Bancile romanesti in fata provocarilor viitorului

BANCILE ROMANESTI IN FATA PROVOCARILOR VIITORULUI

Sistemul bancar romanesc se confrunta cu cerintele comunitatii europene – au fost date in functiune in anul 2004 sistemul national de plati electronice si Biroul de Credit. Modificarea metodologiei contabile, conform Standardelor Internationale de Raportare Financiara si adoptarea principiilor Acordului de la Basel reprezinta provocari in plus pentru mediul financiar – bancar romanesc.

Alinierea la directivele europene presupune cheltuieli deosebit de mari din partea bancilor. Ca tara candidata, Romania trebuie sa indeplineasca mai multe conditii decat tarile care sunt deja in Uniunea Europeana.

Din fericire, sistemul bancar romanesc este curatat de bancile cu probleme. Au ramas bancile care au forta necesara sa treaca peste aceste cerinte fara sa-si puna in pericol profitul si existenta. Ele au acum suficiente resurse ca sa poata acoperii cheltuielile legate de sistemul electronic national de plati, de Biroul de Credit, de Basel II, etc. Bancilor romanesti li se cere sa aiba un fond de garantare a depozitelor care sa acopere depozite de pana la 20.000 euro, lucru care se va face gradual pana in 2007.

De la nasterea sa in 1974, rolul Comitetului Basel pentru Supraveghere Bancara a fost sa promoveze stabilitatea sistemului bancar global. Cand, in ultimi ani ai deceniului a80, a devenit mai mult decat evident ca diferitele practici de reglementare favorizau institutii bancare din anumite zone geografice, Comitetul Basel a lansat Acordul Basel I, menit sa reglementeze cerintele de capital minim (1998). Totusi datorita maturizarii metodologiilor de calcul al riscului care au indus un grad de sofisticare a activitatii bancare, precum si a ignorarii riscului operational in Acordul Basel I, s-a impus revizuirea acestuia si asa a aparut, la sfarsitul anului 2003, forma finala a Acordului Basel II. Din acest moment , practic bancile au la dispozitie trei ani pentru implementarea cerintelor Acordului Basel II.

Principiile noului acord de la Basel sau asa-numitul BASEL II au fost elaborate de Comitetul de la Basel, structura apartinand BIS (the Bank for International Settlements – Banca pentru Reglementare Internationala). BIS este o organizatie internationala care promoveaza cooperarea internationala financiara si monetara.

Cerintele Basel II reprezinta un factor crucial, ce trebuie luat in considerare in definirea si dezvoltarea sistemelor de administrare a riscului de catre banci. Noutatea este ca se introduc trei nivele de administrare a riscului, dupa cum urmeaza:

Pilonul 1: Acoperirea cerintelor de capital minim, cu metodologie si regulamente specifice pentru risc de credit si risc operational. Daca pana acum era obligatoriu sa-ti mentii capitalul intre niste limite, astfel incat sa ai o solvabilitate de minimul 8% sau 12%, de exemplu, acum intervin si alte elemente, precum necesitatea de a stabili strategii. Sa spunem ca solvabilitatea este intre 16-20%; in acest caz trebuie sa stabilesc o strategie. La fel, cand solvabilitatea este mai joasa 14%, trebuie deja stabilite strategii de criza. E vorba de un altfel de supraveghere. Astfel bancile isi monitorizeaza mai bine riscurile.

Tot in cadrul Pilonului 1 se stabileste metoda de evaluare a capitalului propriu pe baza noilor exigente de clasificare a tipurilor de riscuri:

Risc de credit;

Risc operational;

Risc de piata.

Pentru fiecare dintre aceste trei componente, este disponibila o serie de abordari

diferite, dupa cum urmeaza:

PD – probabilitatea de incapacitate de plata;

EAD – expunerea la incapacitatea de plata;

LGD – pierderea aferenta unei incapacitati de plata.

Riscul de piata:

Cerinta de adecvare a capitalului pentru riscul de piata ramane neschimbata. Calcularea cerintei de capital pentru riscul de piata este, deasemenea, permisa prin intermediul unei abordari standardizate sau a unei abordari bazate pe modele interne.

Riscul operational:

Riscul operational este definit de Comitetul de la Basel pentru Supravegherea Bancara ca fiind “riscul pierderii rezultate de pe urma proceselor interne, a personalului sau a sistemelor neadecvate sau falimentare, sau de pe urma evenimentelor externe”.

Provocarile aduse de aceste riscuri sunt demne de a fi tratate cu toata atentia: impactul unui astfel de resc se propaga in toata banca si poate afecta relatia cu clientii si satisfactia lor, fara ca implicatiile cantitative, valorice sa poata fi masurate cu exactitate. Pentru calcularea necesarului de capital pentru riscul operational sunt propuse trei metode, dupa cum urmeaza:

Abordarea indicatorului de baza este o abordare simplista care utilizeaza un singur indicator ca inlocuitor al expunerii generale a bancii la riscul operational. Indicatorul folosit cel mai fregvent se pare ca este reprezentat de veniturile brute, situatie in care banca trebuie sa aloce un capital pentru riscul operational, egal cu un anumit procent din veniturile sale brute.

Abordarea standardizata cere unei banci sa se organizeze in opt linii de activitate standard (tabelul nr. 11), toate acestea utilizand ca indicator comun venitul brut.

Abordare scorecard pentru a determina un nivel initial al capitalului pentru riscul operational la nivelul firmei sau al liniei de activitate. Aceasta valoare a capitalului este apoi modificata in timp prin includerea profilului de risc fundamental al diferitelor linii de activitate. Abordarea scorecard solicita exercitarea unui rationament calitativ, bazandu-se mai putin pe date istorice.

Tabelul nr. 15

PILONUL 2: Analiza de supraveghere.

Reprezinta crearea si validarea unui set de proceduri interne fiecarei institutii financiare, prin care se evalueaza adecvat si consistent fondurile proprii corespunzatoare profilului de risc de catre organismele tutelare.

PILONUL 3: Disciplina de piata.

Intentioneaza sa ofere bancilor un stimulent puternic pentru a-si conduce activitatile intr-o maniera sigura, sanatoasa si eficienta. Pentru ca disciplina de piata sa fie eficienta, este nevoie de informatii credibile si oportune care sa permita participantilor pe piata sa realizeze evaluarii ale riscurilor bine fundamentate, inclusiv evaluarea adecvarii capitalului detinut drept “tampon” impotriva pierderilor si a expunerilor la risc care pot genera astfel de pierderi.

Responsabilitati pentru executivii bancilor ca isi asuma Acordul Basel 2.

Managementul executiv din institutiile bancare isi asuma responsabilitati in procesul de pregatire si implementare a prevederilor acordului: de la sponsori decidenti ai bugetului local, facilitatori si promotori ai schimbarii, organizatori si factori de decizie asupra modului in care se aloca resursele necesare, pana la alegerea partenerilor strategici de consultanta si mai apoi de sustinere cu infrastructura sistemica informationala. De o importanta majora sunt si responsabilitatile asumate care decurg din enuntarea si urmarirea celor trei tipuri de Piloni ai Acordului Basel 2.

Domeniile de activitate asupra carora Acordul de la Basel 2 are impact.

O data asumat Acordul de la Basel 2 impune decizii privind alocarea de resurse in sens larg, adica atat a celor financiare (capital), cat si a celor umane.

De la metodologia de acordare a ratingului pentru credite si pana la gestionarea riscurilor operationale si a tuturor corelatiilor de impact, intregul proces va trebui atent analizat, diagnosticat, proiectat, construit, implementat, verificat (testat) si mai inainte de toate, planificat.

Fazele metodologice de proiect, pe scurt enumerate mai sus vor trebui sustinute de resurse umane corespunzatoare ca numar si calitate a pregatirii pe o perioada sustinuta.

Zonele majore de impact ale Acordului Basel 2 sunt:

Recalcularea rezervelor de capital poate crea o relansare a capitalului pentru bancile care adopta tehnici sofisticate;

Mediul de reglementare devine mai complex, iar procesele de validare, mai mari consumatoare de timp si resurse, reprezentand o adevarata provocare;

Se creeaza o bariera pentru noii veniti pe pietele financiare, datorita cerintelor investitionale mai mari, proceselor si sistemelor complexe si costisitoare si specializarii personalului care le gestioneaza;

Va creste distanta intre liderii financiari prezenti pe piata, adancind competitia si distanta intre marile banci, sofisticate in portofoliu si micile banci de pe piata.

Impactul Basel 2 in bancile romanesti

De ce a fost necesar Acordul Basel 2?

In primul rand, din cauza existentei unor limitari ale Acordului Basel1, referitoare la faptul ca evaluarea cerintelor de capital se baza pe metode rigide de calcul al expunerii la riscul de credit.

In al doilea rand, dupa definirea Acordului Basel 1 (anul 1998), s-a inregistrat o evolitie a metodelor si tehnicilor de evaluare a riscurilor utilizate in paralel de bancile cu renume, care si-au creat sisteme proprii de evaluare a riscurilor, bazate pe metode probalistice, care estimeaza pierderile potentiale aferente riscului de credit, de piata si operational.

Nu in ultimul rand, necesitatea Acordului Basel 2 a aparut ca urmare a cresterii calitatii si complexitatii evalarii expunerii la riscuri, inclusiv prin introducerea in ecuatie a riscurilor operationale.

Astfel, conform Acordului de la Basel 2, expunerile la risc pot fi evaluate atat prin intermediul unor metode stadardizate, similare celor in prezent conform Acordului Basel 1, cat si prin intermediul unor metode bazate pe observatii istorice si pe metode matematice probalistice (Value at Risk – VAR, indicatori PD – probabilitatea de incapacitate de plata, EAD – expunerea la incapacitatea de plata, LGD – pierderea aferenta unei incapacitati de plata).

Pentru evaluarea riscului de credit, pentru calculul indicatorului PD – probabilitatea de incapacitate de plata bancile vor trebui sa aiba baze de date corespunzatoare pe o perioada de 5 ani, iar pentru indicatorii EAD – expunerea la incapacitatea de plata si LGD – pierderea aferenta unei incapacitati de plata de 7 ani.

Totusi, trebuie avuta in vedere si posibilitatea ca Romania sa beneficieze de perioada de tranzitie de 3 ani permisa de Acordul Basel 2, pe parcursul careia bancile vor putea sa indeplineasca aceste cerinte.

In acest sens, mentionam faptul ca Banca Comerciala Romana S.A. a implementat si utilizat de peste 3 ani un sistem de rating de credite comparabil cu al bancilor de renume din tarile dezvoltate, care este de tip bidimensional, coroborand rezultatele analizei caracteristicilor clientului cu cele ale creditului.

Caracteristicile clientului se fundamenteaza pe analiza aspectelor generale, financiare, de management si strategie, pozitia in ramura de activitate etc. Analiza caracteristicilor creditului se bazeaza pe istoricul relatiei de credit, indeplinirea conditiilor de eligibilitate, administrarea si monitorizarea creditului, serviciul datoriei, etc.

Conform Acordului de la Basel 2, in ceea ce priveste bancile din tarile dezvoltate care aplica Acordul Basel 1, exista cerinta de capital suplimentara pentru acoperirea expunerii la riscul operational si, pe de alta parte, se ofera posibilitatea evaluarii riscului de credit.

Pentru bancile din Romania, pe langa aceste cerinte se solicita si evaluarea riscului de piata, care se poate realiza fie prin metoda standardizata (ponderarea pozitiilor cu valoare de piata cu anumiti coeficienti), fie prin metoda Value at Risk.

Banca Nationala a Romaniei nu acerut bancilor comerciale evaluarea riscului de piata, motivul principal fiind portofoliu redus de elemente cu valoare de piata care variaza zilnic (actiuni, obligatiuni, instrumente derivate, etc.) din trading book (portofoliu de tranzactii).

In acest sens, la utilizarea metodei Value at Risk, exista cateva caracteristici demne de mentionat care trebuie avute in vedere de bancile romanesti:

Pozitiile trebuie sa fie marcate la piata cel putin o data zilnic (aceasta este si o cerinta a Normelor BNR nr. 17/2003 privind administrarea riscurilor semnificative);

Cand nu exista o piata lichida, cu preturi stabilite independent si se apeleaza la tehnica de evaluare marketing to model – parametri trebuie sa fie evaluati zilnic.

Concluzii:

Acordul Basel 2 reprezinta o provocare dificila atat pentru bancile comerciale cat si pentru autoritatile de supraveghere;

Totodata reprezinta si un efort deosebit deoarece este un pas semnificativ menit a imbunatati situatia actuala;

Acordarea unei importante deosebite cu privire la imbunatatirea administrarii riscului;

Primii pasi facuti in vederea implementarii Acordului Basel 2 sunt:

intensificarea masurilor si administrarii riscului de credit;

intelegerea mai buna a notiunii de risc operational.

Implementarea este costisitoare, dar administrarea inadecvata a riscurilor este si mai costisitoare.

REFERINTE BIBLIOGRAFICE

Hennie, van Greuning, Sonja, Brajovic Bratanovic, Analiza si Managementul Riscului Bancar,  Institutul Irecson, 2004

Basno, Cezar, Dardac, Nicolae, Operatiuni bancare – Instrumente si tehnici de plata, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1999

Dardac, Nicolae, Basno, Cezar, Moneda,Credit, Banci, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997

Drury, Colin, Management and Cost Accounting, Editura Chapman and Hall, S.U.A, 1995

Isarescu, Mugur, Reflectii economice. Piete, bani, banci, Editura Academiei Romane, 2001

Isarescu, Mugur, Crearea sistemului monetar romanesc modern – 130 ani, Editura Enciclopedica, 1997

Isarescu, Mugur, Banca Nationala a Romaniei 1880-1995, Editura Enciclopedica, 1995

Ivanciu Valeanu, Nicolae, Tratat de doctrine economice, Editura Didactica si Pedagogica, 2001

Kiritescu, Costin, Sistemul banesc al leului si precursorii lui, Editura Enciclopedica, Colectia BNR, 1997

Lazarescu, Sorin, Rating  financiar, Editura ASE, Bucuresti, 2003 

Postolache, Tudorel, Isarescu, Mugur, Laureatii Nobel in economie, Discursuri de receptie, vol.1, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2001

Puxty, Anthony, Doods, Collin, Financial Management – method and meaning, Editura Oxford, 1992

Legea bancara nr. 58/1998, cu modificarile si completarile ulterioare

Legea privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei nr. 101/1998, cu modificarile si completarile ulterioare

Banca Nationala a Romaniei, Directia Supraveghere, Norme si Proceduri de acordare a ratingului bancar – CAAMPL

Banca Nationala a Romaniei, Raport Anual 2003

Banca Nationala a Romaniei, Buletin lunar, ianuarie 2004 – decembrie2004

Banca Nationala a Romaniei, Buletin lunar, ianuarie 2005 – mai 2005

Bank for International Settlements, Basel Comitee on Banking Supervision

Market Watch IT&C,  Acordul Basel II – martie 2004

Revista „Piata financiara”