ASPECTE PRIVIND POLITICILE BÃNCII NATIONALE A ROMÂNIEI
Începând cu decembrie 1989 ne-am desprins de sistemul hipercentralizat si ne-am orientat cãtre economia de piatã, ceea ce presupune existenta unui sistem bancar care sã asigure mobilizarea tuturor disponibilitãtilor monetare ale economiei si orientarea lor treptatã spre desfãsurarea activitãtilor economice eficiente.
În general, principala sarcinã a fost si este aplicarea politicii monetare si de credit. Totodatã, legislatia respectivã a stipulat de fiecare datã cã banca participã în calitate de organ specializat la conceperea politicii monetare si de credit pe care urmeazã sã o aplice.
3.1. Politica monetara si de credit a Bancii Nationale a României
Ca organ al statului, Banca Nationala a României stabileste si conduce poli 242y2421c tica centrala si de credit cu scopul de a mentine stabilitatea monedei nationale.
" Politica monetara a Bancii Nationale se realizeaza prin:
operatiuni pe piata monetarã;
operatiuni de creditare a bãncilor;
controlul lichiditãtii bãncilor;
Pentru aceasta Banca Nationala foloseste urmatoarele instrumente:
scontarea si rescontarea efectelor de comert si bonurilor de casã prezentate de bãnci si alte institutii de credit. Banca Nationalã stabileste taxa oficialã a scontului si conditiile de efectuare a operatiilor de scont, precum si lista titlurilor admise;
primirea în gaj sau vânzarea creantelor si titlurilor asupra statului, asupra bãncilor sau asupra altor persoane juridice;
atragerea depozitelor de la bãnci;
acordarea de credite directe bãncilor si altor institutii de credit;
Operatiunile de creditare constau în acordarea de credite cu dobândã. Legea 101 / 1998 în art. 7 nu precizeazã dacã aceste credite se pot acorda exclusiv bãncilor sau si altor persoane, dar mentioneazã aceastã posibilitate în art. 16, alin.3, lit. b. Alineatul 2 al art. 7 precizeazã cã este interzisã creditarea de cãtre Banca Nationalã a bãncilor sub forma autorizãrii descoperirii de cont. Este probebil efectul tristei experiente cu Banca Dacia Felix care a reusit sã obtinã în aceastã modalitate peste 1700 de miliarde lei din banii publici gestionati de Banca Nationalã ( ceea ce reprezintã aproape de 20 de ori capitalul propriu al Bãncii Nationale ).
Controlul lichiditãtii bãncilor de cãtre Banca Nationalã a României se realizeazã prin stabilirea regimului rezervelor minime obligatorii pe care bãncile trebuie sã le mentinã în conturile deschise la Banca Nationalã.
Banca Nationalã stabileste rata de refinantare a bãncilor si actioneazã ca împrumutãtor de ultimã instantã
operatiuni pe piata liberã cu:
a) obligatiuni si alte înscrisuri ale statului român;
b) titluri ale bãncilor si alte societãti din lista stabilitã de Consiliul de Administratie al Bãncii Nationale a României.
autorizarea
si supravegherea tuturor unitãtilor care actioneazã ca bãnci în
3.2. Politica pietei libere
" Operatiunile pe piata publicã constau în vânzãri sau cumpãrãri de titluri de credit public, efectuate de Banca Nationalã pe piata financiarã. Operatiunile respective ( open market operations ) au drept consecintã cresterea sau scãderea, dupã caz, a rezervelor bãncilor, reprezentând cel mai important instrument de stabilizare a conjuncturii de care dispune Banca Nationalã.
În mod practic, Banca Nationalã este autorizatã sã decidã dacã urmeazã sã aibã loc " injectarea " unui plus de rezerve în sistemul bancar, prin achizitionarea de bunuri, de titluri pe termen scurt sau de titluri de stat pe termene mai lungi, ori dacã, dimpotrivã, urmeazã sã se reducã într-o anumitã mãsurã baza creditului bancar prin vânzarea de astfel de titluri.
Astfel, Banca Nationalã considerã cã elementele conjuncturale sunt orientate cãtre inflatie puternicã, atunci pentru diminuarea rezervelor si restrângerea generalã a creditului, va vinde titluri de stat pe care le detinea anterior în protofoliul sãu, reducând astfel masa bãneascã cu o valoare mai mare.
În ipoteza inversã în care Banca Nationalã apreciazã cã volumul rezervelor este prea mic, aceasta achizitioneazã bonuri de tezaur de pe piatã, ceea ce echivaleazã cu crearea de rezerve suplimentare de care bãncile comerciale pot dispune dupã nevoi. O asemenea mãsurã are asadar efectul cresterii masei bãnesti si, în consecintã, ieftinirea creditului si mãrirea accesului la credit al investitorilor. În consecintã, are loc cresterea cheltuielilor totale, ceea ce stimuleazã sporirea productiei de mãrfuri si servicii, cresterea produsului social, s.a.m.d.
Politica pietei libere este istoriceste însotitoarea fireascã a politicii de rescont pentru asigurarea sensului dorit de evolutia lichiditãtii creditului si dobânzii.
Prin aceastã politicã se modificã
dimensiunile masei monetare prin vânzarea - cumpãrarea de hârtii de valoare,
deci este necesarã existenta unei Burse de valori, aceasta functioneazã si în
Când se doreste alimentarea circulatiei monetare, Banca Nationalã pune în circulatie bani efectivi, iar când se doreste reducerea masei monetare, vinde hârtii de valoare, absorbind banii de pe piatã.
Interventia bãncii de emisiune pe piata liberã conduce la o distribuire, diferitã prin efectele sale, între banca de emisiune si celelalte bãnci, redistribuire care are un rol important în influentarea plasamentelor de credit în economie."
3.3. Politica rezervelor minime obligatorii
" Banca centralã poate cere ca bãncile sã aibã rezerve, de regulã nepurtãtoare de dobândã, depozite în conturi speciale la banca centralã. Aceastã cerintã se exprimã de obicei printr-un indicator financiar, regãsit în practica bancarã sub denumirea de rata rezervelor minime obligatorii fatã de totalul pasivelor unei bãnci ( dintre care o mare parte o vor constitui depozitele ).
Rezervele minime obligatorii constituie resurse ale bãncilor comerciale, în lei sau valutã, pãstrate în conturi deschise la banca centralã. Politica rezervelor obligatorii vizeazã sporirea, respectiv missorarea cuantumului obligatiilor bãncilor de a pãstra în conturile lor de la banca centralã o parte determinatã din disponibilitãtile de credit. Rezervele minime obligatorii constituie un instrument al politicii monetare. Banca centralã, în acest mod, poate influenta capacitatea bãncilor de a acorda credite, modificând rata rezervelor minime obligatorii si reglementând astfel cresterea masei monetare. În cazul României, rezervele obligatorii sunt purtãtoare de dobândã ( dar dobânda are un nivel simbolic ).
Banca centralã poate stabili indicatorul de lichiditate - respectiv procentul depozitelor bancare si al altor pasive ce trebuie sã fie pãstrate în numerar sau în alte active care se pot transforma repede si usor în numerar. În acest mod, banca centralã se asigurã cã bãncile vor putea satisface cerintele clientilor atunci când acestia doresc sã-si retragã fondurile si astfel, nu se va pierde încrederea publicului, fenomen care apare atunci când banca nu poate oferi fondurile solicitate.
Bãncile care nu au suficiente active lichide trebuie sã asigure indicatorul de lichiditate, fie împrumutând de la alte bânci, fie apelând la banca centralã, în calitatea sa de împrumutãtor de ultimã instantã."
" Baza de calcul a rezervelor minime obligatorii se constituie din mijloace bãnesti în monedã nationalã si în valutã, reprezentând obligatii ale bãncilor fatã de persoane fizice si juridice, sub formã de surse atrase, împrumutate, datorii si alte obligatii. Sunt exceptate mijloacele bãnesti atrase de la Banca Nationalã si de la alte bãnci care, la rândul lor, sunt obligate sã constituie rezerve minime obligatorii la banca centralã: mijloace bãnesti atrase de la institutiile financiare externe, dacã au o scadentã mai mare de 12 luni de la finele perioadei de aplicare ( intervalul de timp în care trebuie mentinut în conturile deschise la Banca Nationalã nivelul prevãzut al rezervelor minime obligatorii ) si mijloacele bãnesti care intrã în contul general al Trezoreriei statului.
Bãncile sunt obligate sã mentinã în conturile deschise la Banca Nationalã nivelul prevãzut al rezervelor minime obligatorii ca medie zilnicã pe durata perioadei de aplicare.
Potrivit noului regulament, dacã o bancã înregistreazã deficit de resurse, acesta se va adãuga la nivelul calculat al rezervelor minime obligatorii ale perioadei imediat urmãtoare. În cazul în care o bancã se înscrie cu deficit timp de douã luni consecutive, aceasta poate fi supusã unei supravegheri prudentiale prin inspectie la sediul bãncii , din partea Bãncii Nationale
Dacã o bancã înregistreazã deficit de rezerve, Banca Nationalã va aplica, în conformitate cu Legea bancarã, una din urmãtoarele sanctiuni:
avertisment dat bãncii;
amendã egalã cu 1% din capitalul social al bãncii
limitarea operatiunilor bãncii respective;
De altfel, Banca centralã a si fãcut uz de aceastã prevedere, amendând cu 1% din capitalul social trei bãnci comerciale pentru înregistrarea în mod repetat de deficite la îndeplinirea rezervelor minime obligatorii în lei sau în valutã de la Banca Nationalã.
O datã cu aceastã penalizare, Banca Nationalã a mai sanctionat, prin avertisment scris, patru bãnci pentru nerealizarea rezervelor minime obligatorii în lei si în valutã timp de douã luni si jumãtate.
Cea mai importantã prevedere cuprinsã în noul regulament stipuleazã cã pentru bãncile aflate în proces de restructurare, aprobat de Banca Nationalã, Consiliul de Administratie al Bãncii Nationale poate aproba pentru o perioadã determinatã un regim distinct al rezervelor minime obligatorii."
3.4. Politica valutarã
" Politica valutarã se realizeazã prin cursul de schimb si prin regimul valutar. Pentru administrarea regimului valutar, Banca Nationalã a României:
emite reglementãri valutare privind operatiunile cu active externe si aur, în vederea protejãrii monedei nationale;
elaboreazã balanta de plãti privind pozitia investitionalã internationalã a tãrii;
stabileste cursul de schimb pentru propriile operatiuni si calculeazã cursurile medii pentru statisticã;
acordã si retrage autorizatiile pentru efectuarea de tranzactii valutare si supravegheazã aceste tranzactii;
stabileste plafoanele pentru detinerea de active externe si pentru operatiuni de aur si active externe pentru persoanele fizice si juridice;
stabileste conditiile si plafonul îndatorãrii externe a persoanelor fizice si juridice care intrã sub incidenta regimului valutar;
pãstreazã si administreazã rezervele internationale ale statului; "[5]
|
