BURSA DE VALORI

BURSA DE VALORI

Denumirea institutiei bursiere se pare ca provine de la numele unei vechi familii de hangii, Van der Bursen, care a infiintat la Bruges, in Flandra, Belgia de azi, un local numit Hotel de Bourses, in holul caruia se negociau periodic metale pretioase (aur, argint, platina), precum si hartii de valoare. Pe frontispiciul de la intrare, cladirea avea sculptate in piatra trei pungi (fr. bourses), de unde si denumirea data localului, care in secolele XIII- XVI a servit drept loc de intalnire pentru negustori .

In esenta, notiunea indica locul de intalnire a negustorilor si oamenilor de afaceri, in sensul unui spatiu de concentrare a cererii si ofertei.

Pe masura dezvoltarii bursei se produce si un proces de diferentiere intre bursele de marfuri si bursele de valori, ca institutii deosebite.

Unul din principalele obiective ale organizarii schimburilor in cadrul bursei il reprezinta asigurarea operativitatii tranzactiilor comerciale si financiare, realizarea acestora pe o baza standardizata.

Treptat bursa nu mai este o piata originala, pe care se vand si se cumpara marfuri fizice, ci o piata deviata pe care se vand si se cumpara titluri asupra marfurilor. Bursa isi asuma exclusiv rolul de realizare a tranzactiei in forma sa pura, miscarea marfurilor avand loc in afara acestei piete; dar, asigurand efectuarea actului comercial propriu-zis, cel ce implica exclusiv forma valorica a marfii, bursa devine "dispecerul" circulatiei marfurilor si o placa turnanta a schimburilor economice

Inceputurile pietelor bursiere de marfuri si valori in tara noastra pot fi situate pe la mijlocul secolului trecut. O data cu Legea asupra burselor, mijlocitorilor de schimb si mijlocitorilor de schimb din 1881 se poate vorbi despre o organizare mai temeinica a burselor din vechiul regat . Legea din 1888 se refera atat la bursele de valori cat si la cele de marfa . Bursele se infiintau dupa decret regal la propunerea ministerului agriculturii si comertului si numai in orasele in care camerele de comert si industrie dispuneau de mijloace pentru intretinerea locului si personalului lor.

Deschiderea bursei de valori a avut loc la 1 Dec 1882, iar peste o saptamana a aparut si cota bursei. Volumul tranzactiilor era redus, iar cota oficiala dispare in cateva zile, deoarece samsarii, intermediarii si unele banci preferau sa lucreze in afara cotei, direct cu clientii.

Legea asupra burselor de comert din 9 mai 1904 aduce o noua organizare a burselor de comert. La baza acestei reforme a fost pus principiul libertatii tranzactiilor in materie de bursa. Pentru aplicarea lui a fost creat in cadrul bursei un organ nou, corporatiunea bursei. Prin legea din 1904 se acorda dreptul de a efectua operatii direct intre membrii corporatiunii bursei, insa doar operatii pe cont propriu, nu si cele de intermediere.

Activitatea bursei este afectata de evenimentele social politice ale vremii. In octombrie 1918, bursa se redeschide si cunoaste o activitate deosebit de intensa, cursurile sunt in continua crestere, localul bursei devine neincapator. Intreaga perioada 1919-1925 a fost caracteristica pentru o " piata a taurului" cresterea fiind impulsionata, pe rand, de diferite categorii de valori: la inceput actiunile societatilor de transport, apoi cele bancare si ale societatilor de asigurare .

Din 1926 scaderile incep sa reapara la actiuni, mai intai lente, apoi precipitate, celor sapte ani de piata in crestere, urmandu-le alti sapte ani de scaderi dezastruoase.

In 1929 apare o noua lege bursiera (legea Madgearu) pentru a asigura adaptarea cadrului legislativ la noile realitati rezultate in urma Unirii. Ea unifica legislatia bursiera, aduce si o serie de modificari de conceptie si solutie juridica. A fost mai bine definit statutul burselor, acestea sunt declarate institutii publice, beneficiind de personalitate juridica si autonomie, ele fiind puse sub supravegherea si controlul ministerului de industrie si comert.

La bursa din Bucuresti se negociau actiuni si efecte "pe bani gata". Operatiunile "pe bani gata" sunt definite ca fiind toate negocierile care se lichideaza in ziua in care au fost incheiate, sau cel mai tarziu a doua zi la bursa si pentru care partile au depus, o data cu ordinul de negociere, numerarul sau efectele.

Dupa incheierea crizei economice 1929-1933, odata cu refacerea economica, "Bursa de efecte, actiuni si schimb din Bucuresti", cunoaste si ea un curs ascendent, care culmineaza in 1939, cand se inregistreaza perioada de varf a acestei institutii din perioada interbelica.

Sfarsitul celui de al II-lea razboi mondial, cu intreaga turnura politica pentru Romania, a insemnat sfarsitul pietei de capital si a bursei de valori. Lovitura de gratie a constituit-o procesul nationalizarii economiei din iunie 1948.

Reaparitia bursei

Dupa o intrerupere de cinci decenii, Bursa de Valori a fost reinfiintata in 1995. Ca o componenta a asa-numitei "economii simbolice", bursa de valori este o institutie indispensabila a economiei de piata.

Bursa de valori este o institutie cu personalitate juridica, avand ca principal scop tranzactionarea valorilor mobiliare in mod continuu, transparent si echitabil, prin sisteme, mecanisme si proceduri adecvate.

Bursa de valori Bucuresti a fost infiintata la 21 aprilie 1995 prin decizia Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, cu statut de institutie publica, desfasurandu-si activitatea ca o persoana juridica, dupa principiul autofinantarii.

Decizia de infiintare a fost data in urma solicitarii a 24 de societati de servicii de valori mobiliare (in prezent denumite societati de servicii de investitii financiare), membre ale asociatiei bursei, de a negocia actiuni emise de 6 societati comerciale .

La infiintare, bursa a beneficiat de resurse de la bugetul de stat necesare activitatii in primul an de functionare, resurse ce urmau sa fie recuperate si varsate esalonat la bugetul de stat, incepand cu cel de-al treilea an de functionare al bursei, pe parcursul a trei ani consecutivi.

Premergator inceperii activitatii, bursa a organizat cursuri de pregatire a personalului societatilor de valori mobiliare.

Bursa de Valori Bucuresti si-a inceput activitatea operationala in toamna anului 1995, beneficiind de asistenta expertilor canadieni in elaborarea reglementarilor bursiere.

Prima sedinta de tranzactionare a avut loc la data de 20 noiembrie 1995, accesul la sistemul electronic al bursei efectuandu-se din sala de tranzactionare, aflata in incinta Bursei de Valori Bucuresti. Au fost tranzactionate actiunile emise de 9 societati comerciale, prin intermediul a 28 de societati de valori mobiliare, in cadrul unei singure sedinte pe saptamana.

Activitatea de inscriere la cota bursei a fost realizata initial de catre comitetul bursei, deoarece nu exista un organism care sa exercite atributiile specifice acestui proces.

Cel mai important eveniment al primului an de functionare, a fost insasi reaparitia acestei institutii in peisajul economic romanesc, activitatea bursiera nefiind spectaculoasa.

In anul 2002, prin mai multe Ordonante Guvernamentale de Urgenta, s-au emis noi reglementari pentru piata de capital, urmarindu-se armonizarea legislativa a acesteia cu standardele europene in materie, dar respectandu-se specificul local.

1.1. Definitie. Concept . Statut juridic

Dincolo de diversitatea de modele nationale si de procesele de modernizare din ultima perioada, institutia in jurul careia graviteaza si in prezent intreaga piata bursiera este bursa propriu-zisa.

Cadrul legislativ din fiecare tara acorda o atentie speciala acestei institutii, reglementand obiectul ei de activitate, forma juridica, organizarea si functionarea bursei.

In ceea ce priveste definirea bursei de valori, intalnim in legislatia tarilor cu traditie bursiera abordari similare, dar cu diferite nuante in plan juridico-institutional sau functional.

Astfel, in Securities Exchange Act, 1934 din SUA se da urmatoarea definitie: "Termenul bursa (exchange) desemneaza orice organizatie, asociatie sau grup de persoane inregistrata sau nu in calitate de corporatie, ce constituie, mentine sau pune la dispozitie un spatiu sau/si conditii pentru intalnirea cumparatorilor si vanzatorilor de titluri financiare sau pentru realizarea in acest fel a functiilor indeplinite in mod curent de o bursa de valori, asa cum acest termen este in general inteles si include locul de negocieri si conditiile adiacente de care dispune acea bursa" .

In legea japoneza din 1948 definitia este mai sumara: "Termenul bursa de valori la care se face referire in prezenta lege desemneaza orice persoana inregistrata in calitate de corporatie in termenii prezentei legi pentru a pune la dispozitie o piata in vederea tranzactiilor cu titluri financiare" .

Legea germana cu amendamentul de la 1 august 1989 nu defineste termenul de bursa. In schimb in regulamentul Bursei din Frankfurt (13 octombrie 1975, amendat in 1989) se arata ca "obiectul bursei de valori il constituie tranzactiile in domeniul titlurilor financiare si drepturilor de natura similara, cele cu mijloace de plata de orice fel, precum si cu cambii si metale pretioase" .

Iata si definitia data in legea belgiana din 4 decembrie 1990: "O bursa de valori mobiliare este o piata cu titluri unde tranzactiile sunt publice si unde oricine poate, prin mijlocirea unui intermediar admis la bursa, sa achizitioneze sau sa cedeze valori mobiliare inscrise pe aceasta piata.

Una din definitiile mai recente o gasim in proiectul de lege federala din Elvetia privind bursele si titlurile financiare, din 1991: "O bursa este definita ca orice tranzactie constituita pentru efectuarea tranzactiilor cu titluri financiare si care permite oferta simultana de titluri intre un numar de agenti de bursa, precum si executarea tranzactiilor" .

Sintetizand elementele de mai sus, vom considera ca trasaturi definitorii ale bursei, urmatoarele:

existenta unei piete pentru titluri financiare;

localizarea tranzactiilor intr-un spatiu special destinat derularii acestora si dotat cu mijloace tehnice necesare;

desfasurarea tranzactiilor pe baze concurentiale si asigurarea accesului tuturor celor interesati la informatia bursiera;

negocierea, incheierea si executarea contractelor dupa o procedura consacrata, prin intermediul unor firme si persoane fizice specializate.

Din punct de vedere al regimului juridic, bursa poate fi organizata, in principiu, ca o institutie publica sau ca o entitate privata.

Cele mai multe din pietele bursiere contemporane au adoptat principiul autoreglementarii, institutia bursei avand dreptul de a-si stabili, in limitele legii, modul de organizare si functionare, prin elaborarea si adoptarea statutului si regulamentului.

Statutul este actul constitutiv al institutiei bursei si stabileste in principal, drepturile si indatoririle membrilor bursei, managementul si organizare interna a institutiei, principiile functionarii bursei, precum si solutionarea litigiilor care pot sa apara intre participanti pe piata.

Regulamentul prezinta in detaliu modul de realizare a activitatii bursei, respectiv cerintele si modalitatile de desfasurare a tranzactiilor cu titluri financiare.

Cum rolul bursei in economie depinde in mare masura de credibilitatea acestei institutii, atat prin lege, cat si prin statutul si regulamentul bursei, se urmareste impunerea unor conditii menite sa garanteze profesionalismul si corectitudinea tranzactiilor bursiere, in general o imagine favorabila a bursei in randul masei mari de investitori.

Ca institutie specifica economiilor de piata, bursa poate fi definita ca o asociatie organizata a comerciantilor, industriasilor, agricultorilor, armatorilor, agentilor de asigurari sociale etc., in vederea de negocieri de valori publice si private pe piata capitalului.

Bursele de valori sunt piete special organizate de catre stat sau de catre asociatii particulare, in cadrul carora se pot incheia tranzactii cu valori mobiliare: actiuni, obligatiuni, titluri de renta, bonuri de tezaur etc.

Negocierile in cadrul burselor se desfasoara intr-un anumit loc, in zile si la ore fixate in cadrul programului de lucru al acestora.

La burse, partile contractante incheie operatiunile lor prin intermediul agentilor de schimb si, pana la sfarsit, partenerii nu se cunosc intre ei, deoarece operatiunile se negociaza pe baza ordinelor de vanzare sau cumparare primite in acest sens. In prezent, aproape in toate statele cu economie de piata, precum si in marile centre comerciale functioneaza burse de insemnatate, fie locale, fie internationale .

1.1.1. Clasificarea burselor

Sub aceeasi denumire a bursei s-a dezvoltat, in timp, o anumita diversitate institutionala. Inca din secolul al XVIII-lea a inceput procesul de specializare a burselor, in burse de marfuri si de valori. In prezent, activitatea burselor, dupa obiectelor, este bine precizat. Exista:

è burse de marfuri

è burse complementare comertului international(burse de asigurari sau burse de navlosiri)

è burse valutare sau de devize

è burse de valori mobiliare

In functie de varietatea tranzactiilor pe care le mijlocesc, bursele pot fi generale si specializate. In cadrul burselor generale, se tranzactioneaza o gama variata de marfuri si hartii de valoare. Bursele specializate mijlocesc tranzactii numai cu marfuri sau numai cu hartii de valoare.

Dupa modul de admitere al participantilor, bursele pot fi: burse la care participarea e nelimitata, cu conditia respectarii dispozitiilor interne specifice si burse la care accesul este limitat, in sensul ca pot fi negociate numai acele marfuri si valori mobiliare care au fost admise in cotatie oficiala .

Bursele se mai clasifica din punct de vedere al constituirii, in burse private si burse de stat.

Bursele private sunt asociatii ale persoanelor fizice si juridice create in conditiile legii, care reglementeaza constituirea, exploatarea si dezvoltarea unei piete secundare de capital.

Institutia bursei este o persoana juridica noua, care se autoreglementeaza si se autoguverneaza. Forma cea mai cunoscuta a unei burse private de valori este de asociatie fara scop lucrativ, care isi gaseste echivalentul la marile burse din New York (NYSE), Tokio (TSE), Toronto, Montreal, Oslo.

Fata de aceste modele, practica diferitelor tari inregistreaza si alte tipuri de burse.

Astfel, in Marea Britanie, bursele de valori sunt constituite de membrii asociati si sunt recunoscute legal ca institutii bursiere. Bursele din Germania sunt considerate organisme cu autoreglementare, in absenta unei autoritati de supraveghere specifice, fiind constituite din persoane fizice si companii particulare, cu aprobarea guvernului local. Bursele din Elvetia au o dubla natura: partial de institutii publice, fiind guvernate de legea din cantonul unde fiinteaza, dar si de companii private, dupa modul de operare.

Bursa de stat, organizata si reglementata prin legi speciale, se regaseste cu predilectie in tari cu drept latin (burse napoleoniene). Astfel, in Franta, este consacrat rolul central al autoritatii publice, reprezentata printr-un comisar al Guvernului, ca delegat in conducerea bursei.

In aceeasi idee, agentii de bursa sunt considerati, in general, functionari publici, detinand monopolul tranzactiei. In Belgia, legea din 1990, cu privire la operatiunile cu titluri financiare, conserva traditia, stipuland ca bursele sunt create prin decret regal si administrate de o persoana juridica de drept public, fara scop lucrativ .

1.1.2. Functiile bursei de valori[11]

Bursa raspunde la trei tipuri de trebuinte, apropiate, si totusi distincte:

è trebuinte de ordin macroeconomic(pentru economia nationala)

è trebuinte de ordin microeconomic(pentru firme);

è trebuinte de ordin individual(pentru posesorii de titluri sau pentru cei care detin economii disponibile pentru a fi investite).

Aceste trebuinte isi gasesc expresia in urmatoarele functii:

a) functii macroeconomice

è bursa asigura, in primul rand, un circuit mai scurt si mai eficient intre economiile pe termen lung (cele ale persoanelor particulare) si nevoile de finantare ale intreprinderilor si colectivitatilor publice ( indeosebi ale statului). Prin aceasta, bursa a devenit un concurent puternic pentru sistemul bancar, deoarece limitarea posibilitatilor de miscare a solicitantilor de capitaluri este calificata adesea ca un fenomen de dezintermediere. Bursa devine, deci un mijloc esential si alternativ pentru creditul bancar, pentru finantarea economiei. Emitentii de actiuni sau obligatiuni nu ezita sa foloseasca simultan ambele modalitati de finantare;

è bursa e un instrument prin care se asigura lichiditati in economie. Fiind deschisa practic in toate zilele lucratoare, detinatorii de valori mobiliare pot realiza foarte simplu si la un cost redus, transformarea acestora in bani.

è bursa e terenul si instrumentul unor restructurari sectoriale foarte importante. Prin oferta publica de cumparare sau de vanzare faciliteaza posibilitatea de a bate propria lor moneda, de a cumpara valori nu numai prin plati la vedere, ci si remitand actionarilor societatilor atacate actiuni ale intreprinderii atacatoare.

è bursa e un loc de transfer al riscurilor, miscarea realizandu-se in sens invers in raport cu gradul de adaptare, cu capacitatea de a le suporta. Cei mai expusi riscurilor sunt micii actionari, cu forta economica scazuta, care in mod obisnuit pierd de pe urma speculatiilor bursiere.

b) functii microeconomice

è bursa faciliteaza cresterea sau scaderea notorietatii firmelor cotate si influenteaza motivatia principala a intreprinzatorilor care se prezinta pe piata pentru a vinde sau a cumpara.

è bursa permite cresterea fondurilor proprii; societatile noi care apar pe piata nu pot sa realizeze decat indirect o crestere de capital prin emiterea de noi actiuni care se vor vinde direct prin bursa.

è bursa incita la o mai buna administrare a intreprinderilor.

c) functii pe plan individual: faciliteaza obtinerea lichiditatii patrimoniului actionarilor si asigura totodata o evaluare cat mai exacta a averii personale. Numai piata bursiera asigura o asemenea suplete .Este mult mai greu de gasit in afara pietei un client dispus sa negocieze, sa cumpere titluri de valoare necotate.

1.2. Structura organizatorica a bursei de valori

Rolul si importanta burselor a crescut in ultimul timp, datorita unui complex de factori, din care se pot mentiona:

bursa constituie o piata principala pe care se intalnesc cererea si oferta de capital, intr-un echilibru asigurat de legile liberei concurente;

tranzactiile in cadrul bursei se incheie pe baza unor reglementari bine determinate si a unor uzante si reguli cunoscute, fapt ce sporeste increderea intre vanzatori si cumparatori;

cotatiile care se stabilesc in cadrul burselor pot influenta nivelul preturilor si cursul de schimb pentru operatiunile care se incheie in afara acestora. Dupa cum este cunoscut, o parte importanta din afaceri se negociaza direct intre vanzatori si cumparatori, iar acestia se orienteaza pe baza cotatiilor oficiale la bursa;

bursele constituie locul unde se concentreaza un mare volum de informatii cu caracter economic, financiar, politic etc. ;

fondurile de investitii si capitalurile sunt orientate prin activitatea bursiera spre acele domenii de activitate care poseda un grad mare de eficienta;

ofera posibilitatea schimbarii imediate a titlurilor in lichiditati; detinatorii de obligatiuni le pot vinde la bursa si pot recupera banii imprumutati inainte de scadenta;

contractele pentru operatiunile negociate la bursa se intocmesc pe baza unor formulare tip, cu valoare de acte juridice.

Participantii la activitatea de bursa sunt interesati sa obtina toate informatiile cu privire la perspectivele dezvoltarii economice, in ansamblu, cat si pe diverse domenii .

In functie de aceste informatii se poate ajunge la o optiune referitoare la folosirea resurselor financiare, fie ca depuneri la banci si case de economii, fie pentru cumpararea de actiuni, obligatiuni etc.

1.2.1. Statutul si regulamentul Bursei de Valori

Regimul juridic al burselor constituie forma sub care aceste institutii se organizeaza, intr-o tara sau alta, fie sub forma de societati pe actiuni, fie ca asociatii comerciale.

Sunt si situatii cand bursele functioneaza in cadrul Camerelor de Comert si Industrie, ca sectoare cu activitati distincte. In afara de bursele particulare, in diverse tari functioneaza burse administrate cu participarea statului. Ele functioneaza pe baza legilor tarilor pe teritoriul carora sunt instituite si se mai numesc burse organizate .

Conform practicii internationale, bursele se infiinteaza pe baza cererii asociatiilor fondatoare si cu avizul Camerei de Comert si Industrie .

Majoritatea burselor contemporane se bazeaza pe principiul autoreglementarii, stabilindu-si modul de organizare si functionare prin adoptarea statutului si regulamentului propriu.

Infiintarea si functionarea unei burse presupune indeplinirea catorva conditii:

existenta pe scara larga a marilor firme, organizate ca societati pe actiuni; acestea au nevoie de capitaluri uriase pentru a-si desfasura activitatea, de unde necesitatea impartirii lor in actiunii si obligatiuni

dispersarea actiunilor si obligatiunilor la un numar suficient de mare de posesori; daca acestea ar fi detinute doar de guvern si de cateva persoane bogate, schimbul de efecte s-ar face prin negociere directa si nu ar mai fi necesara existenta unui loc de comercializare a lor.

reglementarea stricta a activitatii tranzactionale prin limitarea numarului de participanti, stabilirea unui cod de conduita pentru intermediari, precizarea modului de desfasurare a sedintelor de bursa (pentru evitarea speculatiilor) .

Statutul (charter sau constitution) este actul de constituire al institutiei bursiere, care stabileste in principal:

1. drepturile si indatoririle membrilor bursei;

2. managementul si organizarea interna a institutiei;

3. principiile functionarii bursei;

4. solutionarea litigiilor.

Printre capitolele esentiale ale statutului unei burse de valori, mentionam:

è obiectul negocierilor care se efectueaza in cadrul bursei;

è drepturile si obligatiile participantilor;

è modalitatile de admitere a membrilor asociati in cadrul bursei;

è modul de alegere a Comitetului de conducere al bursei;

è atributiile adunarii generale sau ale asociatiei bursei;

è adoptarea hotararilor in cadrul Adunarii Generale sau a asociatiei bursei;

è atributiile Comitetului bursei;

è secretariatul bursei si atributiile acestuia;

è activitatea desfasurata de agentii oficiali si numirea acestora, precum si a suplinitorilor;

è atributiile Comisiei de arbitraj;

è frecventarea burselor;

è finantarea burselor;

è atributiile camerei sindicale de pe langa bursa;

è sindicul bursei de efecte, actiuni si schimb;

è reguli de baza privind contractele;

è procedura tranzactiilor in sala de negocieri;

è dispozitii privind activitatea economica a bursei, prin balantele de venituri si cheltuieli, gestiunea tranzactiilor, controlul financiar etc. ;

Regulamentul bursei ( rules and regulation ) prezinta in detaliu modul de realizare a activitatii bursei, respectiv cerintele si modalitatile de desfasurare a tranzactiilor cu titluri financiare. In acest sens, sunt precizate conditiile pentru admiterea titlurilor la cota bursei (cotare sau listare ), sistemele de tranzactii acceptate, tipurile de operatiuni care se realizeaza in bursa, modul de primire si executare a ordinelor, executarea contractelor in bursa, regulile privind diseminarea informatiei bursiere .

In afara de aceste elemente cadru, in statutul de organizare si functionare a bursei se cuprind si alte date in functie de specificul obiectului de activitate.

Bursa de stat, organizata si reglementata prin legi speciale, se regaseste, cu predilectie, in tarile cu drept latin, agentii de bursa fiind considerati ca functionari publici, detinand monopolul tranzactiilor.

Bursele private sunt asociatii ale persoanelor fizice si juridice, create in conditiile legii, care reglementeaza constituirea, exploatarea si dezvoltarea unei piete secundare de capital.

Institutia bursei este o persoana juridica noua, care se autoreglementeaza si se autoguverneaza.

Forma cea mai cunoscuta a unei burse private de valori este asociatia fara scop lucrativ, care isi regaseste echivalentul la marile burse din New York, Tokyo, Toronto si Montreal, Olso etc.

Fata de aceste modele, practica diferitelor tari inregistreaza si alte tipuri de bursa.

Cum rolul bursei in economie depinde intr-o masura insemnata de credibilitatea acestei institutii, atat prin lege, cat si prin statutul si regulamentul bursei, se urmareste impunerea unor conditii menite sa garanteze profesionalismul si corectitudinea tranzactiilor bursiere, in general o imagine favorabila a bursei in randul investitorilor.

1.2.2. Membrii bursei

In mod obisnuit, Asociatia bursei este imputernicita sa admita ca membri orice companie din tara sau strainatate, firma, asociatii de comert sau persoane fizice, pe baza aprobarii Comitetului bursei.

Obtinerea calitatii de membru depinde de o serie de conditii:

frecventarea anterioara a bursei in decursul unei perioade

detinerea unei firme proprii sau prestarea unei anumite activitati;

recomandarea din partea unor membri ai bursei;

depunerea unei garantii, etc.

Membrii burselor au dreptul sa frecventeze bursa, sa aleaga si sa fie alesi in Comitetul bursei, sa faca parte din comisia de arbitraj sau alte comisii ale bursei, au obligatia sa respecte dispozitiile in vigoare, achitarea cotizatiei anuale sau speciale etc. Pot fi membri ai bursei:

è bancile, prin unul din directori, bancherii sau persoanele care au firma comerciala inscrisa si efectueaza operatiuni la bursa in mod curent;

è societatile care au titlurile inscrise la cota oficiala, prin reprezentantul acestora;

è agentii oficiali care fac parte de drept din Asociatia bursei.

Calitatea de membru plin al Asociatiei bursei se obtine pe baza de cerere scrisa. Cererile respective se examineaza de o comisie formata din Presedintele Camerei de Comert, Presedintele Comitetului bursei sau un membru din Comitet, un delegat al asociatiei bancilor, sindicatul bursei si comisarul Guvernului. Decizia se ia cu o majoritate absoluta a membrilor si este definitiva .

Pentru a deveni membri plini, firmele si societatile in cauza trebuie sa fie recomandate de catre doi membri existenti si sa se ocupe de activitati specifice bursei respective.

Firmele care nu-si achita cotizatiile sunt revocate din calitatea de membri ai asociatiei. Ele sunt solicitate sa prezinte explicatii Comitetului Bursei, care apreciaza justificarile aduse de membrii respectivi.

Cotizatiile se platesc de la 1 ianuarie in fiecare an. Pierderea calitatii de membru plin aduce dupa sine excluderea acestuia din toate drepturile si privilegiile de care ar putea beneficia. Aceste firme pierd si dreptul de transfer al calitatii de membru plin.

In cazul suspendarii membrului asociat, abonamentul anual se plateste in continuare.

Potrivit reglementarilor din diverse tari, excluderea din calitatea de membru al asociatiei bursei se pronunta de catre Comitetul bursei, cu majoritate de voturi in urmatoarele cazuri:

daca se negociaza valori neinscrise in cota, in timpul sedintelor oficiale;

daca nu se executa angajamentele luate din operatiuni de bursa;

cei care se declara faliti si cei care absenteaza repetat de la indeplinirea obligatiilor de serviciu;

daca nu se aplica sau respecta legile, regulamentele si dispozitiile statutare ale bursei sau cand tulbura ordinea si ofenseaza demnitatea institutiei.

Pierderea calitatii de membru poate fi definitiva sau temporara si, in acest caz, poate fi ridicata cu aprobarea Comitetului atunci cand cauzele au fost inlaturate.

Asociatiile burselor au dreptul sa admita in cadrul lor persoane care sa opereze intr-o forma restransa fata de calitatea de membru plin. In asemenea situatie, societatile in cauza sunt recunoscute ca membrii afiliati.

Calitatea de membru afiliat, ca si cea de membru plin nu este personala, ci este obtinuta de firma pe care o reprezinta diferite persoane legal imputernicite.

Membrii afiliati platesc o taxa care se fixeaza de Comitetul bursei si au dreptul de a participa la Adunarile Generale .

Litigiile privind statutul, drepturile, obligatiile membrilor afiliati sau orice neintelegeri care ar putea aparea si nu sunt stipulate expres in regulamentul de functionare a bursei se prezinta Comitetului bursei, a carui decizie este definitiva.

Asociatia bursei poate admite ca diferite firme sau companii straine sa negocieze pentru clientii lor titluri de valoare pe pietele respective. Aceste firme, cand sunt alese, devin membri afiliati straini.

Pentru a deveni membru afiliat strain, firmele respective se propun de catre un membru plin al asociatiei.

Dupa plata taxelor stabilite, noul membru semneaza o declaratie de recunoastere a regulilor bursei cu toate modificarile care vor fi aduse ulterior.

Tranzactiile facute de aceste firme se inregistreaza in documentele speciale, destinate membrilor afiliati straini. In cazul in care acestia nu platesc taxele prevazute, alegerea lor devine nula de drept.

Numarul membrilor afiliati straini este limitat prin Statutul bursei si nu poate fi depasit.

Membrii afiliati straini incheie tranzactii prin intermediul membrilor plini ai bursei, nu au drept de vot si nu participa la beneficii si distribuirea unor fonduri.

Membrii afiliati straini au posibilitatea de a-si transfera calitatea, prin vanzare sau prin alte cai legale, cu conditia ca noua societate sa fie aleasa ca membru, conform Statutului sau legilor in vigoare.

Cand o societate inceteaza a fi membru afiliat strain, secretariatul bursei face un anunt catre ceilalti membri plini, mentionand data la care membrul respectiv a pierdut aceasta calitate.

1.2.3. Administrarea bursei

Potrivit practicii pe plan international, organizarea si conducerea burselor de valori - managementul bursei - se realizeaza diferit de la tara la tara si chiar de la bursa la bursa. Indiferent de caracteristicile particulare, se poate defini un model general al managementului bursier, care include patru mari categorii de organisme:

1) de decizie;

2) de executie;

3) de consultanta;

4) de control.

Organismele de decizie

Functia de decizie este asigurata prin forumul suprem al bursei, care poate fi :

è adunarea generala(in cazul burselor constituite ca societati pe actiuni);

è asociatia bursei (in cazul asociatiilor fara scop lucrativ);

Asociatia bursei este formata din totalitatea membrilor acesteia. Ea este condusa prin organul suprem, Adunarea Generala. Adunarile Generale se tin ori de cate ori este nevoie, dar cel putin de doua ori pe an, de regula in martie si octombrie.

Adunarea Generala poate fi intrunita la cererea a cel putin ¼ din totalul membrilor sai, sau a Comitetului Bursei.

Adunarea Generala este constituita legal cu jumatate din numarul total al membrilor. Daca la prima convocare nu s-a intrunit majoritatea, se convoaca o noua Adunare Generala peste cel mult 10 zile, care lucreaza statutar cu orice numar de membri prezenti. Deciziile Adunarii Generale se adopta cu majoritatea membrilor prezenti la sedinta .

Adunarea Generala a bursei are urmatoarele atributii:

elaborarea si modificarea statutului bursei;

aprobarea regulamentului de functionare;

desemnarea organelor de conducere permanenta a comitetelor bursei;

numirea, aprobarea si avizarea conducatorilor bursei;

supravegherea si controlul general al activitatii bursei;

adoptarea oricaror decizii ce-i sunt conferite in exclusivitate prin statut;

alegerea presedintelui si vicepresedintilor;

alegerea secretariatului bursei si a secretarului acesteia;

Presedintele, vicepresedintele si secretariatul constituie Biroul Adunarii Generale.

è alege membrii delegati in Comitetul Bursei;

è alege membrii care formeaza Comisia de arbitraj, in sarcina careia intra solutionarea litigiilor;

è rezolva si solutioneaza orice alte chestiuni privind organizarea si functionarea bursei.

In Adunarea Generala nu pot participa la vot decat membrii plini care au o vechime mai mare de un an in Asociatia bursei si au platit la zi cotizatia aferenta. Face exceptie Adunarea Generala de constituire a bursei.

In afara de Adunarea Generala ordinara, membrii bursei pot fi convocati pentru Adunari Generale extraordinare.

Aceasta adunare se convoaca la cererea unui anumit numar de membri, prevazut in statutul bursei sau in legea de organizare si functionare a burselor din tarile respective.

In cererea de convocare trebuie sa se mentioneze detaliat ordinea de zi si motivatiile acesteia. In cazul in care Comitetul bursei nu convoaca Adunarea Generala intr-un anumit numar de zile, semnatarii cererii pot convoca ei insisi Adunarea Generala extraordinara.

Problemele care se examineaza de catre Adunarea Generala extraordinara sunt considerate speciale, cu exceptia celor care se refera la:

è examinarea exercitiului financiar,

è alegerile de membri ai Comitetului si ai altor organisme care se schimba periodic.

Pe perioada intre doua Adunari Generale, functia de decizie este asigurata, in functie de statutul bursei si de traditie, de:

Consiliul directorilor

Consiliul guvernatorilor

Consiliul bursei

Comitetul bursei[22] .

Comitetul bursei este format dintr-un anumit numar de membri plini, in functie de marimea si importanta bursei respective. Printre atributiile Comitetului se pot mentiona:

è elaborarea si urmarirea respectarii statutului si regulamentului;

è aprobarea structurii organizatorice a institutiei bursiere;

è angajarea cadrelor de conducere, respectiv a functionarilor superiori din aparatul executiv;

è coordonarea si supravegherea modului de functionare a bursei;

è convocarea Adunarilor Generale ordinare si extraordinare;

è admiterea cererilor de aderare a noilor membri afiliati si a membrilor afiliati straini.

La desemnarea membrilor Consiliului sau comitetului de conducere se are in vedere caracterul reprezentativ al sau, atat pentru institutia bursei, cat si pentru agentii economici terti care participa la tranzactiile bursiere. Ca atare, in consiliu sunt reprezentati:

membrii bursei

investitorii

firmele emitente de titluri

uneori statul, printr-un reprezentant al Guvernului sau al autoritatii pietei.

Organismele executive

Desfasurarea curenta a activitatilor bursei se realizeaza de catre un aparat executiv, format din:

- angajati cu functii de conducere

- lucratori operativi

Conducatorul acestui aparat, si reprezentantul de drept al institutiei este presedintele bursei ( la unele burse Directorul general) ales, de regula, de Consiliu (comitet) si aprobat de adunarea generala. Presedintele nu este membru al bursei, ci un functionar angajat prin contract de management, pentru indeplinirea deciziilor luate de Adunarea Generala si Comitetul bursei.

Aparatul executiv poate fi completat cu unul sau mai multi vicepresedinti sau directori executivi, cu atributii strict delimitate prin regulamentul de organizare si functionare.

Aparatul executiv al bursei transpune in practica, prin activitatea sa curenta, hotararile si deciziile Adunarii Generale si ale Comitetului bursei. Acesta este organizat pe departamente si servicii, cu roluri diferite, in functie de segmentul de activitate pe care se grefeaza.

Principalele departamente operative in cadrul unei burse de valori sunt:

departamentul pentru cotatii, cu rol in admiterea titlurilor mobiliare pe piata, informarea asupra acestora etc.

departamentul de supraveghere a pietei, cu rol in controlul asupra tranzactiilor;

departamentul de cliring, cu rol in executarea contractelor bursiere;

departamentul informatic, cu rol in prelucrarea automata a informatiilor bursiere;

departamentul de analiza si cercetare-dezvoltare, cu rol in elaborarea strategiei bursei respective;

departamentul de relatii cu publicul si relatii internationale.

Alaturi de aceste subdiviziuni cu rol executiv in activitatile specifice bursei se gasesc si servicii functionale, caracteristice oricarei societati: personal, administrativ, tehnic, financiar-contabil, secretariat, presa-editura.

Organismele consultative

Organismele consultative ale unei burse de valori au rolul de a asista si a consilia, prin consultanti de specialitate si experti, organele de conducere ale institutiei. In practica marilor burse se intalnesc urmatoarele organisme:

comitetul de supraveghere, cu rol de a veghea la respectarea normelor si procedurilor legale si regulamentare privind incheierea si derularea tranzactiilor pe piata bursiera;

comitetul pentru membri, care controleaza modul de respectare a criteriilor si normelor stabilite pentru dobandirea pastrarea si pierderea calitatii de membru asociat, afiliat sau afiliat strain;

comitetul pentru disciplina, care raspunde de respectarea normelor de etica si deontologie profesionala a celor care desfasoara activitati in cadrul bursei, la cererea Comitetului sau Adunarii Generale;

comitetul pentru introducerea pe piata a noi titluri de valoare, a unor noi operatiuni bursiere, precum si a unor inovatii financiare;

comisia de arbitraj, formata din arbitri desemnati de Adunarea Generala, care au rol in solutionarea litigiilor aferente activitatii din cadrul bursei.

Pe langa aceste comitete permanente, Adunarea Generala poate dispune constituirea de comitete speciale, cu activitate permanenta, periodica sau aleatoare, pentru rezolvarea unor probleme specifice .

Organismele de control

Controlul asupra activitatilor desfasurate intr-o bursa este asigurat de organisme specializate, formate din personal calificat, experti, cenzori, revizori contabili. Organele de control lucreaza in stransa colaborare cu Comitetul de supraveghere si Comitetul de disciplina si raspund de activitatea lor in fata Adunarii Generale.

Personalul de control este format, fie din membri ai bursei, fie din membri ai organismelor si institutiilor financiare centrale, ca reprezentanti din partea statului .

1.3. Structura functionala a bursei de valori

Rolul principal a unei burse de valori consta in faptul ca permite, prin confruntarea dintre cerere si oferta, stabilirea pretului la care se poate realiza maximul de tranzactii cu titluri mobiliare.

Dupa cum au loc operatiunile prin care se desfasoara confruntarea dintre investitori, se pot diferentia doua mari categorii de piete: piata ordinelor si piata speculatiilor cu titluri.

Piata ordinelor este caracterizata de confruntarea dintre cerere si oferta, prin operatii directe de vanzare si cumparare de titluri mobiliare.

Intermediarii care primesc comenzile de vanzare sau de cumparare de la clientii lor au rolul de a le transmite pe piata bursiera si de a le realiza la pretul de echilibru care se stabileste in urma sedintelor bursiere.

Piata speculatiilor cu titlu este caracterizata prin faptul ca intermediarii dispun, in vederea dirijarii pietei unuia sau altuia din titluri, de o gama larga de preturi, de vanzare sau cumparare, in interiorul carora se angajeaza sa realizeze contrapartida ordinelor primite.

Diferenta intre cele doua preturi constituie, in acelasi timp, beneficiul propriu, dar si riscul unei pierderi. Intermediarii pot detine portofolii proprii de valori, in vederea echilibrarii pietei .

De asemenea, pietele bursiere se pot distinge prin modalitatea de realizare a echilibrului intre cerere si oferta: globala, intr-o singura sedinta de bursa (metoda fixingului) sau esalonata in timp, prin tranzactii partiale si succesive in mai multe sedinte de bursa (metoda pietei continue).

Dupa modalitatea livrarii si lichidarii valorilor negociate se pot distinge: piata in numerar (cu livrare si lichidare imediata) destinata atragerii micilor economii ale populatiei si piata de termen ( cu livrare si lichidare cu scadenta pana la o luna).

Aceasta din urma este destinata, in mod special, fie speculatiilor bursiere, fie ordinelor importante, calitativ si cantitativ, apartinand marilor investitori. In ultima vreme, piata la termen a cunoscut o importanta crescuta, prin aparitia si dezvoltarea pietei cu reglare lunara, unde aceleasi valori sunt cotate dupa aceleasi proceduri.

Indiferent de tipul de piata sau de operatia bursiera specifica, un titlu mobiliar trebuie sa parcurga o succesiune de etape distincte: introducerea pe piata, lansarea ordinelor de vanzare/cumparare, stabilirea pretului curent de vanzare/cumparare, executarea operatiunilor de livrare si lichidare.

1.3.1. Introducerea la bursa a valorilor mobiliare

Introducerea unei noi valori pe piata bursiera reprezinta un eveniment important pe piata emitenta, mai ales daca valoarea este reprezentata de actiuni. Inscrierea unei noi obligatiuni nu are acelasi caracter, deoarece reprezinta o etapa care succede unei perioade de difuzare publica, prin societatile intermediare.

De asemenea, operatia de introducere de obligatiuni poate fi urmarita de noi emisiuni, mai mult sau mai putin regulate .

Nu acelasi lucru se intampla cu actiunile, care, in general, se introduc la bursa intr-o singura transa.

Operatiile de introducere a noi titluri pe piata bursiera se pot derula dupa mai multe tipuri de proceduri:

è transferul de pe piata tertiara vizeaza societatile care doresc ca titlurile lor sa fie cotate pe piata secundara, dupa un stagiu pe piata tertiara. Conditia necesara este ca numarul de actiuni in posesia publica sa depaseasca un anumit procent.

Aceasta conditie poate fi indeplinita prin intermediul transferului insusi, prin punerea in vanzare a unei cantitati de titluri complementare celor deja difuzate public.

Vanzarea complementara poate imbraca diverse forme:

è vanzari efectuate prin intermediul unor societati de plasament, in cursul unei perioade imediat urmatoare transferului;

è oferta publica de vanzare de actiuni sau drepturi de subscriptie la o emisiune de actiuni in numerar, in ziua transferului.

Pe piata primara, intrarea se face prin difuzarea indirecta prin intermediari financiari, oferta publica de vanzare si punere in vanzare direct la bursa.

Difuzarea indirecta prin intermediari financiari reprezinta procedura ordinara de punere la dispozitia acestora a titlurilor pe care societatea intentioneaza sa le ofere la vanzare, pretul stabilindu-se de comun acord (prin negocieri intre societate si intermediari ).Se recurge la urmatoarele forme :

punerea titlurilor la dispozitia intermediarilor prin simpla realizare a operatiunilor tehnice necesare introducerii la bursa a titlurilor;

preluarea pe cont propriu a introducerii, caz in care se incheie un contract ferm de cumparare a titlurilor de la vanzatori, urmand a le introduce apoi la bursa pe cont propriu.

Oferta publica de vanzare (OPV) este o procedura relativ recenta care permite plasarea publica a unei cantitati de titluri, la un pret ferm si definitiv, stabilit in dosarul societatii emitente ) examinat de organismele autorizate care, totodata, au obligatia de a informa publicul asupra conditiilor ofertei).

In ziua introducerii, bursa primeste ordinele de cumparare si le executa doar pe cele care au pretul egal cu pretul de oferta fixat de societate. Oferta se considera pozitiva daca cererea acopera cel putin 80% din volumul total al titlurilor puse in vanzare .Daca cererea e mai mica se va organiza o noua OPV, la un pret de oferta diminuat cu 5% fata de cel initial .

Folosirea OPV prezinta avantaje pe de o parte pentru emitent, deoarece permite cotarea primului curs la un nivel care ii confera titlului un viitor pe piata bursiera, in sensul cresterii pretului dar, pe de alta parte, si pentru cumparatori in sensul ca trebuie oferite de la inceput conditii avantajoase avand in vedere ca OPV este considerata ca o ultima modalitate de intrare pe piata (folosita in caz de esec al altor posibilitati de penetrare).

Ca dezavantaje, se mentioneaza ca procedura e greoaie si necesita oferirea unei cantitati mari de titluri, minim 10% din capitalul emitentului.

In practica se utilizeaza[29] :

OPV nominative, pentru care ordinele depuse trebuie sa fie insotite de datele de identificare ale celor care au subscris

OPV succesive, utilizate cand cererea este foarte mica, OPV trebuie reinnoita la preturi mici.

Procedura de punere in vanzare reprezinta modalitatea de introducere a unui titlu, reliefata de teoria licitatiilor, elaborata de J. G. McDonald si B. Jaquillard .

Licitatiile deschise constituie forma cea mai cunoscuta in lumea financiara, unde oferta si cererea se intalnesc intr-un ritm continuu. Bursa din Paris si NYSE constituie exemple tipice in acest sens.

In sens invers, pietele cu licitatii in plic inchis implica cerinta ca fiecare participant sa supuna o oferta, specificand pretul si cantitatea de titluri ceruta. In general, nu exista nici o cunoastere prealabila a conditiilor de oferta a celorlalti participanti.

Aplicand teoria licitatiilor introducerii de titluri pe piata bursiera, se constata existenta a doua tipuri de proceduri, prin care actiunile unei societati sunt introduse la bursa. Acestea regleaza, in acelasi timp, alocarea titlurilor intre diferiti intermediari, precum si pretul la care titlurile sunt alocate.

A) Procedura de vanzare prin licitatii discriminatorii presupune ca ofertantul sa fie supus incertitudinii la acceptarea ofertei, dar nu si a pretului sau, in masura in care ofertele susceptibile a fi acceptate trebuie sa specifice un pret peste o limita cunoscuta.

B) Procedura de vanzare prin licitatii concurentiale, presupune ca ofertantul nu cunoaste nici pretul si nici sansele de a castiga licitatia, prin faptul ca intreaga cantitate de titluri este vanduta la pretul pietei dat de nivelul la care cererea se elibereaza cu oferta.

Procedura de vanzare prin licitatii concurentiale are avantajul ca actiunile sunt oferite la un pret minimal, acceptabil de posibilii investitori, care doresc sa le cumpere. Ea regleaza transferul la un pret care este, in acelasi timp, superior celui de plecare, dar si comparabil cu pretul pietei .

Procedura comporta insa si un dublu risc: acela de a stabili un curs prea slab, ceea ce ar constitui o lipsa de castig pentru vanzatori, dar si acela de a stabili un curs de introducere mult prea mare fata de pretul initial de oferta, ceea ce ar conduce la o supraevaluare a titlului, cu riscul compromiterii comportamentului viitor pe piata.

Cu toate acestea, procedura permite cel mai bine ajustarea cererii si ofertei.

Difuzarea publica directa constituie procedura de difuzare catre investitori, prin intermediul societatilor financiare, a unor titluri de valoare, prin mai multe mijloace.

1.3.2. Ordinele de bursa

Negocierea valorilor mobiliare presupune transmiterea ordinelor de bursa ale clientilor catre agentii de schimb.

In O.U.G. 27/2002, ordinele de bursa sunt definite ca instructiunea ferma care consemneaza modalitatea de negociere a unei cereri sau oferte pe pietele la disponibil sau a instrumentelor financiare derivate .

Este dat de un operator economic unui agent de bursa prin telex, telegrama, telefon sau verbal, in cursul sedintei bursiere, sub rezerva confirmarii ei scrise.

Pot fi utilizate urmatoarele tipuri de ordine bursiere:

ordinul de piata (market order è se executa la primul curs cotat dupa primirea lui. Ordinul de vanzare se executa la cel mai mare curs din interiorul bursei, iar ordinul de cumparare se executa la cel mai scazut pret din momentul primirii

ordinul limita (limit order)è clientul stabileste cursul maxim pe care il accepta in cazul ordinului de cumparare si cursul minim in cazul celui de vanzare.

ordinul la limita sau cu clauza la un pret mai bunèin cazul ordinului de cumparare clientul stabileste cursul maxim care il accepta dar agentul il poate cumpara si la un pret mai mic, iar in cazul ordinului de vanzare clientul precizeaza cursul minim prestabilit, agentul putandu-l vinde si la un pret mai mare.

Ordinul stop (stop loss order)èse utilizeaza pentru a limita riscurile inversarii tendintei pietei si permite limitarea pierderii.

Ordinul care poate fi dat folosind expresiile in jurul, cu atentie, cu grija, la aprecierea are caracter general si reflecta o conventie intre intermediari si clienti[33].

Un ordin de bursa trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele informatii:

Denumirea societatii de servicii financiare

- Data si ora primirii ordinului;

- Natura ordinului(vanzare /cumparare);

- Simbolul si denumirea valorii mobiliare;

- Numele si contul clientului in registrul B.V.B.;

- Tipul contului clientului;

- Daca contul e discretionar;

- Tipul ordinului de bursa;

Cantitatea de valori mobiliare;

- Pretul;

- Termenul de valabilitate;

- Daca ordinul a fost plasat la initiativa clientului sau la recomandarea agentului;

- Daca ordinul va fi executat prin intermediul unui cont grup de vanzare /cumparare;

Agentul de bursa poate preciza in ordinul de bursa un termen de valabilitate.

Un ordin poate avea oricare din urmatoarele termene de valabilitate:

Day è ordin valabil pana la sfarsitul zilei de tranzactionare curente

Good till date è ordin valabil pana la o data calendaristica specificata Acestui atribut i se poate atasa un moment in timp

Good till week è ordin valabil pana la sfarsitul ultimei zile de tranzactionare a saptamanii curente

Good till month è ordin valabil pana la sfarsitul ultimei zile de tranzactionare a lunii curente

Open è ordin valabil pana la executie, retragere sau anulare

Fill or kill è ordin introdus in vederea executiei imediate, care in cazul executarii sale partiale sau a neexecutarii este eliminat automat din sistem

La implinirea termenului sau de valabilitate un ordin este automat eliminat din sistem.

Ordinele de bursa pot fi modificate, retrase, suspendate si apoi reintroduse in conditiile prevazute in regulamentele burselor.

Sistemul de tranzactionare al B.V.B. admite spre executie urmatoarele tipuri de ordine:

Ordin limita è prin care se cumpara/vinde o cantitate de valori mobiliare la un pret specificat sau mai avantajos pentru client .

Ordin la piata è prin care se vinde/cumpara la cel mai bun pret al pietei.

Ordin take è este ordinul de cumparare a unei cantitati egale cu cantitatea oferita spre vanzare, corespunzator celui mai bun pret de vanzare, pentru un anumit simbol. Cantitatea si pretul ordinului sunt completate automat de sistem.

Ordin hit è este ordinul de vanzare a unei cantitati egale cu cantitatea totala solicitata la cumparare corespunzator celui mai bun pret de cumparare pentru un anumit simbol

Ordin match è este ordinul utilizat pentru crearea unui ordin de sens opus unui ordin selectat din piata, prin preluarea caracteristicilor acestuia

Ordin hidden è este ordinul care afiseaza pe piata numai o parte a cantitatii totale. Cantitatea totala e vizibila pentru agentii de bursa din cadrul societatii de servicii de investitii care a introdus ordinul. Ceilalti agenti de bursa vizualizeaza numai cantitatea vizibila si un indicator(litera h) care semnifica faptul ca acest ordin nu afiseaza cantitatea totala.

Durata de valabilitate a unui ordin de bursa depinde de clauzele contractuale dintre client si intermediar .

Daca nu exista nici o indicatie contrara, ordinele de bursa sunt considerate revocabile si raman valabile pana la sfarsitul lunii in care au fost date.

Ordinele de bursa pot fi afectate si in ceea ce priveste valoarea titlurilor negociate, datorita unor evenimente ce pot aparea pe piata bursiera.

Detasarea cuponului are influenta asupra ordinelor "la curs limitat", furnizate inainte de plata dobanzii, in sensul diminuarii limitei stabilite cu suma neta a cuponului.

Ordinele "unite" raman valabile, dar diferenta dintre preturile de vanzare si cumparare este corijata cu valoarea cuponului.

Ordinele "la cel mai bun" nu sunt afectate in nici un fel.

Detasarea dreptului de subscriptie se realizeaza in prima zi de deschidere a perioadei de subscriptie sau la prima sedinta bursiera care urmeaza acelei zile.

Ordinele "la cel mai bun" furnizate inainte de detasarea dreptului de subscriptie pot ramane valabile, daca intervine o conventie in acest sens intre client si intermediar. Ordinele "la curs limitat" inceteaza.

1.3.3. Cotarea titlurilor mobiliare

Cotarea unui titlu este operatia de determinare a cursului acestuia in cadrul unei sedinte bursiere prin confruntarea libera, in acelasi moment, a ordinelor de cumparare cu cele de vanzare, referitoare la un anumit titlu.

Operatia de cotare este complexa si are rolul de a stabili acel curs care sa nu poata fi contestat de nici un client.

Modul concret de realizare depinde de sistemul de negociere adoptat si de natura pietei bursiere. De exemplu, pe pietele de actiuni - de tipul pietei clasice- brokerii sunt cei care concentreaza ordinele de vanzare si de cumparare si le canalizeaza spre locul de negociere din bursa. Pe pietele de negocieri -de tip OTC- functia de centralizare a cererii si a ofertei revine creatorului de piata( market maker), care tine evidenta ordinelor si face cursurile de vanzare si de cumparare la care e dispus sa efectueze tranzactii. In alte cazuri, bursele au un caracter mixt, permitand desfasurarea in sala de negocieri atat a unor tranzactii cu un creator de piata cat si a unor tranzactii intre brokeri.

Pe pietele intermitente, unde negocierile se realizeaza intr-o perioada delimitata in cursul zilei, cursul se stabileste prin fixing, respectiv in fiecare zi se fixeaza un curs oficial la o anumita ora. Pe pietele continue, cotatia se desfasoara in tot cursul zilei de bursa, fara intrerupere. Principiul acestei piete este executarea ordinelor in timp real si la cursuri diferite de-a lungul zilei. De aceea, aceste piete afiseaza continuu patru cursuri diferite:

primul curs al zilei(la deschiderea bursei)

cursul cel mai mare;

cursul cel mai mic;

ultimul curs al zilei(la inchiderea bursei)[35].

Metodele de cotare care se aplica, in sensul obisnuit, la bursele oficiale, cunosc o diversitate destul de restransa, cele mai cunoscute fiind:

cotarea prin strigare - consta in reunirea reprezentantilor societatilor de intermediere, care confrunta verbal ofertele de vanzare si cumparare rezultate din ordinele primite, pana in momentul in care se poate stabili un echilibru. Un reprezentant al intermediarilor numit " coteur", inscrie pe o tabla, succesiv, cursurile in jurul carora au loc discutiile si le sterge cand se stabileste un curs de echilibru pe care il subliniaza cand devine cursul cotat.

cotarea prin opozitie consta in centralizarea, intr-un caiet, deschis special pentru fiecare titlu, a diferitelor cursuri limitate pentru care exista ordine de vanzare sau de cumparare.

cotarea prin fiset prin care se centralizeaza, pentru fiecare titlu, toate ordinele de vanzare/cumparare, intr-un fiset plasat la o societate de intermediere, desemnata ca "specialista" in respectivul titlu. Functionarul societatii "specialiste" face publice, la inceputul sedintei de cotare, toate ordinele depuse in "fiset", adaugand pe acelea care nu au putut fi executate si sunt inca valabile, dupa care determina cursul oficial dupa aceeasi metodologie.

cotarea prin urna este similara precedentei, cu diferenta ca ordinele de vanzare/cumparare sunt centralizate de Societatea Burselor insasi si nu de o societate anume. Aceasta modalitate se aplica in cazuri exceptionale, toate ordinele fiind depuse intr-o "urna" la sediul Societatii Burselor, care fixeaza cursurile valorilor negociate si isi rezerva dreptul de a practica diferente de curs si/sau procentaje de reducere, diferite de limitele normale.

cotarea prin calculator

Metoda cotarii prin strigare este, in general, satisfacatoare. Metoda prin fiset este o metoda bazata pe acte scrise si este practicata de bursele de marime medie si mica.

Procedura de cotare asistata de calculator presupune o transparenta totala a operatiunilor bursiere, lucru recomandabil pentru anumite segmente de intermediari.

Experienta pietelor continue asistate de calculator a condus la implementarea metodei la marile burse ale lumii, de la un numar redus de titluri, pana la informatizarea completa a burselor.