIT si-a prezentat raportul, dar datorita complexitatii acestei probleme, s-a ajuns la concluzia de a se intocmi un chestionar, care sa fie trimis bancilor specializate in asemenea operatii, pentru a cunoaste opiniile acestora. Raspunsurile sosite din toate colturile lumii au confirmat inca o data complexitatea acestei operatiuni, mai ales sub aspectul garantiilor pentru partile contractante ale acestei tranzactii.

In mai 1997, la cea de-a 56-a sesiune, Consiliul de conducere a constituit un grup de studiu alcatuit din experti din Belgia, Brazilia, Franta, Ungaria, Italia, Olanda, Elvetia, Nigeria, Marea Britanie, S.U.A. si Iugoslavia sub conducerea prof. Laszlo Reczei de la Universitatea din Budapesta si a prof. Royston M. Goode, de la Universitatea din Londra. Grupul de studiu a tinut patru sesiuni. La cea de-a 60-a sesiune a sa, Consiliul de conducere a resimtit nevoia pentru clarificarea temei, sa organizeze simpozioane stiintifice - la New York, Zurich etc. Abia dupa toate acestea, la cea de-a 63-a sesiune a sa, Consiliul de conducere UNIDROIT a autorizat convocarea unui comitet de experti guvernamentali, care sa analizeze rezultatele obtinute. Prima sesiune a expertilor a avut loc la 15-19 aprilie 1985, la Roma, cea de-a doua la 14-18 aprilie 1986, tot la Roma, iar cea de-a treia si ultima la 27-30 aprilie 1987, in aceeasi localitate. Cu aceeasi ocazie, comitetul a procedat la cea de-a treia citire a textului adaptat de grupul de studiu UNIDROIT, astfel cum a fost revizuit la cele doua sesiuni anterioare. Propunerile de amendamente au fost remise unui comitet. Textul revizuit propus de comitetul de redactare a fost supus comitetului de experti guvemamentali in ultima zi a sesiunii care 1-a adoptat, urmand ca acesta sa fie supus aprobarii unei conferinle internalionale diplomatice.

In sfarsit, Conventia LJNIDROIT asupra leasing-ului financiar international a fost semnata la Ottawa, la 28 mai 1988.

Scopul conventiei, asa cum rezulta din preambul, este de a elimina anumite obstacole juridice existente in calea operaliunilor de leasing si de a echilibra interesele diferitelor parti la asemenea operatiuni, adaptand regulile traditionalului contract de inchiriere la relatiile triunghiulare create de operatiunile financiare de leasing si stabilind anumite reguli uniforme de drept civil si comercial in acest scop.

Conventia are 25 de articole, incluse in trei capitole, intitulate dupa cum urmeaza:

I: Sfera de aplicare si dispozitii generale;

II: Drepturile si obligatiile partilor;

III: Dispozitii finale.

Nu vom trece la acest punct al lucrarii noastre la enumerarea articolelor si continutului Conventiei UNIDROIT in intregime pentru ca nu consideram necesar acest lucru. Totusi vom aminti cateva idei care consideram ca au importania pentru demersul nostru stiintific.

Astfel, din cadrul Convenliei UNIDROIT asupra leasing-ului financiar international se dsprind urmatoarele caracteristici ale operatiunii de leasing:

a) utilizatorul alege singur materialul si furnizorul, fara contributia finantatorului;

b)  finantatorul dobandeste materialul in virtutea unui contract de leasing, despre care furnizorul are cunostiinla si care este incheiat sau urmeaza a se incheia intre fmantator si utilizator;

c) chiria platita conform contractului de leasing este calculata tinand seama in primul rand de amortizarea intregului cost al materialului sau cel putin al unei parti substantiale a acestuia.

O alta chestiune ce trebuie subliniata, din punctul nostru de vedere cu privire la aplicarea acestei convenlii, ar fi aceea legata de faptul ca daca raportului juridic concret ii este aplicabil testul Conventiei UNIDROIT asupra leasing-ului international, de exemplu in cazul prevederilor art. 3.1 din conventie[23], reglementarile din Conventie (care se refera doar la bunuri imobile!) sunt aplicabile inclusiv in situalia in care materialul, bun mobil, ar urma sa se incorporeze unui bun imobil. In acest caz, problemele referitoare la incorporarea sau fixarea materialului la un imobil, ca si drepturile respective ale finantatorului si ale titularilor asupra imobilului care rezulta din incorporare sau fixare sunt reglementate de Legea Statului in care este situat imobilul.

Este foarte important sa subliniem de asemenea faptul ca partile contractante apartinand unor state parti la Conventia UNIDROIT asupra leasingului international pot deroga de la prevederile acesteia, cu exceptia prevederilor paragraf 3 alin. b.

La obligatia de garantie din partea finantatorului pentru orice evictiune sau tulburare adusa de o persoana care are sau pretinde ca are un titlu sau drept superior, in cadrul unei proceduri judiciare, daca nu, art. 13 paragraf 3 lit. b face trimitere la art. 13 paragraf 2 lit. b si paragraf 3 lit. a din acelasi articol 13. Pentru o mai exacta intelegere vom reproduce primele paragrafe din art. 13:

1) In caz de culpa a utilizatorului, finantatorul poate sa recupereze chiria scadenta neplatita, precum si daune moratorii si daune interese;

2) In cazul in care culpa utilizatorului este substantiala, atunci sub rezerva paragrafului 5, finantatorul poate de asemenea sa ceara plata anticipate a chiriei viitoare, daca asa prevede contractul de leasing sau sa-1 rezilieze si dupa reziliere:

a) sa ia inapoi materialul;

b) sa recupereze astfel de daune-interese care sa-l repuna in situalia in care el s-ar ti aflat daca utilizatorul ar fi executat corect contractul de leasing;

3) a) Contractul de leasing poate sa defmeasca modul de calcul al daunelor-interese care pot fi recuperate in temeiul paragrafului 2 (b);

b) Aceasta stipulatie este valabila intre parti numai daca nu ar conduce la o indemnizatie excesiva in raport cu daunele-interse care pot fi recuperate in temeiul paragrafului 2(b). Partile nu pot deroga de la acest alineat, nici sa-i modifice efectele. Aratam ca paragraful 5 art. 13 interzice finantatorului sa pretinda plata chiriei anticipate sau sa rezilieze contractul de leasing conform paragrafului 2, fara a permite utilizatorului sa remedieze greseala, daca este posibil.

La fel de important este sa subliniem si faptul ca partenerii care nu apartin statelor semnatare sau aderente la Conventia UNIDROIT asupra leasing-ului international pot, in masura in care nu le este interzis de legislatia intema, sa aplice in totalitate sau doar in parte, prevederile acestei conventii.

Daca textul Conventiei este aplicabil in mod expres, interpretarea contractului ar urma sa se faca tinand seama de obiectul si scopul acesteia, de caracterul ei international si de necesitatea promovarii uniformitatii de aplicare, ca si de asigurarea respectului bunei credinte in comertul international. De asemenea, problemele nereglementate nici in contract si nici de catre Conventia UNIDROIT ar urma sa fie solutionate conform principiilor generale din care se inspira conventia sau - daca acestea lipsesc - conform prevederilor Legii, aplicabile in virtutea regulilor de drept international privat.

Drepturile si obligatiile partilor contractante sunt cele stabilite de parti prin . contracte si de catre textul Convenliei UNIDROIT care prevede necesitatea respectarii unui numar de principii cu privire la drepturile si obligatiile finantatorului, pe de-o parte si ale utilizatorului, pe de alta parte.