BANCA NATIONALÃ A ROMÂNIEI - BANCA CENTRALÃ A STATULUI ROMÂN
În termeni generali, o bancã centralã actioneazã ca institutie din partea statului pentru a stabili si coordona politica monetarã si de credit a economiei. Banca centralã are un rol deosebit în mentinerea stabilitãtii monedei nationale si a încrederii pub 343y249d licului în bãnci.
" Dictionarul de relatii financiare defineste banca centralã drept "banca ce are posibilitatea de a controla politica monetarã a unei tãri." Aceastã institutie financiarã este o bancã deoarece îndeplineste cele douã functii specifice bãncilor, dar, în acelasi timp, ocupã o pozitie unicã în cadrul aparatului bancar prin modul în care realizeazã cele douã functii bancare.
Atributiile unei bãnci centrale sunt:
controlarea cantitãtii de bani din economie;
emisiunea numerarului - a bancnotelor, a monedelor metalice;
creditarea, supravegherea si îndrumarea celorlalte bãnci;
executia bugetului de stat, acordarea de împrumuturi statului si pãstrarea tezaurului de stat." [1]
" Bãncile centrale au, în general, urmãtoarele functii ( desi, uneori, aceste responsabilitãti sunt împãrtite cu alte organisme guvernamenamentale ):
stabilirea si implementarea politicii monetare si de credit;
emisiune de monedã;
monitorizarea cursurilor valutare;
administrarea rezervelor valutare;
supravegherea institutiilor financiar-bancare;
actioneazã ca bancã a bãncilor;
împrumutãtor de ultimã instantã;
actioneazã ca agent al statului si tine în evidentele sale Trezoreria statului;
asigurarea de fonduri pentru stat;
asigurarea legãturii cu organizatii financiar-bancare internationale;
analist al conditiilor monetare si economice.
În plus, Banca Nationalã a României are atributii speciale legate si de perioada de tranzitie de la o economie centralizatã la economia de piatã. Acestea sunt:
asigurarea unei concurente loiale între bãnci;
încurajarea dezvoltãrii unei practici bancare corecte care sã sprijine dezvoltarea unui sector privat sãnãtos."[2]
Bãncile centrale sunt bãnci de stat, private sau mixte. Ele sunt direct subordonate Guvernului sau se pot bucura de o relativã independentã de decizie.
Bãncile centrale nu exercitã functiile unei bãnci comerciale si deci nu concureazã celelalte bãnci ale sistemului.
Prototipul bãncilor centrale este Banca Angliei înfiintatã în 1694 si transformatã în mai multe rânduri ( 1825, 1844 ), din 1964 - bancã de stat. Conducerea acestei bãnci este numitã de Guvern, Banca Angliei fiind unul din principalele instrumente de care aceasta se foloseste pentru realizarea politicii sale economice.
În Germania si S.U.A., bãncile centrale se bucurã de o independentã relativã fatã de guvernul federal, respectiv Executiv.
Datoritã modalitãtilor specifice de realizare a functiilor bancare - unele dintre ele, ca emisiunea, fiind practic un monopol - banca centralã este, de regulã, unicã în stat. O exceptie o reprezintã structura sistemului bancar nord-american, organizat ca Sistem al Rezervelor Federale. Acesta este format dintr-un Consiliu al Guvernatorilor si 12 Bãnci Federale de Rezerve, care îndeplinesc fiecare functiile unei bãnci centrale pentru o anumitã zonã ( unul sau mai multe state ).
|
