ASPECTE PRIVIND POLITICILE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI
Începând cu decembrie 1989 ne-am desprins de sistemul hipercentralizat si ne-am orientat către economia de piată, ceea ce 17517l116r presupune existenta unui sistem bancar care să asigure mobilizarea tuturor disponibilitătilor monetare ale economiei si orientarea lor treptată spre desfăsurarea activitătilor economice eficiente.
În general, principala sarcină a fost si este aplicarea politicii monetare si de credit. Totodată, legislatia respectivă a stipulat de fiecare dată că banca participă în calitate de organ specializat la conceperea politicii monetare si de credit pe care urmează să o aplice.
3.1. Politica monetara si de credit a Bancii Nationale a României
Ca organ al statului, Banca Nationala a României stabileste si conduce politica centrala si de credit cu scopul de a mentine stabilitatea monedei nationale.
" Politica monetara a Bancii Nationale se realizeaza prin:
operatiuni pe piata monetară;
operatiuni de creditare a băncilor;
controlul lichiditătii băncilor;
Pentru aceasta Banca Nationala foloseste urmatoarele instrumente:
scontarea si rescontarea efectelor de comert si bonurilor de casă prezentate de bănci si alte institutii de credit. Banca Natională stabileste taxa oficială a scontului si conditiile de efectuare a operatiilor de scont, precum si lista titlurilor admise;
primirea în gaj sau vânzarea creantelor si titlurilor asupra statului, asupra băncilor sau asupra altor persoane juridice;
atragerea depozitelor de la bănci;
acordarea de credite directe băncilor si altor institutii de credit;
Operatiunile de creditare constau în acordarea de credite cu dobândă. Legea 101 / 1998 în art. 7 nu precizează dacă aceste credite se pot acorda exclusiv băncilor sau si altor persoane, dar mentionează această posibilitate în art. 16, alin.3, lit. b. Alineatul 2 al art. 7 precizează că este interzisă creditarea de către Banca Natională a băncilor sub forma autorizării descoperirii de cont. Este probebil efectul tristei experiente cu Banca Dacia Felix care a reusit să obtină în această modalitate peste 1700 de miliarde lei din banii publici gestionati de Banca Natională ( ceea ce reprezintă aproape de 20 de ori capitalul propriu al Băncii Nationale ).
Controlul lichiditătii băncilor de către Banca Natională a României se realizează prin stabilirea regimului rezervelor minime obligatorii pe care băncile trebuie să le mentină în conturile deschise la Banca Natională.
Banca Natională stabileste rata de refinantare a băncilor si actionează ca împrumutător de ultimă instantă
operatiuni pe piata liberă cu:
a) obligatiuni si alte înscrisuri ale statului român;
b) titluri ale băncilor si alte societăti din lista stabilită de Consiliul de Administratie al Băncii Nationale a României.
autorizarea
si supravegherea tuturor unitătilor care actionează ca bănci în
3.2. Politica pietei libere
" Operatiunile pe piata publică constau în vânzări sau cumpărări de titluri de credit public, efectuate de Banca Natională pe piata financiară. Operatiunile respective ( open market operations ) au drept consecintă cresterea sau scăderea, după caz, a rezervelor băncilor, reprezentând cel mai important instrument de stabilizare a conjuncturii de care dispune Banca Natională.
În mod practic, Banca Natională este autorizată să decidă dacă urmează să aibă loc " injectarea " unui plus de rezerve în sistemul bancar, prin achizitionarea de bunuri, de titluri pe termen scurt sau de titluri de stat pe termene mai lungi, ori dacă, dimpotrivă, urmează să se reducă într-o anumită măsură baza creditului bancar prin vânzarea de astfel de titluri.
Astfel, Banca Natională consideră că elementele conjuncturale sunt orientate către inflatie puternică, atunci pentru diminuarea rezervelor si restrângerea generală a creditului, va vinde titluri de stat pe care le detinea anterior în protofoliul său, reducând astfel masa bănească cu o valoare mai mare.
În ipoteza inversă în care Banca Natională apreciază că volumul rezervelor este prea mic, aceasta achizitionează bonuri de tezaur de pe piată, ceea ce echivalează cu crearea de rezerve suplimentare de care băncile comerciale pot dispune după nevoi. O asemenea măsură are asadar efectul cresterii masei bănesti si, în consecintă, ieftinirea creditului si mărirea accesului la credit al investitorilor. În consecintă, are loc cresterea cheltuielilor totale, ceea ce stimulează sporirea productiei de mărfuri si servicii, cresterea produsului social, s.a.m.d.
Politica pietei libere este istoriceste însotitoarea firească a politicii de rescont pentru asigurarea sensului dorit de evolutia lichiditătii creditului si dobânzii.
Prin această politică se modifică
dimensiunile masei monetare prin vânzarea - cumpărarea de hârtii de valoare,
deci este necesară existenta unei Burse de valori, aceasta functionează si în
Când se doreste alimentarea circulatiei monetare, Banca Natională pune în circulatie bani efectivi, iar când se doreste reducerea masei monetare, vinde hârtii de valoare, absorbind banii de pe piată.
Interventia băncii de emisiune pe piata liberă conduce la o distribuire, diferită prin efectele sale, între banca de emisiune si celelalte bănci, redistribuire care are un rol important în influentarea plasamentelor de credit în economie."
3.3. Politica rezervelor minime obligatorii
" Banca centrală poate cere ca băncile să aibă rezerve, de regulă nepurtătoare de dobândă, depozite în conturi speciale la banca centrală. Această cerintă se exprimă de obicei printr-un indicator financiar, regăsit în practica bancară sub denumirea de rata rezervelor minime obligatorii fată de totalul pasivelor unei bănci ( dintre care o mare parte o vor constitui depozitele ).
Rezervele minime obligatorii constituie resurse ale băncilor comerciale, în lei sau valută, păstrate în conturi deschise la banca centrală. Politica rezervelor obligatorii vizează sporirea, respectiv missorarea cuantumului obligatiilor băncilor de a păstra în conturile lor de la banca centrală o parte determinată din disponibilitătile de credit. Rezervele minime obligatorii constituie un instrument al politicii monetare. Banca centrală, în acest mod, poate influenta capacitatea băncilor de a acorda credite, modificând rata rezervelor minime obligatorii si reglementând astfel cresterea masei monetare. În cazul României, rezervele obligatorii sunt purtătoare de dobândă ( dar dobânda are un nivel simbolic ).
Banca centrală poate stabili indicatorul de lichiditate - respectiv procentul depozitelor bancare si al altor pasive ce trebuie să fie păstrate în numerar sau în alte active care se pot transforma repede si usor în numerar. În acest mod, banca centrală se asigură că băncile vor putea satisface cerintele clientilor atunci când acestia doresc să-si retragă fondurile si astfel, nu se va pierde încrederea publicului, fenomen care apare atunci când banca nu poate oferi fondurile solicitate.
Băncile care nu au suficiente active lichide trebuie să asigure indicatorul de lichiditate, fie împrumutând de la alte bânci, fie apelând la banca centrală, în calitatea sa de împrumutător de ultimă instantă."
" Baza de calcul a rezervelor minime obligatorii se constituie din mijloace bănesti în monedă natională si în valută, reprezentând obligatii ale băncilor fată de persoane fizice si juridice, sub formă de surse atrase, împrumutate, datorii si alte obligatii. Sunt exceptate mijloacele bănesti atrase de la Banca Natională si de la alte bănci care, la rândul lor, sunt obligate să constituie rezerve minime obligatorii la banca centrală: mijloace bănesti atrase de la institutiile financiare externe, dacă au o scadentă mai mare de 12 luni de la finele perioadei de aplicare ( intervalul de timp în care trebuie mentinut în conturile deschise la Banca Natională nivelul prevăzut al rezervelor minime obligatorii ) si mijloacele bănesti care intră în contul general al Trezoreriei statului.
Băncile sunt obligate să mentină în conturile deschise la Banca Natională nivelul prevăzut al rezervelor minime obligatorii ca medie zilnică pe durata perioadei de aplicare.
Potrivit noului regulament, dacă o bancă înregistrează deficit de resurse, acesta se va adăuga la nivelul calculat al rezervelor minime obligatorii ale perioadei imediat următoare. În cazul în care o bancă se înscrie cu deficit timp de două luni consecutive, aceasta poate fi supusă unei supravegheri prudentiale prin inspectie la sediul băncii , din partea Băncii Nationale
Dacă o bancă înregistrează deficit de rezerve, Banca Natională va aplica, în conformitate cu Legea bancară, una din următoarele sanctiuni:
avertisment dat băncii;
amendă egală cu 1% din capitalul social al băncii
limitarea operatiunilor băncii respective;
De altfel, Banca centrală a si făcut uz de această prevedere, amendând cu 1% din capitalul social trei bănci comerciale pentru înregistrarea în mod repetat de deficite la îndeplinirea rezervelor minime obligatorii în lei sau în valută de la Banca Natională.
O dată cu această penalizare, Banca Natională a mai sanctionat, prin avertisment scris, patru bănci pentru nerealizarea rezervelor minime obligatorii în lei si în valută timp de două luni si jumătate.
Cea mai importantă prevedere cuprinsă în noul regulament stipulează că pentru băncile aflate în proces de restructurare, aprobat de Banca Natională, Consiliul de Administratie al Băncii Nationale poate aproba pentru o perioadă determinată un regim distinct al rezervelor minime obligatorii."
3.4. Politica valutară
" Politica valutară se realizează prin cursul de schimb si prin regimul valutar. Pentru administrarea regimului valutar, Banca Natională a României:
emite reglementări valutare privind operatiunile cu active externe si aur, în vederea protejării monedei nationale;
elaborează balanta de plăti privind pozitia investitională internatională a tării;
stabileste cursul de schimb pentru propriile operatiuni si calculează cursurile medii pentru statistică;
acordă si retrage autorizatiile pentru efectuarea de tranzactii valutare si supraveghează aceste tranzactii;
stabileste plafoanele pentru detinerea de active externe si pentru operatiuni de aur si active externe pentru persoanele fizice si juridice;
stabileste conditiile si plafonul îndatorării externe a persoanelor fizice si juridice care intră sub incidenta regimului valutar;
păstrează si administrează rezervele internationale ale statului; "[5]
|
