Codul cursului

Denumirea cursului AUDITUL IN SISTEMUL BANCAR

Tip curs

Durata cursului: 8 ore

Numar de credite

Perioada de accesare a cursului: Prelegeri/Seminar

Manualul recomandat: AUDIT IN SISTEMUL BANCAR, Editura

Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2006

Obiectiv principal al cursului:

Bibliografie minima obligatorie:

Ilie Mihai, Audit in sistemul bancar, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2006

Ilie Mihai, Tehnica si managementul operatiunilor bancare, Editura Expert, Bucuresti, 2003

Mircea Boulescu, Audit si control financiar, Editura Fundatiei România de Mâine, Bucuresti, 2005

Bibliografie facultativa:

Arens Loebbeke, Audit, o abordare integrata, Editura ARC, Chisinau, 2003

Camera Auditorilor din România, Audit Financiar 2000, Standarde, Codul privind conduita etica si profesionala, Editura Economica, Bucuresti, 2000

Continutul cursului

Cursul nr. 1

Auditul financiar si auditul intern

1.1. Definitii:

Auditul financiar reprezinta activitatea de examinare, în vederea exprimarii, de catre auditorii financiari, a unei opinii asupra situatiilor financiare, în conformitate cu standardele de audit.

Auditorul financiar este persoana fizica/juridica ce dobândeste calitatea de auditor.

Auditul intern reprezinta activitatea de examinare obiectiva a activitatilor entitatii economice în scopul furnizarii unei evaluari independente a managementului riscului, controlului si proceselor de conducere a acestuia.

1.3. Obiectivele auditului intern

a) verificarea conformitatii activitatilor din entitatea economica auditata cu politicile, programele si managementul acesteia;

b) evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si nefinanciare dispuse si efectuate de catre conducerea unitatii;

c) evaluarea gradului de adecvare a datelor/informatiilor financiare si nefinanciare destinate conducerii;

d) protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere si identificarea metodelor de prevenire a fraudelor si pierderilor de orice fel.

1.4. Responsabilitati

Responsabilii pentru organizarea activitatii de audit intern, coordonarea lucrarilor/angajamentelor si semnarea rapoartelor de audit intern trebuie sa aiba calitatea de auditor financiar.

Camera Auditorilor Financiari din România elaboreaza norme de audit intern aliniate la standardele internationale în domeniu.

1.5. Entitati economice ale caror situatii financiare vor fi auditate includ:

entitatile economice care aplica reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a 78/660 CEE si cu Standardele Internationale de Contabilitate si cele care nu au aceasta obligatie, dar opteaza pentru auditarea situatiilor financiare;

societatile cotate pe pietele secundare de valori mobiliare, sunt auditate numai de auditori financiari.

entitatile economice ale caror situatii financiare anuale sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar

1.6. Sanctiuni

Auditorii financiari, persoane juridice, raspund daca unul dintre asociati, administratori sau angajati, care nu are calitatea de auditor, intervine în exercitarea independenta a profesiei de auditor financiar, prejudiciind independenta persoanelor fizice care actineaza în numele persoanei juridice.

Cursul nr. 2

Profesia de auditor financiar

2.1. Camera Auditorilor Financiari din România organizeaza, coordoneaza si autorizeaza desfasurarea activitatii de audit financiar în România.

Printre atributii sale, Camera:

a)     atribuie calitatea de auditor financiar si emite autorizatii pentru exercitarea acestei profesii;

b)    organizeaza si urmareste programul de pregatire continua a auditorilor financiari;

c)     controleaza calitatea activitatii de audit financiar;

d)    retrage temporar sau definitiv dreptul de exercitare a profesiei de auditor financiar în conditiile prevederilor Regulamentului de organizare si functionare a Camerei;

e)     asigura reprezentarea internationala a profesiei de auditor financiar.

Nu pot fi auditori financiari activi urmatoarele categorii de persoane:

a)     rudele sau afinii pâna la gradul al patrulea inclusiv sotii administratorilor;

b)    persoanele care primesc, sub orice forma, pentru alte functii decât aceea de auditor financiar activ un salariu sau o remuneratie de la administratori ori de la entitatea economica auditata;

c)     persoanele carora le este interzisa functia de administrator, potrivit legii;

d)    persoanele care pe durata exercitarii profesiei de auditor financiar activ au atributii de control financiar în cadrul MFP sau al altor institutii publice, cu exceptia situatiilor prevazute expres de lege.

2.2. Reguli de atribuire a calitatii de auditor financiar

Persoanele fizice

a) sa îndeplineasca cumulativ conditiile:

sunt licentiate ale unei facultati cu profil economic si au o vechime în activitatea financiar-contabila de minimum 4 ani sau au calitatea de expert contabil, respectiv de contabil autorizat cu studii superioare economice;

au promovat testul de verificare a cunostintelor în domeniul financiar - contabil;

au satisfacut pe parcursul stagiului cerintele Codului privind conduita etica si profesionala în domeniul auditului financiar;

b) au efectuat un stagiu practic de 3 ani în activitatea de audit financiar;

c) au promovat examenul de aptitudini profesionale.

Persoanele juridice:

a) persoanele fizice care efectueaza auditul financiar al situatiilor financiare în numele societatilor de audit trebuie sa satisfaca conditiile prevazute pentru pers.fiz.;

b) majoritatea drepturilor de vot trebuie detinuta, direct sau indirect, de persoane fizice ori societati de audit care satisfac conditiile prevazute pentru pers.fiz.;

c) majoritatea membrilor Consiliului de administratie al unei societati de audit trebuie sa fie persoane fizice sau societati de audit care satisfac conditiile pentru pers.fiz..

Calitatea de auditor financiar se atribuie pe baza de examen de aptitudini profesionale (organizat de Camera).

2.3. Exercitarea independenta a profesiei de auditor financiar

Auditorul financiar poate exercita independent profesia daca îndeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

a)     este membru al Camerei, ca persoana activa;

b)    îndeplineste conditiile stabilite prin Regulamentul de organizare si functionare a Camerei.

2.4.  Independenta si integritate profesionala

Persoanele carora li s-a atribuit calitatea de membru persoana activa a Camerei nu pot angaja sau desfasura activitati care prejudiciaza ori care pot prejudicia integritatea, obiectivitatea, independenta sau reputatia profesionala.

Cursul nr. 3

Principii fundamentale ale auditului intern

în domeniul bancar

Auditul intern în sistemul bancar are la baza 5 principii fundamentale, si anume:

3.1. Permanenta auditului intern

Auditul intern reprezinta o activitate cu caracter permanent.

Conducatorii institutiilor de credit sunt responsabili pentru asigurarea unei activitati de audit intern adecvate, corespunzatoare dimensiunii si naturii operatiunilor lor.

3.2. Independenta auditului intern

Institutiile de credit trebuie sa asigure independenta activitatii de audit intern de activitatile auditate si de activitatile zilnice pe care le implica controlul intern.

Activitatea de audit intern este subordonata Consiliului de administratie.

Coordonatorul activitatii de audit intern trebuie sa aiba competenta de a comunica, direct si din proprie initiativa, cele constatate în cadrul activitatii desfasurate, Consiliului de administratie, Comitetului de audit, precum si auditorilor financiari ai institutiilor de credit.

3.3. Obiectivitatea si impartialitatea auditului intern

Auditorii interni trebuie sa fie obiectivi si impartiali, astfel încât sa fie evitat orice conflict de interese.

Orice situatie prin care se prejudiciaza obiectivitatea si impartialitatea auditului intern, trebuie adusa imediat la cunostinta conducerii institutiei de credit.

Persoanele care sunt soti, rude sau afini pâna la gradul al patrulea inclusiv cu conducatorii unei institutii de credit nu pot fi auditori interni ai institutiei de credit.

Auditorii interni nu vor putea audita activitati sau functii desfasurate si, respectiv, detinute decât dupa trecerea unei perioade de cel putin un an si nu vor putea fi angrenati în operatiuni ale institutiilor de credit ori în proiectarea sau implementarea oricaror proceduri de control.

La cererea conducatorilor institutiei de credit, auditorul intern poate sa exprime opinii legate de modul în care principiile de control intern sunt respectate în unele situatii specifice.

Fara a prejudicia obiectivitatea si impartialitatea auditului intern, auditorii interni vor putea acorda consultanta asupra unor operatiuni pentru care au avut anterior responsabilitati.

3.4. Integritatea si competenta profesionala

Auditorii interni trebuie sa fie corecti, onesti si incoruptibili, sa respecte prevederile legale si ale Codului privind conduita etica în activitatea de audit intern.

Institutiile de credit trebuie sa se asigure ca auditorii interni sunt competenti din punct de vedere profesional; la evaluarea competentei profesionale a acestora trebuie avute în vedere complexitatea activitatilor institutiei de credit ce fac obiectul auditului intern, iar acestia raspund din punct de vedere profesional obiectivelor prevazute de statutul auditului intern.

3.5. Confidentialitatea

Auditorii interni trebuie sa fie prudenti în utilizarea informatiilor colectate si sa asigure protejarea acestor informatii, totodata, nu vor utiliza informatiile colectate pentru obtinerea unor avantaje personale.

Cursul nr. 4

Obiective specifice auditului intern în domeniul bancar

Conform standardelor internationale de audit intern, obiectivul unui angajament de audit al situatiilor financiare este de a da posibilitatea auditorului sa exprime o opinie cu privire la situatiile financiare, daca acestea sunt întocmite potrivit cadrului aplicabil de raportare financiara.

Expresiile folosite pentru exprimarea opiniei auditorului sunt "ofera o imagine fidela" sau "prezinta în mod fidel, sub toate aspectele semnificative".

Utilizatorul nu trebuie sa considere opinia de audit drept o garantie a viabilitatii viitoare a entitatii sau a eficientei ori productivitatii cu care managementul a condus activitatile entitatii.

Principala reglementare legala referitoare la auditul intern în domeniul bancar este Norma BNR nr. 17/2003 privind organizarea si controlul intern al activitatii institutiilor de credit si administrarea riscurilor semnificative, precum si organizarea si desfasurarea activitatii de audit intern a institutiilor de credit.

Potrivit prevederilor acestei reglementari legale, institutiile de credit trebuie sa organizeze auditul intern ca o componenta a activitatii de monitorizare a sistemului de control intern si a evaluarii gradului de adecvare a nivelului fondurilor proprii în functie de riscurile la care institutiile de credit sunt expuse, în vederea asigurarii unei evaluari independente a adecvarii politicilor si procedurilor stabilite si a modului în care acestea sunt respectate.

Obiectivul auditului intern îl reprezinta, dupa caz, îmbunatatirea activitatii institutiilor de credit.

Auditul intern trebuie sa acopere toate activitatile institutiilor de credit, inclusiv activitatile sediilor secundare din tara si din strainatate.

Auditul intern al institutiilor de credit va include, în principal, urmatoarele activitati:

a)     evaluarea eficientei si a gradului de adecvare a sistemului de control intern;

b)    evaluarea modului de aplicare si a eficacitatii procedurilor de administrare a riscurilor si a metodologiilor de evaluare a riscurilor semnificative;

c)     analizarea relevantei si integritatii datelor furnizate de sistemele informationale financiare si de gestiune;

d)    evaluarea acuratetei si credibilitatii înregistrarilor contabile si situatiilor financiare;

e)     evaluarea modului în care se asigura protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere si identificarea metodelor de prevenire a fraudelor si pierderilor de orice fel;

f)      evaluarea gradului de adecvare a nivelului fondurilor proprii ale institutiilor de credit în functie de riscurile la care acestea sunt expuse;

g)     testarea atât a operatiunilor, cât si a functionarii procedurilor specifice de control;

h)     evaluarea eficientei operatiunilor institutiilor de credit;

i)       evaluarea modului în care sunt respectate dispozitiile cadrului legal, cerintele codurilor de conduita, precum si evaluarea modului în care sunt implementate politicile si procedurile institutiei de credit;

j)       testarea integritatii, credibilitatii si, dupa caz, a oportunitatii raportarilor, inclusiv a celor destinate utilizatorilor externi.

Auditul intern va urmari si eficacitatea procesului de administrare a riscurilor si a sistemului de control intern. 

Cursul nr. 5

Statutul auditului intern. Comitetul de audit

5.1. Statutul auditului intern

Institutiile de credit trebuie sa elaboreze statutul auditului intern, care va stabili cel putin urmatoarele:

a)     obiectivele si sfera de cuprindere ale auditului intern;

b)    pozitia auditului intern în cadrul institutiei de credit, competentele si responsabilitatile acestuia;

c)     responsabilitatile coordonatorului activitatii de audit intern;

d)    termenii si conditiile în care auditorii interni pot furniza servicii de consultanta sau pot îndeplini alte sarcini speciale.

Statutul auditului intern trebuie:

sa fie revizuit periodic si comunicat întregului personal al institutiei de credit;

aprobat de Consiliul de administratie si de conducatorii institutiilor de credit, cu avizul Comitetului de audit.

Statutul auditului intern trebuie sa prevada dreptul de initiativa al auditorului intern si autoritatea acestuia de a comunica, cu orice membru al personalului institutiei de credit, de a examina orice activitate, compartiment sau sediu secundar al institutiei de credit, precum si accesul acestuia la orice înregistrari si informatii interne, inclusiv la cele destinate conducerii etc.

5.2. Comitetul de audit

Institutiile de credit trebuie sa dispuna de un comitet de audit, care este permanent, independent de conducatorii institutiilor de credit, subordonat direct Consiliului de administratie, având functie consultativa.

Functionarea si atributiile Comitetului de audit sunt reglementate atât prin norme emise de Banca Nationala a României, cât si prin statutul fiecarei institutii de credit.

Institutiile de credit trebuie sa dispuna de un regulament al Comitetului de audit.

Comitetul de audit este format din membri ai Consiliului de administratie al institutiei de credit, care nu au si nu au avut calitatea de conducator, si au o experienta corespunzatoare atributiilor ce le revin.

Institutiile de credit trebuie sa asigure accesul Comitetului de audit la orice date sau înregistrari necesare îndeplinirii atributiilor ce îi revin.

Comitetul de audit va avea cel putin urmatoarele atributii:

a) încurajarea comunicarii dintre membrii Consiliului de administratie, conducatorii institutiei de credit etc.;

b) avizarea statutului auditului intern, planului de audit si necesarului de resurse aferente acestei activitati;

c) asigurarea relatiei cu auditorul financiar al institutiei de credit;

d) analiza constatarilor si recomandarilor auditului intern si a planurilor conducerii institutiei de credit.

În cadrul sedintelor Comitetului de audit se va pune accentul cel putin pe urmatoarele aspecte:

a) functionarea sistemului de control intern si a activitatii de audit intern;

b) activitatile afectate de riscuri ce urmeaza a fi analizate în anul respectiv în cadrul angajamentelor de audit;

c) corectitudinea si credibilitatea informatiilor financiare furnizate conducerii si utilizatorilor externi;

d) conformarea institutiei de credit cu prevederile cadrului legal.

Comitetul de audit poate formula recomandari adresate Consiliului de administratie privind strategia si politica bancii în domeniul controlului intern, auditului intern si auditului financiar, precum si pentru numirea auditorului financiar al institutiei de credit.

Cursul nr. 6

Externalizarea activitatii de audit intern

Potrivit cadrului legal aplicabil, Consiliul de administratie al institutiilor de credit, cu avizul Comitetului de audit, poate lua decizia externalizarii totale/ partiale a activitatii de audit intern, dar numai unui auditor financiar specializat.

Principiile fundamentale ale auditului intern ramân aplicabile si în cazul externalizarii acestei activitati. Acestea se refera la:

a) Permanenta auditului intern

Auditul intern reprezinta o activitate cu caracter permanent.

Conducatorii institutiilor de credit sunt responsabili pentru asigurarea unei activitati de audit intern adecvate.

b) Independenta auditului intern

Institutiile de credit trebuie sa asigure independenta activitatii de audit intern de activitatile auditate.

Activitatea de audit intern este subordonata functional Consiliului de administratie.

Coordonatorul activitatii de audit intern trebuie sa aiba competenta de a comunica, cele constatate în cadrul activitatii desfasurate Consiliului de administratie, Comitetului de audit, precum si auditorilor financiari ai institutiilor de credit, dupa caz.

c) Obiectivitatea si impartialitatea auditului intern

Auditorii interni trebuie sa fie obiectivi si impartiali, astfel încât sa fie evitat orice conflict de interese.

Orice situatie de conflict de interese va fi adusa la cunostinta partilor interesate.

Orice situatie de limitare a sferei de cuprindere a auditului intern va fi adusa la cunostinta Consiliului de administratie si Comitetului de audit.

Orice situatie prin care se prejudiciaza obiectivitatea si impartialitatea auditului intern, trebuie adusa imediat la cunostinta conducerii institutiei de credit.

Persoanele care sunt soti, rude sau afini pâna la gradul al patrulea inclusiv cu conducatorii unei institutii de credit nu pot fi auditori interni ai institutiei de credit.

Auditorii interni pot formula recomandari cu privire la procedurile de control.

La cererea conducatorilor institutiei de credit, auditorul intern poate sa exprime opinii legate de modul în care principiile de control intern sunt respectate.

Auditorii interni vor putea acorda consultanta asupra unor operatiuni pentru care au avut responsabilitati.

d) Integritatea si competenta profesionala

Auditorii interni trebuie sa fie corecti, onesti si incoruptibili, sa respecte prevederile legale si ale Codului privind conduita etica în activitatea de audit intern, si trebuie sa fie competenti din punct de vedere profesional.

La evaluarea competentei profesionale a auditorilor interni trebuie avuta în vedere complexitatea activitatilor institutiei de credit, respectiv capacitatea acestora de a solicita si obtine informatii, de a le sintetiza, evalua si raporta.

Institutiile de credit trebuie sa se asigure ca, pe ansamblu, auditorii interni raspund din punct de vedere profesional obiectivelor prevazute de statutul auditului intern.

e) Confidentialitatea

Auditorii interni trebuie sa fie prudenti în utilizarea infor-matiilor colectate în exercitarea activitatii si sa asigure protejarea acestor informatii.

Auditorii interni nu vor utiliza informatiile colectate pentru obtinerea unor avantaje personale sau în orice mod care ar fi contrar prevederilor legale ori în detrimentul obiectivelor institutiei de credit.

Coordonatorul activitatii de audit intern are cel putin urmatoarele atributii pe linia externalizarii activitatii de audit intern:

a)     elaborarea fundamentarii necesitatii externalizarii activitatii de audit intern;

b)    evaluarea furnizorului/ furnizorilor extern/externi de servicii în domeniul auditului intern;

c)     prezentarea spre aprobarea Consiliului de administratie, cu avizul Comitetului de audit a propunerilor de la lit. a) si b).

Cursul nr. 7

Desfasurarea activitatii de audit intern

7.1. Etapele activitatii de audit intern

În institutiile de credit, desfasurarea activitatii de audit intern presupune parcurgerea unor etape, diferentiate în functie de obiectivul urmarit, astfel:

1. pentru desfasurarea angajamentelor de audit, se vor parcurge cel putin urmatoarele etape:

a)     planificarea activitatii de audit intern;

b)    examinarea si evaluarea informatiilor;

c)     comunicarea rezultatelor;

d)    monitorizarea implementarii

recomandarilor date.

2. pentru desfasurarea unui angajament de consultanta, se vor parcurge cel putin urmatoarele etape:

a)     planificarea unor întâlniri cu beneficiarul serviciului de consultanta;

b)    confirmarea faptului ca beneficiarul întelege si este de acord cu tipul de consultanta;

c)     evaluarea angajamentului de consultanta sub raportul compatibilitatii cu planul de audit;

d)    stabilirea printr-un acord a conditiilor si cerintelor generale;

e)     comunicarea rezultatelor;

f)      monitorizarea implementarii

recomandarilor date.

7.2. Responsabilitati în activitatea de audit intern

Coordonatorul activitatii de audit intern raspunde de:

1. dezvoltarea si mentinerea unui program de asigurare a calitatii si îmbunatatire a activitatii de audit intern, prin care sa se asigure ca, activitatea de audit intern se desfasoara:

a)     pe baza unor norme solide de audit intern, transpuse în proceduri;

b)    în conformitate cu Codul privind conduita etica în activitatea de audit intern.

2. monitorizarea si evaluarea eficientei programului de asigurare a calitatii activitatii de audit intern. Evaluarea va urmari cel putin:

a)           conformitatea cu normele de audit intern si Codul privind conduita etica în activitatea de audit intern;

b)          adecvarea activitatii de audit intern la statutul auditului intern, obiectivele, politicile si procedurile aferente;

c)           contributia activitatii de audit intern la îmbunatatirea procesului de administrare a riscurilor etc.;

d)          modul în care activitatea de audit intern a contribuit la îmbunatatirea activitatii institutiei de credit.

Coordonatorul activitatii de audit intern este responsabil pentru/de:

asigurarea competentei si pregatirii profesionale a auditorilor interni;

stabilirea politicilor si procedurilor aferente activitatii de audit intern;

coordonarea activitatilor desfasurate de auditorii interni din cadrul institutiei de credit cu cele ale altor furnizori externi de servicii în domeniul auditului intern.

informarea, Consiliului de administratie al institutiei de credit si a Comitetului de audit asupra activitatii desfasurate în raport cu planul auditului intern.

7.3. Forme de audit intern

In functie de obiectivul urmarit, se poate utiliza una dintre urmatoarele forme de audit:

a)     audit financiar

b)    audit de conformitate

c)     audit operational

d)    audit al conducerii

Auditul intern poate oferi, în limita statutului auditului intern, urmatoarele tipuri de servicii de consultanta:

a)     angajamente oficiale de consultanta

b)    angajamente neoficiale de consultanta

c)     angajamente speciale de consultanta

d)    angajamente de consultanta

Coordonatorul activitatii de audit intern va elabora un plan de audit, care:

a)     va include termenele si frecventa angajamentelor de audit;

b)    cuprinde situatia referitoare la resursele necesare;

c)     include metodologia de evaluare a riscurilor,

d)    se va derula pe un numar de ani;

e)     va avea în vedere si evolutiile prognozate, gradul de risc, aferent noilor activitati;

f)      trebuie aprobat de catre Consiliul de administratie si de conducatorii institutiei de credit,

Pentru fiecare angajament de audit trebuie elaborat un program, care descrie obiectivele si etapele acestuia.

Procedurile de audit aferente angajamentului de audit trebuie documentate în fise de lucru.

Fisele de lucru trebuie aprobate de catre coordonatorul activitatii de audit intern.

Coordonatorul activitatii de audit intern trebuie sa stabileasca politici privind pastrarea datelor aferente fiecarui angajament, precum si furnizarea acestora unor terte persoane.

Pentru fiecare angajament de audit din planul de audit trebuie întocmit un raport de audit. Acesta trebuie sa prezinte:

scopul si întinderea angajamentului;

perioada auditata;

constatarile si recomandarile

planul de actiuni pentru punerea în practica a recomandarilor;

raspunsurile structurii auditate

stadiul îndeplinirii recomandarilor aferente angajamentelor anterioare.

Auditul intern va urmari modul de implementare a recomandarilor sale si va raporta în acest sens.

Cursul nr. 8

Proceduri de audit

Principalele tipuri de proceduri de audit sunt procedurile analitice în care se compara:

a) relatiile între informatiile financiare si cele nefinanciare;

b) rezultatele prevazute cu cele reale;

Comparatiile care se efectueaza includ:

bugetele cu rezultatele obtinute efectiv;

perioada curenta cu cea anterioara;

elemente informative conexe;

diferite departamente;

diferite organizatii.

Procedurile analitice depind de:

calitatea sistemului de control intern;

experienta si cunostintele auditorilor;

Procedurile analitice faciliteaza legatura dintre obiectivele de audit si evidentele care pot fi obtinute si presupun un anumit nivel de precizie a concluziilor.

În procedurile analitice sunt incluse testele de audit detaliate, care:

permit testarea informatiei;

se bazeaza pe esantioane si elemente statistice.

Principalele tipuri de proceduri de audit presupun:

a) observarea (de exemplu, participarea la procesul de numarare a numerarului);

b) studii (procesul de autoevaluare în ceea ce priveste controalele);

c) repetarea procedurii (scrisori de confirmare de la clienti).

Cursul nr. 9

Documente de lucru

Documentele de lucru sunt importante deoarece:

sunt principalele documente justificative ale raportului de audit intern;

permit revizuirea activitatilor efectuate;

constituie baza asigurarii calitatii activitatii de audit intern.

În activitatea de audit intern, trebuie documentate urmatoarele procese/etape:

planificarea;

analiza si evaluarea controalelor interne;

informatiile primite;

testele de audit;

orice alte evidente necesare auditarii;

problemele identificate pe parcursul auditarii si solutionarea acestora;

concluziile activitatii de audit;

raportul final.

Documentele de lucru trebuie sa includa, nelimitativ:

documentatia de planificare si programele de activitate;

descrierea controalelor interne si evaluarile scrise aferente;

procesele-verbale aferente întâlnirilor;

copii ale documente relevante (contracte, facturi semnificative etc.);

descrierea activitatilor desfasurate;

rapoartele destinate conducerii si raspunsul acesteia;

corespondenta aferenta concluziilor finale.

Documentele de lucru trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele elemente:

identificarea entitatii auditate;

perioada auditata;

data întocmirii documentelor de lucru;

identificarea documentelor de lucru;

referinte la alte documente de lucru;

descrierea unor procese specifice de audit, documentate corespunzator;

explicatii aferente unor sublinieri ale auditorului;

data aprobarii documentelor de lucru.

Redactarea documentelor de lucru trebuie concentrata pe aspectele esentiale.

Documentele de lucru trebuie sa ofere suficiente detalii necesare întelegerii lor de catre un utilizator rezonabil si trebuie sa evite prezentarea unor detalii suplimentare.

Fisierele documenelor de lucru au un continut specific:

Cuprins;

Raportul de audit;

Documentatia de audit;

Rezumatul constatarilor si raspunsurile conducerii;

Masurile ulterioare raportului de audit;

Documentatia aferenta.

În activitatea practica, sunt pastrate distinct doua fisiere ale documenelor de lucru:

Fisierul documenelor aferente angajamentelor specifice;

Fisierul documenelor cu utilizare permanenta.

Cursul nr. 10

Cunoasterea clientului

Auditorul trebuie sa aiba/obtina cunostinte suficiente referitoare la client care sa-i permita sa identifice sau sa înteleaga evenimentele tranzactiile si practicile, care pot avea un efect semnificativ asupra situatiilor financiare sau asupra examinarii sau a raportului de audit.

Auditorul trebuie sa cunoasca, la modul general, mediul economic si sectorul de activitate în care opereaza clientul, precum si specificul modului de operare al acestuia.

Obtinerea informatiilor

Înaintea acceptarii unui angajament, auditorul va obtine informatii preliminare cu privire la:

sectorul de activitate;

structura proprietatii;

conducerea;

operatiunile entitatii.

Dupa acceptarea angajamentului, se vor obtine informatii suplimentare, detaliate.

Sursele prin care auditorul poate obtine informatii includ:

experienta anterioara în raport cu entitatea si sectorul de activitate al acesteia;

discutii cu:

personalul din cadrul entitatii (de exemplu, cu directori si personalul operativ superior);

personalul de audit intern si analiza rapoartelor de audit intern;

alti auditori, juristi si alti consultanti care au prestat servicii entitatii sau în cadrul sectorului de activitate;

persoane din afara entitatii, aflate în cunostinta de cauza (de exemplu, economisti din sectorul de activitate, autoritati de reglementare, clienti etc.).

publicatii legate de sectorul de activitate (de ex., statistici, sondaje, publicatii de specialitate, rapoarte întocmite de banci etc.);

legislatie si reglementari care afecteaza în mod semnificativ entitatea;

vizitarea cladirilor, constructiilor si instalatiilor la sediul firmei;

documentele emise de entitate (de ex., procese-verbale ale întâlnirilor, materiale transmise actionarilor sau la autoritatile de reglementare, planul de conturi, rapoarte financiare, etc.).

Utilizarea informatiilor

Întelegerea activitatii si utilizarea informatiilor despre client în mod adecvat ajuta auditorului la:

a)           evaluarea riscurilor si identificarea problemelor;

b)          planificarea si efectuarea auditului în mod eficient;

c)           evaluarea probelor de audit;

d)          furnizarea de servicii mai bune clientului.

Pe parcursul auditului, auditorul emite rationamente în legatura cu mai multe aspecte în care cunoasterea activitatii este importanta, de genul:

evaluarea riscului inerent si a riscului de control;

luarea în considerare a riscurilor activitatii si raspunsul conducerii la acestea;

dezvoltarea planului general de audit si a programului de audit;

determinarea pragului de semnificatie si verificarea daca nivelul pragului de semnificatie ales ramâne adecvat;

evaluarea probelor de audit în vederea determinarii gradului de adecvare;

evaluarea estimarilor contabile si a declaratiilor conducerii;

identificarea domeniilor în care sunt necesare consideratii si cunostinte speciale de audit;

identificarea partilor afiliate si a tranzactiilor cu partile affiliate;

recunoasterea informatiilor conflictuale;

recunoasterea circumstantelor   neobisnuite;

efectuarea de investigatii documentate si determinarea caracterului rezonabil al raspunsurilor;

luarea în considerare a politicilor contabile adecvate si a prezentarilor din situatiile financiare.

Pintre aspectele ce trebuie luate în considerare pentru cunoasterea clientului, mentionam:

a) Factori economici generali: (nivelul general al activitatii economice; rata dobânzii; inflatia, reevaluarea monedei; politicile guvernamentale în domeniul: monetar, fiscal, al stimulentelor financiare, tarifelor, cursul valutar etc.);

b) Sectorul de activitate, vor fi urmarite conditiile importante ce pot afecta afacerea clientului, printre care:

piata si concurenta; specificul activitatii; riscul afacerii; starea activitatii etc.

c) Entitatea. Se vor urmari aspecte referitoare la:

- caracteristici importante ale managementului si formei de proprietate;

- activitatea entitatii;

- rezultatele financiare;

- mediul de raportare;

- legislatie;

- cerintele de raportare privind auditul.

Cunoasterea activitatii bancii presupune ca auditorul sa înteleaga cel putin aspectele referitoare la:

a)     structura de guvernanta corporativa a bancii;

b)    mediul economic si de reglementare dominant pentru principalele tari în care banca îsi desfasoara activitatea;

c)     conditiile de piata existente în fiecare dintre sectoarele importante în care opereaza banca.

Auditorul trebuie sa înteleaga structura de guvernanta corporativa a bancii.

Auditorul trebuie sa obtina o cât mai buna informare referitoare la produsele si serviciile pe care le ofera banca.

Auditorul trebuie sa înteleaga natura serviciilor prestate prin intermediul unor produse bancare în vederea întelegerii riscurilor inerente si a implicatiilor contabile.

Auditorul ia în considerare restrictiile legale si cele impuse de reglementare.

Cursul nr. 11

Auditul situatiilor financiare

11.1. Aspecte generale

La întocmirea unui plan general pentru auditul situatiilor financiare ale unei banci, auditorul trebuie sa acorde o atentie deosebita urmatoarelor aspecte:

complexitatea tranzactiilor derulate de banca si documentatia aferenta acestora; considerente legate de reglementare;

dimensiunea sistemelor IT; evaluarile preconizate ale riscului inerent si evaluarea pragului de semnificatie;

activitatea auditului intern; dispersia geografica a operatiunilor bancii si coordonarea activitatilor între diferite echipe de audit;

Continutul principalelor situatii financiare ale institutiilor de credit

Principalele situatii financiare într-o institutie de credit, în baza carora auditorul poate obtine informatii, sunt:

a)          Situatia soldurilor la alte banci:

permite verificarea confirmarilor de sold venite de la terti;

se verifica daca soldurile la alte banci sunt expresia unor tranzactii comerciale de buna credinta (bona fide) sau daca orice variatie semnificativa fata de nivele normale sau preconizate.

b) Situatia instrumentelor pe piata monetara:

permite reconcilierea sumelor confirmate de bancile custode externe cu înregistrarile contabile;

permite verificarea existentei sarcinilor asupra titlului instrumentelor.

c) Situatia titlurilor detinute în scopul tranzactionarii:

permite reconcilierea sumelor confirmate de bancile custode externe cu înregistrarile contabile;

permite verificarea existentei sarcinilor asupra titlului instrumentelor;

d)        Situatia altor active financiare

(Acele elemente care presupun investitii curente de fonduri, de exemplu, pachete de credite cumparate în vederea revânzarii, achizitii de active titlurizate)

ofera informatii cu privire la activele financiare detinute, permitând astfel auditorului sa examineze documentatia de baza care sustine cumpararea acestor active, pentru a stabili daca toate drepturile si obligatiile au fost corect contabilizate.

e) Situatia investitiilor de portofoliu

pe baza acestei situatii, se verifica daca:

relatia dintre tipurile de titluri detinute si venitul aferent este una rezonabila;

toate câstigurile si pierderile semnificative din vânzari si reevaluari au fost raportate în conformitate cu cadrul de raportare financiara.

f) Situatia investitiilor în filiale/sucursale si entitati asociate

Auditorul apreciaza daca s-au efectuat ajustari corespunzatoare în situatiile în care politicile contabile ale filialelor/ sucursalelor/ companiilor, contabilizate pe baza punerii în echivalenta sau consolidate, nu sunt conforme cu politicile contabile ale bancii.

g) Situatia împrumuturilor

Permite urmarirea unor aspecte legate de activitatea de creditare a bancii, printre care: calitatea portofoliului de credite; gradul de adecvare a provizioanelor pentru pierderi aferente creditelor;

h) Situatia conturilor deponentilor

Depozite ale clientilor

se evalueaza sistemul de control intern asupra conturilor deponentilor;

se determina daca obligatiile aferente depozitelor sunt clasificate în conformitate cu normele de reglementare si cu principiile contabile;

- Sume aflate în tranzit

i) Situatia contului de capital si rezerve

Se urmareste daca, potrivit scopurilor de reglementare:

capitalul si rezervele sunt adecvate;

informatiile prezentate au fost luate corect în calcul si daca acestea sunt corespunzatoare si conforme cu cadrul de raportare financiara aplicabil;

reglementarile aplicabile prevad restrictii asupra repartizarii profiturilor raportate, auditorul are în vedere prezentarea adecvata a restrictiilor respective;

cerintele cadrului de raportare financiara aplicabil, cu privire la prezentarea rezervelor ascunse, au fost respectate.

j) Situatia provizioanelor, activelor si datoriilor contingente

(în afara instrumentelor derivate si instrumentelor financiare extrabilantiere - angajamente de creditare de fonduri si garantare a rambursarii fondurilor de catre clienti pentru terti etc.).

Se au în vedere aspecte de natura celor prezentate în continuare:

identificarea activitatilor care au potentialul de a genera active sau datorii contingente (de exemplu, titlurizarile);

daca cifrele privind activele si datoriile contingente, de la finele perioadei, sunt rezonabile potrivit experientei si cunostintelor detinute despre activitatile din anul curent;

daca activele sau datoriile au fost titlurizate sau se încadreaza altfel, pentru un tratament contabil care conduce la eliminarea lor din bilantul bancii, se are în vedere daca daca au fost constituite provizioane corespunzatoare.

k) Situatia instrumentelor derivate si a instrumentelor financiare extrabilantiere

Se examineaza documentatia care sta la baza acestor tranzactii pentru a stabili daca au fost contabilizate corespunzator toate drepturile si obligatiile.

Se verifica existenta confirmarilor din partea tertilor asupra soldurilor înregistrate.

1) Situatia veniturilor din dobânzi si a cheltuielilor cu dobânzi

De regula, veniturile si cheltuielile cu dobânda sunt doua dintre principalele elemente ale contului de profit si pierdere al unei banci. Se vor avea în vedere urmatoarele aspecte:

existenta unor proceduri satisfacatoare pentru contabilizarea corespunzatoare a veniturilor realizate si a cheltuielilor angajate (cumulate) la finele anului;

evaluarea adecvarii sistemului de control intern aferent;

verificarea caracterului rezonabil al sumelor raportate, prin metode ce vizeaza compararea randamentelor dobânzii cu ratele de piata; cu ratele bancii centrale; cu ratele date publicitatii.

m) Situatia provizioanelor pentru pierderi din credite

Exista doua forme de provizioane:

provizioane specifice cu privire la pierderile identificate la creditele individuale;

provizioane generale care acopera pierderi care sunt considerate ca exista, dar nu au fost identificate expres.

Se evalueaza adecvarea provizioanelor specifice si generale astfel încat acestea sa poata absorbi pierderile estimate din credite, asociate portofoliului de credite.

n) Situatia veniturilor din comisioane si speze

Se verifica daca valoarea înregistrata este completa, respectiv, daca toate elementele individuale au fost înregistrate.

o) Situatia provizioanelor pentru impozitul pe profit

În functie de reglementarile fiscale speciale aplicabile bancilor în cadrul jurisdictiei în care este situata banca asupra careia se face raportarea, se constituie provizioane pentru impozitul pe profit.

p) Situatia tranzactiilor partilor afiliate

Raportarile financiare cer evidentierea partilor afiliate (persoane aflate în relatii speciale cu banca) si a tranzactiilor derulate cu acestea.

q) Situatia notelor la situatiile financiare

Auditorul stabileste daca notele la situatiile financiare ale bancii sunt în concordanta cu cadrul aplicabil de raportare financiara.

Cursul nr. 12

Riscul operational. Fraudele

12.1. Riscul operational

Rriscul operational este definit, prin reglementarile legale în vigoare, drept riscul înregistrarii de pierderi sau al nerealizarii profiturilor estimate, care este determinat de factori interni (derularea neadecvata a unor activitati interne, existenta unui personal sau unor sisteme necorespunzatoare etc.) sau de factori externi (conditii economice, schimbari în mediul bancar, progrese tehnologice etc.).

Evenimente generatoare ale unui astfel de risc:

a)           frauda interna (ex. raportarea cu rea-credinta a pozitiilor, furtul etc.);

b)          frauda externa (ex., tâlharia, falsificarea, spargerea unor coduri);

c)           conditiile aferente efectuarii angajarilor de personal si siguranta locului de munca;

d)          practici defectuoase legate de clientela, produse si activitati;

e)           punerea în pericol a activelor corporale (de exemplu, acte de terorism sau vandalism, incendii, cutremure);

f)            întreruperea activitatii si functionarea defectuoasa a sistemelor;

g)           tratamentul aplicat clientilor si contrapartidelor comerciale, precum si procesarea defectuoasa a datelor legate de acestia;

h)           securitatea sistemului "electronic banking".

12.2. Fraudele

Auditorul intern trebuie sa dispuna de suficiente notiuni si cunostinte, pentru a putea fi în masura sa identifice indiciile fraudelor, fara a detine pregatirea si experienta unei persoane specializate în detectarea si investigarea fraudelor.

Fraudele se refera la nereguli si acte ilegale caracterizate prin inducerea intentionata în eroare.

Fraudele comise de angajati includ, fara a fi limitative, aspecte de natura celor mentionate mai jos:

sustragerea de numerar;

întocmirea de facturi frauduloase;

utilizarea neautorizata a activelor;

înregistrarea unor cheltuieli care nu se asociaza operatiunilor organizatiei;

utilizarea resurselor organizatiei;

stabilirea unor preturi neautorizate;

declararea unor ore suplimentare;

vânzarea neautorizata a unor active;

sustrageri de stocuri.

Un pas premergator detectarii fraudelor îl constituie semnalele de alarma, in categoria carora pot fi incluse, fara a fi limitative, urmatoarele indicii:

lipsa de documentatie;

forme neobisnuite de documentare;

utilizarea unor copii sau a unor documente în facsimile;

refuzul de a furniza documente si informatii;

aceleasi semnaturi pe scrisorile de aprobare;

aceleati adrese ale unor clienti si furnizori diferiti;

erori frecvente;

reactii negative la întrebarile auditorului;

diferente în ceea ce priveste rezultatele.

Cursul nr. 13

Auditul portofoliului de imprumuturi

Riscul de credit, definit ca posibilitatea ca debitorul sau co-contractantul bancii sa nu-si poata îndeplini obligatiile în conformitate cu conditiile agreate.

Creditele reprezinta sursa primara a riscului de credit pentru banci.

Factorul determinant în acordarea unui credit este cuantumul riscului de credit asociat cu procesul de creditare.

Pentru creditele individuale, riscul de credit se refera la capacitatea si disponibilitatea debitorului de a plati.

Alte surse de risc de credit sunt scrisorile de garantie bancara.

Riscul de credit reprezinta o cauza majora a problemelor bancare grave si este direct legat de:

lipsa unei competente profesionale calificate în creditare;

gestionarea slaba a riscului de portofoliu;

neglijarea schimbarilor privind circumstantele economice si de alta natura care pot conduce la deteriorarea bonitatii clientilor bancii.

Activitatea de creditare poate fi împartita pe urmatoarele categorii:

a)     analiza si acordare;

b)    monitorizare;

c)     incasare;

d)    revizuire si evaluare periodica.

a) Analiza si acordarea presupun clarificarea urmatoarelor aspecte:

- obtine banca solicitari de credit complete si documentate, care sa includa situatiile financiare ale clientului, sursa de rambursare a creditului si destinatia vizata a fondurilor?

- obtine banca rapoarte de credit sau dispune de investigatii independente asupra clientilor potentiali?

- sunt limitele de aprobare (competenta) a creditului bazate pe competenta profesionala a ofiterului/inspectorului de credite?

- exista o segregare corespunzatoare a sarcinilor între compartimentul de aprobare a creditelor si compartimentele de monitorizare a debursarii, încasare si revizuire?

- sunt garantiile examinate pentru a se asigura ca ele sunt executabile?

- exista un sistem de control care sa asigure, în masura posibilitatilor, utilizarea fondurilor de catre client conform destinatiei creditului?

b) Monitorizarea presupune urmarirea unor aspecte precum:

- sunt balantele de verificare întocmite si reconciliate cu conturile de control de catre angajati care nu proceseaza sau înregistreaza operatiunile de creditare?

- se întocmesc la timp rapoarte despre creditele a caror rambursare sau plata a dobânzii este întârziata?

- sunt aceste rapoarte analizate de angajati independenti de functia de creditare?

- sunt implementate proceduri care sa faca necesara reevaluarea periodica a garantiilor?

c) Încasarea este categoria in care se urmarescaspecte de natura celor de mai jos:

- sunt evidentele încasarilor de capital si dobânda si actualizarea soldurilor conturilor de împrumut operate de angajati independenti de compartimentul de acordare a creditelor?

- exista un sistem de control care sa asigure urmarirea eficienta a creditelor restante pentru plata?

d) Revizuirea si evaluarea periodica vizeaza urmatoarele aspecte:

- sunt implementate proceduri pentru analizarea independenta a tuturor creditelor, în mod regulat, inclusiv:

analizarea rezultatelor procedurilor de monitorizare mentionate mai sus;

analizarea problemelor curente care afecteaza clientii-debitori din sectoarele geografice si industriale relevante?

- sunt în vigoare politici scrise corespunzatoare care sa stabileasca criterii pentru:

constituirea provizioanelor pentru pierderi din credite;

evaluarea garantiilor în vederea constituirii de provizioane pentru pierderi;

reluarea (stornarea) provizioanelor constituite anterior;

reducerea la zero a soldului creditelor neperformante?

- sunt implementate proceduri care sa asigure înregistrarea în timp util în evidentele contabile a tuturor provizioanelor necesare?

Auditorul trebuie sa cunoasca si sa înteleaga metoda bancii de controlare a riscului de credit. Aceasta include aspecte precum:

procesul de monitorizare a expunerii la risc apartinând bancii si sistemul sau prin care se asigura identificarea si agregarea tuturor creditelor acordate partilor afiliate;

metoda bancii pentru determinarea valorii garantiei pentru expunerea la risc si pentru identificarea pierderilor potentiale si determinate;

practicile de creditare si baza de clienti ale bancii.

portofoliul de expuneri la risc si diversele caracteristici ale expunerilor;

documentatia privind expunerile, folosita de banca;

procedurile bancii si nivelurile de competenta pentru acceptarea unei expuneri la risc.

Auditorul analizeaza politicile de creditare si are în vedere:

daca politicile sunt revizuite si actualizate periodic pentru a se asigura relevanta lor fata de conditiile în schimbare ale pietei si noile linii de activitate ale bancii; si

daca cei însarcinati cu guvernanta au aprobat politicile si daca banca le respecta ;

daca rapoartele cuprind:

identificarea creditelor-problema;

informatii curente privind riscul de portofoliu;

informatii privind aparitia unor trenduri în cadrul portofoliului si domeniilor de creditare?

Auditorul are în vedere eficienta administrarii creditelor si gestionarea portofoliilor prin examinarea:

filozofiei generale de creditare a conducerii într-o astfel de maniera încât sa se obtina raspunsurile conducerii.

efectului creditelor care nu sunt sustinute de informatii financiare curente si complete si analiza capacitatii de rambursare.

efectului creditelor pentru care documentatia privind expunerea la risc si garantiile este deficienta.

adecvarii transferurilor de credite de slaba calitate catre sau de la o alta entitate afiliata.

exactitatii si integralitatii rapoartelor.

Auditorul are în vedere daca exista politici si proceduri pentru creditele-problema si solutionarea acestora.

Pe lânga evaluarea adecvarii provizioanelor pentru expunerile individuale, auditorul verifica daca trebuie constituite si alte provizioane pentru anumite categorii sau clase de expuneri si evalueaza adecvarea provizioanelor pe care banca le-ar fi putut constitui prin discutii cu conducerea.

Cursul nr. 14

Auditul lichiditatii societatilor bancare

Lichiditatea poate fi considerata stiinta de a gasi acel punct de echilibru sensibil între maturitatea resurselor si cea a plasamentelor, care sa permita bancii sa dispuna permanent de bani atunci când are nevoie de ei.

Functiile lichiditatii bancare constau în:

fluidizarea procesului de intermediere bancara;

protejarea intereselor clientilor si ale actionarilor;

asigurarea capacitatii rezonabile de rambursare a depozitelor catre clienti si asigurarea independentei bancii fata de sursele de împrumut marginale de pe piata si evitarea împrumuturilor de la Banca Centrala.

Prin banda de lichiditate se întelege o anumita perioada de timp (o luna, 3 luni etc.) ramasa de scurs pâna la scadenta unui plasament (activ) sau a unui depozit atras (pasiv).

Benzile de lichiditate sunt stabilite pe urmatoarele intervale de timp:

pâna la o luna inclusiv;

între o luna si 3 luni inclusiv;

între 3 luni si 6 luni inclusiv;

între 6 luni si 12 luni inclusiv;

peste 12 luni.

Dupa stabilirea benzilor de lichiditate, banca efectueaza repartizarea activelor si pasivelor pe benzi de lichiditate, tinând cont de scadenta reziduala (intervalul de timp ramas de scurs de la data analizei pâna la expirarea unui depozit sau pâna la scadenta unui credit/rate de credit).

Repartizarea activelor/pasivelor bilantiere pe scadente si respectiv, pe benzi de lichiditate se efectueaza cu respectarea urmatoarelor reguli:

la repartizarea pe scadente a activelor si pasivelor bilantiere se au în vedere termenele ramase de scurs pâna la expirarea scadentei;

pe lânga activele/pasivele bilantiere, se repartizeaza pe scadente si se înscriu pe benzi de lichiditate si angajamentele/obligatiile evidentiate în afara bilantului;

activele si pasivele bilantiere pentru care banca a constituit provizioane de risc se înscriu pe benzi de lichiditate, în functie de valoarea lor neta, respectiv valoarea contabila diminuata, dupa caz, cu provizioanele constituite;

o serie de active bilantiere se înscriu pe benzi de lichiditate la valoarea neta, diminuata cu un coeficient de ajustare (1-K).

Calculul indicatorului de lichiditate se efectueaza pe baza compararii activelor/pasivelor bilantiere si extrabilantiere, grupate pe benzi de lichiditate, astfel:

Lichditatea efectiva (Le) rezulta din însumarea activelor bilantiere si extrabilantiere, repartizate pe benzi de scadenta, si exprima sumele pe care banca le are de primit de la clientela ne(bancara) si intervalele de timp respective.

Lichiditatea necesara (Ln) rezulta din însumarea pasivelor si obligatiilor bilantiere si extrabilantiere si exprima sumele pe care banca trebuie sa le restituie clientilor sai în perioadele de timp respective.

Prin compararea lichiditatii efective cu lichiditatea necesara se obtine:

excedentul de lichiditate - când Le > Ln;

deficitul de lichiditate - când Le < Ln. Aceasta situatie este inacceptabila pentru banca, întrucât nu poate face obligatiilor de plata, fiind practic în încetare de plati (cvasi faliment);

indicatorul de lichiditate (L) trebuie sa fie întotdeauna supraunitar, atât pe fiecare banda, cât si pe total;

Le

L = ________ > 1

Ln

Gruparea elementelor de activ si de pasiv în scopul calcularii indicatorilor de lichiditate se efectueaza astfel :

lichiditatea imediata sau acida (La) - reprezinta raportul dintre activele lichide si obligatiile imediate, fiind exprimat prin indicatorul de lichiditate calculat pentru prima banda de scadenta (0 - 30 zile);

Le1

La = _________ , unde 1 reprezinta prima banda de scadenta;

Ln1

lichiditatea în functie de total active se calculeaza ca raport între activele lichide si totalul activelor, si exprima gradul în care banca îsi poate converti în lichiditati creditele si celelalte active;

lichiditatea în functie de total depozite si disponibilitati se determina prin raportarea activelor lichide la total depozite si disponibilitati, si exprima proportia în care depozitele si disponibilitatile atrase au fost plasate în active lichide sau posibil de transformat rapid în lichiditati, si în active cu maturitati mai îndelungate (peste 3 luni);

lichiditatea în functie de totalul depozitelor si împrumuturilor se calculeaza ca raport între activele lichide si totalul depozitelor si împrumuturilor;

lichiditatea în functie de activele lichide si depozitele (disponibilitatile) la vedere se calculeaza ca raport între cele doua elemente componente si variaza în functie de gradul de dezvoltare a pietelor financiare, de volatilitatea depozitelor, de gradul de cultura bancara etc.;

rata bresei se calculeaza ca raport între dobânda încasata minus dobânda platita, pe de o parte, si diferenta între active si pasive, pe de alta parte.

Analiza de tip Gap se realizeaza de banca pentru evidentierea decalajului dintre active (plasamente) si pasive (resurse), pe baza duratei reziduale pâna la scadenta a acestora grupate pe intervale de timp.

In cazul analizei Gap se pot stabili si alte benzi de lichiditate (o zi, 2 zile, o saptamâna etc.), iar încadrarea activelor si pasivelor pe scadente nu este atât de riguroasa.

Scopul analizei Gap : identificarea din timp, proiectare eventualelor pericole la care se expune banca, determinate de necorelarea corespunzatoare a maturitatii plasamentelor cu cea a resurselor.

Analiza de tip Gap poate oferi managementului bancii posibilitati de cunoastere si masurare a riscului de lichiditate la care este supusa banca, pe baza urmatorilor indici, astfel:

Gap i = Active scadente în - Pasive scadente în

intervalul de timp i intervalul de timp i

(Asi) (Psi)

Gap pozitiv: Asi > Psi

Gap negativ: Asi < Psi

Gap-ul negativ este semnalul de alarma pentru eventuale probleme de lichiditate, mai ales când intervalul de timp (i), pentru care este calculat, este scazut (o zi, o saptamâna, o luna).

n

Gap cumulat = Σ Gap i

i =1

Reprezinta posibilitatea bancii de a trece valoarea Gap-ului pozitiv/negativ de pe un interval de scadenta pe altul.

Gap cumulat

Indicele Gap i = ____________ x 100

Total active

Cursul nr. 15

Auditul rezervelor si provizioanelor

Bancile sunt obligate ca, în scopul protejarii capitalului propriu, precum si a depozitelor persoanelor fizice si juridice si a acoperirii eventualelor credite pe termen scurt, mediu si lung, care prezinta incertitudini în recuperare, sa constituie anumite rezerve denumite provizioane specifice de risc de credit si de dobânda.

In acest sens, creditele si plasamentele bancilor trebuie clasificate lunar, prin aplicarea simultana a criteriilor privind serviciul datoriei performanta financiara si initierea de proceduri judiciare, în urmatoarele categorii:

standard;

în observatie (numai pentru creditele acordate clientelei din afara sectorului institutiilor de credit);

substandard (numai pentru creditele acordate clientelei din afara sectorului institutiilor de credit);

îndoielnic (numai pentru creditele acordate clientelei din afara sectorului institutiilor de credit);

pierdere

Serviciul datoriei reprezinta capacitatea debitorului de a-si onora datoria la scadenta (rate de credit si/sau dobânzi), exprimata ca numar de zile de întârziere la plata de la data scadentei.

Termenele de plata ale ratelor de credit si dobânzilor se stabilesc prin documente contractuale încheiate de banca cu împrumutatii.

Performanta financiara este un indicator care reflecta potentialul economic si soliditatea financiara a unei entitati economice, obtinut în urma analizarii unui ansamblu de factori cantitativi si calitativi.

Initierea de proceduri judiciare este reprezentata de cel putin una dintre urmatoarele masuri luate în scopul recuperarii creantelor:

darea de catre instanta a hotarârii de deschidere a procedurii falimentului;

declansarea procedurii de executare silita fata de persoanele fizice sau juridice.

Corespondenta dintre categoriile de clasificare si cele 3 criterii se stabileste astfel:

a)        criterii de încadrare pe categorii de clasificare pentru creditele acordate clientilor din afara sectorului institutiilor de credit

b)        criterii de încadrare pe categorii de clasificare a creditelor si plasamentelor, pentru sectorul înstitutiilor de credit

Determinarea necesarului de provizioane specifice de risc de credit aferent unui credit sau plasament se face parcurgând urmatoarele etape: 

determinarea bazei de calcul pentru provizioanele specifice de risc de credit, astfel:

prin deducerea, din expunerea bancii fata de debitor, garantiilor acceptate a fi luate în considerare în cazul unui credit clasificat în categoria "standard", "în observatie", "substandard", "îndoielnic" si "pierdere", în situatia în care nu s-au initiat proceduri judiciare si în situatia în care toate sumele respectivului credit înregistreaza un serviciu al datoriei de cel mult 90 de zile;

prin luarea în considerare a întregii expuneri, indiferent de garantii, în cazul unui credit clasificat în categoria "pierdere", în situatia în care s-au initiat proceduri judiciare sau în situatia în care cel putin una dintre sumele respectivului credit înregistreaza un serviciu al datoriei mai mare de 90 zile;

aplicarea coeficientului de provizionare asupra bazei de calcul obtinute; corespondenta dintre categoriile de clasificare si coeficientii de provizionare este urmatoarea:

Categoria de clasificare Coeficient

Standard  0

In observatie 0,05

Substandard  0,2

Indoielnic 0,5

Pierdere 1

Urmatoarele categorii de garantii primite pot diminua expunerea bancii fata de entitatea de risc:

garantii personale, care se refera la garantii furnizate de terti (ex.: cautiunea, avalul etc.);

garantii reale, care se refera la bunuri corporale sau necorporale primite în garantie pentru operatiunile realizate cu alte banci sau cu clientela din sectorul nebancar (ex.: ipoteca, garantii reale mobiliare cu deposedare inclusiv depozitul colateral, garantii reale mobiliare fara deposedare etc.);

garantii intrinseci, care se refera la garantii incluse în caracteristicile operatiunii însasi si care nu fac obiectul înregistrarii în posturile din afara bilantului (de exemplu: valorile primite în pensiune simpla etc.).

Garantiile care vor putea fi luate în considerare de catre banca în vederea deducerii din expunerea fata de entitatea de risc sunt prezentate în tabelul urmator:

Orice alta garantie reala (mai putin gajul general) decât cele mentionate mai sus va putea fi luata în considerare, pentru deducere din expunerea bancii fata de entitatea de risc la valoarea sa justa (suma la care poate fi tranzactionat un activ, de bunavoie, între parti aflate în cunostinta de cauza, în cadrul unei tranzactii în care pretul este determinat obiectiv).

In acest sens, asupra valorii admise în garantie se vor aplica coeficienti de ajustare a caror variatie medie este cuprinsa între:

0,2 - 0,8, în cazul ipotecilor;

0,4 - 0,6, în cazul gajurilor;

0,1 - 0,7, în cazul cesiunilor de creanta si al altor garantii.

Ratingul de credite

Evaluarea performantei financiare a unei entitati economice din afara sectorului institutiilor de credit, care conduce la încadrarea acesteia într-una din cele cinci categorii de performanta financiara, se realizeaza pe baza ratingurilor de credite.

Ratingul de credite îmbina analiza factorilor cantitativi (solvabilitate, rentabilitate etc.) cu cei calitativi (aspecte legate de calitatea managementului, de garantiile primite, de istoricul relatiei de creditare etc.).

Ratingul de credite reprezinta un calificativ exprimat numeric utilizat atât la nivel individual (pentru fiecare client beneficiar de credite), cât si pentru evaluarea calitatii portofoliului de împrumuturi al unei banci.

Nivelul cel mai bun al ratingului de credit este 1, iar cel mai slab 5, practic un credit cu ratingul 5 este considerat pierdere, nivelul acceptabil fiind de regula pâna la 3

Sistemul de rating de credit este de tip bi-dimensional, coroborând rezultatele analizei caracteristicilor clientului cu cele ale creditului.

Caracteristicile clientului se fundamenteaza pe analiza aspectelor generale, financiare, pozitia în (sub)ramura de activitate, de management si strategie.

Analiza caracteristicilor creditului se bazeaza pe istoricul relatiei de credit, îndeplinirea conditiilor de eligibilitate, administrarea si monitorizarea creditului, serviciul datoriei, sursa de rambursare si natura colateralelor.

Ratingul de credite se calculeaza pentru toti clientii beneficiari de credite, aflati în portofoliu, pe baza bilanturilor anuale, iar în cursul anului pe baza situatiilor contabile periodice.

Ratingul de credite se bazeaza atât pe comparatia de ordin statistic (istoric), cât si pe analiza si prognoza.

Scopul implementarii ratingului de credite este acela de a diferentia nivelurile de risc în cadrul portofoliului de împrumuturi al bancii.

Cursul nr. 16

Evaluarea rezultatelor si comunicarea concluziilor. Raportul de audit

16.1. Evaluarea rezultatelor si comunicarea concluziilor

Auditul nu este un scop în sine, activitatea de audit pentru care beneficiarii platesc firmelor de audit si expertiza specializate sume importante, trebuie sa se încheie cu rezultate si concluzii corecte si relevante care sa foloseasca managementului executiv si celui de supraveghere (administratie) la identificarea aspectelor neconforme, a diferentelor, neregulilor si riscurilor pentru luarea masurilor eficiente de eliminare si prevenire a acestora.

Ca urmare, concluziile auditului trebuie sa aiba un grad ridicat de acuratete si corectitudine, de aceea în cazul auditurilor mai mari se obisnuieste ca un angajat cu experienta, din cadrul firmei de audit, sa reverifice foile si situatiile de lucru ale echipei înante de formularea concluziilor si rezultatelor auditului.

În toate cazurile verificarea finala urmareste:

a)  evaluarea activitatilor personalului cu mai putina experienta din cadrul echipei de audit;

b) asigurarea ca auditul desfasurat corespunde standardelor de performanta;

c)  caracterul obiectiv, nepartinitor al opiniilor si concluziilor exprimate cu ocazia auditului.

O grija deosebita se acorda concordantei dintre datele (probele) obtinute si concluziile formulate.

Pe baza acestor evaluari se emite apoi Raportul de audit.

16.2. Raportul de audit

Raportul de audit este un document standardizat, care cuprinde într-o forma sintetica si clara rezultatele procesului de audit.

Multe firme de audit au publicat (electronic) formatul standard al unui Raport de audit.

Raportul de audit nu reprezinta finalul procesului de audit, raportul nu ar folosi la nimic daca nu ar fi comunicat si dezbatut cu factorii de decizie si de supraveghere ai firmei supuse auditarii.

Procesul logic de parcurs în aceasta faza finala a activitatii de audit este urmatorul:

Auditorul trebuie sa ia decizia privind Raportul de audit adecvat de emis numai dupa colectarea si evaluarea atenta si obiectiva a tuturor datelor (probelor) si terminarea tuturor verificarilor.

Raportul de audit este practic, singurul element care poate fi vazut de utilizatorii situatiilor financiare, iar caracterul sau, fie prea optimist, ori dimpotriva, prea critic, cu multe rezerve în raport cu situatia reala a firmei supusa auditarii, este la fel de daunator, putând induce în eroare partenerii de afaceri, actionarii etc.

Raportul de audit poate fi emis:

a)                fara rezerve, în sensul ca situatiile financiare, starea porto-foliului de împrumuturi, nivelul provizioanelor de risc etc. reprezinta în mod fidel realitatea, sunt întocmite cu respectarea legislatiei si reglementarilor în domeniu;

b)     cu rezerve formulate în legatura cu realitatea situatiilor financiare, nivelul neadecvat al provizioanelor de risc etc.

Desigur ca, Raportul de audit emis cu rezerve reprezinta o bila neagra pentru activitatea si credibilitatea firmei supuse auditarii, putând avea consecinte pe termen scurt/mediu si lung asupra acesteia.

Cursul nr. 17

Beneficiile autoevaluarii în activitatea de audit intern

Caracteristicile autoevaluarii

Autoevaluarea, din perspectiva controalelor, reprezinta implicarea membrilor conducerii si ai personalului în procesul de evaluare a riscurilor si controalelor interne aferente operatiunilor pentru care sunt aplicate.

Autoevaluarea este efectuata de cei implicati în managementul operatiunilor si este un proces continuu, structurat si documentat, prin care se examineaza riscurile si eficienta controalelor interne.

Autoevaluarea stimuleaza cresterea nivelului de pregatire, a cunostintelor colective si a experientei, constituind o abordare flexibila a implementarii.

Toate aceste aspecte confera autoevaluarii principalele caracteristici.

Beneficiile autoevaluarii la nivelul conducerii

Din perspectiva controalelor, beneficiile autoevaluarii, la nivelul conducerii, constau în:

a)      relevanta ridicata la nivelul conducerii executive;

b)     optimizeaza cunoasterea riscurilor si controalelor;

c)      clarifica responsabilitatile managementului în ce priveste proiectarea, functionarea si mentinerea controalelor interne;

d)     proceduri simplificate de implementare;

e)      colaborare (parteneriat) între conducere si functia de audit intern;

f)       crearea posibilitatii conducerii de a determina, într-o anumita masura propria evolutie.

Beneficiile autoevaluarii la nivelul functiei de audit intern

La nivelul functiei de audit intern, beneficiile autoevaluarii constau în:

a)      implicarea activa în proces (prin dezvoltarea cunostintelor si experientei personale, contacte cu personalul);

b)     identificarea riscurilor majore, a avantajelor fundamentale si a celor legate de directiile de evolutie;

c)      identificarea riscurilor majore înainte de atingerea pragului critic;

d)     implicarea conducerii în determinarea rolului sau în sistemul de control intern;

e)      colaborare (parteneriat) între functia de audit intern si management;

f)       permite orientarea principalelor obiective ale auditului intern;

g)      constituie baza raportarii cu privire la controale si, implicit a informarii Consiliului de Administratie.

Cursul nr. 18

Comunicarea cu Comitetul de Audit si cu Managementul

Comunicarea cu Comitetul de Audit si cu Managementul

Raportul de audit reprezinta, astfel cum am aratat într-un capitol precedent, rezultatul sintetic al muncii echipei de audit ce trebuie adus la cunostinta beneficiarului auditului.

Comunicarea Raportului de audit catre beneficiar este obligatorie si are drept scop asigurarea ca managementul executiv si de supraveghere sunt pe deplin informate despre constatarile auditorului si recomandarile formulate de acesta.

Exista practica instituita ca, în cadrul întâlnirilor oficiale ale colectivului de conducere executiva a beneficiarului auditului, si la sedintele Comitetului de Audit, ca organism specializat al Consiliului de Supraveghere (administratie) al institutiei de credit sa fie invitati reprezentantii auditorului pentru a prezenta:

concluziile raportului de audit;

recomandarile auditorului.

Cu ocazia comunicarii concluziilor Raportului de audit nu trebuie sa lipseasca:

a)  Comunicarea catre Management si catre Comitetul de Audit a faptelor ilicite, neconforme eventualelor fraude descoperite cu ocazia auditului în scopul de a ajuta Managementul si, mai ales, Comitetul de Audit sa-si îndeplineasca rolul de supraveghere în sensul de a asigura întocmirea unor situatii financiare care sa corespunda si sa reeflecte realitatea.

b) Comunicarea catre Management si catre Comitetul de Audit a modului de functionare a controlului intern, carentele, lipsurile în activitatea acestuia, vizând:

separarea adecvata a responsabilitatilor (sarcinilor);

autorizarea adecvata a operatiunilor si activitatilor;

întocmirea de documente si evidente contabile corespun-zatoare si în acord cu cerintele legale;

controlul (verificarea) efectiva a documentelor, operatiunilor, activitatilor;

verificarea independenta a aplicarii si a rezultatelor controlului.

Un accent deosebit trebuie pus si pe supervizarea activitatii de control intern de la o entitate independenta (auditul intern).

c)  alte comunicari specifice catre Comitetul de Audit care vizeaza:

rectificarile semnificative ale situatiilor financiare, unde este cazul;

dezacordurile cu managementul executiv privind unele aspecte/formulari din Raportul de audit;

dificultati întâlnite pe parcursul procesului de audit (lipsa de disponibilitate a personalului clientului, nefurnizarea, neprezentarea unor informatii si documente etc.

Probleme propuse

1. AUDITUL LICHIDITATII BANCARE

Societatea bancara BETA BANK inregistra conform situatiilor financiare la 31 decembrie 2005 urmatoarea situatie a resurselor si plasamentelor. (TABEL ANEXA).

A. Se solicita sa se efectueze auditul lichiditatii societatii bancare BETA BANK prin luarea in considerare a urmatoarelor:

Definirea notiunii de lichiditate si intelegerea importantei acesteia pentru societatile bancare.

Benzile de lichiditate si tehnica de repartizare a resurselor si plasamentelor pe aceste benzi.

Stabilirea lichiditatii efective/lichiditatii necesare.

Calculul excedentului de lichiditate/Deficientului de lichiditate.

Determinarea indicatorilor de lichiditate. Lichiditatea imediata (acida).

Analiza de tip GAP.

Riscul de lichiditate.

Politicile si strategia bancii privind lichiditatea.

B. Pe baza concluziilor desprinse din auditul lichiditatii, se cere sa formuleze o scrisoare catre managementul BETA BANK care sa cuprinda :

Principalele constatari.

Amenintarile posibile.

Recomandarile auditorului pentru imbunatatirea si consolidarea lichiditatii la societatea bancare auditata.

ANEXA

TABEL

Societatea bancara BETA BANK inregistra la 31 dec. 2005

urmatoarea situatie a plasamentelor si resurselor :

- RON -

A) Plasamente  Suma Data

constituirii

- Depozite la BNR pe 1 luna 1.200.000 05.12.2005

- Plasamente in Certificate de 1.000.000 15.12.2005

depozit emise de BNR

cu maturitate 3 luni

- Plasamente in titluri de stat 500.000 15.11.2005

cu scadenta 3 luni

- Plasamente in titluri de stat 750.000 15.09.2005

cu scadenta 6 luni

- Plasamente in titluri de stat 600.000 01.07.2005

cu scadenta 12 luni

- Credit acordat societatii 200.000 15.08.2005

TRIDENT pe termen 12 luni

- Credit acordat societatii 700.000 10.05.2005

CAMI SRL pe termen de 11 luni

- Credit de factoring pe 10 luni 100.000 15.12.2005

- Credit acordat IMM SRL pe 250.000 10.12.2005

2 ani

- Credit ipotecar pe 5 ani 150.000 15.12.2005

TOTAL 5.450.000

B) Resurse  Suma Data

constituirii

- Disponibilitati la vedere 200.000 31.12.2005

- Depozite atrase de la pers. 1.100.000 10.12.2005

fizice cu maturitate 1 luna

- Depozite atrase de la pers. 1.200.000 01.12.2005

fizice cu maturitate 3 luni

- Depozite atrase de la pers. 500.000 15.11.2005

fizice cu maturitate 6 luni

- Depozite atrase de la pers. 300.000 01.10.2005

fizice cu maturitate 9 luni

- Depozite atrase de la pers. 250.000 15.11.2005

fizice cu maturitate 12 luni

- Depozite constituite de firma 650.000 01.10.2005

AVAT SRL pe 9 luni

- Depozit constituit de firma 400.000 01.08.2005

LOCO SRL pe 1 an si jumatate

- Depozit constituit de firma 600.000 15.11.2005

FAR pe 1 an

- Depozit constituit de firma 250.000 15.09.2005

AZUR pe 6 luni

TOTAL 5.450.000

Rezolvare:

1. In vederea repartizarii pe benzi de lichiditate a activelor si pasivelor bancii se determina scadenta reziduala:

2. Repartizarea activelor si pasivelor bancii pe benzi de lichiditate in functie de scadenta reziduala.

Benzi de lichiditate

3. Calculul indicatorilor de lichiditate

Banda 1 L. efectiva: 1.200.000

L. necesara 1.300.000 => deficit de lichiditate

1.200.000 - 1.300.000 = - 100.000 lei

Banda 2 L. efectiva: 2.250.000

L. necesara 1.450.000 => excedent de

lichiditate

2.250.000 - 1.450.000=800.000 lei

Banda 3 L. efectiva: 700.000

L. necesara 500.000 => excedent de

lichiditate

700.000 - 500.000 = 200.000 lei

Banda 4 L. efectiva: 900.000

L. necesara 1.800.000 => deficit de lichiditate

900.000 - 1.800.000= - 900.000 lei

Banda 5 L. efectiva: 400.000

L. necesara 400.000 => excedent/deficit de lichiditate

400.000 - 400.000 = 0 lei

Indicatorul de lichiditate = L. efectiva > 1

L. necesara

Indicatorul de lichiditate banda 1 = 1.200.000 = 0,9

1.300.000

Indicatorul de lichiditate banda 2 = 2.250.000 = 1,6

1.450.000

Indicatorul de lichiditate banda 3 = 700.000 = 1,4

500.000

Indicatorul de lichiditate banda 4 = 900.000 = 0,5

1.800.000

Indicatorul de lichiditate banda 5 = 400.000 = 1,0

400.000

Lichiditatea imediata (acida) =

L. efectiva banda 1 = 1.200.000 = 0,9

L. necesara banda 1 1.300.000

4. Analiza tip GAP

5. APRECIERI SI COMENTARII DIN PARTEA AUDITORULUI

Plasamentele BETA Bank sunt in principal pe termen scurt (92,6%) si numai 7,4% pe termene mai mari de un an;

Plasamentele pe termen mediu si lung sunt acoperite cu resurse de egala valoare (400.000 lei) pe termen de 1 an si 1 luna, in timp ce unele plasamente au maturitati peste 4 ani, de aici putand rezulta unele probleme de lichiditate;

Distributia plasamentelor si resurselor pe benzi de lichiditate arata o concentrare a plasamentelor pe primele 2 benzi de lichiditate (63,3%), in timp ce resursele care se plaseaza pe primele 2 benzi reprezinta 50,4% din totalul resurselor, aceasta constituind premiza unui excedent de lichiditate cumulat pe primele 2 benzi. Totodata, pe banda 1 se inregistreaza un deficit de lchiditati (100.000 lei), aspect care trebuie avut serios in vedere fiind vorba de lichiditatea imediata (acida), foarte importanta pentru banca.

De remarcat echilibrul plasamentelor cu resursele pe ultima banda de lichiditate;

Indicatorii de lichiditate sunt necorespunzatori pe banda 1 (lichiditate acida) si banda 4 (181- 365 zile) unde deficitul de lichiditate este substantial (900.000 lei, respective 16,5% din totalul resurselor). Acest lucru este reflectat si de indicatorul de lichiditate relativa, care pentru benzile 1 si 4 are valori subunitare (0,9 si respectiv 0,5);

Analiza GAP scoate, de asemenea, in evidenta un GAP negativ pe benzile 1 si 4, care este atenuat de GAP-ul cumulat, prin care banca isi poate utiliza excedentul de lichiditate de pe o banda inferioara pentru acoperirea deficitului de lichiditate de pe banda urmatoare, cum este cazul benzii 4 al carei deficit de lichiditate (-900.000 lei) este acoperit cu excedentul de lichiditate de pe benzile 2 si 3.

AUDITUL PORTOFOLIULUI DE IMPRUMUTURI SI PROVIZIOANELOR DE RISC

Societatea bancara BETA BANK inregistra, conform bilantului la 31.12.2005, urmatoarea situatie a creditelor. (TABEL ANEXA)

A. Se solicita sa se efectueze auditul portofoliului de credite si provizioanelor societatii bancare BETA BANK prin luarea in considerare a urmatoarelor:

Definirea notiunii de credit si clasificarea acestora, precum si intelegerea importantei acesteia pentru societatile bancare.

Performanta financiara a imprumutatilor.

Serviciul datoriei clientilor fata de banca.

Notiunea de clasificare a creditelor.

Garantiile acceptate de banca pentru deducerea din expunere.

Expunerea bruta si expunerea neta.

Determinarea calitatii creditelor si a nivelului provizioanelor de risc.

B. Pe baza concluziilor desprinse din auditul portofoliului de credite si provizioanelor de risc, sa se formuleze:

Principalele constatari.

Amenintarile posibile.

Recomandari pentru imbunatatirea calitatii portofoliului de credite la societatea bancare auditata. 

ANEXA

TABEL

NOTA In cazul garantiilor reale se vor lua in calcul coeficientii de ajustare la valoarea maxima prevazuta.

Rezolvare:

1. Aprecieri generale ale auditorului asupra portfoliului de credite al BETA Bank:

Structura portofoliului de imprumuturi pe maturitati :

Pondere

in total

Total credite ........ 3.950.000 lei 100 %

din care:

pe termen scurt

(pana la 12 luni) ...... 2.300.000 lei 58,2 %

(pozitia 1, 2, 3, 7 si 9 din tabel)

- pe termen mediu

(1- 5 ani) ...................... 900.000 lei 22,8 %

(pozitia 4, 5 si 6 din tabel)

pe termen lung

(peste 5 ani) ........... 750.000 lei 19,0 %

(pozitia 8 si 10 din tabel)

Structura portofoliului de imprumuturi dupa serviciul datoriei :

Pondere

in total

Total credite ....... 3.950.000 lei 100 %

din care:

- curente ........ 3.695.000 lei 93,5 %

- restante .............................. 255.000 lei 6,5 %

din care:

- pana la 30 zile .... 155.000 lei

- peste 30 zile ..... 100.000 lei

Structura portofoliului de imprumuturi in functie de declansarea procedurilor juridice:

Pondere

in total

Total credite ....... 3.950.000 lei 100 %

din care:

- in administrare normala . 3.150.000 lei 79,8 %

- pentru care s-au declansat

proceduri juridice

de executare ........ 800.000 lei 20,2 %

Aprecieri:

BETA Bank inregistreaza un portofoliu de impumuturi echilibrat pe maturitati, in care ponderea (58,2%)revine imprumuturilor pe termen scurt, in acelasi timp creditele pe termen mediu si lung detin impreuna aproape 40% din total portofoliu, ceea ce poate antrena probleme de liciditate daca nu sunt acoperite cu resurse corespunzatoare ca maturitate.

Creditele restante detin o pondere ridicata in structura portofoliului (6,5%) mai mult decat media pe sistem bancar (3 - 4 %), insa majoritatea lor sunt sub 30 zile (60,7%).

De asemenea, banca inregistreaza si imprumuturi fata de debitorul SC ALBA pentru care au fost declansate procedurile juridice de recuperare (20,8%) din total portofoliu de imprumuturi, ceea ce reprezinta foarte mult.

2. Determinarea expunerii nete prin deducerea din expunerea bruta a valorii ajustate a garantiilor.

Aprecieri:

De remarcat gradul bun de acoperire cu garantii al portofoliului de imprumuturi (100%) ceea ce face ca expunerea bruta de 3.950.000 lei sa corespunda unei expuneri nete de 1.520.000 lei (38,5%).

In cazul SC ALBA pentru care s-au declansat procedurile juridice de recuperare, intreaga expunere bruta se considera expunere neta si trebuie previzionata 100%.

3. Determinarea calitatii portofoliului de imprumuturi utilizand matricea dintre performanta financiara si serviciul datoriei.

Aprecieri:

Structura pe calitati a portofoliului de imprumuturi al BETA Bank se prezinta astfel:

Din punct de vedere al calitatii portofoliului de imprumuturi, banca are o problema deosebita intrucat creditele neperformante (indoelnice si pierdere) repezinta impreuna 40,6% din totalul imprumuturilor, in timp ce creditele cu o calitate corespunzatoare (standard si in observatie) detin doar 32,9% din totalul portofoliului de imprumuturi, iar creditele cu o calitate medie (substandard) detin 26,5% din total.

4. Stabilirea nivelului de provizioane de risc necesare pentru acoperirea eventualelor pierderi provenite din creditele care nu mai pot fi recuperate:

Aprecieri:

Pentru acoperirea eventualelor pierderi din credite banca are nevoie de constituirea unor provizioane de risc in suma de 979.000 lei, ceea ce reprezinta un grad ridicat de provizionare (24,7%) de aproape 5 - 6 ani mai mare decat gradul mediu pe total sistem bancar.

Avand in vedere ca dobanda medie practicata la credite a fost de cca 20% pe an, rezulta ca, practic toate veniturile obtinute din dobanzi vor fi "consumate" cu constituirea provizioanelor de risc, extind posibilitatea ca BETA Bank sa inregistreze pierderi din activitatea desfasurata.