ASPECTE PARTICULARIZANTE ALE OPERATIUNILOR DE LEASING

ASPECTE PARTICULARIZANTE ALE OPERATIUNILOR DE LEASING

4.1. FINANTAREA INTERNATIONALA PRIN LEASING

Leasing-ul este o tehnica financiara moderna care, mai ales in perioada de tanzitie spre economia de piala, poate aduce foloase imense procesului de dotare si retehnologizare a industriei noastre in curs de privatizare.

Astfel leasing-ul financiar prezinta un anumit specific izvorat din necesitatea de adaptare a principiilor care guverneaza contractul clasic de localiune la relatia trilaterala (furnizor-locator, finantator-locatar) care exista in acest caz.

Data fund importanta crescanda pe care o primeste leasing-ul financiar in cadrul relatiilor comerciale intemationale, ne vom opri asupra principalelor sale particularitali:

pentru realizarea unei operatiuni de leasing financiar intervin doua contracte principale: 1) contractul de vdinzare-cumpdrare sau de furnizare incheiat, la indicatia unei terte persoane (locator) de locatorul-finantator, ca un furnizor, prin care locatorul dobandeste un echipament in conditiile si termenii stabiliti de locatar; 2) contractul de leasing propriu-zis prin care locatarul dobandeste dreptul de a utiliza echipamentul cu obligatia de a plati locatorului o taxa. de inchiriere. Leasing-ul presupune si incheierea unor contracte subsidiare, cum ar fi eel privind executarea intretinerii si reparatiei echipamentului, contractul de asigurare, precum si contracte de contrapartida (in caxul in care taxele de inchiriere sunt acoperite prin produse, fie de locatar, fie de o terta persoana care actioneaza in numele acestuia. De regula se emit garantii bancare pentru eventuala restiruire a avansului sau pentru plata la scadenta a taxei de inchiriere.

practica comerciala internationala, consacrata si prin Conventia din 1988 privind leasin-ul financiar international, a consacrat principiul neutralitalii tehnice a locatorului si a rolului central al locatarului in alegerea atat a echipamentului cat si a fumizorului. Astfel, locatarul este eel care elaboreaza specificalia echipamentului si negociaza cu furnizorul; de aceea obligatiile fumizorului asumate prin contractul de vanzare-cumparare, desi incheiat cu locatorul, se extind fata de locatar ca si cum acesta ar fi luat parte la contract; in caz de nelivrare sau livrare necorespunzatoare locatarul se va adresa fumizorului, iar nu locatorului, iar in acest caz locatarul nu poate rezilia contractul fara acordul locatorului. De asemenea, locatarul poate rezilia contractul de leasing in cazul in care este in drept a i se restitui sumele platite ca avans si/sau taxa de inchiriere, mai putin suma echivalenta cu profitul ce 1-ar fi putut avea prin folosirea echipamentului pana in momentul rezilierii;

echipamentul care face obiectul contractului de vanzare-cumparare este dobandit de locator numai in legatura cu contractul de leasing;

ratele de inchiriere sunt calculate in asa fel incat sa duca la amortizarea partiala sau totala a costului echipamentului

drepturile reale ale locatorului asupra echipamentului sunt opozabile sindicului (lichidator, administrator etc.} si creditorilor locatarului, inclusiv creditorilor care delin cu titlu executiv definitiv sau provizoriu. In cazul in care conform legii aplicabile, aceasta opozabilitate este supusa regulilor de publicitate, este necesara indeplinirea conditiilor fixate prin regulile respective.;

leasing-ul financiar presupune si promisiunea unilaterala de vanzare facuta de locatorul-finantator;

Desi am prezentat particularitalile operatiunii de fmantare prin leasing, consideram ca o expunere clara si satisfacatoare trebuie sa arate ,,mersul schematic" al acestei operatiuni. In acest sens, obiectul acestei inchiriere. Subiectii sunt:

a) furnizor de bunuri;

b) societate de leasing, in calitate de locator sau locator si furnizor;

c) utilizator, in calitate de tert beneficiar, conform clauzelor stipulate in contractul de vanzare-cumparare, precum si de locatar si mandatar, in temeiul contractului de leasing.

In ceea ce priveste transferul dreptului de proprietate, asa cum am mai aratat, utilizatorul poate dobandi dreptul de proprietate asupra bunului la expirarea contractului de leasing.

In cadrul acestei operatiuni, pe langa contractele ce se intalnesc si pe care le-am amintit deja mai sus, pot exista si clauze speciale ca si dreptul utilizatorului de a rezilia unilateral contractul de leasing, in cazul in care cumpara anticipat bunul la un pret corespunzator sumei nerambursate si costului de inlocuire.

Leasing-ul, ca operaliune de finanlare, poate prezenta la randul sau variante:

a) societatea de leasins poate apela la o banca pentru a obtine resursele financiare necesare achizitionarii bunului (,,leasing leverage");

b) un comerciant isi vinde achipamentul sau alt bun unei societati de leasing, pentru a-1 utiliza cu titlu de chirie, dar cu obligatia de rascumparare la exprimarea termenului contractual (,,lease back");

Un alt aspect considerat important pentru a inlelege mersul operatiunii de leasing, ca operatiune de finantare, este acela al efectelor pe care le produce in practica leasing-ul financiar. Astfel, locatorul acorda folosinta bunului pentru un termen determinat; se ramburseaza ratele cu titlu de chirie, care acopera integral sau partial valoarea bunului cu o marja de profit; la expirarea termenului contractual, utilizatorul beneficiaza de optiunea de cumparare sau de reinchiriere a bunului; in sistem time sharing sau multipurpose bunul poate fi utilizat in timpi partajati , simultan sau succesiv de mai mulli utilizatori, rata cu titlu de chirie fund calculate proportional cu gradul de utilizare.

Leasing-ul financiar prezinta o serie de avantaje, raportat la exportul si impor 19519u2014t tul de marfuri pe care il realizeaza unele firme.

In unele conditii, trebuie subliniat faptul ca firmele producatoare apeleaza la finantarea exportului prin leasing din mai multe considerente: isi pastreaza liniile de credit oferite de band, neafectate de exportul acestor produse; pot exporta suplimentar chiar daca nu mai pot beneficia de noi credite pentru export; eludeaza interdictiile legislatiei nationale care, uneori, interzice unele exporturi in anumite tari, precum si restrictive de brevet; evita controlul importurilor din tarile beneficiare, isi recupereaza integral fondurile in momentul vanzarii lor firmei de leasing.

Pentru importatori, operatiunea de leasing este avantajoasa din cel putin doua considerente. In primul rand, autoritatile nationale acorda firmelor de leasing posibilitati de refinantare avantajoase, asemanatoare creditelor de export (dobanzi reduse, scutire de taxe, impozite reduse etc.), ceea ce face ca finantarea prin leasing sa fie mai rentabila. In al doilea rand, contractul de leasing ofera clientului, la terminarea perioadei, trei posibilitati de actiune: restituirea bunului, cumpararea lui la un pret foarte avantajos sau prelungirea contractului.

Mai aratam ca, din totalul operatiunilor realizate la nivel mondial si care sunt finantate cu ajutorul tehnicilor moderne, se apreciaza ca trei patrimi sunt realizate prin forfetare, 20% prin leasing si 5% prin factoring.

Un alt aspect pe care am dori sa-1 dezbatem aici, ar fi acela legat de principalele litigii ce pot rezulta din leasing-ul financiar international. Litigiile pot interveni intre parti fie din refuzul de finantare (care antreneaza raspunderea finantatorului), fie din nelivrarea echipamentului sau intarzierea in livrarea acestuia sau livrarea necorespunzatoare (care antreneaza raspunderea furnizorului si a finantatorului), fie din neplata pretului de catre finantator, ori neplata chiriei de catre utilizator (ceea ce antreneaza raspunderea corespunzatoarea a acestora).

In legatura cu revendicarea materialului de catre finantator si actiunea in plata chiriei, in fata instantelor judecatoresti din Franta s-a pus problema daca utilizatorul poate fi obligat la plata anticipata a chiriei totale, pentru a acoperi intreaga pierdere a finantatorului, raportata la valoarea totala stabilita prin contractul de leasing. O parte din jurisprudents a raspuns ca obligatia utilizatorului de a plati valoarea totala este nula pentru lipsa de cauza. S-a spus ca aici nu este vorba despre o obligalie principala contractuala, ci despre o indemnizatie de reziliere, stabilita printr-o clauza penala.O alta parte a jurisprudentei s-a pronuntat in sensul ca fiind vorba despre o clauza penala, instanta judecatoreasca poate modifica cuantumul penalitatii, in temeiul prevederilor art. 1231 C.C. francez. Pe de alta parte; s-a sustinut ca nu se poate eluda aplicarea clauzei care face imediat exigibila, in caz de reziliere, chiria scadenta.

Leasing-ul financiar poate fi o forma de comercializare mai eficienta decat vanzarea clasica, cu plata cash sau chiar cu plata pe credit, in special datorita faptului ca se pastreaza dreptul de proprietate asupra echipamentului, cu consecintele care decurg de aici.

4.2. SOCIETATILE COMERCIALE DE LEASING

Asa cum aratat la un alt punct al lucrarii de fata, leasing-ul in Romania este reglementat de Ordonanta nr. 51/1997, modificata de Legea nr. 90/1998. Aceasta din urma Lege cuprinde un capitol - IV- intitulat "Societatile de leasing". La acest aspect vom adauga si faptul ca se poate observa ca art. 14 al Legii nr. 90/1998 nu mai mentine prevederea din art. 14 al Ordonanlei nr. 51/1997, care instituia obligatia ca activitatea de leasing sa fie autorizata de catre Ministerul Finanlelor pentru societatile comerciale infiintate conform Legii nr. 31/1990.

Societatile comerciale care pot fi autorizate sa realizeze operatiuni de leasing sunt prevazute in alin. 2 al art. 14 din Ordonanta nr. 51/1997:

a) societalile comerciale care au ca obiect de actvitate si leasing-ul echipamentului industrial, al bunurilor de folosinla indelungata si al imobilelor cu destinatie de locuinta, ori leasing-ul fondului de comert sau al unuia dintre elementele sale corporale.

b) societatile comerciale care au obiect unic de activitate operatiunile de leasing, conform prevederilor Ordonantei nr. 51/1997, modificata si completata prin Legea nr. 90/ 1998.

Consideram in aceasta lucrare ca contabilitatea operatiunilor de leasing asa cum este prevazuta de art. 15 al Legii nr. 90/1998, pentru societatile comerciale de leasing, este foarte importanta. Astfel, evidentele contabile trebuie sa cuprinda urmatoarele date:

. valoarea bunului la momentul semnarii contractului;

. suma totala a ratelor aferente contractului intr-un an fiscal, inclusiv cuantumul lor indexat, daca partile au prevazut in contract reevaluarea periodica a ratelor;

. plata amortismentelor;

. evaluarea la data inchiderii bilanlului contabil a ratelor de rambursat.

Desi in art. 15 al Legii nr. 90/1998 s-a specificat ca plata amortismentelor se inscrie la utilizator doar, specificarea este eronaa, ea nefiind in concordanta cu art. 19 din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea mijloacelor fixe, conform carora amortizarea se tine de proprietarul bunului. Astfel, prin aceasta norma speciala, nu se poate inlatura un principiu in materia amortizarilor.

Pe langa exigentele si cerintele aratate mai sus, Legea nr. 90/1998 contine o serie de obligatii in sarcina societatilor de leasing in calitate de locator, raspunderea in conditii specifice si publicitatea operatiunilor de leasing. Sursele de finanlare ale societalilor de leasing sunt:

a) fonduri proprii, insemnand aporturi la capitalul social al actionarilor fondatori (band, societati comerciale etc.) si beneficiile cuprinse in fondurile de rezerva;

b) emisiunea de actiuni si obligatiuni in conditiile Legii nr. 31/1990 si a Legii nr. 52/ 1994;

c) imprumuturi de la banci si alte institutii financiare .

Legea romana nu a acordat privilegii pentru societatile de leasirng, viziunea sa fiind contrara altor state care stimuleaza operatiunile de leasing, astfel, in Franta de exemplu, societatile de leasing - SICI - conform Ordonantei din 28 septembrie 1967, au beneficiat de importante facilitati fiscale: exonerarea de impozit pe profit, cu condilia de a distribui 85% din benefciul net realizat; posibilitatea de amortizare contabila a imobilelor intr-o perioada mai scurta si cu alegerea modalitatii de amortizare (lineara, progresiva sau degresiva); constituirea de provizioane deductibile pentru a compensa diferenta dintre valoarea reziduala contabila si valoarea reziduala financiara; exonerarea de taxa de transmitere a proprietatii (de 15.40%), cu exceptia taxei de publicitate de 0.60%; posibilitatea de a avea participatii in societatile imobiliare.

Conform art. 25 din Ordonanta nr. 51/1997 - asa cum a fost modificata de Legea nr. 90/1998 pentru bunurile mobile importate spre a fi utilizate in sistem de leasing, a fost stabilit un regim vamal favorabil.

a) bunurile mobile utilizate in sistem de leasing sunt incadrate in regimul bunurilor admise temporar la import, pe toata perioada contractului de leasing, cu exonerarea totala de obligatia de plata a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garantiilor vamale;

b) in cazul optiunii utilizatorului de a cumpara bunurile importate si folosite in sistem de leasing, el va achita o taxa vamala calculata la valoarea reziduala a bunului din momentul vanzarii, in baza declaratiei vamale de import definitiv.

Daca la expirarea contractului de leasing utilizatorul nu si-a exercitat dreptul de optiune pentru achizitia bunului sau prelungirea contractului, iar bunul nu a fost restituit, din vina societatii de leasing sau a furnizorului, utilizatorul este obligat sa plateasca taxele vamale la valoarea reziduala a bunului, daca foloseste in contiunare bunul respectiv.

Din cele aratate mai sus, putem sa observam cadrul legal in care societatile de leasing pot sa-si desfasoarea activitatea in Romania la acest moment. Consideram ca nu trebuie sa ne oprim doar la aspectul reglementat al acestei probleme, ci trebuie sa cercetam si opinia doctrinei in legatura cu societatile de leasing, fnainte de a trece la acest aspect, credem ca expunerea echivalentei economice dintre leasing si alte operatiuni de creditare, la acest punct, nu este lipsita de interes si ne introduce in conceptia comerciala internationals care s-a conturat cu privire la aceasta problema.

Astfel, bancile de credit din numeroase state au incercat sa rezolve problema echivalentei economice dintre leasing si alte operatiuni de creditare. In S.U.A. au fost constitute: National Banks, autorizata in 1963 pentru a interveni in majoritatea operatiunilor de finantare a echipamentului ce face obiectul leasingului; State-Chastered Banks si Banks Holding Companies pentru operatiuni de leasing a bunurilo mobile.

In Franta, in anul 1966, au fost realizate unitati economice al caror principal obiect de activitate il reprezenta practicarea leasing-ului cu valori mobiliare ori imobiliare.  ,

In Belgia, comerciantii care si-au stabilit obiectul de activitate in operatiunea de leasing a bunurilor mobile, au obligatia, incepand cu anul 1967, de a solicita o autorizare prealabila de la Ministerul Afacerilor Economice. De asemenea, Legea italiana din 25 iulie 1979 a prevazut subordonarea activitatii de leasing unor conditii, printre care se afia in primul rand prealabila inregistrare intr-un registru linut de Banca d'ltalia.

Rolul doctrinei a fost important si de aceasta data, deoarece legiuitorul nu a aratat decat generic care sunt societatile de leasing, nefacandu-se o clasificare, ierarhizare a acestora. Astfel, societatile de leasing pot fi:

a) Societati generale de leasing, care opereaza o gama larga de produse, achizitionand echipamente de la numerosi producatori pe baza cerintelor si doleantelor beneficiarilor. De asemenea, societatile generale de leasing pot aparea fie ca firme independente, fie ca sucursale ale unor societati financiare.

b) Societdti de leasing de intermediere, care desfasoara o activitate de mijlocire. Proprietatea asupra echipamentelor, materialelor inchiriate apartin celor care au furnizat fondurile de investitii (societati si banci cu un capital foarte mare care de fapt, urmaresc, pe aceasta cale, evaziunea fiscala (se realizeaza relatia triunghiulara cu ajutorul unor societati OFF SHORE).

c) Societdti de leasing integrate, constituite, create de catre mari unitati producatoare care au infiintat societati de leasing propriu pentru a beneficia de avantajele financiare ce rezulta din aceste tranzactii. Printre aceste unitati economice se inscriu marii producatori de calculatoare electronice si din industria aeronautica, companiile telefonice, producatori de echipamente pentru birotica.

d) Bancile si societatile financiare sunt angrenate in operatiuni de leasing prin furnizarea de fonduri societatilor de leasing, incheierea de angajamente cu marii producatori care infiinteaza societati integrate de leasing, participarea la imprumuturile facute de terte persoane pentru finantarea operatiunilor de leasing.

e) Societatile de asigurare procedeaza in mod similar, sub rezerva unor restrictii ce le sunt impuse de legislative diverselor tari cu privire la efectuarea de investitii.

Alaturi de posibilitatile incheierii unor operatiuni de leasing prin intermediul societatilor (tipurilor de societati indicate mai sus), in practica mai sunt cunoscute urmatoarele modalitati de utilizare a leasing-ului: incheierea de contracte de leasing direct de catre intreprinderile producatoare exportatoare - Navrom, prin departamentul de pescuit oceanic, a primit o oferta de leasing din partea firmei LOTUS Co. din Las Palmas Calle Perez Munoz 19/22 P.O.B. 2083 Las Palmas Islas Canarias, in urmatoarele conditii: firma LOTUS Co solicita inchirierea de vase de pescuit oceanic pentru o perioada de 90 de zile, firma ofera o chirie de 2500 dolar/zi plus cheltuielile de aprovizionare si salariile personalului; incheierea de contracte prin societati mixte - persoane juridice de sine statatoare, cu sediul in tara sau strainatate, a caror fonduri provin partial din Romania (51 %), incheierea de operatiuni de leasing de reprezentantele unitatilor economice (firma Aufina Ag. Bangg pentru strunguri romanesti de tip SMA).

Nu putem incheia aceasta prezentare fara a arata ca astazi, in Romania, societatea cea mai cunoscuta de leasing Romlease, poate angaja operatiuni de leasing de minimum 100.000 $ si pana la o limita maxima pe client de 75.000 $, reprezentand costul echipamentului instalat si pus in functiune in Romania.

4.3. CLAUZELE SI FORTA MAJORA IN CADRUL OPERATIUNII DE LEASING

Problema clauzelor in cadrul contractului de leasing este interesanta, consideram noi, tocmai datorita figurii juridice aparte a acestei operatiuni triunghiulare, in care drepturile si obligatiile partilor in raporturile dintre ele, vor reflecta preluarea si adaptarea unora dintre obligatiile ce ar fi incumbat doar creditorului finantator in cadrul unui contract simplu de vanzare sau locatiune, dar care, datorita specificului economic al contractului de leasing, sunt transferate fie vanzatorului, fie utilizatorului.

Inainte insa de a trece la studierea efectiva a unor clauze care ar interesa in cazul acestei operatiuni, consideram necesara o scurta trecere in revista a clauzelor asiguratorii in contractele de comert intertional. Astfel, clauzele asiguratorii ar fi: clauzele de mentinere a valorii contractelor, clauza ofertei concurente, clauza primului refuz, clauza de impreviziune si clauza clientului celui mai favorizat. Nu ne vom opri decat asupra unora dintre aceste clauze care, consideram noi, la ora catuala sunt aplicabile si operatiunilor de leasing.

Clauzele de mentinere a valorii contractelor sunt acelea care permit o repartizare a riscurilor monetare intre partile participante la o tranzactie intemationala, indiferent daca o asemenea repartizare este implicita sau explicita. Una dintre tehnicile cele mai frecvent utilizate pe piata intemationala pentru mentinerea valorii contractelor consta in raportarea monedei de piata la o moneda puternica (ex.: euro). Aceasta tehnica nu este deloc straina operatiunii de leasing si asa cum vom vedea mai tarziu, ea este folosita si azi de catre International Finance Corporation ca un pnncipiu, ca un etalon pe care il urmeaza in incheierea operaliunilor de leasing pe plan international.

Clauza ofertei concurente permite uneia dintre partile contractante, de obicei cumparatorul, sa se prevaleze fata de cealalta parte contractanta de oferta mai favorabila avansata de un tert, pentru o operatiune similara. Aceasta clauza nu opereaza automat si atrage riscul unor dificultati majore in procesul negocierii cu tertul care isi vede oferta divulgata. Includerea unei clauze de impreviziune in contractul de comert intemalional da posibilitatea oricarei parti sa ceara revizuirea si readaptarea actului, daca modificarea circumstantelor avute in vedere la momenrul incheierii actului au perturbat grav echilibrul dintre prestatiile la care sau angajat partile.

Plecand de la clauzele asiiguratorii, ne vom opri de aceasta data la o clauza care exonereaza pe creditori de orice alegere sau de consecintele alegerii facute in mod liber de viitorul utilizator, respectiv de toate garantiile pentru lipsurile, serviciile bunului, clauza care a ridicat numeroase probleme in practica. Problema din punct de vedere juridic consta in opozabilitatea fata de furnizor a acelor clauze contractuale prin care i se transfera obligatia de garantie ce cade in mod moral in sarcina proprietarului si prin care i se recunoaste utilizatorului dreptul de a exercita actiune in garantie impotriva acestuia.

Problema este dificila, mai ales datorita faptului ca, in special sub acest aspect, apar deosebirile existente intre sistemul juridic european si cel de common law. Din punct de vedere al acestuia din urma, nu se recunoaste un raport direct de obligatie intre utilizator si furnizor. De altfel, conform practicii unor societati americane specializate in leasing-ul unui anumit produs, utilizatorul materialului nu are nici o legatura cu fabricantul pe care nici nu il cunoaste, creditorii cumparand direct de la furnizori, dupa care incheie contracte de leasing cu diferiti clienti.,

In sistemul de drept european se recunosc legaturi contractuale directe dintre fumizor si utilizator. Pentru a explica actiunea utilizatorului impotriva fumizorului, in faza contractului de locatiune , in literatura juridica au fost avansate in acest scop mai multe solutii ca, de exemplu, institutia subregatiei conventionale, a clauzelor de exonerare de garantie, a delegatiei, a stipulatiei pentru altul, a mandatului de a sta in justitie.

In literatura juridica spaniola este intalnit punctul de vedere: conform caruia clauzele de exonerare de raspundere a creditorilor pentru alegerea bunurilor de echipament, prevazute in contractele de leasing, reprezinta o derogare de la normele generale cuprinse in art. 1553 si 1457 C.C. pe aceasta baza, utilizatorul este autorizat sa se adreseze in mod direct fumizorului, ceea ce echivaleaza cu o subregatie conventionala a utilizatorului in exercitarea actiunii creditorului. Ar fi dificil sa se explice aceasta institutie in cazul contractului de leasing, pentru ca ar insemna ca utilizatorul ar trebui sa plateasca finantatorului intreaga valoare a bunului, acoperita prin totalitatea chiriilor prevazute si cuantumul valorii reziduale. Este insa evident ca utilizatorul nu ar putea consimti sa efectueze o astfel de plata, pentru ca prin incheierea contractului de leasing a urmarit sa realizeze o investitie ce depaseste capacitatea sa actuala de finantare.

Unii autori considera ca aceste dificultati sunt rezolvate prin clauzele de exonerare pe care finantatorii le insereaza in contractele lor cu utilizatorii, clauze prin care transmit utilizatorilor toate drepturile si actiunile ce pot izvori din garantiile ce le-ar reveni lor impotriva fumizorului.

Teoria delegatiei a retinut atentia doctrinei si a practicii judiciare arbitrale. Delegatia, ca operatie juridica prin care o persoana invita o alta persoana sa execute o prestatie sau sa-si asume angajamentul de a executa in profitul unui tert, daca ar fi aplicata in cazul contractului de leasing ar insemna ca finantatorul ar avea calitatea de delegant, furnizorul pe cea a delegatului, iar utilizatorul pe cea a delegatarului.

Asa cum s-a subliniat de jurisprudenta straina, nu pot fi indeplinite conditiile unei delegatii perfecte, caci utilizatorul nu poate fi lipsit de toate actiunile impotriva finantatorului pe tot timpul duratei locatiunii. Intr-o astfel de situatie, delegatia nu ar putea fi decat imperfecta. Dar chiar daca ar fi indeplinite conditiile unei delegaiii imperfecte, exceptiile opozabile finantatorului de catre vanzator nu ar fi opozabile si utilizatorului, ceea ce ar ridica numeroase dificultati.

In baza stipulatiei pentru altul, creditorul ar avea calitatea de stipulant, vanzatorul pe cea a promitentului, utilizatorul fiind beneficiar.

Actiunea directa de care beneficiaza utilizatorul se limiteaza insa doar la apararea si protectia intereselor sale personale, adica actiune pentru executarea obligatiei de garantie a vanzatorului si dauna pentru neexecutarea obligatiilor.

Fata de restrictiile practice nascute din teoria stipulatiei pentru altul, utilizatorii au incercat sa foloseasca o tehnica complementara, facand apel la mandatul de a sta in justitie.

Teoria mandatului a primit o larga adeziune, considerandu-se ca aceasta tehnica corespunde finalitatii economice a operatiei. In calitatea sa de mandatar, utilizatorul va putea exercita drepturile si actiunile mandatatului sau - finantatorul- si, in lipsa vreunei limitari conventionale, el le poate exercita in plenitudinea lor, inclusiv actiunea in rezilierea vanzarii.

In contractele de leasing sunt inserate clauze in favoarea creditorului, clauze ce decurg din rezerva dreptului de proprietate al acestuia asupra echipamentului, si care sunt deosebit de grele pentru utilizator. Conform lor, neplata unei singure rate din china convenita atrage rezilierea din plin drept a contractului, urmata de restituirea imediata a bunului. Clauzele privind rezilierea de plin drept, care constituie prin ele insele o sanetiune pentru utilizator, sunt insotite de obicei si de clauze penale, care prevad plata ca sanetiune pentru utilizator, fie a unei sume care acopera prejudiciul efectiv suferit si beneficiul nerealizat, fie o suma echivalenta cu ratele viitoare de chiriedatorate pana la sfarsitul perioadei irevocabile si care au devenit prin aceasta exigibile, fie ambele modalitati.

Neexecutarea obligatiei principale de catre utilizator este astfel sanctionata, atat prin punerea in aplicare a clauzei contractuale referitoare la rezilierea de plin drept, cat si a clauzei penale.

Clauza penala se justifica in cadrul contractului de leasing tocmai prin consecintele grave pentru creditor, pe care le-ar antrena rezilierea contractului in timpul perioadei irevocabile, pentru ca partile, convenind sa realizeze in cursul acesteia amortizarea completa a materialului, creditorul ar suferi un prejudiciu financiar considerabil, prin desfacerea anticipate a contractului din culpa utilizatorului, pentru ca dupa recuperarea materialului ar trebui sa suporte amortizarea si intretinerea acestuia. Clauza penala este utila si pentru faptul ca reprezinta o sanctiune civila destinata sa asigure executarea contractului, putand fi considerata din acest punct de vedere si ca accesoriu al obligatiei pe care o garanteaza.

Severitatea clauzelor penale a ridicat in practica judecatoreasca si arbitrala problema validitatii lor. S-a considerat ca ele incalca ordinea publica, argument inlaturat de teorie si practica. Este vorba de o clauza clasica, adaptandu-se perfect contractului de leasing, gasindu-si justificarea in avantajele particulare de care beneficiaza utilizatorul in acest fel de contract. De asemenea, in practica judecatoreasca, franceza si belgiana s-a aratat ca C. Civ. permite instantelor judecatoresti sa reduca sumele fixate cu titlu de clauza penala, cand obligatia principala a fost executata in parte.

In sistemul de common law pozitia jurisprudentei fata de aceste clauze este diferita. In Marea Britanie, principiul de baza consta in faptul ca instantele urmeaza sa aprecieze in fiecare caz in parte daca suma fixata pentru astfel de clauze intr-o astfel de clauza se limiteaza la pierderea real suferita de creditor. In SUA, judecatorul poate aprecia in functie de imprejurarile speciale ale fiecarui caz in parte, daca clauzele penale reprezinta o evaluare echitabila a prejudiciului pe care-1 sufera creditorul in caz de neexecutare de catre utilizatori.

Contractul de leasing poate sa mai cuprinda o clauza in care sa se precizeze ca defectele de intretinere de care creditorul se exonereaza pe seama utilizatorului, nu vor putea nici intr-un caz sa antreneze suspendarea platii chiriilor sau diminuarea acestora.

Clauzele ce figureaza in contractul de leasing prevad in general ca in caz de pierdere partiala , utilizatorul este tinut sa repare pe cheltuiala sa obiectul inchiriat, iara ca aceste reparatii, oricare ar fi tipul lor, sa poata antrena suspendarea platii chiriei sau diminuarea acestea; iar in ipopteza pierderii totale, este obligat sa achite in intregime ratele de chirie ramanand datorate cu titlu de despagubire creditorul impune de asemenea utilizatorului obligatia asigurarii impotriva tuturor riscurilor la care echipamentul ar putea fi expus. Asigurarea include astfel forta majora, cazul fortuit, interventia tertului sau defectele echipamentului, dar nu si evenimentele cum ar fi razboiul. Pe langa aceasta, utilizatorul se poate asigura de pierderea folosintei.

Contractul de leasing mai prevede o serie de clauze accesorii din care decurg o serie de obligatii ce revin utilizatorului: de exemplu, obligatia de a aplica pe bunul inchiriat o placa cuprinzand numele proprietarului, cautiunea personala a producatorului materialului, etc.

Din practica comerciala internationala am putut sa tragem concluzia ca in contractele leasing partile prevad clauze de reziliere de plin drept, fie in interesul creditorului, fie al utilizatorului pentru a se evita desfacerea pe cale judiciara a contractului. Principala consecinta a rezilierii unilaterale a contractului consta in incetarea raporturilor juridice care leaga creditorul de utilizator, acesta fiind obligat sa restituie bunul inchiriat. In cazul in care refuza, creditorul poate obtine restituireea pe cale judiciara, instanta judecatoreasca sesizata neavand a se pronunta asupra rezilierii de plin drept, ci numai de a se constata indeplinirea ei si in consecinta de a obliga restituirea catre proprietar a materialului inchiriat.

Prin includerea clauzelor de forta majora in contractele de comert international partile isi propun sa preantampine dificultatile ce decurg din conceptiile legislative diferite in materie consacrate in sistemele lor juridice rationale. Astfel, conceptul de forta majora, aceasta notiune este diferit inteleasa de la un sistem legislativ la altul, de la o tara la alta, Astfel, in dreptul francez, conform prevederilor art. 1148 C. Civ., nu se datoreaza daune interese, daca debitorui a fost impiedicat de o imprejurare de forta majora sau ca urmare a interventiei unui caz fortuit, sa dea sau sa faca ceea ce s-a obligat ori sa se abtina de la ecea ce ii era interzis. In cadrul sistemelor de common law, conform doctrinei frustration din dreptul englez, contractul va fi desfiintat, daca evenimentul perturbator, survenit dupa momentul incheierii actului, a modificat radical obligatia contractuala. In acest caz, debitorui are temeiuri sa afirme: non haec in foldera veni. Frustration este un concept ce acopera atat imprejurarile de hardship, cat si forta majora.

Camera de Comert Internationala de la Paris a definit forta majora astfel: ,,O parte nu este considerate responsabila pentru neexecutarea oricarei obligatii ale sale, in masura in care dovedeste ca aceasta neexecutare s-a datorat unei piedici independente de vointa sa, pe care , la momentul incheierii contractului, nu a putut, in mod rezonabil, s-o prevada si nici sa-i prevada efectele asupra aptitudinii sale de a executa contractul, piedica pe care nu ar fi putut, in mod rezonabil, s-o depaseasca sau, eel putin, sa-i depaseasca efectele".

Practica arbitrala romana de comert exterior, in litigii in care s-a invocat forta majora a adus unele precizari de o deosebita importanla privind notele definitorii ale fortei majore, evenimentele constitutive ale fortei majore, precum si referitor la imrejurarile incompatibile cu exonerarea de raspundere intemeiata pe forta majora ori la evenimentele care nu constituie forta majora. S-a aratat ca prin , caz de forta majora exonerator de raspundere contractuala, se inteleg evenimehte extraordinare, neprevazute si inevitabile pentru una din parti numai daca au intervenit dupa incheierea contractului.S-a considerat in acest sens ca distrugerile provocate unitatii economice furnizoare de seismul catastrofal dim 4 martie 1977, avand ca rezultat intreruperea activitatii acesteia, constituie un eveniment de forta majora. S-a decis de asemenea si cu privire la acele irnprejurari care sunt considerate incompatibile cu exonerarea de raspundere intemeiata pe forta majora. S-a aratat astfel ca imprejurarile de neinvins, care au avut loc inainte de incheierea contractului executat cu intarziere de debitor, nu pot sa-1 apere de raspundere pentru depasirea termenului contractului de livrare. Asa, de exemplu, seismul catastrofal din 4 martie 1977 nu a fost considerat a fi exonerator de raspundere in situatia in care contractul a fost incheiat dupa aceasta data, chiar daca semnarea lui a avut loc in tara partenerului strain, pentru ca delegatii vanzatorului nu trebuiau sa ignore la acea data existenta evenimentului de forta majora. In acelasi sens, consideram ca un contract de leasing care cuprinde si furnizarea si livrarea marfurilor, incheiate in cursul unor calamitati ca inundatiile (1998, noiembrie, Sighet), nu justifica exonerarea vanzatorului de raspundere decurgand din acele evenimente de forta majora, pentru ca debitorui (furnizorul) avea posibilitatea sa cunoasca in ce masura putea sa-si execute obligatia asumata. In ceea ce priveste contractul de leasing, forta majora (adica aparitia ei in, cadrul relatiilor dintre partile contractului) produce anumite efecte. Astfel un prim efect ar fi acela suspensiv, efectul extinctiv ramanand in planul doi. Adica relatiile contractuale se mentin, desi se iveste un eveniment de forta majora. Un al doilea efect ar fi crearea de noi obligatii in sarcina partilor sau a uneia dintre ele (ex.: ambele parii trebuie sa faca tot ceea ce este necesar pentru a inlatura obstacolul fortei majore). Un ultim efect, dar nu si eel mai nesemnificativ, este acela ca, dupa un anumit termen (de exemplu 60 de zile) de la data producerii evenimentului, se poate trece la rezilierea contractului.

4.4. CESIUNEA LEASINGULUI SI PUBLICITATEA OPERATIUNILOR DE LEASING

Leasing-ul se prezinta din eeea ce am aratat pana aici, ca o operatiune cu un caracter ,,intuitu personae", ceea ce inseamna ca fmtatorul operatiunii de leasing acorda utilizatorului creditul avand in vedere calitatile personale ale acestuia si posibilitatea de rambursare a creditului. Avand in vedere cele aratate mai sus, mentionam ca utilizatorul trebuie sa-si pastreze aceasta calitate pe toata durata de derulare a operatiunii de leasing. Exista totusi situatii in care imperativele indicate mai sus nu pot fi realizate, din mai multe motive si cand partile prefera sa cedeze contractul.

Astfel, in doctrina franceza au fost stabilite mai multe tipuri de cauze de concesiune, in functie de natura lor:

a) Cauze de ordin tehnic, cum ar fi situatia in care bunul care formeaza obiectul leasing-ului nu mai este necesar datorita regruparii unitatilor de productie;

b) Cauze de ordin speculativ, cum ar fi cazul unui imobil comercial bine plasat si care astfel poate asigura un pret foarte ridicat al cesiunii creditului;

c) Cauze financiare, cand exploatarea bunului genereaza utilizatorului pagube si pericolul starii de faliment.

Se poate observa ca toate cauzele privese circumstante ale activitatii utilizatorului, interesand mai putin situalia finantatorului care isi poate rezerva dreptul de cesiune, fara ca utilizatorul sa se poata opune, pentru ca leasing-ul nu are caracter ,,intuitu personae" decat in ceea ce-1 priveste pe utilizator.

Cesiunea leasing-ului se prezinta ca o solutie convenabila partilor si in special utilizatorului care poate obline un pret compensator, dar si cesionarului, care va avea un bun deja existent, depasind fazele preliminare de realizare a leasing-ului.

Elementul esential il constituie pretul cesiunii care, de principiu, exprima stadiul derularii leasing-ului. Transferul bunului la cesionar poate avea loc inclusiv cu o parte din activul cedentului.

Cesiunea se realizeaza printr-un contract care trebuie sa cuprinda clauze privind identificarea partilor , motivatia cesiunii si acordul finantatorului , pretul cesiunii si obligatiile care revin cesionarului.

Trebuie subliniat ca obligatiile cedentului fata de finantator trebuie preluate de cesionar in integralitate, fara a le putea modiflca decat cu acordul in prealabil al finantatorului, in caz contrar cesiunea fund lovita de nulitate. Esoinarul va lua bunurile ce formeaza obiectul leasing-ului in starea in care se aflau la data intrarii in vigoare a conventiei si va trebui sa trateze direct cu cedentul. De asemenea, el va plati finantatorului redeventele si va indeplini celelalte obligatii asumate de cedent, fara sa poata a pune in discutie continutul acestor obligatii. Cesionaral va plati toate cheltuielile, drepturile si onorariile cesiunii, inclusiv costul prilejuit de perfectarea actului. El va plati amortismentele deja platite de cedent, in schimbul transferului dreptului la opliune de a achiziliona bunurile la sfarsitul contractului. Cu toate acestea, cesionarul nu va putea fi obligat si la plata fractiunilor din redevente care reprezinta chiria platita de utilizator pentru folosinta bunurilor si nici la plata catre cedent a marjelor de profit deja primite de finantator.

In dreptul francez, problema criteriilor de evaluare a pretului cesiunii contractului de leasing a fost analizata in mod deosebit pentru imobile. S-au evidentiat doua posibilitati:

cazul contractului cedat dupa o scurta perioada si in care dreptul de optiune de cumparare a bunului imobil nu poate fi exercitat (in legislatia franceza acest drept se exercita, in materie imobiliara, dupa 12 ani); cesionarul va avea in vedere valoarea redevenlelor pana la expirarea contractului pe care le va indexa cu 15%, in functie de o inflatie anuala estimata la 3%;

cazul contractului cedat dupa 12 ani, cand dreptul de optiune se poate exercita, ceea ce presupune elemente patrimoniale suplimentare.

Finantatorul va trebui sa-si manifeste vointa in mod expres cu privire la cesiune, in sensul de a accepta noul utilizator si a se dispensa de cedent, cu o singura rezerva: de a-si putea pastra dreptul de garantie asupra acestuia, ceea ce are semnificatia unei solidaritati pasive intre cedent si cesionar. In fine, este necesara a fi inclusa si o clauza rezolutorie respectiv un pact comisoriu de gradul IV - rezilierea de plin drept - in cazul nerespectarii, de catre cesionar, a obligatiilor asumate.  _

Urmeaza a se insera de asemenea in contractele de cesiune a leasing-ului si o clauza conform careia cedentul garanteaza pe cesionarpentru plata redeventelor, creandu-se astfel o solidaritate care isi are punctul de plecare in cesiunea fondului de comert. S-a aratat totusi, intr-o decizie a Curtii de Casatie, ca garantia solidaritatii din partea cedentului ramane valabila chiar in situalia in care cedentul se afla in faliment. O astfel de decizie este deosebit de importanta pentru finantator

in jurisprudenta franceza s-a considerat ca exista solidaritate, chiar in absenta unei clauze conventionale care isi vede astfel realizate interesele si il determina pe cedent sa aiba un comporatment diligent in alegerea si stabilirea solvabilitatii cesionarului. Regula solidaritalii functioneaza chiar si in cazurile cesiunilor succesive, cedentii raspunzand solidar fata de finantator.

Legislatia noastra nu face nici un fel de referire asupra cesiunii leasing-ului si nici asupra solidaritatii cedentilor fata de finantator. In caest caz, problema urmeaza a fi rezolvata prin conventia partilor, sau in lipsa se va face aplicarea dispozitiilor art. 42 din C. Comercial privitoare la solidaritatea pasiva.

Datorita caracterului "intuitu personae", leasing-ul permite, finantatorului sa aiba puteri depline de apreciere si de dispozitie asupra realizarii operatiunii. Drepturile finantatorului trebuie circumscrise art. 1418 alin. 1 C. Civil, care stabileste dreptul locatarului de a subinchiria si de a ceda contractul sau catre altul, daca o asemenea facultate nu i-a fost interzisa, iar in alin. 2 se precizeaza ca facullalea respecliva poate ti inlerzisa in totalitate sau in partesi ca interzicerea nu se prezuma, ci trebuie sa rezulte dintr-o stipulatie expresa speciala. S-a aratat in doctrina ca interdictia transmiterii locatiunii, stipulata in contract, transforma localiunea intr-un contract intuitu personae si ca o asemenea clauza comporta o interpretare restrictiva (de exemplu, daca este interzisa sublocatiunea totala, este permisa cea partiala). In cadrul leasing-ului, aceasta operatiune are chiar ab initio un caracter intuitu personae, ceea ce este un element de diferentiere fata de localiune si ca atare este necesara conven~ia expresa a partilor relativa la posibilitatea de a transmite drepturile si obliga~iile contractuale.

In mod obligatoriu, cesiunea trebuie sa respecte conditiile convenite in contractul principal, dar cu posibilitatea de a conveni si in mod diferit cu acordul locatorului. In caz contrar, vor fi aplicate sabnc-iunile din materia civila, adica locatorul poate cere prin justitie executarea obligatiilor sau rezilierea contractului principal pentru neexecutare cu daune interese (1429-1430 si 1439 alin. 2 C. Civ.)- Mai trebuie sa aratam ca cesiunea o vanzare a dreptului de folosinta care impune notificarea sa catre locator sau acceptarea prin act autentic in scopul opozabilitatii fata dc terti, printre care se afla si loactorul. (art. 1393 C. Civ.).

Datorita faptului ca Codul Civil nu reglementeaza cesiunea obligatiilor, urmeaza sa consideram, cu unele rezerve, ca obiect al cesiunii sunt doar drepturile locatarului, care ramane in continuare obligat fata de locator daca acesta nu-1 elibereaza in mod expres, si nu contractul de localiune in intregul sau.

Luand in considerare executarea uno ictu a contractului de cesiune, cedentul garanteaza in baza art. 1392 C. Civ. doar existenta dreptului de folosinta la data incheierii conventiei, insa nu si indeplinirea obligatiilor de catre finantator. De aceea, cesionarul poate sa pretinda finantatorului, printr-o actiune directa, executarea contractului sau rezilierea cu daune interese. Dovada cesiunii se va face dupa regulile aplicabile contractului de vanzare-cumpararea a creantei.

Un alt aspect legat de operatiunile de leasing pe care dorim sa-1 explicitam la acest punct, este cel legat de publicitatea operatiunilor de leasing. Operatiunile de leasing sunt supuse publicitatii in scopul ca tertele persoane sa cunoasca, sa poata lua la cunostiinta de reala situatie a bunurilor care fac obiectul leasing-ului. Acest aspect, aceasta idee.o regasim si in art. 20 din Ordonanta nr. 51/1997.

In cadrul ordonantei se arata ca. la judecatoria in raza careia isi are sediul principal societatea de leasing, se va deschide un registru special pentru inscrierea contractului de leasing avand ca obiect bunuri mobile.

In cea de-a treia fraza a art. 20 din ordonanta este reglementata a doua masura de publicitate care se realizeaza prin inscriptionarea bunului de catre utilizator, operatie ce consta in a marca in inscrisul respectiv datele de identificare a societatii de leasing, inclusiv dreptul de proprietate al acesteia asupra bunului leasing-ul trebuie mentionat si evidentiat in mod distinct in actele contabile si in bilantul firmei. Aceste acte vor fi transmise catre Registrul Oficiului Comertului, continuandu-se intr-o alta modalitate de publicitate (pe cale contabila).

Aceasta modalitate de publicitate contabila este preluata din legislatia franceza, unde art. 52 din Legea nr. 83-1020 din 29 octombrie 1983 obliga societatile de leasing sa mentioneze operatiunile de leasing pentru promovarea de echipament, materiale sau imobile in scop profesional, de a mentiona in evidentele contabile, cu urmatoarele date: marimea redeventelor aferente exercutiului contabil respectiv, precum si suma totala a redeventelor rezultate din exercitiile precedente, dotarile pentru amortismentele care puteau fi inregistrate pentru aceste bunuri in contul exercitiului deja incheiat, daca au fost obtinute de catre intreprindere, cat si suma totala a amortismentelor care a fost efectuata in cadrul exercitiului anterior-evaluarea redeventelor care raman de platit, precum si a pretului de achizitie reziduala, stipulat in contract.

Nu putem considera complet tratata publicitatea mobilelor, fara a face comparatie cu dreptul francez, unde registrul special de evidenta a bunurilor mobile este tinut de grefa Tribunalului de Comert teritorial. Ordonanta care reglementeaza leasing-ul la noi a dat aceasta competenta judecatoriei, avānd in vedere ca aceasta tine si registrul privind gajurile. In dreptul francez, in ceea ce priveste competenta teritoriala a instantei, s-a prevazut competenta tribunalului comercial in raza caruia se afla inmatriculat utilizatorul, pe cand la noi este judecatoria in raza careia isi are sediul societatea de leasing.

Art. 19 al Ordonantei nr. 51/1997 reglementeaza publicitatea operatiunilor de leasing in materie imobiliara. El prevede ca orice contract de leasing care are ca obiect bunuri imobile, trebuie inscris in Cartea funciara, partea a III-a, din registrul cadastral de publicitate imobiliara de la biroul judecatoriei in a carei raza teritoriala de activitate este situat bunul respectiv.

Publicitatea operaliunilor de leasing este o conditie ad probationem si de opozabilitate a drepturilor.

Alin. 3 al art. 19 arata ca sanctiunea ce intervine datorita neefectuarii formalitatilor de publicitate prevazute de alin. 1 si 2, este inopozabilitatea contractului incheiat cu utilizatorul fata de creditorii societatii de leasing. Cei care pot invoca lipsa opozabilitatii drepturilor contractuale sunt restransi la creditorii societatii de leasing. Astfel ca drepturile reale ale locatorului asupra bunului utilizat in baza unui contract de leasing sunt opozabile judecatorului sindic, in faza in care utilizatorul se afla in faliment sau reorganizare judiciara, precum si cumparatorului unui bun ce face obiectul contractului de leasing, chiar daca nu s-au efectuat operatiunile de publicitate imobiliara. Cu privire la terenul pe care este inaltata constructia, la transferal dreptului de proprietate se va tine cont de conditia ad validitatem a formei autentice.

La finele derularii contractului, dupa exercitarea dreptului de optiune al utilizatoralui, in conditiile in care el a devenit proprietarul bunului, se vor efectua formele de publicitate imobiliara, referitoare la transferul dreptului de proprietate.