Formularea „alte riscuri bancare” indica prezentarea in continuare a unor riscuri bancare, fie cu o manifestare mult mai rar intalnita in activitatea bancara (risc de tara), fie cu consecinte mai putin grave fata de riscurile prezentate in paragrafele anterioare, fie mai usor de prevenit. Normele prudentiale ale autoritatilor monetare nu contin referiri la aceste riscuri.
Riscul ratei dobanzii este reprezentat de sensibilitatea starii financiare a bancii la modificarile ratei dobanzii. Acest risc trebuie acceptat ca fiind intrinsec activitatii bancare, dar un nivel ridicat al acestuia poate afecta prof 212g62c itul si capitalul bancii, prin reducerea veniturilor din dobanzi sau prin cresterea cheltuielilor operationale.
Cauzele riscului ratei dobanzii sunt:
necorelarea maturitatii (scadenta activelor si pasivelor) in cazul ratelor fixe ale dobanzii: de exemplu, constituirea de depozite pe termen de o luna si acordarea de credite pe termen de 5 ani, conduce la reducerea marjei de dobanda;
necorelarea momentelor de modificare a ratei dobanzii pentru active si pasive in cazul ratelor variabile ale dobanzii;
necorelarea activelor si pasivelor cu dobanda variabila (sensibile).
Modificarea ratei dobanzii se reflecta asupra profitului bancii, asupra veniturilor (si cheltuielilor) carora, in mod traditional, li se acorda mai multa atentie, intrucat intre venituri (cheltuieli) si rata dobanzii legatura este clara: veniturile reprezinta dobanda incasata, iar cheltuielile reprezinta dobanda platita.
Valoarea economica a unei banci poate fi afectata, la randul sau, de modificarea ratei dobanzii. Prin extensie, valoarea economica a unei banci se defineste ca fiind valoarea curenta, de piata, stabilita in functie de valoarea asteptata a fluxului net de fonduri generat de banca, definit ca diferenta intre cash-flow-ul activelor si cash-flow-ul pasivelor.
Intrucat valoarea economica cuprinde impactul potential al modificarii ratei dobanzii asupra tuturor fluxurilor viitoare de fonduri, ea ofera o privire mai larga asupra efectelor pe termen lung ale acestei modificari decat este oferita de analiza perspectivei veniturilor. Focalizarea traditionala asupra perspectivei veniturilor, asupra schimbarilor pe termen scurt a acestora, nu reprezinta o indicatie suficienta in ceea ce priveste impactul modificarilor ratelor dobanzii asupra starii viitoare a bancii.
Pentru masurarea expunerii la riscul ratei dobanzii, a veniturilor si a valorii economice a bancii, sunt disponibile o paleta larga de tehnici, variind de la calcule si simulari statice, pana la tehnici sofisticate de modelare dinamica.
Cel mai simplu indicator folosit in gestiunea riscului ratei dobanzii este marja dobanzii care reprezinta raportul dintre veniturile obtinute din dobanzi si cheltuielile cu dobanda pentru resursele atrase. Indicatorii marjei dobanzii sunt:
Marja absoluta a dobanzii bancare, ce reprezinta diferenta dintre veniturile si cheltuielile absolute din dobanzi. O marja adecvata asigura sustinerea sarcinii bancare si obtinerea unui profit satisfacator in concordanta cu obiectivele strategice stabilite de banca.
Marja procentuala bruta a dobanzii bancare: se calculeaza prin raportarea marjei absolute a dobanzii bancare la suma activelor investite pentru care se incaseaza dobanzi.
Marja procentuala neta a dobanzii bancare: se calculeaza ca diferenta intre nivelul mediu al ratei dobanzii active si nivelul mediu al ratei dobanzii pasive.
Analiza efectelor modificarilor ratelor de dobanda asupra marjei dobanzii are ca baza de pornire gruparea elementelor de activ si pasiv functie de sensibilitatea veniturilor si cheltuielilor implicate.
In functie de marimea activelor si pasivelor cu dobanzi fixe se poate determina pozitia bancii ca diferenta dintre activele si pasivele cu dobanzi fixe, care poate fi :
pozitie scurta, in cazul in care activele cu dobanzi fixe sunt in suma mai mica decat pasivele cu dobanzi fixe. Aceasta pozitie este favorabila cand rata dobanzii este in crestere.
pozitia lunga, in cazul in care activele cu dobanzi fixe sunt in suma mai mare decat pasivele cu dobanzi fixe. Aceasta pozitie este favorabila cand rata dobanzii este in scadere.
pozitia neutra, in cazul in care activele si pasivele cu dobanzi fixe sunt in suma egala. Este o pozitie aparent ideala, dar nu imunizeaza banca fata de riscul dobanzii.
Riscul valutar sau al cursului de schimb apare la orice tranzactie intr-o moneda diferita de cea in care se evidentiaza in contabilitate, tranzactie efectuata in nume propriu sau in numele clientilor, inclusiv creditarea externa. Riscul valutar afecteaza atat piata produselor bancare, cat si piata de capital.
Riscul valutar este format din urmatoarele sub-expuneri:
Expunerea de translatie – apare in cazul bancilor cu activitate internationala, societatile afiliate trebuind sa raporteze datele si sa-si consolideze rezultatele financiare in moneda de referinta a tarii de origine;
Expunerea tranzactionala – rezulta din operatiunile desfasurate in valute cand cursurile fluctueaza, influentand veniturile din respectivele titluri;
Expunerea economica – reflecta influenta fluctuatiilor cursurilor valutare asupra valorii economice, asupra profitabilitatii pe termen lung a bancii.
Banca este permanent interesata sa asigure un echilibru relativ stabil intre plasamentele si resursele in aceeasi moneda. Supravegherea pozitiilor valutare este deosebit de importanta pentru ca orice abatere de la acest echilibru stabil - in interiorul unei marje de +/- 10% din capitalul total al bancii - afecteaza atat lichiditatea cat si solvabilitatea bancii. Pozitia lunga a bancii semnifica faptul ca exista un deficit de resurse intr-o anumita valuta comparativ cu plasamentele efectuate in aceeasi valuta. Pozitia scurta arata ca exista un excedent de resurse comparativ cu plasamentele intr-o moneda straina.
Pe piata valutara internationala raportul de schimb intre diferitele valute convertibile este influentat de o serie de factori de natura politica, financiara si economica. Dealerii bancii cauta sa anticipeze evolutia ratei de schimb dintre diferitele valute convertibile, astfel incat banca sa nu inregistreze pierderi sau chiar sa inregistreze profit.
Riscul de sistem este cauzat de anumite restrictii impuse bancilor, motiv pentru care se numeste si risc legal. Legi noi, aparitia unor reguli noi pot pune probleme unor tranzactii chiar bine stabilite si functionale anterior aparitiei acestor modificari.
Conducerea oricarei banci trebuie sa fie in permanenta informata asupra propunerilor legislative care ar putea afecta in vreun mod activitatea bancii, astfel incat sa poata face la timp recomandari, pentru reducerea riscurilor ce ar aparea in cazul aprobarii respectivelor modificari.
Acest tip de risc este asociat cu acuratetea proceselor, desfasurarea operatiunilor bancare. Riscul operational este rezultatul unui control intern inadecvat, erori cauzate fie de incompetenta, fie de fraude.
Evitarea acestui risc presupune:
separarea responsabilitatilor, pentru a preveni practici neautorizate sau frauduloase; este necesara separarea clara, functionala si fizica, intre front-office, ce are ca sarcina derularea tranzactiilor si back- office, ce are ca sarcina procesarea tranzactiilor rezultate;
stabilirea politicilor si procedurilor adecvate referitoare la tipurile de operatiuni pe care banca le poate desfasura (de exemplu: normele de creditare ale fiecarei banci trebuie sa fie clare, precise in ce priveste conditiile de acordare a creditelor);
planuri alternative necesare pentru a asigura functionarea bancii in cazul unor dezastre naturale sau mai degraba a caderii sistemelor bancii (exemplu: retelele de calculatoare).
Acesta rezulta din extinderea activitatii bancare peste granite si poate provoca pierderi pentru banca respectiva prin imobilizarea sumelor care nu sunt rambursate la scadenta, prin costuri suplimentare in vederea definitivarii tranzactiei asumate initial sau prin nerecuperarea sumelor angajate.
Cauzele mai frecvente ale manifestarii riscului de tara sunt:
politice: razboi, ocupatie militara straina, agresiuni motivate de revendicari teritoriale, polarizare politica, regionala etc.;
sociale: revolte, divizari religioase, conflicte etnice, greve etc.;
economice: declin economic, cresterea brusca a costurilor de productie etc.
* *
Progresul economico-social depinde de asumarea riscurilor, intrucat economiile de piata prezinta situatii de incertitudine. Esential este ca riscul asumat sa fie privit intotdeauna in dualitate cu profitul: risc mic – profit mic, risc mare – profit mare (sau rezultatul advers – pierdere).
|
