Bazele teoretice ale supravegherii bancare eficiente
1.1 Scopurile si sarcinile supravegherii bancare
Supravegherea bancara exista de mai bine de 100 de ani sub diferite forme, mai ales in Statele Unite si Europa de nord. In ultimii 15 - 20 de ani tarile in curs de dezvoltare au constientizat importanta controlului bancar in sectorul financiar si a economiei in genere.
Oamenii vor sa se convinga de stabilitatea sistemului bancar al tarii. Instabilitatea sistemului financiar duce la falimentul bancilor si, ca rezultat, la subminarea increderii populatiei in intreg sistemul bancar. Aceste evenimente pot include in sine urmari macroeconomice ca: micsorarea cererii de bani; ruinarea sistemei de plati; crearea unor datorii de stat mari si inopinate.
Supravegherea bancara, in sens larg al cuvantului, este sistemul de care se foloseste statul pentru a garanta stabilitatea sistemului financiar. Pentru a fi efectiva supravegherea bancara trebuie sa-si propuna anumite scopuri bine determinate, pe intelesul tuturor, care vor determina politica economica, si a celor care nemijlocit efectueaza controlul bancar.
Doua sarcini care stau la baza tuturor sistemelor de supraveghere bancara sunt:
- garantarea echilibrului sectorului bancar pentru a spori si sprijini cresterea economica a tarii;
apararea depunatorilor care-si depun mijloacele la banca.
In general supraveghetorii bancari atrag atentie mai mare intreg sistemului financiar, desi impiedicarea falimentul sau aparitia unei situatii critice intr-o banca este cea mai buna metoda pentru mentinerea stabilitatii intregului sistem bancar. Principala cauza pentru apararea depunatorilor este ca ei nu dispun de informatii pentru determinarea marimii riscului bancar. Totodata pierderea increderii deponentilor intr-o anumita banca poate fi o premisa pentru pierderea increderii in intreg sistemul bancar, si drept urmare poate duce la slabirea acestui sistem.
O alta sarcina potentiala a supravegherii bancare este cresterea concurentei in sectorul bancar si astfel impiedicarea concentrarii puterii economice doar in unele maini.
Urmatoarea sarcina a supravegherii bancare este majorarea eficientei activitatii bancare, precum si impartirea corecta a creditelor in economie.
Independent de aceea, care sarcini stau in fata supravegherii bancare, important este ca ele corect necesita a fi intelese si sustinute de cei ce determina politica economica.
Desi in majoritatea tarilor in curs de dezvoltare deja existau unele forme de supraveghere sau control bancar, ele in mare parte corespund cu scopurile sociale si economice ale acelor tari. Aceste scopuri uneori se deosebeau de ceea ce era primit a se intelege ca supraveghere bancara rationala.
Scopuri sociale si economice in activitatea bancara este o aparitie comuna in economia centralizat - planificata socialista. Metoda principala de obtinere a acestor scopuri este creditarea directa a sectoarelor prioritare ale economiei. O asa impartire a resurselor creditare da prioritate celui, unde sunt plasate creditele, in ce ramura, dar nu celui ce le imprumuta. Scopurile social - economice duc la o asa reglementare economica a activitatii bancare care presupune indreptarea unui anumit procent din credite in ramurile si activitatile prioritare ale economiei. Un alt exemplu poate servi cererea catre banci de a deschide filiale in sate, chiar si in acele cazuri cand ele nu vor aduce venit.
Supravegherea bancara rationala este indreptata spre sustinerea stabilitatii sistemului bancar. Corespunzator aceste scopuri nu coincid cu sarcinile expuse anterior.
Sustinerea controlului bancar rational este infaptuit prin intermediul sistemului de reglementare normativa rationala, reprezentat de infrastructura juridica ( legi, regulamente si decizii ale organelor de supraveghere bancara). Scopul lor este asigurarea stabilitatii bancilor si a sistemului bancar in intregime.
Este important ca supraveghetorii bancari sa inteleaga deosebirea dintre supravegherea bancara pentru scopurile social-economice si supravegherea bancara rationala. Ei de asemenea trebuie sa inteleaga ca aceste abordari pot intra in conflict intre ele. Un exemplu de asa conflict ar putea servi situatia cand, de exemplu, 20% din totalul creditelor trebuie sa fie indreptate in gospodarii taranesti mici. O asa cerinta poate impune bancile sa acorde credite de calitate joasa, si ca rezultat sa-si mareasca riscurile. Actionand astfel se poate inrautati situatia financiara a bancii, si astfel actionand in neconcordanta cu supravegherea bancara rationala.
Deci, eficacitatea supravegherii bancare depinde de exactitatea determinarii de catre legislatie a rolului ei, de claritatea scopurilor care sunt corect sesizate si sustinute de cei ce determina politica economica. Supravegherea bancara nu trebuie sa fie compromisa de catre conflicte care pot aparea la determinarea scopurilor social-economice.
Este esential de a intelege ca necesitatea supravegherii bancare efective si rationale sporeste, atunci cand sectorul bancar sufera dereglari precum si la licentierea noilor banci.
Sectorul bancar puternic controlat se caracterizeaza prin urmatoarele: limitarea concurentei intre putine banci si dominatia unei singure banci mari; nivel inalt al controlului statului asupra bancilor prin detinerea unor cote in banci; numar foarte limitat de produse financiare, precum si un deosebit accent se pune pe creditarea directa a ramurilor prioritare.
Cand se iau masuri indreptate spre autonomia sau reglarea sectorului bancar se formeaza unele schimbari: mai multe banci sunt licentiate, si pentru a majora concurenta in sectorul bancar al economiei; bancile i-si vor sustine singure capitalul, activand profitabil fara sustinere din partea statului, si i-si vor gestiona rezonabil activele; treptat bancilor li se permite de sine statator sa stabileasca dobanzile si tarifele bancare sub influenta concurentei pe piata produselor bancare si nu la deciziile Guvernului; bancile introduc noi tipuri de produse bancare pentru deservirea necesitatilor specifice economiei in dezvoltare.
In acel timp cand noul sistem bancar, descris anterior, are multe avantaje economice, lipsa in el a controlului direct face necesara o sistema efectiva a supravegherii bancare pentru asigurarea stabilitatii intregii sisteme bancare si protejarea depunatorilor.
In pofida celor expuse anterior mentionam, ca modificarea legilor si regulilor de reglementare bancara in ultimii ani s-a soldat cu schimbari simtitoare pentru activitatea bancilor si clientii acestora. In prezent, inca continue dilema privind "pro" si "contra" dereglarii sistemului bancar si privind faptul ce anume este necesar de dereglat. Astfel analistii sistemului bancar deja conchid asupra faptului care ar fi fost efectul de la procesul de dereglare a activitatii bancare si pietei serviciilor financiare [2, pag. 82]. In lista de prioritati a urmarilor se inscriu:
1. In structura depozitelor aproape la toate bancile s-ar petrece miscarea spre depozite mai scumpe pentru banca. Acesta inseamna, ca consumurile medii pentru toate depozitele vor creste, dat fiind faptul ca va spori numarul depozitelor cu dobanda mai inalta, procente care sint nemijlocit legate de conjunctura pietei.
2. Sporul consumurilor medii in legatura cu depozitele va contribui la cresterea semnificativa a consumurilor operationale in general, reducerea profitului si diminuarea sporului profitului curat si capitalului bancii.
3. Va spori nivelul unor riscuri bancare, in deosebi riscul ratei dobanzii si a riscului de faliment. Pe masura apropierii procentelor pentru depozite cu dobanzile pe piata deschisa fluctuatiile ultimelor vor afecta cota majora a mijloacelor care parvin la banci. Bancile vor deveni tot mai dependente de schimbarile in situatia economica si financiara, care imediat se rasfrange asupra bancilor. Ca rezultat bancile vor deveni tot mai vulnerabile la erorile manageriale.
4. Sporul consumurilor operationale, in deosebi legate de operatiunile privind depozitele vor conditiona bancile sa reduca consumurile prin alte mijloace, de exemplu reducand consumurile privind plata muncii, la fel cele generale si de automatizare a subdiviziunilor, care anterior aveau statele depline si propuneau intreg setul de servicii bancare.
5. Sporul consumurilor operationale, la fel vor determina bancile la un comportament mai agresiv in dorinta de a-si spori profiturile. In multe servicii anterior gratis acordate, vor fi incluse comisioane si va putea fi urmarita tendinta de a obliga clientii care se folosesc de anumite servicii bancare sa le achite integral.
6. In sfarsit cresterea procentelor pentru depozite si sporirea spectrului de servicii acordate vor aduce avantaje clientilor.
Premisele si crearea sistemului eficient de supraveghere
Renuntarea la reglarea economiei si liberalizarea sferei financiare sunt importante pentru orice stat, permitind a crea un sistem financiar viabil si sigur. Insa renuntarea de la reglare limiteaza si mijloacele de apararea anterior existente. Cresterea concurentei, care schimba structura preturilor, structurile noi pe piata si alti factori pot duce la cresterea nivelului riscurilor, din care rezulta intermediarii financiari si cresterea instabilitatii sistemului financiar. Sistemele eficiente de reglementare si supraveghere sunt necesare pentru destituirea sau diminuarea acestui pericol.
Reglementarea rationala
Regulile eficiente, care reglementeaza activitatea intermediarilor financiari, pot fi clasificate in patru sfere principale, ce se refera la : a) activitatea institutiei (licentierea, fuziunea, formarea sectiilor, schimbarii conducerii, lichidarii din initiativa proprie, etc.); b) imputernicirea inspectorilor bancari. In forma ideala legea privind activitatea bancara, ce separa sferele enumerate, trebuie conturate destul de larg, atribuind organelor de supraveghere bancara imputerniciri, suficiente pentru adaptarea legii prin hotarari, decizii si alte forme ale constrangerii administrative.
Intrucat bancile nou create in mare parte sunt supuse insucceselor, o importanta insemnatate o are decizia de eliberarea a licentei unei banci. Organele, ce elibereaza licente, de dorit din departamentul de supraveghere bancara, trebuie sa aiba o metoda de alegere a viitorilor administratori si proprietari, pentru a exclude persoanele, ce nu detin o calificare profesionala suficienta, experienta, si cu o etica deosebita. De exemplu, pentru bancile noi este prevazut intr-o mica masura nivelul achitarii capitalului anuntat, calificarea personalului de conducere, prezentarea bussines-planurilor si a proiectelor, si de asemenea soliditatea situatiei financiare a proprietarilor. Instaurarea unor criterii concrete pentru iesirea pe piata micsoreaza posibilitatea amestecului politic in procesul de acordare a licentei.
Pentru evitarea ajungerii sferei intermedierii financiare in mainile delicventilor si a persoanelor cu un trecut tenebru, reprezentantii serviciului de supraveghere trebuie sa detina imputerniciri pentru aplicarea veto la trecerea controlului asupra bancii din unele maine in altele. De regula, pentru o asemenea trecere este necesar de a detine nu mai putin de 25% de actiuni cu drept de vot.
Metodele de control si restrictiile eficiente, ce se rasfrang asupra activitatii intermediarilor financiari, sunt destinate pentru restrictionarea nivelului riscului primit de banca, pentru care sunt stabiliti parametri externi sau restrictii, ne trecand peste care, banca trebuie sa functioneze. Se subinteleg asa metode de control sau restrictii ca :
- regula suficientei capitalului propriu minimal. In tarile, in care sistemele informationale de conducere a bancilor sunt slabe, norma poate fi un anumit procent din totalul activelor - nu mai mic de 5 - 8 %. Insa acest procent trebuie majorat in unele cazuri concrete, si anume a unui profil concret al riscului sau in dependenta de un risc important legat de ogligatiile extrabilantiere. In tarile cu un sistem mai bine dezvoltat al controlului bancar si culegerea informatiei, poate proveni din principiul suficientei capitalului propriu, tinand cont de riscuri in concordanta cu principiile comitetului de la Basel pentru supravegherea bancara. Oricum este necesar de a diferentia componentele capitalului. Nu trebuie permisa plata dividendelor, daca nu sant indeplinite cererile procentuale minime pentru capital. Daca tinem cont de aceea ca, capitalul trebuie sa atenueze urmarile pierderilor neasteptate, atunci masurarea suficientei capitalului propriu trebuie corelat cu zonele riscului celui mai ridicat, cu activele si obligatiile extrabilantiere. De aceea conditia suficientei capitalului propriu, exprimata printr-un procent din totalul activelor, trebuie preferat conditiei, reiesind din suma activelor.
- acordarea creditelor insaiderilor. Trebuie de stabilit limite pentru acordarea creditelor insaiderilor, inclusiv importantilor detinatori de actiuni si a companiilor, ce au legatura cu banca. Restrictiile trebuie sa se rasfranga nu doar asupra sumei creditului acordat, dar si a termenelor si conditiilor - ele nu trebuie sa fie mai favorabile pentru ai "sai", decat pentru creditorii externi analogici. Pentru acordarea creditelor directorilor, conducatorilor si importantilor detinatori de actiuni ar fi de dorit acordul conducerii, decizia fiind luata in lipsa persoanelor interesate.
- permisiunea sau interzicerea directionarii activitatii. Regulile trebuie strict sa determine permisiunea directionarii activitatii pentru banci si alti intermediari financiari; este posibil, si invers, sa determine interzicerea directionarii. Este necesar, ca regulile sa determine permisiunea sau nepermiterea participarii institutiilor examinate in activitatea financiara, achizitionarea pachetelor de actiuni importante in firme sau companii si antrenarea in operatiuni financiare nebancare.
- clasificarea activelor si formarea rezervelor. Bancile si alti intermediari financiari trebuie sa identifice sistematic si real activele problematice si sa formeze rezerve pentru pierderile posibile. Una din posibilitatile de realizare a acestei cerinte este - elaborarea regulilor, dupa care: 1) bancile sunt obligate din pozitii calitative sa - si clasifice activele in corespundere cu criteriile stabilite; 2) bancile sunt obligate sa determine activele ce nu lucreaza; 3) bancile trebuie sa refuze procentele transferate inainte de termen, dar nu a procentelor primite de la activele ce nu lucreaza si sa intrerupa transferarea ulterioara a procentelor pentru ele; 4) bancile sunt obligate sa nu permita refinantarea sau capitalizarea procentelor; 5) trebuie sa formeze rezerve minime pentru acoperirea pierderilor posibile, ce reiese din clasificarea activelor. Cota procentuala, externa rezervelor, poate fi intr-un anumit sens arbitrara. Desi, in principiu, pe asa o cale se stabileste o anumita disciplina a procesului creditar, iar bancile sunt obligate mai exact sa reflecte situatia actiunilor sale.
Regulile trebuie sa determine imputernicirile organelor supravegherii bancare in legatura cu controlul oricaror documente si inscrieri, ce au legatura cu activitatea intermediarului financiar.
Regulile trebuie sa prevada pentru controlori dreptul de a trece la pierderi activele "rele", sa ceara crearea rezervelor adecvate, sa impuna banca sa inceteze transferarea procentelor la activele ce nu lucreaza si sa obtina de la banca alte corectari, pentru a putea corect de a evalua starea financiara a intermediarului.
Auditul extern serveste ca o modalitate de control independent si descoperirea situatiei financiare a bancii sau intreprinderii controlate. Regulile trebuie sa inzestreze organele de supraveghere bancara cu imputerniciri pentru elaborarea normativelor auditului si a cerintelor minimale pentru descoperirea informatiei. Catre componentele principale ale programului de audit trebuie de atribuit analiza calitatii portofoliului si elaborarea normativelor pentru evaluarea activelor, controlarea rezervelor pentru acoperirea pierderilor si evaluarea incasarii procentelor pe activele ce nu lucreaza. In afara de aceasta organelor de supraveghere trebuie sa le fie acordat dreptul de numire si respingere a auditorilor. Auditorii sant obligati sa informeze la timp organele de supraveghere de existenta dereglarilor importante in activitatea bancilor controlate. Acesta se poate face, tinand cont de dreptul bancii de sti, despre care lipsuri se instiinteaza organele de supraveghere, excluzand actiunile criminale.
Regulile trebuie sa permita controlorilor dreptul de a cere orice informatie, necesara lor pentru indeplinirea obligatiunilor sale tinand cont de timpul, acordat pentru control, si a formatelor datelor necesare.
Regulile reglementarii activitatii bancare trebuie sa inzestreze controlorii cu imputerniciri de forta in legatura cu actionarii si administratorii neconstiinciosi : 1) sa le dea posibilitatea de a inlatura de la activitate administratorii si directorii; 2) a amenda persoane separate sau institutii in intregime pentru actiuni criminale sau pentru nerespectarea legislatiei bancare; 3) a amenda persoanele antrenate in practica sigura si periculoasa; 4) a limita sau a opri plata dividendelor; 5) a retine permisiunea de formare a sectiilor sau altor departamente; 6) de a limita imputernicirile sau de a le suspenda; 7) a impune directorilor bancii la obligatiuni financiare pentru pierderi, aplicarea actiunilor ilegale intreprinse de banca; 8) restrictionarea asigurarii depozitelor (daca se efectueaza), de a nu permite iesirea pe piata interbancara, interzicerea refinantarii creditelor sau folosirea "ferestrei creditelor" si anularea licentei bancare.
In spatele ordinelor de limitare si privatiune a imputernicirilor sta sistemul de drept cu cerinta de schimbare a practicii periculoase, nesigure, sau pline de abuzuri. In legislatia bancara nu este obligatoriu de a limita sau priva o anumita sfera de activitate, daca ea se afla in centrul organelor de supraveghere bancara. Insa orice intentie de nerespectare a ordinelor de limitare sau de privatiune a imputernicirilor se cerceteaza atat de strict, ca si incalcarile unui act legislativ, si este supus cercetarii in limitele legislatiei civile si criminale cu pronuntarea deciziei adecvate despre masurile de actiune. Controlorii trebuie sa dispuna de asemenea si de dreptul de emitere a ordinului de limitare sau privatiune temporara a imputernicirilor pe termenul cercetarii situatiei din punct de vedere juridic, asa ca banca sa fie nevoita sa inceteze practica periculoasa si nerationala cat mai curand.
Regulile reglementarii trebuie sa prevada posibilitatea declararii bancii tehnic insolvabila, inchiderii lui si transferarea lui la categoria corporatiilor falimentare ce se lichideaza prin proces de lichidare neobisnuit. Acesta este necesar, daca controlorii au intentia de a proteja interesele deponentilor si de a asigura populatia in capacitatea sa de a solutiona neregulile financiare intr-un mod efectiv. In limitele acestui proces controlorii au nevoie de mari pentru schimbarea administratorilor, refuzul de la urmarea intereselor actionarilor, si de asemenea, la vanzarea sau schimbarea activelor problematice.
Supravegherea bancara rationala
Pentru indeplinirea efectiva a datoriei sale pentru asigurarea sigurantei sistemului financiar, serviciul supravegherii bancare la forma ideala trebuie sa detina independenta cel putin la acelasi nivel cu alte subdiviziuni importante ale bancii centrale sau a ministerului si sa aiba statut de institutie independenta. Directorul serviciului supravegherii bancare trebuie sa detina rang de functionar de stat de nivel inalt si sa se supuna direct guvernatorului sau viceguvernatorului bancii centrale, ministerului finantelor sau trezoreriei . Aceasta este necesar pentru mentinerea unui nivel cuvenit si autoritatii serviciului de supraveghere - doar atunci indicatiile controlorilor vor avea efectul necesar. In acele cazuri, cand intermediarii financiari sunt institutii de stat prioritare, este importanta autonomia serviciului de supraveghere bancara.
Supravegherea bancara in tarile economic dezvoltate s-a dezvoltat in dependenta de crizele financiare, schimbarilor in economie si evenimentelor politice. Necatand la diversitatea serviciilor de supraveghere bancara care exista azi in lume, creste convingerea in legatura cu aceea, ca aceste servicii trebuie sa cuprinda metodologii de control atat interne, cat si externe, implinite cu o practica puternica a contabilitatii bancare si a auditului extern.
Intru-cat sarcina permanenta a organelor de control bancar este sustinerea sigurantei sistemului financiar, activitatea lor trebuie sa se concentreze asupra sferelor cu un risc mai ridicat pentru sistem, asupra marilor institutii financiare sau banci, activitatea carora poate duce la destramarea sistemului din interior. Catre mijloacele departamentului de supraveghere se refera analiza la locul functionarii unor institutii concrete si supravegherea lor din exterior. Aceasta este conditionata de aceea, ca problemele insolvabilitatii in tarile dezvoltate , ca regula, sunt conditionate de pierderile din nerambursarea creditelor, care cel mai bine se evidentiaza in interior. Din aceasta cauza controlorii trebuie sa se concentreze asupra evaluarii calitatii activelor si promovarii cerintelor pentru formarea rezervelor de acoperire a datoriilor "rele" si incetarii transferarii procentelor pentru activele nelucratoare dupa analiza rezultatelor si confirmarii cu faptele ce le detin.
Pe parcursul controlului pe loc se va acorda atentie starii si eficientii functionarii intermediarului financiar ce este controlat. In indeplinirea obligatiilor sale controlorii trebuie sa atraga atentie la 5 domenii importante, asa numitele componente CAMEL, la care se refera: 1) suficienta capitalului propriu si a rezervelor; 2) calitatea si adevarata valoare a activelor; 3) calitatea managementului; 4) eficienta si calitatea profitabilitatii; 5) rationalitatea practicii de management a activelor si pasivelor din perspectiva asigurarii lichiditatii si micsorarea dependentii de la schimbarea ratelor procentuale. In afara de aceasta controlorii trebuie sa se incredinteze in respectarea legilor si regulilor existente si sa evalueze eficienta sistemului de informare de conducere.
Pentru majorarea eficientei analizei pe loc controlorii trebuie sa foloseasca metoda de sus-in jos, conform careia atentia cea mai importanta se acorda tendintelor si politicii, formulate de consiliul de administrare si executiv al conducerii bancii. Cuantificarea problemelor nu este destula, desi acest pas este necesar. De asemenea este important de a intelege cauzele aparitiei lor si de a propune masuri preventive, ce vor micsora posibilitatea aparitiei lor ulterioare. In afara de aceasta, pentru folosirea eficienta a resurselor modeste a serviciului de supraveghere este important de a indrepta eforturile analiticilor in sfere cu un grad de risc mai ridicat pentru o institutie aparte, de exemplu, la evaluarea calitatii activelor; riscului legat de ratele procentuale; operatiunilor valutare, etc.
Supravegherea din exterior reprezinta o importanta completare a analizei pe loc, fiind mijlocul de preintampinare prealabila a greutatilor aparute sau in curs de dezvoltare si a instrumentelor de control; insa supravegherea din exterior nu trebuie privita ca o inlocuire a analizei pe loc sau ca o principala varietate a controlului activitatii bancilor in tarile in curs de dezvoltare. Calitatea informatiei si integritatea datelor, acordate de banca oricarei tari trebuie verificata. In tarile in curs de dezvoltare informatia acordata nu este deplina si concreta. Bancile nu detin sisteme de control si de evidenta bancara, care sa fie capabile sa asigure pregatirea la timp a datelor. De aceia in mare parte nu trebuie sa se bazeze pe supravegherea din exterior, ci doar ca o completare a analizei pe loc.
Controlorii ar trebui sa foloseasca pentru colectarea datelor dari de seama calitative, ce permit evaluarea riscurilor. Este vorba despre informatii, ce se refera la portofoliul creditelor acordate, inclusiv a celor nerambursate la timp si a activelor problematice, situatia operatiunilor cu valuta, obligatiuni extrabilantiere si alte activitati riscante, de asemenea si bilantul si contul beneficiilor si pierderilor. Pentru asigurarea uniformitatii controlorii trebuie sa detina dreptul de a prescrie termenele, continutul si forma reactiei bancii, pentru a putea ulterior de a compara datele pe diferite perioade de timp dupa terminarea controlului.
Foarte important este de forma in intregime functia supravegherii din exterior in procesul de supraveghere, pentru a putea mai usor de a corecta slabiciunile controlului. In unele situatii este de ajuns de a lua legatura cu banca prin telefon sau de ai trimite o scrisoare, pentru lamurirea problemelor, aparute in urma metodei de supraveghere din exterior. In alte cazuri, insa, poate aparea necesitatea de a trimite la banca specialisti in analiza pentru urmarirea slabiciunii, gasite de supraveghere. In orice caz informatia si darile de seama, colectate si pregatite din afara, pot servi drept baza pentru compararea la riscurile si sfere de activitate efective, iar datele obtinute vor fi utile specialistilor in decursul analiza pe loc.
Supravegherea bancara reprezinta in sine un sistem menit promovarii stabilitatii pe pietele financiare. Componentele acestui sistem includ:
politici macroeconomice efective si stabile;
infrastructura publica bine dezvoltata;
disciplina de piata efectiva;
proceduri pentru o rezolvare eficienta a problemelor bancilor;
mecanisme pentru asigurarea un nivel corespunzator al protectiei sistemului.
Principiul 1: O sistema efectiva a supravegherii bancare are responsabilitati si obiective clare pentru fiecare agentie implicata in supravegherea bancara. Fiecare astfel de agentie trebuie sa posede independenta operationala si resurse suficiente. De asemenea este necesara o legislatie bancara, inclusiv prevederi privind autorizarea crearii bancilor si supravegherea lor continua; puterea de a decide corespunderea cu legea, de asemenea si intrebarile legate de siguranta si eficacitate; si protectie legislativa pentru supraveghetori. Trebuie pusa la punct si schimbul de informatie dintre supraveghetori si protejarea confidentialitatii acestei informatii.
Acest principiu cere existenta urmatoarelor componente:
- un cadrul clar, realizabil, si consistent a responsabilitatilor si obiectivelor stabilite prin lege pentru supraveghetorii implicati, dar cu o independenta operationala, pentru a le asigura independenta de presiuni politice si cu raportarea realizarii lor;
- resurse suficiente (inclusiv personalul, finantarea si asigurarea tehnologica) pentru a realiza obiectivele stabilite, asigurate in conditiile in care nu ar influenta autonomia, integritatea si independenta agentiei de supraveghere;
- un cadrul de legi bancare care stabileste standardele minime pe care bancile trebuie sa le urmeze; care ar asigura supraveghetorilor o flexibilitate suficienta sa stabileasca in mod administrativ reguli prudentiale, unde e necesar, sa obtina obiectivele stabilite, si de asemenea sa utilizeze rationamente calitative; asigura puterea de colectare si verificare independenta a informatiei; si da supraveghetorului puterea sa aplice penalitati in cazul cand cerintele prudentiale nu sint indeplinite (inclusiv puterea de a elibera din functie persoane, aplica sanctiuni si rechema licenta);
protejarea (in mod normal prin lege) de la obligatiuni personale si a institutiei pentru actiunile efectuate cu scopuri bune in cadrul indeplinirii obligatiunilor de supraveghere;
un sistem de cooperare intre agentii si de schimb a informatiei corespunzatoare dintre diferite agentii oficiale, atat locale cit si straine, responsabile pentru siguranta si eficacitatea sistemului financiar; aceasta cooperare trebuie sa fie sustinuta prin protejarea confidentialitatii a informatiei de supraveghere si de asigurare ca este utilizata numai pentru scopurile legate de supravegherea efectiva a institutiilor implicate.
Principiul 2. Activitatea institutiilor care sint licentiate si care sint supravegheate trebuie sa fie clar definite, iar utilizarea cuvantului "banca" in denumiri trebuie sa fie controlata pe masura posibilitatii.
Principiul 3. Agentia de licentiere trebuie sa dispuna de dreptul de a stabili criteriile si sa posede dreptul de a refuza cererile care nu corespund criteriilor standarde. Procesul de licentiere trebuie sa consiste din, cel putin, estimarea structurii capitalului bancii, directorilor si conducerii superioare, planul de activitate si controalele interne, bilantul contabil presupus, inclusiv baza de capital; in cazul cand proprietarul sau intreprinderea "mama" este o banca straina, trebuie obtinuta si aprobarea supravegherii din tara de baza.
Dupa stabilirea criteriilor de examinare a cererii pentru o licenta bancara, agentia de licentiere trebuie sa aiba dreptul sa refuze cererile in cazul cand nu este satisfacuta de corespunderea cererii criteriilor stabilite. Procesul de licentiere, ca minimum, trebuie sa consiste din evaluarea structurii capitalului bancii, directorilor si conducerii superioare, planului de activitate si a controalelor interne, situatia financiara presupusa, inclusiv suficienta capitalului; in cazul cand proprietarul presupus este o banca straina, trebuie obtinuta aprobarea precedenta a supravegherii tarii de baza.
Supraveghetorii trebuie sa fie in stare sa evalueze structura capitalului bancii. Aceasta evaluare trebuie sa includa controlul direct si indirect al bancii si actionarii directi sau indirecti majori. Necesita a fi examinat precedentul actionarilor legat de activitatea bancara si extrabancara, integritatea lor si pozitia in comunitatea economica, de asemenea si puterea financiara a actionarilor majori si capacitatea lor de a asigura un ajutor financiar in caz de necesitate. Ca parte a controlului integritatii si pozitiei, supraveghetorul trebuie sa determine sursa capitalului initial ce urmeaza sa fie investit.
Alt element ce trebuie examinat in cadrul procesului de licentiere este activitatea si strategia propusa de banca. Planul de activitate trebuie sa descrie si analizeze aria pietei pe care banca isi propune sa efectueze majoritatea activitatii si sa stabileasca o strategie pentru activitatea continua a bancii. Cererea de asemenea trebuie sa descrie cum banca va fi organizata si controlata intern. Agentia de licentiere daca aceste aranjamente sint consistente cu strategia propusa, de asemenea sa determine daca politicile si procedurile interne suficiente au fost elaborate si alocate resurse suficiente. Aceasta trebuie sa includa si determinarea daca va fi stabilita o gestiune corporativa corespunzatoare (o structura de conducere cu specificatii clare cine cui raporteaza, un consiliu a directorilor care e capabil sa efectueze un control independent a conducerii, un audit independent si functii de corespundere) si ca principiul a "patru ochi" (distribuirea diferitor functii, controlul transversal, controlul dublu al activelor, semnatura dubla s.a.) va fi respectat. Este important de determinat daca structura legala si operationala nu va impiedica supravegherea si ca supravegherea va avea acces suficient la informatie si la conducere. Din aceasta cauza, supraveghetorii nu trebuie sa acorde licenta unei banci, la care oficiul central va fi localizat in afara jurisdictiei sale, cu exceptia cazurilor cand supraveghetorii sint convinsi ca vor avea accesul suficient la informatie si conducere.
Un aspect important al procesului de licentiere este evaluarea competentei, integritatii si calificarii a conducerii propuse, inclusiv a consiliului de directori. Agentia de licentiere trebuie sa obtina informatia necesara privind directorii si managerii superiori propusi pentru a examina individual si colectiv experienta lor bancara, alta experienta economica, integritatea personala si capacitatile potrivite. Aceasta evaluare trebuie sa includa si verificarea daca in activitatea precedenta a trezit dubii privind competenta lor, judecata eficace, sau onestitatea. Supraveghetorii trebuie sa aiba dreptul sa ceara informatie privind schimbarile ulterioare a directorilor sau a conducerii superioare si sa interzica astfel de numiri daca ei vor in detrimentul intereselor depunatorilor.
Agentia de licentiere trebuie sa examineze rapoartele financiare pro forma si prognoza pentru banca propusa. Examinarea trebuie sa determine daca banca va avea capital suficient pentru a mentine planul strategic propus, in special din punct de vedere a cheltuielilor initiale si pierderilor probabile operationale in perioada de la inceput. Adaugator, agentia de licentiere trebuie sa evalueze daca prognoza este consistenta si realista, si daca banca propusa va reusi. In majoritatea tarilor au fost stabilite sume minimale a capitalului. Agentia de licentiere trebuie sa considere capacitatea actionarilor sa asigure un ajutor suplimentar, in caz de necesitate, dupa inceperea activitatii sale. Daca exista un actionar corporativ cu o cota substantiala, o evaluare a starii financiare a intreprinderii mama trebuie efectuata, inclusiv pozitia capitalului.
In cazul cand o banca straina, care este o intreprindere fiica a unui grup bancar strain, sau a unei institutii ne bancare straine isi propune sa creeze o banca locala sau o filiala locala, agentia de supraveghere trebuie sa considere daca Standardele Minimum Basel sint respectate si in special aprobarea nu trebuie data fara aprobarea supravegherii tarii de baza.
Principiul 4. Supravegherea bancara trebuie sa aiba autoritatea sa examineze si sa refuze orice propuneri de a transfera cote de capital substantiale sau de control a bancilor existente altor parti.
Pe langa licentierea bancilor noi, supraveghetorii bancari trebuie sa fie informati despre orice investitii directe sau indirecte in banca sau despre alte schimbari in capitalul actionar care depasesc o anumita limita si sa aiba puterea sa blocheze astfel de investitii sau sa interzica dreptul de vot pentru astfel de investitii in cazul cand nu corespund criteriilor comparabile cu cele pentru formarea bancilor noi. Achizitii majore sau investitii in banca.
Principiul 5. Supravegherea bancara trebuie sa dispuna de autoritatea de a stabili criteriile de examinare a achizitionarilor sau investitiilor majore a unei banci pentru a asigura ca afilierile corporative sau structurale nu expun banca la un risc necorespunzator sau care impiedica supravegherea efectiva.
In unele cazuri, supraveghetorii cer de la banci sa prezinte anumita informatie sau sa obtina o aprobare inainte ca sa efectueze achizitionarea sau investitia. In aceste cazuri, supraveghetorii trebuie sa determine daca banca dispune de resurse financiare si umane pentru ca sa efectueze achizitia. Supraveghetorii trebuie explicit sa indice care investitii si in care cazuri este necesara informarea supravegherii. Informarea dupa efectuarea operatiunii este potrivita in cazurile cand activitatea este asociata cu activitatea bancara si investitia este mica in comparatie cu capitalul bancii.
Principiul 6. Supravegherea bancara trebuie sa stabileasca cerintele fata de capital minimale care reflecta riscul la care banca este expusa, si trebuie sa defineasca componentele capitalului, tinand cont de capacitatea lui de a absorbi riscurile. Pentru bancile care activeaza pe plan international, aceste cerinte nu trebuie sa fie mai mici decat cele stabilite de Acordul Basel privind Capitalul.
Capitalul actionar serveste catorva scopuri: reprezinta o sursa permanenta de venituri pentru actionari si finantare a bancii; este disponibil pentru suportarea riscurilor si absorbirea pierderilor; si prezinta pricina pentru actionari ca sa se asigure ca banca este condusa in o maniera sigura si eficace. Coeficienti minimi a suficientei capitalului sint necesare pentru a reduce riscul pierderilor pentru depunatori, creditor si sa ajute supraveghetorii sa supravegheze stabilitatea sectorului bancar. Supraveghetorii trebuie sa stabileasca cerintele minime privind suficienta capitalului si sa incurajeze bancile sa activeze cu un capital care ar fi mai mare decat cel minim. Daca indicatorii capitalului se micsoreaza mai mici decat cele minimale, supraveghetorii bancari trebuie sa se asigure ca banca are un plan real de aduce la norma in un timp realizabil. Supraveghetorii de asemenea trebuie sa considere si necesitatea altor restrictii sint necesare.
In anul 1988 tarile membre a Comitetului Basel privind supravegherea bancara au aprobat o metoda da asigurare a suficientei capitalului. Multe alte tari au aprobat Acordul privind Capitalul sau ceva similar. Acordul abordeaza doua elemente importante a activitatii bancare: (1) diferite nivele a riscului inerente bilantului contabil si (2) activitatile extrabilantiere, care pot prezenta o expunere substantiala la risc.
Acordul stabileste cerintele privind marimea minima a indicatorului capitalului pentru bancile ce activeaza pe plan international in marime de 4% de capitalul de gradul I si 8% din capitalul total (capital de gradul I plus capital de gradul II) raportate la activele ponderate la risc. Aceste cerinte sint aplicate pe baza consolidata. Trebuie subliniat ca acesti indicatori sint standardele minime si multi supraveghetori cer marimi mai mari sau aplica definitii mai stricte a capitalului sau procente mai mari a riscului decat cele specificate in Acord.
Principiul 7: O parte esentiala a oricarei sisteme de supraveghere este evaluare independentei politicii bancii, practicelor si procedurilor legate de acordarea creditelor si efectuarea investitiilor si gestiunea continua a creditelor si a portofoliului de investitii.
Supraveghetorii trebuie sa se asigure ca creditul si functiile de investitie la bancile individuale sint bazate pe principii efective. Mentinerea politicelor de creditare prudente scrise, procedurilor de aprobare si administrare a creditului, si documentarea corespunzatoare a creditului este esential pentru functia de creditare a conducerii bancii. Activitatea de creditare si de investitii trebuie sa fie bazate pe standarde scrise prudente care sint aprobate de Consiliul de directori a bancii si clar comunicate persoanelor ce se ocupa cu creditarea. Este de asemenea critic pentru supraveghetori sa determine principiile pe care banca efectueaza deciziile sale privind creditarea ca sa corespunda intereselor si fara o influenta din partea altor persoane.
Bancile de asemenea trebuie sa aiba un proces bine dezvoltat a monitoringului continuu a relatiilor creditare, inclusiv a starii financiare a debitorului. Un element cheie a unei sisteme de informare a conducerii trebuie sa fie o baza de date care prezinta detalii esentiale privind starea portofoliului de credite, inclusiv gradarea si clasificarea interna a creditelor.
Principiul 8: Supraveghetorii bancari trebuie sa fie satisfacuti de crearea si corespunderea politicilor, practicelor si procedurilor adecvate pentru evaluarea calitatii activelor si suficientei reducerilor pentru pierderi la credite si altor rezerve.
De asemenea trebuie evaluate politicile bancii privind examinarea periodica individuala a creditelor, clasificarea activelor si defalcarile pentru reducerile pentru pierderi la credite. Supraveghetorii de asemenea trebuie sa se asigure ca bancile au stabilit un proces de evidenta a creditelor problematice si de colectare a creditelor expirate. In cazul cand nivelul creditelor problematice este ingrijoratoare pentru supraveghetori, ei trebuie sa ceara ca banca sa imbunatateasca practicile de creditare, standardele de acordare a creditului, si puterea financiara in general.
Principiul 9: Supraveghetorii bancari trebuie sa fie satisfacuti ca bancile au sisteme de informare a conducerii care permit a fi identificate concentrari in cadrul portofoliului, si supraveghetorii trebuie sa stabileasca limite prudente pentru a limita expunerea bancii la un singur debitor sau la un grup de persoane interdependente.
Principiul 10 Pentru a preveni abuzurile la creditarile legate, supraveghetorii bancari trebuie sa dispuna de cerinte care ar prevede ca bancile crediteaza persoanele interdependente in aceleasi conditii, ca si pe o persoana ordinara, ca astfel de creditari sint efectiv monitorizate, de asemenea ca alti pasi sint luati pentru a controla si a micsora riscul.
Supraveghetorii bancari trebuie sa fie in stare sa previna abuzurile de la acordarea creditelor persoanelor afiliate. Ei vor avea dreptul, in circumstantele corespunzatoare, sa actioneze mai departe si la limitari absolute la categoriile acestor credite, sa excluda aceste credite din capital la evaluarea suficientei capitalului, sau sa ceara ca aceste credite sa fie asigurate cu gaj. Tranzactiile cu partile asociate care expun banca la un risc trebuie sa fie aprobate de Consiliul de directori a bancii, raportat supraveghetorilor, sau complet interzise. Supravegherea bancilor dupa principiul consolidat poate in unele cazuri sa identifice si micsoreze problemele ce apar de la acordarea creditelor persoanelor asociate.
Principiul 11: Supraveghetorii bancari trebuie sa se asigure ca bancile au politici si proceduri adecvate pentru identificarea, monitorizarea si controlul riscului legat de diferite tari, si riscurile legate de transfer in creditarea internationala si activitatea de investitie, si ca bancile mentin rezerve suficiente pentru astfel de riscuri.
Principiul 12: Supraveghetorii bancari trebuie sa verifice dispunerea de catre banci a sistemelor ce evalueaza si monitorizeaza exact, si adecvat controleaza riscurile de piata; supraveghetorii trebuie sa aiba puterea de a impune anumite limitari sau careva cerinte legate de capital privind expunerea riscului de piata.
Ei vor determina daca bancile evalueaza exact si controleaza adecvat riscurile pietei. In cazurile importante, este potrivit de a stabili o rezerva de capital pentru riscurile pietei la care bancile sint expuse, in special a acelor de la activitate de comert. De asemenea sa existente standarde calitative si cantitative bine structurate pentru procesul de gestiune a riscului de piata.
Principiul 13 Supraveghetorii bancari trebuie sa fie satisfacuti de stabilirea de catre banci a unui proces atotcuprinzator de gestiune a riscului (inclusiv o supraveghere a consiliului si conducerii superioare) pentru a identifica, evalua, monitoriza si controla toate alte riscuri substantiale, si, in cazuri corespunzatoare, sa contrabalanseze astfel de riscuri cu capitalul.
Principiul 14. Supraveghetorii bancari trebuie sa determine daca bancile au stabilite controale interne, care sint adecvate pentru natura si nivelul activitatii lor. Trebuie sa contina delegari clare a autoritatii si responsabilitatii, separarea functiilor care implica acceptarea obligatiunilor, achitarea fondurilor, si evidenta contabila a activelor si obligatiunilor, verificarea corespunderii acestor procese, protejarea activelor sale, si audit intern si extern corespunzator si functii de corespundere ce ar testa corespunderea atat cu aceste controale, cit si cu legile si regulamentele aplicabile.
Principiul 15. Supraveghetorii bancari trebuie sa determine daca bancile au politici, practici si proceduri adecvate stabilite, inclusiv reguli stricte "cunoaste-ti clientul tau", care promoveaza standarde etice si profesionale de nivel inalt in sectorul financiar si previn utilizarea lor intentionata sau neintentionata de catre elementele criminale.
Scopul controalelor interne este de a asigura ca activitatea bancii este condusa intr-o maniera prudenta in conformitate cu politica si strategiile stabilite de consiliul de directori a bancii; ca tranzactiile sint incheiate numai de persoanele ce autoritatea pentru aceasta; ca activele sint protejate, iar obligatiunile controlate; ca evidenta contabila si alte inregistrari asigura informatie completa corecta si la timp; si ca conducerea este in stare sa identifice, evalueze, gestioneze si controleze riscurile activitatii.
Exista 4 arii primare ale controlului intern:
structura organizationala (definirea obligatiunilor si responsabilitatilor, limitele discrete pentru aprobarea creditelor, si procedurile de luare a deciziilor);
procedurile contabile (verificarea conturilor, liste de control, balante de verificare periodice, etc.)
principiul "celor patru ochi" (separarea diferitor functii, controlul transversal, controlul dublu al activelor, semnatura dubla, etc.); si
controlul fizic a activelor si investitiilor.
Aceste controale trebuie sa fie suplimentate de o functie de audit efectiva care independent evalueaza suficienta, eficacitatea operationala si eficienta sistemelor de control in interiorul bancii.
Bancile trebuie sa corespunda unui numar mare de legi si regulamente bancare si nebancare si trebuie sa aiba stabilite politici si proceduri adecvate pentru a asigura corespunderea cu aceste legi. In caz contrar, incalcarea cerintelor stabilite poate pricinui daune reputatiei bancii si sa o supuna penalitatilor. In cazuri extraordinare, aceste daune ar putea ameninta solvabilitatea bancii. Daca banca nu reuseste sa corespunda legilor si regulamentelor de asemenea indica ca banca nu este condusa cu integritatea si cu profesionalismul asteptat de la o institutie bancara. In cazuri particulare, bancile mari trebuie sa dispuna de functii independente de corespundere, iar supraveghetorii bancari trebuie sa determine daca aceste functii sint operate efectiv.
Principiul 16: O supraveghere bancara efectiva trebuie sa fie compusa din supraveghere on-site (pe teren) si off-site (de la distanta).
Principiul 17: Supraveghetorii bancari trebuie sa mentina relatii dese cu conducerea bancilor si sa dispuna de o intelegere adanca a activitatii bancilor.
Principiul 18: Supraveghetorii bancari trebuie sa aiba o metoda de colectare, examinare si analiza prudenta a rapoartelor financiare si datelor statistice pentru fiecare banca in parte si consolidate pentru toate bancile.
Principiul 19: Supraveghetorii bancari trebuie sa dispuna de metode independente de validare (verificare) a informatiei de supraveghere sau prin intermediul examinarilor on-site (pe teren), sau prin intermediul utilizarii auditorilor externi.
Principiul 20: Un element esential al supravegherii bancare este capacitatea supraveghetorului de a supraveghea organizatia bancara pe baza consolidata.
Supraveghetorii cer colectarea si analiza informatiei. Aceasta poate fi efectuat on- sau off-site. (pe teren sau la distanta). O sistema de supraveghere efectiva ar utiliza ambele metode. In unele tari, lucrul on-site (pe teren) este efectuat de examinatori, iar in altele de auditori externi calificati. Iar in alte tari exista o sistema mixta dintre examinarile pe teren si colaborarea cu auditorii externi. Detalierea lucrului pe teren si metoda cum este infaptuita depinde de mai multi factori.
Independent de mixarea activitatilor on- si off-site sau de efectuarea lucrului de auditorii externi, supraveghetorii bancari trebuie sa mentine relatii permanente cu conducerea bancii si o buna intelegere a activitatii bancilor. Examinarea rapoartelor auditorilor interni si externi poate fi o parte integrala a supravegherii on si off-site. Factorii diferiti care sint considerati la licentierea bancilor trebuie periodic evaluati ca parte a supravegherii continue. Bancile trebuie sa fie obligate sa prezinte periodic informatie pentru examinarea de catre supraveghetori, iar supraveghetorii trebuie sa fie in stare sa discute cu conducerea bancii toate intrebarile si ariile activitatii lor. Daca apar probleme, bancile trebuie sa le impartaseasca si sa se consulte cu supraveghetorii, si sa se astepte ca problemele vor fi discutate constructiv si rezolvate in mod confidential. De asemenea trebuie sa recunoasca responsabilitatea lor de a informa supraveghetorii la timp privind toate problemele substantiale.
Principiul 21. Supraveghetorii bancari trebuie sa verifice tinerea evidentei de catre banci in conformitate cu politicile si procedurile contabile care permit supraveghetorului sa obtina o intelegere adevarata si reala a situatiei financiare a bancii si profitabilitatii activitatii, si ca banca publica regulat rapoarte financiare, care reflecta real situatia sa.
Pentru a se asigura ca informatia prezentata de banci este de natura comparabila si ca sensul este clar, agentia de supraveghere trebuie sa asigure instructiuni privind alcatuirea rapoartelor financiare, care clar stabilesc standardele contabile ce trebuie sa fie folosite la alcatuirea rapoartelor. Aceste standarde trebuie sa fie bazate pe principiile contabile si reguli care ar asigura o acceptare larga internationala si ar fi indreptate special pentru institutiile bancare.
Agentia de supraveghere la fel trebuie sa dispuna de puterea de a determina cuprinderea si frecventa raportarii pentru a reflecta volatilitatea activitatii si ca sa permita agentiei sa duca evidenta pe baza individuala si consolidata.
Principiul 22: Supraveghetorii bancari trebuie sa dispuna de metode de supraveghere adecvate de influenta in cazul, cand bancile nu corespund cerintelor prudente (astfel ca indicatorului suficientei capitalului), cand exista careva incalcari legislative, sau in cazurile cand depunatorii sint amenintati intr-un careva fel.
Necatand la eforturile supraveghetorilor, pot surveni situatii cand bancile nu reusesc sa corespunda cerintelor supraveghetorilor sau solvabilitatea lor este pusa la indoiala. Pentru a proteja depunatorii si creditorii, si sa previna cresterea problemei, supraveghetorii trebuie sa fie in stare sa efectueze interventiile potrivite. Ei trebuie sa dispuna de masuri de supraveghere sa reactioneze promt cu actiuni de corectare.
Supraveghetorii trebuie sa dispuna de autoritatea de a pune restrictii la activitatea curenta a bancii, dar de asemenea si de a stopa aprobarea de activitati noi sau achizitii. Ei de asemenea trebuie sa aiba autoritatea de a aplica restrictii sau de a interzice dividendele si alte plati actionarilor, de asemenea sa aplice restrictii la transferul activelor si a procurarii de catre banca a actiunilor proprii.
Dupa ce au fost intreprinse actiunile respective si au fost impuse mijloace de remediere, supraveghetorii, trebuie sa fie vigilenti in supravegherea problemelor efectuand controale periodice pentru a determina daca banca corespunde cu mijloacele de remediere. Trebuie sa existe o crestere progresiva a actiunilor sau mijloacelor de remediere daca problemele se inrautatesc sau daca conducerea bancii ignora cerintele supraveghetorilor de a lua actiuni de corectare.
In cazurile cele mai extremale necatand la incercarile continue a supraveghetorilor de a rezolva situatia problematica, o institutie bancara poate sa mai fie viabil din punct de vedere financiar. In asa cazuri, supraveghetorul trebuie sa fie implicat in actiuni de rezolvare care ar cere achizitionarea sau unirea cu o banca mai sanatoasa. In cazul cand toate celelalte actiuni nu reusesc, supraveghetorii trebuie sa dispuna de posibilitatea de a inchide sau sa asiste la inchiderea bancii nesanatoase pentru a proteja stabilitatea generala a sistemului bancar.
Principiul 23. Supraveghetorii bancari trebuie sa practice o supraveghere bancara consolidata, monitorizand adecvat si aplicand norme prudente corespunzatoare tuturor aspectelor de activitate internationala a bancilor, in special filialelor straine.
Principiul 24. Un component cheie a supravegherii consolidate este stabilirea relatiilor si schimbului de informatie cu alti supraveghetori implicati, in special cu autoritatile de supraveghere din tarile straine.
Principiul 25. Supraveghetorii bancari trebuie sa ceara ca operatiunile locale a bancilor straine sa fie efectuate la acelasi nivel, care este cerut de la bancile locale si trebuie sa dispuna de puterea de a face schimb de informatie necesara supraveghetorilor tarii de baza a acestor banci cu scopul efectuarii unei supravegheri pe baza consolidata.
Bancile straine deseori prezinta o competitie serioasa si crescanda si de aceia reprezinta participanti importanti a pietei bancare locale. Supraveghetorii bancari trebuie sa ceara ca operatiunile locale a filialei bancii straine sa fie conduse in conformitate cu aceleasi standarde inalte care sint cerute de bancile locale si trebuie sa dispuna de puterea de schimb de informatii care este necesara supraveghetorului tarii de resedinta pentru a efectua o supraveghere pe baza principiului consolidat. Ca urmare, operatiunile bancilor straine trebuie sa fie subiecte a aceleasi cerinte prudentiale, de examinare si de raportare ca si bancile locale (sigur tinand cont de diferentele evidente cum ar fi faptul ca filialele nu se capitalizeaza separat).
Deoarece supravegherea din tara straina supravegheaza numai o parte limitata din operatiunile bancii straine, agentia de supraveghere trebuie sa se asigure ca supravegherea din tara de resedinta practica supravegherea pe baza consolidata atat a operatiunilor locale a bancii, cit si a celor straine. Pentru ca supraveghetorii din tara de resedinta sa practice o supraveghere pe baza consolidata efectiva, supravegherea din tara straina trebuie sa prezinte date despre operatiunile locale a bancii straine cu conditia ca acest gest va fi reciproc si ca informatia este protejata. Adaugator, supravegherea din tara de resedinta trebuie sa i permita un acces on-site (pe teren) la oficiile locale si intreprinderile fiice pentru scopurile de supraveghere corespunzatoare. In cazurile cand legile tarii straine pun obstacole in schimbul de informatie sau cooperarea cu supravegherea din tara de resedinta, autoritatile tarii straine trebuie sa lucreze pentru a schimba legile pentru a permite o supraveghere efectiva pe baza consolidata de catre supravegherea tarii de resedinta.
1.4 Directivele Uniunii Europene in domeniul supravegherii bancare
Scopul principal al Uniunii Europene, care a fost format in 1957 sub forma unei societati economice Europene, era formarea unei piete unice de marfuri si servicii a tarilor membre. De la 1 ianuarie 1993 aceasta piata a acoperit de asemenea si segmentul serviciilor financiare, inclusiv serviciile bancare, de asigurare si operatiuni cu valori mobiliare.
Una din principalele piedici erau diferentele majore in legislatiile tarilor membre, care reglau activitatea in domeniul operatiunilor bancare, operatiunilor cu hartii de valoare si asigurari. De exemplu, in fiecare din tarile membre actionau legi, proprii ce se deosebeau de cele ale altor tari, pentru licentierea bancilor, cerintelor fata de prospectele de emisiune a hartiilor de valoare si a marimii rezervelor companiilor de asigurare. Piata serviciilor financiare poate fi unica doar atunci daca institutiile ce activeaza in domeniul activitatii bancare, operatiunilor cu hartii de valoare si asigurari au posibilitatea de a activa pe intreg teritoriul economic al tarilor membre ale Uniunii fara a fi nevoiti de a-si schimba activitatea in dependenta de diferite legi ce actioneaza in fiecare din tarile membre, deoarece aceste diferente in mare masura impiedica formarea bancilor, holdingurilor si companiilor de asigurare in alte tari membre, si de asemenea acordarea serviciilor la nivel international.
La mijlocul anilor ¢80 s-au luat masuri decisive privind inlaturarea distinctiilor in legislatiile tarilor membre: la cel mai inalt nivel al organelor legislative a Uniunii Europene au fost emise "directive", scopul carora era coordonarea legilor ce actioneaza in diferite tari membre UE, sau instaurarea unei asa regularitati prin care fiecare tara membra este obligata sa recunoasca legile echivalente ce actioneaza in alta tara membra a Uniunii. Aceste doua procese sunt cunoscute sub denumirea de "conciliere" si "recunoastere reciproca", au intrat in baza programului legislativ "Europa 1992", adoptata de tarile Uniunii Europene.
"Directiva" (denumirea oficiala - "Directiva a parlamentului si consiliului Europei") este un act legislativ, care este aprobat de Consiliul de ministri ai Uniunii Europene, in componenta carora intra reprezentantii tarilor membre a Uniunii, insa se elaboreaza in comun cu comisia si parlamentul European.
Intrucat directivele Uniunii Europene sunt obligatorii pentru tarile membre si in cazul in care ele sunt in contradictie cu legislatia tarii membra a Uniunii Europene, atunci directivele au prioritate, important este, ca directivele sa fie publicate conform regulilor existente in limbile tarilor Uniunii Europene, si sa fie larg raspandite.
La momentul actual directivele Uniunii Europene includ principiile cu privire la principalele aspecte ale supravegherii bancare. Adica, la momentul actual toate cele cincisprezece tari vest - europene se folosesc de o singura baza a legilor coordonate privind principalele aspecte a supravegherii bancare.
Directivele UE privind activitatea bancara includ pozitia privind asa aspecte ca licentierea bancilor, regulilor de acordare a creditelor mari si creditelor persoanelor afiliate, metode de calcul a capitalului si marimea suficientei capitalului, reguli de determinare a persoanelor ce au dreptul de a fi actionari ai bancilor, asigurarea depozitelor, reguli de alcatuire a darilor de seama anuale, de supraveghere bancara pe baza consolidata si reguli ce obliga auditorul extern de a raporta organelor de supraveghere.
Uniunea Europeana este cea mai mare piata bancara din lume. La inceputul anilor 90 totalul activelor tuturor bancilor Uniunii Europene a fost aproximativ de 10 trilioane USD, comparativ cu 8,3 trilioane USD in cazul bancilor din Japonia si 6,5 trilioane USD pentru cele din Statele Unite ale Americii. Europa are cea mai densa retea de sucursale bancare, comparativ cu celelalte continente, raportul fiind de o sucursala la aproximativ 2000 persoane, in timp ce, acelasi raport, in SUA si Japonia este de 2300 respectiv 2700 persoane.
Cu toate acestea, crearea unei piete bancare unice a necesitat timp. Primul pas a fost facut in 1977, prin adoptarea Primei Directive de Coordonare Bancara.
Prima directiva a Uniunii Europene presupune definirea notiunii de "banca" sau folosindu-ne de terminologia Uniunii Europene - "institutie de credit", regula in conformitate cu care banca trebuie in ordine obligatorie sa aiba licenta si sa corespunda exigentelor stabilite pentru obtinerea licentei respective.
In conformitate cu directiva data institutia de credit este intreprinderea, activitatea de antreprenoriat a careia se rezuma la acceptarea de depozite sau altor mijloace de la populatie, ce necesita a fi rambursate si acordarea de credite din nume propriu.
Aceasta determinare include cateva elemente, care necesita implicare simultana pentru ca intreprinderea sa fie considerata organizatie de creditare:
activitate de antreprenoriat - indica la a ceea ca intreprinderea trebuie sa desfasoare activitate bancara, scopul careia este obtinerea profitului;
acceptarea de depozite si alte mijloace, ce necesita a fi rambursate - indica la aceea ca, intreprinderea trebuia sa obtina mijloace care nominal sunt supuse rambursarii;
de la populatie - adica, mijloace4le primite in calitate de depozite de la persoanele juridice, care nu pot fi considerate populatie, conform notiunii nu reprezinta depozite si alte mijloace supuse rambursarii;
din nume propriu - indica faptul ca pe langa acceptarea de depozite si alte mijloace spre rambursare, intreprinderea trebuie sa acorde credite din nume propriu. In asa mod banca isi asuma toti factorii de risc, legati de activitatea de creditare, dar care nu vor expune riscului depunatorii mijloacelor.
Directiva data a luat in considerare la fel si aplicarea reglementarilor tarii gazda pentru sucursalele bancilor din alte tari membre ale Uniunii Europene.
Directiva I a Uniunii Europene contine la fel si clauze care vizeaza urmatoarele reguli de supraveghere bancara:
banca va putea desfasura activitati financiare numai dupa primirea licentei respective a organelor de supraveghere;
pentru a obtine licenta, intreprinderea de creditare trebuie sa dispuna de mijloace proprii, care pe baze legale sunt delimitate de mijloacele actionarilor bancii;
capitalul initial al bancii trebuie sa fie suficient. In directiva nu este indicata marimea minima a capitalului. Din star aceasta reglementare a fost lasata la discretia fiecarei tari membre. Insa, Directiva a doua, privind supravegherea bancara, adoptata in 1989, prevede suma minimala initiala a capitalului bancii trebuie sa constituie 5 mil. EQU;
organele supravegherii bancare trebuie sa dispuna de informatie privind persoanele care sint direct sau indirect actionari ai bancii. Aceste persoane trebuie sa raspunda exigentelor supravegherii bancare, dat fiind faptul ca este obligatorie asigurarea unei functionari rationale si sigure a bancii. Actionarii bancii, conform cerintelor, trebuie sa aiba o reputatie impecabila si sa fie stabili din punct de vedere financiar. Relatiile lor cu banca nu trebuie sa afecteze stabilitatea financiara a bancii sau sa ameninte increderea in institutie;
daca sediul central al bancii este situat in alta tara membra, atunci pina la acordarea licentei bancii este necesar de a consulat organele de supraveghere din tara respectiva.
Prima Directiva a Uniunii Europene contine clauze ce se refera la retragerea licentei bancare. In corespundere cu Directiva data licenta bancara poate fi retrasa in urmatoarele cazuri exceptionale:
1. banca nu desfasoara activitate bancara in decurs de 12 luni de la data acordarii licentei;
2. licenta a fost primita in mod eronat sau prin alte metode, nepresupuse de legislatia in vigoare;
3. banca nu raspunde cerintelor inaintate pentru obtinerea licentei;
4. banca nu dispune de suma necesara a mijloacelor proprii, sau exista indoieli in privinta capacitatii sale de onorare a obligatiunilor in raporturile cu creditorii si mai ales daca banca nu mai garanteaza indeplinirea obligatiilor sale;
licenta este retrasa sucursalelor in cazul, cand este retrasa bancii centrale.
A Doua Directiva de Coordonare Bancara a fost adoptata in 1988-1989 si a devenit pe deplin operationala in 1993, odata cu piata unica. S-a considerat ca nu exista posibilitatea standardizarii diverselor practici si legislatii bancare din tarile membre ale Uniunii Europene, in schimb aceasta directiva are in vedere recunoasterea reciproca de catre tarile membre a sistemului fiecareia de autorizare si supraveghere bancara.
Acest pas a impus cresterea cooperarii intre organismele de supraveghere si reglementare din tarile membre, fapt ce a deplasat accentul preocuparilor de la tara gazda la tara de origine, pentru toate activitatile oricarei bancii din Uniunea Europeana. Mecanismul esential este Licenta Bancara Unica, ceea ce inseamna ca autorizarea, acordata intr-o tara da unei institutii un "pasaport" care-i permite sa-si desfasoare activitatea in orice tara din Uniunea Europeana. Mentionam totusi, ca acest aspect nu are oi relevanta deosebita in cadrul supravegherii bancare.
In afara de regulile de licentiere a bancilor, a Doua Directiva de Coordonare Bancara contine un sir de normative economice, ce completeaza normativele stabilite in I Directiva. Astfel, vom mentiona cele mai importante prevederi din a Doua Directiva de Coordonare Bancara, compusa din 23 de articole, printre care:
q in corespundere cu art. 3 al Directivei, persoanelor sau intreprinderilor, care nu sint inregistrate ca banci li se interzice implicarea in operatiunile bancare sau acceptarea de depozite sau alte mijloace ce necesita rambursare de la populatie. Aceasta clauza este chemata sa apere populatia de la intreprinderile care accepta depozite dar nu sint banci. Dupa cum am mentionat deja pentru a fi considerata banca, intreprinderea trebuie sa accepte depozite si sa acorde credite. De aceea intreprinderea, care nu acorda credite nu poate fi considerata banca si nu se supune supravegherii si licentierii. In ceea ce priveste intreprinderea data nu vor fi aplicate regulile supravegherii bancare, scopul carora este asigurarea stabilitatii si sigurantei activitatii intreprinderii, iar aceasta inseamna ca populatie este protejata intr-o masura mai mica. Dar aceasta nu inseamna ca activitatea acestor intreprinderi nu poate fi reglata prin clauze ale unei legislatii separate.
q in corespundere cu art. 11 al Directivei oricare persoana fizica sau juridica ce doreste sa cumpere mai mult de 1 la suta din capitalul social al bancii, este obligata sa anunte preventiv organele de supraveghere bancara. In afara de aceasta informatia analogica va fi prezentata organelor de control, daca pachetul de actiuni se mareste pana la o cota ce depaseste 20, 33 sau 50 la suta din capitalul social. In decurs de 3 luni organul de supraveghere poate contesta procurarea preconizata a actiunilor, in baza faptului ca detinatorul potential nu raspunde criteriilor stabilite. Daca insa, permisiunea pentru procurarea actiunilor este eliberata, dar organul de supraveghere considera ca actiunile posesorului actiunilor poate prejudicia stabilitatea si siguranta conducerii cu banca, organul de supraveghere trebuie sa ia masurile corespunzatoare.
q in corespundere cu art. 12 al Directivei, banca nu poate detine actiuni in organizatii nefinanciare in marime ce depasesc 10 la suta din actiuni, sau voturi in intreprinderea data, daca marimea acestor actiuni in acelasi timp depaseste 15 la suta din capitalul bancii. Suma totala a actiunilor in asemenea intreprinderi nu poate depasi 60 la suta din capitalul bancii.
q in corespundere cu art. 13 bancile trebuie sa aiba proceduri de conducere, contabilitate, dari de seama si control intern sigure. Asa sisteme au importanta semnificativa pentru functionarea normala a bancii si daca sint efective pot in mare masura usura lucrul organelor de supraveghere, care in mare parte se bazeaza pa calitatea informatiei obtinute de la banca. Managementul bancii la fel se bazeaza pe calitatea informatiei obtinute in interiorul bancii. Nedispunand de informatii sigure si precise conducerea nu poate lua decizii importante.
q organele de conducere au acces la un volum mare de informatie detaliata despre banca, ce actioneaza sub supravegherea lor. Aceasta informatie se contine in rapoarte, se colecteaza pe parcursul inspectiilor si se preda din alte surse. Pentru a pastra increderea in banci aceasta informatie nu va fi divulgata, cu exceptia unor cazuri exceptionale, indicate in legislatie.
Marirea capitalului bancii este o conditie esentiala a stabilitatii ei financiare. Sant stabilite standarde internationale de calcul a raportului intre mijloacele proprii ale bancii si suma activelor, ponderata in dependenta de gradul riscului. Pentru a avea posibilitatea de a determina acest raport este necesar de a introduce metoda standard de calcul. O asa metoda este stabilita in Directiva privind Capitalul Propriu al Bancilor. In aceasta Directiva sint stabilite regulile de determinare intre elementele capitalului de gradul I si alte elemente, ce asigura o asa ordine in conditiile careia cota sumei totale a capitalului social tot timpul va consta din capital de gradul I, adica din capitalul actionar achitat si rezerve.
Directiva privind coeficientul de lichiditate. Coeficientul de lichiditate sau suficienta capitalului bancii consta din raportul dintre capitalul bancii si activele ei, calculate cu utilizarea coeficientului, ponderat la risc.
Art. 6 al acestei Directive presupune impartirea activelor bancii in cateva categorii si fiecarei din aceste categorii de regula, aratate in articolele bilantului, i se confera un coeficient de risc, care de asemeni se mai numeste si gradul riscului. Activele sint separate in 4 categorii, in corespundere cu gradul riscului presupus (0%, 20%, 50%,100%).
Directivele Uniunii Europene se mai axeaza pe reglementarea a asa pozitii ca: supravegherea bancara consolidata, credite mari acordate de catre banci, dari de seama anuale ale bancii, spalarea banilor, directive bancii creditar-comerciale internationale, riscul legat de activitatea pe piata, asigurarea depozitelor etc.
Banca Nationala a Moldovei este organul suprem de supraveghere si control in domeniul institutiilor financiare din tara. Activitatea sa de supraveghere si reglementare este sustinuta de urmatoarele Regulamente, care abordeaza aspectele cheie mentionate anterior:
b) Regulamentul cu privire la detinerea cotei substantiale in capitalul bancii;
e) Regulamentul cu privire la modul de intocmire si prezentare a rezultatelor auditului;
f) Regulamentul cu privire la eliberarea certificatelor de calificare a auditorului bancar;
g) Regulamentul cu privire la suficienta capitalului ponderat la risc;
h) Regulamentul cu privire la clasificarea creditelor si formarea reducerilor pentru pierderi la credite;
i) Regulamentul cu privire la creditele mari;
j) Regulamentul cu privire la incheierea acordurilor cu persoane afiliate bancilor comerciale inclusiv eliberarea creditelor;
k) Regulamentul cu privire la acordarea creditelor de catre banci functionarilor sai;
l) Regulamentul cu privire la lichiditatea bancii;
m) Regulamentul cu privire la creditele expirate;
n) Regulamentul cu privire la detinerea cotei substantiale in capitalul unitatilor economice;
o) Regulamentul cu privire la dirijarea riscului ratei dobanzii.
Ne vom referi in mod special asupra principalelor aspecte ale regulamentelor mentionate anterior dupa cum urmeaza:
a) REGULAMENTUL CU PRIVIRE LA AUTORIZAREA BANCILOR
In conformitate cu regulamentul in cauza nici o persoana nu este in drept sa practice activitati financiare fara autorizatia Bancii Nationale a Moldovei. Banca straina, care doreste sa deschida sucursale pe teritoriul Republicii Moldova, trebuie sa primeasca autorizatia Bancii Nationale a Moldovei.
Totodata capitolul III al prezentului regulament stabileste anumite exigente fata de marimea minima necesara a capitalului normativ total. Astfel cuantumul minim al capitalului normativ total se stabileste in marime de 32 mil. lei. Plata pentru actiuni se efectueaza numai din mijloacele banesti proprii. Cotele patrimoniale si alte cote nebanesti nu pot fi utilizate pentru cumpararea actiunilor bancii.
Pentru autorizatia de categoria A - bancile trebuie sa atinga cuantumul minim pana la cuantumul dublu al capitalului normativ total
Pentru autorizatia de categoria B - bancile trebuie sa atinga un capital mai mare decat cuantumul dublu si mai decat cuantumul triplu al capitalului normativ total.
Pentru autorizatia de categoria C - bancile trebuie sa atinga un capital mai mare decat cuantumul triplu al capitalului normativ total.
Noile banci autorizate, independent de categoria autorizatiei de care dispun, trebuie sa mentina coeficientul minim al capitalului normativ total corelat cu activele ponderate la risc in marime minima de douasprezece la suta (12%).
Totodata cap. IX al regulamentului stipuleaza ca nu poate primi permisiunea de a detine o cota substantiala in capitalul bancii persoana juridica, care a fost formata in exclusivitate cu scopul detinerii unei cote substantiale in capitalul bancii sau care n-a fost angajata activ in activitati economice, financiare si de alta natura in decurs de cel putin trei ani inainte de a solicita detinerea unei cote substantiale in capitalul bancii.
In conformitate cu capitolului II art.7 (decizia privind eliberarea autorizatiei), BNM elibereaza autorizatie numai daca este pe deplin convinsa ca banca se va conforma conditiilor Legii institutiilor financiare, referitor la calificare, experienta si integritate morala a administratorilor si actionarilor cu cote substantiale, daca corespunde business-planului si activitatilor financiare pentru care banca va primi autorizatie si situatia financiara a bancii va fi satisfacatoare.
b) REGULAMENTUL CU PRIVIRE LA DETINEREA COTEI SUBSTANTIALE IN CAPITALUL BANCII
In conformitate cu art. 15 alin.(1), transferul prin tranzactii a unei cote din capitalul bancii se efectueaza cu permisiunea scrisa a Bancii Nationale, daca in urma unui astfel de transfer orice persoana sau orice persoane care actioneaza in comun vor detine direct sau indirect o cota substantiala in capitalul acestei banci. Decizia privind o astfel de autorizatie se emite conform art. 7 alin. (2) din prezenta lege.
Cap. III. Al prezentului Regulament este dedicat elucidarii principalelor notiuni operate in cadrul textului acestuia. Astfel, cota substantiala este definita ca drept de proprietate direct sau indirect care reprezinta echivalentul de 10 la suta sau mai mult din capitalul unitatii economice sau din dreptul de vot ori care permite exercitarea unei influente considerabile asupra managementului sau activitatii acesteia.
Totodata regulamentul stabileste prin capitolul VI anumite restrictii si anume:
A. Nu poate primi permisiunea de a detine o cota substantiala in capitalul bancii persoana care detine o cota substantiala in capitalul unei banci problematice.
B. Avand permisiunea privind detinerea unei cote substantiale in capitalul unei banci, persoana poate solicita detinerea unei cote substantiale in capitalul altei banci numai dupa expirarea termenului de doi ani.
C. In cazul in care tranzactia privind transferul unei cote substantiale din capitalul bancii a fost efectuata fara permisiunea scrisa a Bancii Nationale a Moldovei, aceasta tranzactie este nevalabila.
D. Nu poate primi permisiunea de a detine o cota substantiala in capitalul bancii persoana juridica, care a fost formata in exclusivitate cu scopul detinerii unei cote substantiale in capitalul bancii sau care n-a fost angajata activ in activitati economice, financiare si de alta natura in decurs de cel putin trei ani inainte de a solicita detinerea unei cote substantiale in capitalul bancii.
E. Banca Nationala a Moldovei poate interzice unui actionar de a achizitiona pe viitor actiuni suplimentare in orice banca in care detine o cota substantiala.
c) REGULAMENTUL CU PRIVIRE LA EXIGENTE FATA DE ADMINISTRATORII BANCII
In conformitate cu Regulamentul nominalizat anterior administratori ai bancii sunt considerati:
Membrii consiliului bancii si ai comisiei de cenzori.
Presedintele, vicepresedintii si contabilul sef al bancii.
Presedintele filialei sau conducatorului altui sediu secundar imputernicit sa incheie acte juridice in numele bancii.
Alte persoane care sunt investite sa-si asume obligatii de sine statator sau in comun cu alte persoane in numele bancii.
Fata de aceste persoane capitolul III. al regulamentului stabileste urmatoarele exigente:
Administratorul bancii isi exercita obligatiunile de functie doar dupa primirea acordului scris al Bancii Nationale a Moldovei.
Administratorii bancii trebuie sa aiba o reputatie de afaceri impecabila, studii universitare, sa nu aiba antecedente penale, sa nu fie implicati in procese judiciare in calitate de invinuiti in cadrul unui proces penal, sa nu aiba evidente privind responsabilitatea aparitiei problemelor administrative si financiare la locurile precedente de lucru, sa nu aiba atestari privind escrocheriile financiare sau evaziunile fiscale.
Membrii consiliului bancii trebuie sa aiba experienta de munca in posturi de conducere in sfera de activitate economica sau financiara.
Persoana anterior acceptata in functie de administrator al bancii (cu exceptia membrilor comisiei de cenzori) conform prevederilor prezentului Regulament, poate exercita functia de membru al Consiliului bancii in aceeasi banca fara acceptul repetat al Bancii Nationale a Moldovei (hot. nr.69 din 29.03.99).
Membrii comisiei de cenzori trebuie sa aiba experienta de munca in domeniul evidentei contabile si control, de asemenea sa cunoasca evidenta contabila in banci, legile Republicii Moldova si actele normative ale Bancii Nationale a Moldovei.
Presedintele si vicepresedintii bancii (presedintele si vicepresedintii consiliului bancii, daca vor indeplini functii executive in banca) trebuie sa aiba studii universitare in domeniul financiar economic si minimum cinci ani experienta de munca in sectorul bancar.
Contabilul sef trebuie sa aiba studii universitare in domeniul financiar-economic si minimum trei ani experienta de munca in institutii financiare, sa poata intocmi dari de seama financiare si dari de seama pentru Banca Nationala a Moldovei, conform standardelor internationale de evidenta contabila si dari de seama.
Presedintele filialei sau conducatorul altui sediu secundar imputernicit sa incheie acte juridice in numele bancii trebuie sa aiba studii universitare in domeniul financiar-economic si minimum trei ani experienta de munca in sistemul bancar. In cazul in care acesta are studii superioare de scurta durata in domeniul financiar-economic trebuie sa aiba minimum cinci ani experienta de munca in sistemul bancar.
Fata de interimarii administratorilor bancii se aplica aceleasi cerinte ca si fata de administratorii bancii.
In acelasi timp regulamentul prin capitolul IV. impune si anumite restrictii si anume: nu poate fi ales membru al consiliului bancii sau i se retrage aceasta calitate prin decizia adunarii generale a actionarilor bancii persoana:
care este sau care va deveni membru de consiliu in 2 sau mai multe banci;
careia i s-a retras prin lege dreptul de a fi membru al consiliului bancii;
care indeplineste sau a indeplinit in decursul a 12 luni precedente functii in Consiliul de Administratie al Bancii Nationale;
care a fost subiectul unei cauze privind insolvabilitatea si nu a fost eliberata de datorii.
d) REGULAMENTUL CU PRIVIRE LA DESCHIDEREA FILIALELOR DE CATRE BANCI
In conformitate cu regulamentul prezent nici o banca nu este in drept de a deschide filiala pana la inregistrarea filialei la Banca Nationala a Moldovei.
Pentru a deschide filiala banca trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:
b) sa activeze minimum un an dupa primirea autorizatiei de a desfasura activitati financiare si cel putin o data sa fie supusa inspectiei de catre inspectorii Bancii Nationale a Moldovei;
c) sa indeplineasca prevederile legilor Republicii Moldova si ale actelor normative ale Bancii Nationale a Moldovei;
d) sa nu fie obiectul aplicarii masurilor de remediere din partea Bancii Nationale a Moldovei.
e) REGULAMENTUL CU PRIVIRE LA MODUL DE INTOCMIRE SI PREZENTARE A REZULTATELOR AUDITULUI
Regulamentul prezent stabileste prin clauza inclusa in capitolul I cerintele pentru auditul independent extern:
In fiecare an banca trebuie sa incheie un contract cu o firma de audit independenta acceptata de Banca Nationala a Moldovei.
In banca ale carei active nu depasesc suma de 20 mil. lei functiile de audit pot fi exercitate de un expert contabil sau de un contabil autorizat din banca aprobat de Banca Nationala a Moldovei.
Anual banca prezinta Bancii Nationale a Moldovei informatia cu privire la:
perioada efectuarii auditului;
denumirea, adresa, telefonul, copia autentificata notarial a licentei, copia contractului, in cazul in care auditul va fi efectuat de catre o firma de audit independenta;
numele, prenumele, functia ocupata in banca, vechimea in munca in sectorul bancar, adresa de la domiciliu, numarul telefonului, in cazul in care auditul va fi efectuat de catre un expert contabil sau de un contabil autorizat;
extrasul din procesul verbal al sedintei adunarii generale a actionarilor bancii la care a fost luata decizia privind numirea firmei de audit, expertului contabil sau a contabilului autorizat.
Auditorul va pregati raportul si avizul de audit precum si scrisoarea pentru management si va fi responsabil sa le prezinte nu mai tarziu de 30 aprilie a fiecarui an consiliului bancii si concomitent Bancii Nationale a Moldovei (Departamentului Reglementare si Supraveghere Bancara).
Raportul de audit trebuie sa includa cel putin:
Textul Raportului Anual
Bilantul contabil
Indicarea oricaror modificari in capitalul actionar
Raportul de profit si pierderi
Raportul cu privire la fluxul de numerar
Note detaliate la rapoartele financiare
Avizul auditului extern.
Scrisoarea catre management in conformitate cu practica internationala si Standardele Internationale de Audit trebuie sa includa o descriere a suficientei procedurilor si politicilor de control intern in bancile comerciale si recomandarile auditorului extern pentru imbunatatirea si corectarea acestora. Scrisoarea de asemenea trebuie sa includa comentarii cu privire la oricare divergenta esentiala, de ex.: la clasificarea creditelor si formarea reducerilor pentru pierderi la credite, la sporirea dobanzii, la evaluarea si evidenta gajurilor trecute in proprietatea bancii, la determinarea capitalului etc. in conformitate cu legislatia in vigoare.
f) REGULAMENTUL CU PRIVIRE LA ELIBERAREA CERTIFICATULUI DE CALIFICARE A AUDITORULUI BANCAR
Activitatea de audit bancar se desfasoara in baza autorizatiei Ministerului Finantelor, eliberata in conformitate cu legislatia in vigoare, si certificatului comisiei de atestare a Bancii Nationale a Moldovei.
Capitolul III al regulamentului initiaza urmatoarele exigente la cererea pentru obtinerea certificatului de calificare a auditorului bancar: cererea pentru obtinerea certificatului poate fi inaintata BNM numai de catre persoane cu studii economice superioare cu o vechime in munca de minimum trei ani din ultimii cinci in calitate de auditor, contabil, revizor, profesor de profil bancar, precum si de catre persoane cu studii economice medii de specialitate cu o vechime in munca de minimum cinci ani din ultimii zece in calitate de auditor, contabil, revizor, economist, lucrator bancar.
Atestarea, in conformitate cu capitolul IV se realizeaza de catre o comisie, aprobata de Consiliul de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei care se intruneste o data in trimestru.
Rezultatele atestarii sunt apreciate de catre fiecare membru al comisiei in baza sistemului de 10 puncte.
Dreptul de a practica auditul bancar se acorda candidatilor, care au acumulat minimum 7 puncte.
g) REGULAMENTUL CU PRIVIRE LA SUFICIENTA CAPITALULUI PONDERAT LA RISC
Activele ponderate la risc, in conformitate cu regulamentul nominalizat, sunt activele bancii si unele conturi extrabilantiere care se clasifica in categorii cu anumite ponderi ale riscului. Ponderea riscului (2%, 5%, 30%, 75%, 100%) atribuita unui anumit activ determina procentul activului dat care se sumeaza cu toate celelalte active ponderate la risc pentru a determina suma totala a activelor ponderate la risc ale bancii.
Coeficientul suficientei capitalului serveste la evaluarea suficientei capitalului bancii, unde capitalul normativ total reprezinta numaratorul, iar activele ponderate la risc reprezinta numitorul.
Suficienta capitalului se determina ca raportul dintre capitalul normativ total si activele ponderate la risc.
Capitolul IV stabileste urmatoarele exigente pentru:
Capitalul Normativ Total Minimal
Incepand cu 31 iunie 1999 cuantumul minim al capitalului normativ total se stabileste in marime de 12 mil. lei.
Incepand cu 31 decembrie 1999 cuantumul minim al capitalului normativ total se stabileste in marime de 16 mil. lei.
Incepand cu 30 iunie 2000 cuantumul minim al capitalului normativ total se stabileste in marime de 24 mil. lei.
Incepand cu 31 decembrie 2000 cuantumul minim al capitalului normativ total se stabileste in marime de 32 mil. lei.
Coeficientul minimal al suficientei capitalului. Bancile care activeaza trebuie sa detina si sa mentina coeficientul suficientei capitalului incepand cu 31 decembrie 1999 si in continuare - in marime de cel putin douasprezece procente (12.0%).
h) REGULAMENTUL CU PRIVIRE LA CLASIFICAREA CREDITELOR SI FORMAREA REDUCERILOR PENTRU PIERDERI LA CREDITE (FONDUL DE RISC)
In conformitate cu regulamentul dat, toate bancile sunt obligate sa formeze si sa mentina reducerile pentru pierderi la credite (2%, 5%, 30%, 75%, 100%). Bancile clasifica toate creditele cel putin trimestrial. Toate creditele noi acordate trebuie sa fie clasificate la momentul acordarii lor.
Mijloacele rezervate in contul reduceri pentru pierderi la credite se utilizeaza pentru aсoperirea creditelor clasificate compromise. Aceste credite se trec la scaderi din contul reducerilor pentru pierderi la credite. Concomitent aceste credite sunt inregistrate la contul memorandum. Creditele clasificate ca compromise la data gestionara nu trebuie sa fie reflectate in bilantul bancii la urmatoarea data gestionara.
Orice credit acordat de banca trebuie inclus in una din urmatoarele categorii:
Standard: In cazul in care nici una din definitiile expuse mai jos nu pot fi aplicate creditul se va considera standard, daca este credit la termen si sunt respectate toate conditiile contractului de credit.
Supravegheat:. Creditul la care exista probleme potentiale, legate de starea financiara a imprumutatului sau de asigurarea creditului.
Substandard: Exista riscul pierderilor mai inalt decat cel obisnuit, provocat de unul din urmatorii factori:
a) Situatia financiara a imprumutatului este nefavorabila sau se inrautateste.
b) Asigurarea (daca aceasta exista) creditului este insuficienta sau se inrautateste.
c) Alti factori nefavorabili, care trezesc ingrijorarea privind posibilitatea imprumutatului de a rambursa creditul in conformitate cu conditiile existente de rambursare.
Dubios: Exista probleme, ce pun la indoiala si scad probabilitatea rambursarii creditului in volum deplin in baza circumstantelor, conditiilor si a valorii de piata a asigurarii.
Compromis: La momentul clasificarii creditul nu poate fi rambursat. In cazul in care creditele pot fi clasificate diferit conform criteriilor date, acestea se refera la o categorie mai dura.
Suma necesara a mijloacelor pentru rezervarea in contul reduceri pentru pierderi la credite (fondul de risc) se stabileste aplicand urmatoarele procente la suma creditelor din fiecare categorie de clasificare:
Standarde 2% (4) Dubioase 75%
Supravegheate 5% (5) Compromise 100%
Substandarde 30%
Bancile comerciale sint obligate sa prezinte organelor de ancheta materialele privind creditele dubioase si compromise, determinate de catre acestea ca atare potrivit actelor normative ale Bancii Nationale, pentru luarea masurilor in conformitate cu legislatia in vigoare.
In decurs de 45 zile din data trecerii la scaderi a creditelor compromise din contul reducerilor pentru pierderi la credite (fondul de risc), banca trebuie sa se adreseze in judecata pentru rambursarea creditului.
i) REGULAMENTUL CU PRIVIRE LA CREDITELE 'MARI'.
Capitolul II al regulamentului in cauza stabileste anumite limite maxime si anume:
A Datoria neta la creditele acordate de banca unei persoane sau unui grup de persoane in interconexiune nu trebuie sa depaseasca 30% din capitalul normativ total:
DN -
lit.E capit.I din Regulamentul cu privire la creditele 'mari'
CNT - p.3 al capit.III al regulamentului cu privire la suficienta capitalului ponderat la risc
B. Pe langa limitele din capitolul II.A se mai aplica urmatoarele limitari. In cazul in care aceste limitari se contrazic reciproc, se vor aplica acele limitari care sunt mai dure.
Suma datoriilor nete la creditele acordate la zece persoane, inclusiv la grupurile persoanelor in interconexiune, care constituie primele datorii nete la credit dupa marime minus fondul de risc format la aceste credite nu trebuie sa depaseasca 50% din portofoliul total al creditelor bancii;
å 10 DN(minus FR) ≤ 0,50 portofoliul bancii
DN - capit.I lit.E din Regulamentul cu privire la creditele 'mari'
FR - capit.II alin.2. din Regulamentul cu privire la clasificarea creditelor si formarea reducerilor pentru pierderi la credite (fondul de risc)
Suma tuturor creditelor "mari" nu trebuie sa depaseasca mai mult de cinci ori capitalul normativ total
åCr.mari ≤ CNTx5
Orice acordare a creditelor mari trebuie sa fie preliminar aprobata de catre majoritatea membrilor Consiliului bancii.
Capitolul III al regulamentului sus-mentionat stabileste urmatoarele limite maxime:
A. Datoria totala pe credite a unei persoane afiliate bancii si/sau unui grup de persoane care actioneaza impreuna cu persoana afiliata bancii nu trebuie sa depaseasca 20% (douazeci procente) din capitalul normativ total al bancii.
DCт pers. afil. din CNT CNT - capit.III, p.3 din regulamentul cu privire la suficienta capitalului ponderat la risc
B. Suma totala a datoriilor pe creditele acordate persoanelor afiliate bancii si/sau grupurilor de persoane, care actioneaza impreuna cu persoanele afiliate bancii nu trebuie sa depaseasca marimea capitalului de gradul intai al acestei banci.
åDCт pers. afil. ≤ C gr.I C gr.I - capit.III, p.1 din regulamentul cu privire la suficienta capitalului ponderat la risc.
Capitolul IV al stipuleaza ca:
A. Orice acord cu o persoana afiliata trebuie sa fie acceptat preliminar de catre majoritatea membrilor Consiliului bancii. Persoana afiliata trebuie sa se abtina de la votarea directa sau indirecta.
B. Banca trebuie sa tina o evidenta aparte a persoanelor afiliate (enumerate in capitolul I p.A), precum si a fiecarui acord incheiat cu persoana afiliata a bancii. Creditul acordat persoanei afiliate se inscrie cu indicarea sumei si a termenelor, pe care a fost acordat.
k) REGULAMENTUL CU PRIVIRE LA ACORDAREA CREDITELOR DE CATRE BANCI FUNCTIONARILOR SAI
Banca, in conformitate cu capitolul II al prezentului regulament poate acorda credite functionarilor sai in urmatoarele limite:
Celorlalti functionari ai bancii:
a) pentru necesitati primordiale - in limita maxima de 10 (zece) salarii tarifare (de functie) (conform definitiei date la articolul 2 al Legii cu privire la salarizare) la data acordarii creditului;
b) pentru investitii imobiliare - in limita maxima de 100 (o suta) salarii tarifare (de functie) la data acordarii creditului.
Totodata, capitolul III presupune urmatoarele termene ale rambursarii:
Creditul pentru necesitati primordiale se acorda pe o perioada de pana la 2 ani.
Creditul pentru investitii imobiliare se acorda pe o perioada de maximum 20 ani.
Prin capitolul IV au fost initiate urmatoarele cerinte si restrictii:
Datoria totala la creditele acordate functionarilor bancii, cu exceptia celor enumerate in p.1 a capitolului II, nu trebuie sa depaseasca 10% (zece procente) din capitalul normativ total.
DT ≤ 0,10 din CNT DT - capit. I lit.D din Regulamentul cu privire la creditele 'mari'
l) REGULAMENTUL CU PRIVIRE LA LICHIDITATEA BANCII
Capitolul I stipuleaza urmatoarele notiuni principale:
Lichiditatea este capacitatea bancii de a asigura in orice moment indeplinirea angajamentelor sale.
Principiul I al lichiditatii pe termen lung prevede, ca suma activelor bancii cu termenul de rambursare mai mult de 2 ani sa nu depaseasca suma resurselor ei financiare (pasivele cu termenul de rambursare 1-2 ani 50%, 10% - pasivele la vedere, 60% - depozitele personale de la 1-2 ani, 30% depozitele personale la vedere de la 1-2 ani, CNT).
Principiul II al lichiditatii prevede, ca lichiditatea curenta a unei banci, exprimata ca coeficient al activelor lichide la activele totale, nu trebuie sa fie mai mica decat rata procentuala stabilita de prezentul Regulament.
Prin capitolul III al regulamentului mentionat au fost prezentate principiile lichiditatii:
Principiul I
Suma activelor bancii in forma de
credite acordate bancilor cu termenul ramas pana la rambursare 2 ani si mai mult;
credite si plati cu avans acordate clientilor cu termenul ramas pana la rambursare 2 ani si mai mult;
leasing financiar cu termenul ramas pana la rambursare 2 ani si mai mult;
cote de participare in capitalul agentilor economici (inclusiv a bancilor);
hartii de valoare investitionale cu termenul ramas pana la scadenta 2 ani si mai mult;
mijloace fixe;
minus mijloacele rezervate in fondul de risc; amortizarea mijloacelor fixe si rezervele pentru reevaluare a activelor mentionate mai sus,
nu trebuie sa depaseasca suma urmatoarelor resurse financiare
capitalul normativ total, determinat in conformitate cu Regulamentul cu privire la suficienta capitalului ponderat la risc;
pasivele obtinute de la banci si pasivele obtinute de la clienti (excluzand depozitele de economii ale persoanelor fizice) cu termenul ramas pana la rambursare 2 ani si mai mult;
50% ale pasivelor obtinute de la banci si ale pasivelor obtinute de la clienti (excluzand depozitele de economii ale persoanelor fizice) cu termenul ramas pana la rambursare de la 1 pana la 2 ani;
10% ale pasivelor la vedere obtinute de la clienti (excluzand depozitele de economii ale persoanelor fizice);
depozitele de economii ale persoanelor fizice cu termenul ramas pana la rambursare 2 ani si mai mult;
60% ale depozitelor de economii ale persoanelor fizice cu termenul ramas pana la rambursare de la 1 pana la 2 ani;
30% ale depozitelor de economii ale persoanelor fizice la vedere si cu termenul ramas pana la rambursare de pana la 1 an;
obligatiuni in circulatie si alte hartii de valoare emise de banca cu termenul ramas pana la scadenta 2 ani si mai mult;
50% ale obligatiunilor in circulatie si altor hartii de valoare emise de banca cu termenul ramas pana la scadenta de pana la 2 ani;
60% ale rezervelor pentru pensiile lucratorilor bancii.
A A - activele
KPI ------ P - pasivele
P KPI - principiul I al lichiditatii
Principiul II (lichiditatea curenta)
Coeficientul exprimat ca procentaj dintre
1) suma activelor unei banci, in forma de:
a. numerar si metale pretioase,
b. depozite la Banca Nationala a Moldovei,
c. hartii de valoare lichide;
d. credite si imprumuturi interbancare nete cu termenul ramas pana la rambursare pana la 1 luna,
2) si suma activelor totale ale bilantului (excluzand rezervele in fondul de risc) niciodata nu trebuie sa fie mai mic de 20%.
AL AL - active lichide conform p.2.1) din capit.III
KPII ------ x 100 ≥ .20% A - activele
A KPII - principiul II al lichiditatii
Bancile trebuie sa mentina hartii de valoare lichide in marime nu mai mica de 5% din activele totale ale bancii (Hotararea CA al BNM nr.19 din 28.01.99).
HVL ≥ 5% A HVL - capit.III p.2. alin1) lit.c din Regulamentul cu privire la lichiditatea
m) REGULAMENTUL CU PRIVIRE LA CREDITELE EXPIRATE
In sensul prezentului Regulament se utilizeaza urmatoarele definitii:
Plata. Plata reprezinta dobanda; sau suma initiala a creditului si dobanda; sau o parte a creditului si dobanda; sau o parte a creditului, achitata in conformitate cu conditiile si modul de rambursare a creditului stipulat in contractul de credit.
Credit in stare de acumulare. Creditul in stare de acumulare este creditul la care toate platile au fost achitate la termen, sunt curente si se aplica principiul sporirii. Creditul la care plata n-a fost achitata in termen pana la 60 zile de asemenea se considera credit in stare de acumulare.
Credit expirat. suma unui credit (soldul creditului) este considerata expirata cand plata n-a fost primita in termen de maximum 30 zile. Daca un credit a fost considerat ca expirat, toata suma creditului (soldul creditului), si dobanda neachitata, sunt considerate ca expirate.
Pentru perioada cand creditul este considerat ca expirat, dobanda se sporeste pana ce creditul nu va fi trecut in stare de neacumulare a dobanzii.
Credit in stare de neacumulare (fara dobanda).
Creditul este considerat in stare de neacumulare in cazul in care:
Plata n-a fost achitata mai mult de 60 zile ori;
Creditele clasificate 'dubioase', conform Capitolului IV lit. D al Regulamentului cu privire la clasificarea creditelor si rezervarea mijloacelor in fondul de risc, ori;
Creditele clasificate 'compromise', conform Capitolului IV lit. E al Regulamentului cu privire la clasificarea creditelor si rezervarea mijloacelor in fondul de risc.
Creditul poate fi restabilit in stare de acumulare daca plata care n-a fost achitata la termenul stabilit conform contractului este rambursata.
In caz, daca dobanda la creditele trecute in stare de neacumulare, n-a fost primita, dar este deja inclusa in venit, trebuie sa fie efectuate inregistrari contabile de corectare (efectuarea operatiunii inverse) in bilantul contabil si in raportul privind rezultatele financiare (Raportul de profit si pierderi) in momentul in care creditul este considerat in stare de neacumulare. Concomitent aceste dobanzi sunt inregistrate la contul memorandum.
Platile ulterioare primite de banca la aceste credite trebuie in primul rand atribuite dobanzii si apoi sumei initiale a creditului, in cazul in care nu este prevazut altfel in contractul de credit.
Cota substantiala reprezinta dreptul de proprietate direct sau indirect, care reprezinta echivalentul de 10 la suta sau mai mult din capitalul unitatii economice sau din dreptul de vot ori care permite exercitarea unei influente considerabile asupra managementului sau activitatii acesteia. Conform prezentului regulament:
Nici o banca, singura sau in acord cu una sau mai multe persoane cu care actioneaza impreuna, fara permisiunea scrisa a Bancii Nationale a Moldovei, direct sau indirect, nu poate:
sa detina in capitalul unei unitati economice (cu exceptia detinerii cotelor in capitalul altor banci de pe teritoriul Republicii Moldova):
a) o cota care este substantiala fata de capitalul unitatii economice (≥ 10%);
b) o cota care, conform valorii ei curente, depaseste 15 la suta din capitalul normativ total al bancii (≥15%);
sa detina valoarea curenta totala a unor astfel de cote ce depaseste 50 la suta din capitalul normativ total al bancii (≥50% CNT).
In cazul in care banca detine o cota substantiala in capitalul unitatii economice, pentru majorarea acestei cote de asemenea este necesara permisiunea scrisa a Bancii Nationale a Moldovei.
Nu este necesara autorizarea Bancii Nationale a Moldovei pentru cotele de participare la capitalul unitatilor economice, achizitionate de banca in schimbul rambursarii creditului acordat de ea.
Permisiunea scrisa a Bancii Nationale a Moldovei privind detinerea de catre banca a cotei in capitalul unitatii economice trebuie sa fie obtinuta pana la efectuarea tranzactiei de vanzare-cumparare sau transmitere a cotei in capitalul unitatii economice.
Totodata este prevazuta in regulament si posibilitatea conversiunii creditelor si a dobanzilor aferente in cote de participare in capitalul unitatilor economice debitoare. Astfel:
Bancile pot achizitiona cote din contul achitarii creditelor numai in capitalul unitatilor economice cu forma organizatorico-juridica de societati pe actiuni.
Conversiunea creditelor si a dobanzilor aferente in actiuni ale societatilor pe actiuni debitoare poate fi efectuata in cazul in care:
suma obtinuta dupa executarea modalitatilor de asigurare a rambursarii creditului este insuficienta pentru achitarea datoriei fata de banca;
in asigurarea rambursarii creditului au fost puse in gaj actiuni ale societatii pe actiuni.
Banca trebuie sa detina:
un plan referitor la actiunile achizitionate in schimbul rambursarii creditului. Planul trebuie sa contina detalii referitor la modul de comercializare a actiunilor pe parcursul unui an, perioada de detinere a actiunilor, evaluarea conditiilor de piata efectuata de catre banca, orice costuri sau cotizatii ce se refera la achizitionarea si detinerea actiunilor; actiunile de marketing pentru a obtine un pret maxim de vanzare si orice cumparatori interesati cunoscuti;
documentatia cu privire la cererile si ofertele din partea potentialilor cumparatori ai actiunilor ( in cazul disponibilitatii de date);
documentatia cu privire la actiunile si metodele folosite in scop de reclama sau oferire pentru vanzare a actiunilor societatilor pe actiuni;
documentatia cu privire la evaluari sau calcule ale valorii de piata, determinate de catre profesionistii independenti;
evaluarea conditiilor de piata, efectuata de banca.
o) REGULAMENTUL CU PRIVIRE LA DIRIJAREA RISCULUI RATEI DOBANZII
In sensul prezentului Regulament se utilizeaza urmatoarele notiuni:
Dirijarea activelor si pasivelor - procesul de dirijare a structurii (inclusiv termenele de scadenta si stabilirea noilor rate ale dobanzii) activelor si pasivelor unei banci.
Analiza diferentelor de scadenta - un sistem unic pentru evaluarea si dirijarea riscului ratei dobanzii. Analiza diferentelor de scadenta stabileste riscul la care este supus venitul net aferent dobanzii, ca rezultat al modificarii ratelor dobanzii.
Riscul ratei dobanzii - riscul pierderilor la care este supusa o banca in urma modificarii ratelor dobanzii. Acest risc apare cand activele bancii devin scadente sau ale caror preturi noi se stabilesc in alta perioada de timp decat la pasivele bancii, care reprezinta sursa de mijloace pentru active.
Riscul lichiditatii - riscul pierderilor la care este supusa o banca in urma incapacitatii acesteia de a-si satisface necesitatile de numerar sau ca rezultat al lichiditatii insuficiente care trebuie recuperata la un cost excesiv.
Riscul scadentei - riscul ca banca va suferi pierderi ca rezultat al neconcordantei termenelor la activele si pasivele ei. Neconcordanta poate cauza pierderi suplimentare la pierderile aparute ca rezultat al riscului ratei dobanzii.
Dirijarea riscului - un sistem de identificare, evaluare, supraveghere si control al diferitelor riscuri la care este supusa banca. Desi banca este supusa la multe riscuri, inclusiv la riscul creditor si frauda, dirijarea activelor si pasivelor prevede in primul rand controlul riscului ratei dobanzii, riscului scadentei si riscului lichiditatii.
Din cauza deosebirilor existente intre banci fiecare banca trebuie sa-si elaboreze o politica de dirijare a riscului ratei dobanzii. Banca Nationala stabileste urmatoarele cerinte minime care trebuie respectate de banci la elaborarea politicii de dirijare a riscului ratei dobanzii.
Politica bancii se aproba de consiliul bancii si se promoveaza de catre organul executiv. Bancile ale caror active depasesc 50 milioane lei trebuie sa formeze un comitet de dirijare a activelor si pasivelor.
Bancile trebuie sa creeze un sistem pentru stabilirea, evaluarea si supravegherea riscului ratei dobanzii a bancii, sa efectueze controale interne adecvate si prevederi in programul auditului intern al bancii pentru a asigura integritatea procesului de dirijare a riscului general al bancii, inclusiv a riscului ratei dobanzii. Reexaminarea periodica a politicii de catre consiliul bancii trebuie sa fie efectuata cel putin o data in an si sa determine daca limitele stabilite pentru expunerea bancii la riscul ratei dobanzii corespund situatiei curente, luandu-se in consideratie marimea capitalului normativ total.
2.3 Analiza on-site si off-site a bancilor comerciale
ANALIZA ON-SITE A BANCILOR COMERCIALE
Departamentul reglementare si supraveghere bancara trebuie sa ia in consideratie prioritatile sale atunci cind stabileste scopul si frecventa controalelor directe, asa ca:
- examinarea mai frecventa a bancilor mari, data fiind importanta lor in sistemul financiar;
- controlul bancilor problematice (bancile cu un rating CAMELS nefavorabil) mai frecvent pentru a determina daca problemele lor au fost solutionate si / sau daca au aparut probleme noi;
- examinarea anumitor banci, inainte decit a fost planificat, pentru a determina starea lor financiara drept rezultat al informatiei detectate prin intermediul sistemului de control financiar din afara bancii.
Produsul final al unui control pe teren este raportul privind controlul care trebuie scris intr-o forma standard, aprobata pentru a comunica neajunsurile depistate, concluziile si recomandarile controlului consiliului bancii, conducerii, de asemenea si autoritatilor Bancii Nationale.
Controalele pe teren pun diagnoza problemelor bancii, dar nu sint prea valoroase, daca nu sint garantate de actiuni ulterioare referitoare la intreprinderea masurilor de remediere pentru a imbunatati situatia bancii. Masura in care activitatile ulterioare sint necesare este dirijata de informatia continuta in raportul privind controlul, ratingul CAMELS si opinia conducatorului controlului.
Actiunile ulterioare intreprinse ca rezultat al rapoartelor privind controlul trebuie sa corespunda directivelor si limitelor in timp continute in 'Procedurile de supraveghere si sanctiune', aprobate de catre Consiliul de Administratie al Bancii Nationale. Eficacitatea actiunilor de supraveghere in continuare depind de folosirea de catre Banca Nationala a puterii sale de a aplica sanctiuni continute in art. 38 al Legii privind Institutiile Financiare.
O functie a controlului efectiv incepe cu o planificare buna, ceea ce include citeva etape descrise in acest compartiment, si trebuie sa contribuie la asigurarea unui sector financiar viabil in Republica Moldova. Seful sectiei control asupra activitatii bancilor trebuie sa pregateasca si sa mentina un orar amplu al controalelor care vor fi petrecute in fiecare 12 luni apropiate. Acest orar al controalelor pe 12 luni trebuie sa fie destul de flexibil pentru a permite controalelor sa fie petrecute imediat.
Ultimul pas inainte de inceputul controlului pe teren este pregatirea de catre seful echipei de control a insarcinarilor personalului si organizarea deplina a lucrului.
Sarcinile specifice, ce trebuiesc indeplinite in timpul tuturor controalelor, se contin in procedurile de control. Aceste proceduri sint elaborate cu intentia de a ajuta revizorii la aprecierea mai precisa a situatiei financiare generale a bancii si la clasificarea bancilor conform sistemului de rating CAMELS. Intelegerea fiecarui component al acestui sistem este vital pentru intregul proces de control. Urmatoarea informatie se extinde asupra principalelor componente ale sistemului de rating CAMELS.
Asigurarea faptului ca bancile sa posede un capital suficient este una din cele mai importante masuri ale viabilitatii financiare generale a bancii. In timp ce capitalul poate fi calculat cu ajutorul unor coeficienti, o analiza ampla a suficientei capitalului bancii necesita experienta. Elementul crucial al analizei capitalului este de a fi siguri ca banca are capital adecvat pentru protejarea fondurilor deponentilor.
Odata cu cresterea bancii, depunerile finantind variate active, inclusiv creditele, capitalul minim cerut poate deveni foarte repede mai putin decit adecvat pentru a proteja depunerile. De aceea majoritatea analizelor capitalului calculeaza capitalul folosind coeficienti, deoarece aceasta metoda reflecta suficienta relativa a capitalului in raport cu marimea bancii. Coeficientul primar utilizat pentru determinarea suficientei capitalului se contine in Regulamentul cu privire la suficienta capitalului ponderat la risc: Capitalul normativ total corelat cu activele ponderate la risc trebuie mentinut in marime de 12%.
Diagrama 3.
Diagrama 3 ilustreaza evolutia CNT, capitalului de gradul I si activelor ponderate la risc pe intreg sistemul bancar al Republicii Moldova si tendinta de sporire (trendul).
Cea mai raspindita problema in bancile slabe sau rau conduse este calitatea activelor, cu toate ca aceasta nu este unicul motiv al situatiei financiare dificile a bancii. Revizorul va sfirsi revizuirea respectiva analizind urmatoarele;
Creditul este rambursat in conformitate cu contractul initial sau a fost repartizat pentru citeva perioade? Clientul este intr-o situatie financiara buna sau au aparut careva probleme financiare? Are banca gaj care poate fi realizat pentru restituirea creditului, daca clientul nu va fi capabil sa-l ramburseze? etc.
Analiza riscului creditar este un proces complex si necesita judecata. Pentru fiecare credit examinat revizorul trebuie sa-si puna urmatoarele intrebari fundamentale:
De ce debitorul are nevoie de finantare?
In ce scopuri va fi utilizat profitul de la credit?
3. Va genera debitorul destule fonduri circulante din operatiuni pentru rambursarea creditului?
4. Care sint sursele alternative de rambursare a creditului?
Riscul creditului este criteriul de baza al calitatii activelor. Mai simplu spus, cind o banca da un credit, ea isi ea riscul creditului, deoarece debitorul poate sa nu-l ramburseze. Si daca un debitor nu ramburseaza creditul, atunci banca arata pe conturile sale un activ (creditul) care are o valoare mica sau nu are valoare deloc.
In primul rind, revizorul trebuie sa determine suficienta (conformitatea) strategiei creditare a bancii si anume prin intermediul politicii scrise si a procedurilor aprobate de Consiliu.
In al doilea rind, revizorul trebuie sa revizuiasca procedurile stabilite si organizarea functiei de credit, cu un accent special asupra aprobarii creditelor si proceselor de raportare. Rolul continuu al Consiliului, managementului si al comitetului de credite trebuie apreciat. Aceasta apreciere trebuie sa includa implicarea lor in deciziile referitor la creditele actuale, la fel si actiunile pe care le intreprind cind sint descoperite neajunsuri la creditare.
Trebuie sa existe politica si procedurile detaliate referitor la eforturile de rambursare pentru a recapata suma de baza si dobinda pentru creditele expirate. De asemenea trebuie sa existe recomandari ferme pentru a asigura o tratare contabila potrivita pentru creditele problematice, in special referitor la formarea fondului de risc si acumularea dobinzii.
Banca de asemenea trebuie sa posede un sistem de administrare a creditelor potrivita, care cere ca banca sa aiba un dosar separat pentru fiecare debitor sau grup de debitori aferenti care trebuie sa prezinte managementului bancii si celor din afara (revizorilor Bancii Nationale si auditorilor independenti externi) o caracteristica completa a istoriei debitorului, creditului si situatiei financiare curente.
Sistemul bancii de administrare a creditelor trebuie sa asigure mentinerea dosarelor creditare. Un dosar creditar adecvat trebuie sa contina toata documentatia necesara referitoare la credit (cu toate ca documentele juridice importante pot fi pastrate in alt loc pentru o securitate mai mare), toata corespondenta dintre debitor si banca, documentele de la lucratorii cu creditele ce tin de statut / calitatea creditului, argumentarea tehnico-economica, informatia financiara curenta cu privire la debitor (asa ca bilantul, darea de seama despre rezultatele financiare, proiectele financiare si alte date pentru analiza), evidenta analizei financiare a debitorului efectuata de banca si a tranzactiei creditare.
Odata ce a fost revizuit dosarul creditului, revizorul are informatie suficienta pentru a efectua analiza preliminara la pregatirea pentru procesul de clasificare a creditelor. Revizorul la inceput trebuie sa organizeze creditele care, dupa performanta sa si situatia financiara a debitorului, sint satisfacatoare. Aceste credite sint 'trecute' si sint considerate standarde deoarece nu au nevoie de o revizuire in continuare. Celelalte credite trebuiesc detaliate pe o pagina de clasificare si ea trebuie sa. includa toate creditele neproductive. Acest grup de credite nu inseamna ca fiecare credit va fi clasificat nefavorabil, doar ca este nevoie de informatie adaugatoare, ce poate fi obtinuta prin discutii cu managementul. Cind evaluarea de baza a creditului este completata, inclusiv discutia cu managementul bancii, revizorul are destula informatie pentru a determina clasificarea. Pentru a efectua acest pas in revizuirea calitatii activelor, este esential de a avea o intelegere minutioasa a definitiilor variatelor clasificari.
Pentru a face o analiza adecvata a calitatii activelor, revizorul trebuie sa foloseasca un sistem de clasificare independent de faptul daca sint credite, alte active sau posturi extrabilantiere cu risc de credit. In conformitate cu Regulamentul cu privire la clasificarea creditelor si rezervarea mijloacelor in fondul de risc:
In continuare este prezentata diagrama 4 care ilustreaza evolutia ponderii a grupelor de credite conform clasificatiei de mai sus pe intreg sistemul bancar al Republicii Moldova.
Diagrama
4.
II. CONSILIUL SI MANAGEMENTUL (CONDUCEREA)
Membrii consiliului sint alesi la posturi de incredere de catre actionarii bancii. Revizorul trebuie sa fie vigilent la situatiile in care managementul superior domina Consiliul sau unde managementul superior activeaza singur la orientarea unei influente dominante asupra Consiliului. Astfel de situatii in general sint daunatoare pentru banca.
Responsabilitatile principale ale membrilor consiliului sint:
1. Mentinerea independentei
2. Asigurarea unui management competent
3. Supravegherea efectiva a activitatii bancii.
4. Adoptarea si urmarea unei politici si obiectivelor juste (sanatoase).
5. Informarea despre conditia bancii si politicile managementului.
Managementul bun este ceva, la care citeodata ne referim ca la o arta, deoarece este ceva evaziv si greu de definit. Totusi exista aspecte vizibile ale managementului ale caror calitate poate fi evaluata. Succesul in orice activitate economica necesita competenta in analiza strategica, in planificare, in capacitatea de a face politica, in managementul resurselor umane, in control si in managementul functiilor proprii businessului. Rezultatul unei astfel de competente a managementului pare a fi o structura financiara puternica si o performanta consistenta a profitului.
Bancile ce opereaza in economii de tranzitie, asa ca Moldova, permanent se intilnesc cu riscuri noi si provocari, inclusiv liberalizari financiare, volatilitate economica si schimbari in mediul inconjurator legal, regulatoriu, politic si social. Angajamentele (obligatiunile) Consiliului si ale managementului de a urma practica bancara prudenta promoveaza stabilitate financiara si micsoreaza intreprinderea riscului excesiv.
Revizorii Bancii Nationale si auditul extern independent nu pot fi asteptati sa preintimpine escrocheriile. Pentru a incuraja (stimula) practica bancara prudenta, Banca Nationala si Departamentul de Reglementare si Supraveghere bancara trebuie:
sa promoveze conditii pentru ca banca sa fie guvernata de directori si manageri raspunzatori, competenti si potriviti
sa supravegheze ca acei indivizi sa adere la etica
sa asigure stabilitatea controalelor, proceselor si sistemelor interne eficiente.
De aceea, pentru a asigura intreprinderea actiunilor preventive si de corectare la timp, revizorii trebuie sa evalueze sistematic managementul, performanta lui si competenta tehnica, calitatea indeplinirii datoriilor sale. Este posibil ca neajunsurile detectate in procesul de management sa nu aiba un efect direct asupra situatiei financiare a bancii. Oricum, revizorii trebuie sa examineze acest risc potential; si este mult probabil ca neajunsurile depistate se vor dezvolta eventual in probleme mai serioase, daca revizorii nu vor reusi sa incurajeze banca sa intreprinda masurile de remediere necesare.
Odata ce managementul este al treilea component al sistemului de rating CAMELS, analiza managementului trebuie efectuata dupa ce celelalte componente au fost apreciate, deoarece componentele ratingului a celorlalte cinci domenii vor afecta evaluarea managementului. Managementul este cel mai subiectiv component al sistemului de rating CAMELS.
Spre deosebire de capital, calitatea activelor, profitul, lichiditatea si sensibilitatea la riscuri este imposibil de folosit un coeficient care ar ajuta la determinarea ratingului pentru management. Ratingul componentului CAMELS pentru management trebuie sa ia in consideratie ratingul pentru celelalte cinci domenii. Evaluarea managementului trebuie sa includa urmatoarele:
In discutiile de pe parcursul controlului pe teren, managementul trebuie sa dea dovada de competenta tehnica, aptitudini de conducere si administrative.
Managementul trebuie sa raspunda de corespunderea activitatilor bancii Legii cu privire la Banca Nationala a Moldovei, Legii institutiilor financiare si regulamentelor.
Managementul trebuie sa aiba capacitatea de a corespunde conditiilor economice schimbatoare, schimbarilor in sistemul bancar si in mediul regulator.
Managementul trebuie sa fie responsabil de existenta politicii si procedurilor adecvate interne in forma scrisa si de asigurarea corespunderii activitatii bancii cu ele.
Managementul trebuie sa instruiasca personalul pentru a asigura o adincime adecvata si o succesiune pe viitor.
Managementul trebuie criticat pentru orice tendinta de a se ocupa de sine, in special referitor la imprumuturile acordate sie insusi cu conditii preferentiale sau altor persoane afiliate bancii.
Managementul trebuie sa demonstreze dorinta de a satisface cerintele bancare ale comunitatii sale.
III. ANALIZA PROFITULUI SI A LICHIDITATII
Analizind venitul unei banci, revizorul mai intii de toate trebuie sa revizuiasca cantitatea si calitatea venitului:
Revizorul trebuie sa evalueze aptitudinea venitului bancii de a sustine operatiunile prezente si viitoare si de a acoperi pierderile si de a forma un capital adecvat.
Analiza venitului trebuie sa includa o revizuire a nivelului si tendintei profitului, structura venitului principal si natura profitului periodic.
O atentie specifica trebuie acordata suficientei rezervarii curente a mijloacelor in fondul de risc si transferurile in fondul de risc care sint necesare ca rezultat al controlului.
Revizorul trebuie sa determine daca venitul bancii se bazeaza pe afaceri neobisnuite sau extraordinare, tranzactii de securitate sau efectele impozitelor.
Daca este aplicabil, revizorul trebuie sa determine daca banca are planuri concrete de corectare a oricaror deficiente ale venitului.
Si in sfirsit, revizorul trebuie sa revizuiasca darile de seama financiare ale bancii pentru a asigura faptul ca ele sint exacte si nu prezinta situatia bancii mai buna decit este in realitate.
Asa cum capitalul si calitatea activelor au o legatura strinsa in analiza CAMELS, structura profitului are relatii strinse atit cu capitalul, cit si cu calitatea activelor.
Controlul profitului pe teren trebuie sa evidentieze integritatea profitului raportat, deoarece o banca ce raporteaza profit si exagereaza situatia financiara adevarata este ceva ce ar trebui sa prezinte ingrijorare pentru supraveghere. Revizuirea integritatii si exagerarii potentiale trebuie sa se concentreze asupra doua domenii principale:
Primul, daca exista o necesitate mare pentru rezervarea adaugatoare a mijloacelor in fondul de risc ca rezultat al revizuirii calitatii creditelor, aceasta inseamna ca profitul din trecut a fost exagerat.
Al doilea, daca banca nu opereaza in concordanta deplina si adecvata cu cerintele regulatorii referitor la acumularea venitului din dobinzi sa fie discontinuu, odata ce creditul devine expirat de 60 de zile, profitul este de asemenea exagerat.
Odata ce este stabilita integritatea profitului, analiza trebuie sa determine daca venitul poate sustine nivelul operatiunilor prezente si viitoare. Revizorul trebuie sa determine daca banca este suficient de rentabila, astfel incit beneficiile nedistribuite vor da posibilitate capitalului sa corespunda cerintelor regulatorii si daca astfel de beneficii par a fi suficiente pentru a sustine necesitatile capitalului viitor data fiind cresterea anticipata a bilantului. In general, bancile nu trebuie sa depinda de sursele externe de capital nou, sa distribuie emiterile sau injectarile de la actionarii existenti), dar trebuie sa fie destul de rentabile si sa nu repartizeze tot profitul pentru sustinerea operatiunilor prezente si viitoare (cresterea anticipata).
Scopul analizei lichiditatii este de a determina daca banca este capabila de a-si indeplini obligatiunile la timp fara a avea pierderi. Pe linga solvabilitate, lichiditatea este indicatorul principal al soliditatii financiare a bancilor si baza activitatii administratorului din oficiu conform Legii institutiilor financiare (art. 39). Increderea publicului in sistemul bancar depinde de indeplinirea permanenta de catre banci a obligatiunilor sale.
Pentru a determina partea necesara a activelor lichide, banca trebuie sa-si analizeze depozitele, obligatiunile sale si alte imprumuturi inainte de a acorda credite. Banca trebuie sa determine volumul in care va trebui sa-si indeplineasca obligatiunile pentru finantare in viitor, atit pe termen scurt, cit si pe termen lung. Banca trebuie de asemenea sa determine masura in care va trebui sa-si indeplineasca obligatiunile aparute prin promisiuni de a imprumuta sau a extinde fonduri. Sistemul de rating CAMELS evalueaza lichiditatea in parte, folosind o serie de coeficienti care ajuta sa ofere sustinere cantitativa analizei lichiditatii. In orice caz, la evaluare trebuie folosita judecata care ia in consideratie o varietate de factori.
IV. SENSIBILITATEA LA RISCURILE PIETEI
Bancile se implica in tranzactii cu valuta straina fie la cererea clientilor sau din contul sau propriu. In caz daca valuta straina urmeaza a fi schimbata in valuta locala, sau in caz daca doua valute straine vor fi schimbate aceasta va aduce la aparitia pozitiei valutare la o banca. In primul rind aceste pozitii sint rezultatul asa numitor tranzactii SPOT, dar multe banci participa la tranzactii in valuta straina conform carora schimbul valutelor va avea loc in viitor, asa numitele contracte futures. Aceste obligatiuni viitoare intra in componenta pozitiei valutare, deoarece banca de asemenea este expusa la riscul valutar legat de aceste tranzactii.
Scopul supravegherii activitatilor in valuta straina a bancii este de a stabili daca banca intelege riscurile, si daca aceste riscuri sint suficient controlate de banca prin intermediul masurilor organizational-administrative si de control intern. Aceste masuri in principiu sint descrise in Regulamentul cu privire la operatiunile valutare a bancilor, obiectivul supravegheri pe teren este de a determina daca masurile luate de banca pot fi considerate suficiente.
O astfel de determinare cere formularea unei opinii privind politica stabilita de conducere cu privire la tranzactiile in valuta straina, pozitiile valutare deschise si a unei concluzii cu privire la calitatea organizarii.
Pozitiile acceptate de o banca trebuie sa depinda de marimea capitalului si rezultatele. Instructiunea emisa de BNM pentru banci stabileste o astfel de limita. Aceasta limita este nivelul maxim; in genere, este de dorit de a limita pozitiile si de avea pozitii care de asemenea depind de suma tranzactiilor efectuate din contul clientilor. In genere este de dorit de aplicat aceste limite maxime asupra pozitiilor nu numai la sfarsitul zilei dar si in decursul zilei.
Reiesind din toate riscurile implicate, conducerea bancii trebuie sa emita politici cu privire la tipurile de tranzactii efectuate de dileri, limita marimii pe fiecare valuta, riscul maxim care poate fi asumat pentru contraagent, etc. Mai mult ca atit trebuie sa existe instructiuni cu privire la organizarea administrativa si controlul intern. Aceste documente sint de asemenea importante pentru inspectori si trebuie sa reprezinte o parte componenta a acestui proces.
Spalarea banilor este procesul prin care criminalii incearca sa ascunda originea si posesorii adevarati ai banilor care reprezinta rezultatele activitatii lor criminale.
Au fost descoperite unele puncte vulnerabile in procesul de spalare a banilor pe care persoanele care spala banii nu le pot ocoli si unde activitatile de spalare a banilor, prin urmare, pot fi mai usor de recunoscut. Acestea sint:
intrarea numerarului in sistemul bancar
fluxuri de numerar in si din strainatate
transferuri in cadrul si din sistemul financiar.
In timp ce bancile din Moldova se supun multor legi si regulamente care de asemenea se extind asupra intreprinderilor, inspectorii trebuie sa se concentreze asupra acelor legi si regulamente specifice, pentru care BNM poseda dreptul si responsabilitatea juridica de a le asigura indeplinirea. Acestea sint Legea Bancii Nationale a Moldovei si Legea Institutiilor Financiare, si toate regulamentele emise de BNM. Controlul indeplinirii de catre banci a acestor legi si regulamentelor corespunzatoare trebuie sa intre in componenta procesului de control in cadrul fiecarui control. Incalcarile Legii Institutiilor Financiare si regulamentelor emise de BNM in vederea implementarii acestei legi vor fi mai des intalnite in special in domeniile creditelor, lichiditatii si capitalului. Fiecare inspector care cerceteaza un anumit domeniu a controlului trebuie sa ofere detalii cu privire la orice incalcari ale legii sau regulamentului depistate in decursul procesului de control care vor fi prelucrate de conducatorul controlului pentru a fi incluse in raportul privind controlul.
La descrierea unei incalcari a legii sau regulamentului, urmatoarea informatie trebuie de asemenea comunicata:
Care lege (regulament si care articol din lege ( sau regulament) a fost incalcata?
Cat timp a durat incalcarea ?
Cat de repede posibil poate fi corectata incalcarea?
Trebuie oare incalcarea adusa la cunostinta autoritatilor din afara BNM (organelor fiscale, judiciare, cazuri de spalare a banilor, etc.)?
Care a fost natura incalcarii? - intentionata, neintentionata, datorita conducerii slabe, in rezultatul neglijentei, etc.
Care este efectul asupra situatiei bancii? Afecteaza oare aceasta incalcare stabilitatea bancii?
Desi descrierea incalcarii trebuie sa fie detaliata si sa cuprinda toate punctele de mai sus, care sint aplicabile, ea trebuie sa fie scurta cand incalcarea este neesentiala, neintentionata sau poate fi usor corectata. Incalcarile mai serioase si consecintele lor si efectul asupra situatiei bancii trebuie descrise cit mai detaliat dupa cum se cere in raportul privind controlul.
ANALIZA OFF-SITE A BANCILOR COMERCIALE
Inainte de a purcede la analiza pe baza indicatorilor trebuie de examinat principiile de baza a analizei. Primul principiu este ca analiza trebuie sa fie indreptata spre viitor. Bancile sint analizate pentru a determina starea lor financiara curenta si istoria financiara curenta, dar aceasta este numai primul pas din proces. Indicatorii financiari utilizati in analiza pe baza indicatorilor sint calculati pe baza rapoartelor financiare prezentate de bancile comerciale Departamentului Reglementare si Supraveghere a BNM.
Analiza pe baza indicatorilor este o metoda analitica utilizata pentru scopurile supraveghetorilor, examinatorilor si a conducerii bancilor comerciale. Intr-un format concis analiza pe baza indicatorilor arata influenta deciziilor conducerii si a conditiilor economice asupra performantei si a bilantului contabil a bancii. Informatia privind performanta bancii si privind bilantul contabil obtinuta pe baza unei analize pe baza indicatorilor poate fi folosita ca ajutor in evaluarea suficientei veniturilor, lichiditatii, gestiunii activelor si obligatiunilor, si gestiunii cresterii bancii. Prin analizarea informatiei obtinute pe baza unei analize bazate pe indicatori, utilizatorul poate obtine un tablou general al sanatatii financiare a bancii si poate descoperi cazuri care necesita analize si examinari mai detaliate. Analiza pe baza indicatorilor nu poate inlocui examinarile on-site (pe teren) sau pur si simplu examinarile, dar este destinata sa ajute procedurilor existente de examinare.
O analiza efectiva pe baza indicatorilor include analiza nivelului si dinamica fiecarui indicator si relatiile dintre indicatorii asociati. Nici un indicator, procentaj sau dinamica nu este un indice a situatiei bancii. Fiecare banca are caracteristicile sale unice de activitate care influenteaza bilantul contabil si fluxul de venituri. Un indicator anumit a unei banci poate fi mai sus sau mai jos de media pentru grupa, cu toate acestea, aceste date trebuie sa fie examinate impreuna cu alte date asociate, inclusiv alte date furnizate de analiza pe baza indicatorilor, pentru a-i determina importanta.
Utilizarea indicatorilor este metoda cel mai des folosita de analiza a rapoartelor financiare. Indiferent de aceasta, deseori indicatorii sint incorect interpretati. Cu toate ca pot fi calculati foarte usor, indicatorii usor pot duce in eroare. Ei trebuie utilizati pentru a ridica intrebari de la care se poate forma un tablou complet a institutiei financiare. Indicatorii ajuta de a ridica intrebarile corecte: insa ei foarte rar raspund la ele. Indicatorii nu trebuie sa serveasca ca temei principal pentru orice decizie financiara. Nu trebuie de bazat pe un indicator sau doi pentru a lua decizii, ci trebuie de urmarit cu atentie presupunerea initiala prin examinarea altor indicatorilor asociati. Examinatorii nu trebuie sa-si formeze concluziile daca unul sau doi indicatori sint nefavorabili in comparatie cu media pe grupa. Ei trebuie sa estimeze sensul indicatorilor nefavorabili in dependenta de cum acesti indicatori se raporteaza la alti indicatori. De asemenea, trebuie de tinut minte ca indicatorii care par a fi in norma pot fi mai putin buni decit par la inceput, daca sint examinati in combinatie cu alti indicatori asociati.
Indicatorii reprezinta o metoda convenabila de a rezuma mari cantitati de informatie financiara si de a compara performanta. Ei indica relatii si proportii prin transformarea informatiei in marimi comparabile si procentuale. Indicatorii permit studierea relatiilor dintre informatia continuta intr-un set de rapoarte financiare. Indicatorii de asemenea prezinta informatia intr-o forma, ce permite compararea pentru o perioada de timp (analiza in dinamica) si cu normele pe industrie. De asemenea, indicatorii usureaza intelegerea sumelor.
Indicatorii care sint direct proportionali cu situatia financiara indica o performanta puternica in domeniu. Ca exemplu pot servi "Productivitatea activelor" sau "Capitalul normativ la Total active". Indicatorii care sint invers proportionali situatiei financiare indica slabiciune / performanta rea in domeniu. Ca exemplu poate servi "Anulari nete la Total credite".
Daca un indicator pare prea mare sau prea mic, aceasta poate indica ca exista o problema care necesita o examinare si analiza ulterioara.
Analiza in dinamica este efectuata pentru a determina schimbarea situatiei financiare a bancii pentru o careva perioada de timp. Cel mai des este folosita pentru a examina schimbarile in dinamica a bancii si pentru a prezice situatia financiara viitoare in cazul ca dinamica va continua. Indicatorii sint folositi pentru a determina tendintele performantei bancii. Cunoasterea tendintelor poate fi utilizata pentru a prezice viitorul.
Analiza in dinamica se bazeaza pe presupunerea ca procesul care genereaza sumele comparate este stabil cu trecerea timpului. Cu alte cuvinte, se presupune ca procesul va continua in acelasi mod cum a continuat in trecut. Componentul de prezicere a unei analize in dinamica este de asemenea influentat de factorii complecsi care afecteaza intregul sistem bancar, inclusiv schimbarea ratei dobinzilor, fluctuarea preturilor, competitia s. a.
Pe linga faptul ca analiza in dinamica poate fi folosita pentru a prezice viitorul, ea, de asemenea, poate fi folosita pentru a evidentia domeniile ce necesita o analiza ulterioara. Spre exemplu, daca indicatorul venitul net raportat la active a fost stabil timp de doi ani, iar in anul curent a suportat o schimbare esentiala, trebuie studiata cauza acestei schimbari.
Compararea unei banci cu grupa din care face parte este o metoda de analiza foarte utila. Utilizarea indicatorilor permite examinatorilor sa compara banci de diferita marime. Utilizarea grupelor de banci permite compararea bancilor cu caracteristici similare. Ele pot arata daca banca care este examinata se deosebeste de grupa prin ceva. Daca banca are un indicator mai mare sau mai mic decat a grupei nu inseamna automat ca banca se ispraveste bine sau rau, deoarece intreaga grupa ar putea sa se ispraveasca bine sau rau, si deci compararea trebuie sa fie facuta luand aceasta in consideratie.
Concluziile bazate pe analiza privind starea bancii si calitatea conducerii sint mult bazate pe examinarea calitatii activelor. Calitatea activelor de asemenea afecteaza si evaluarea altor domenii cum ar fi veniturile si suficienta capitalului sau lichiditatea. Indicatorii calitatii activelor reflecta urmatoarele:
nivelul, distribuirea, seriozitatea si dinamica activelor problematice pentru tranzactiile bilantiere si extrabilantiere.
suficienta reducerilor pentru pierderi la credite si leasinguri financiare si altor rezerve.
existenta activelor.
Suficienta reducerilor pentru pierderi la credite si leasing-ul financiar este unul din factorii principali pe care examinatorii trebuie sa-i considere la evaluarea performantei veniturilor bancii. Careva din elementele de baza ce trebuie sa fie considerate la evaluarea reducerilor sant:
evaluarea defalcarilor pentru reduceri pentru pierderi la credite trebuie sa fie bazate pe calitatea curenta a activelor, si nu numai pe pierderile perioadelor precedente.
trebuie sa fie incluse si suma estimata a pierderilor sumei initiale (sumei creditului) a creditelor garantate, dar care nu au fost inca acordate, in special angajamentele de acordare a creditelor si acreditivele stand-by.
reducerile pentru pierderi la credite trebuie sa fie adecvate pentru a putea acoperi pierderile pe careva anumite credite, si pierderile in general pe portofoliul de credite. Acestea include credite si grupe de credite pentru care pierderile sint probabile, dar care nu sint identificate pentru fiecare credit in parte.
Examinarea creditelor expirate si in stare de neacumulare este o metoda importanta a analizei portofoliului de credite. Utilizand acesti indicatori in analiza in dinamica poate da indicatii privind cresterea sau micsorarea probleme potentiale cu creditele si privind efectele posibile asupra venitului si capitalului. O analiza mai detaliata poate arata daca o careva anume categorie de credite reprezinta sursa problemelor. Supraveghetorii trebuie sa tina in minte ca problemele in sectorul de creditare vor influenta veniturile bancii si structura capitalului.
Darea de seama privind rezultatele financiare reflecta cum a reusit o banca, insa ea nu reflecta de ce banca a reusit in acest mod. De aceia, darea de seama privind rezultatele financiare nu poate reflecta un tablou complet a situatiei financiare a bancii. Cu toate acestea, ea poate de indicatii sau indica probleme potentiale a bancii de a genera profit si de a onora obligatiunile. Darea de seama ajuta la determinarea daca banca are venituri dependente si cheltuieli pentru conducere pentru a onora obligatiunile in viitor. In special, darea de seama privind rezultatele financiare poate fi analizata si aplicata pentru a determina:
daca veniturile sint reale, repetabile si dependente.
daca cheltuielile sint complet reflectate, suficiente, bine controlate si comparabile.
daca nivelul profiturilor sint suficient de inalte pentru a acoperi obligatiunile.
cum se relateaza veniturile, cheltuielile si profitul curent
Dupa cum a fost mentionat, darea de seama privind rezultatele financiare nu asigura informatie in de ajuns pentru a analiza situatia bancii. Ea reflecta numai profitul. Pentru a genera un profit acceptabil, banca trebuie sa genereze suficient venit si sa-si controleze cheltuielile. Totusi, cheltuielile trebuie sa fie suficiente pentru a asigura capacitatea bancii de a mentine operatiunile sale. Astfel, trebuie examinate nu numai veniturile si cheltuielile, dar si cum ele au fost balansate si sint gestionate.
Analiza veniturilor bancii include si evaluarea calitatii veniturilor, ce inseamna capacitatea bancii de a genera si in continuare performante puternice privind venitul. Este foarte probabil pentru o banca sa reflecte indicatori a profitabilitatii inalti si niveluri inalte a venitului prin asumarea unui risc, ce nu poate fi acceptat. O profitabilitatea foarte mare a activelor este deseori un indicator ca banca a acceptat un nivel prea inalt al riscului. Conducerea bancii au acordat credite sau efectuat investitii cu cea mai mare profitabilitate posibila, dar cu calitate care nu asigura o capacitate continua de onorare a obligatiunilor sau de achitare a datoriilor. Prin alegerea ratelor dobinzii mai inalte la activele generatoare de venit pentru a recupera riscurile creditare mai inalte asociate, veniturile de termen scurt vor creste brusc. Eventual veniturile pot suferi daca pierderile pe aceste active vor fi recunoscute. Pe linga aceasta, careva din activele bancii clasificate advers si activele neperformante, in special acelea la care nu se anticipeaza primirea platilor, poate fi necesar sa fie clasificate in stare de neacumulare a dobinzii la alcatuirea darii de seama privind rezultatele financiare. Daca aceste active nu vor fi plasate in stare de neacumulare, veniturile vor fi reflectate in suma mai mare. In mod similar, activele care au fost restructurizate, pot avea un impact negativ asupra veniturilor, in caz cind suma este substantiala. Astfel, analiza calitatii activelor bancii, care reprezinta o functie majora efectuata in o examinare, are o relatie strinsa cu analiza calitatii veniturilor. Suficienta defalcarilor pentru reduceri pentru pierderi la credite din punct de vedere a calitatii acestor active trebuie sa fie examinate pentru determinarea impactului asupra calitatii veniturilor.
Indicatorii venitului sint folositi pentru a determina cit de eficient o banca isi foloseste activele. Atrageti atentia ca veniturile nu achita obligatiunile. Cu toate acestea, fara venituri, o banca nu poate sa atraga capitaluri noi, iar investitorii existenti vor fi ingrijorati de rambursarea investitiilor sale. In acest mod, indicatorii venitului sint utilizati mai mult ca un indice a viabilitatii bancii pe termen lung, decat capacitatea bancii de a-si onora obligatiunile.
Analiza suficientei capitalului este importanta deoarece relateaza daca banca are suficient capital pentru a acoperi riscurile din bilantul contabil. Analiza arata daca cresterea activelor poate fi sustinuta de o crestere proportionala a capitalului si daca banca este capabila sa atraga obligatiuni de termen lung. De asemenea poate arata daca capitalului bancii este erodat (micsorat) de dividende excesive. Calitatea activelor este un lucru important de considerat in determinarea suficientei capitalului.
Articolele extrabilantiere de asemenea influenteaza suficienta capitalului, deoarece ele tot implica riscuri pe care banca le accepta. Aceste articole extrabilantiere influenteaza capitalul in patru feluri: (1)riscul legat de credite; (2)cresterea; (3)riscul finantarii; (4)cerintele fata de capital bazate pe risc.
Careva factori ce trebuie analizati sant:
nivelul si calitatea capitalului si situatia financiara generala a bancii
natura, dinamica si volumul activelor problematice
suficienta reducerilor pentru pierderile la credite si leasingul financiar si altor rezerve calculate
necesitatea capitalului in comparatie cu marimea dividendelor in numerar
volumul activelor riscante in relatie cu capitalul
Rata "nedistribuirii" veniturilor este direct legata de cresterea capitalului. O "nedistribuire" mai inalta evident face ca capitalul sa creasca mai rapid, dar poata fi nu la timp sau sa nu fie necesara bancii. Rata "nedistribuirii" trebuie sa fie analizata in raport cu rata cresterii potentiale a bancii. O banca ce se ocupa activ cu comertul poate prognoza o crestere substantiala, dar care nu ar putea fi sustinuta de capitalul existent, chiar daca nu vor fi platite dividende in numerar. Cu toate acestea, o istorie a dividendelor mici poate influenta capacitatea bancii de a efectua o noua emisie de actiuni. Flexibilitatea bancii de a micsora plata dividendelor de asemenea trebuie sa fie considerata in analiza impactului dividendelor asupra veniturilor. Pentru bancile ce au un volum insuficient a capitalului trebuie luate masuri pentru a descuraja achitarea dividendelor in numerar.
Indicatorii lichiditatii indica capacitatea bancii de a-si onora obligatiunile financiare de termen scurt. Aceasta arata daca banca este in stare sa transforme activele in mijloace banesti pentru a rambursa obligatiunile sale. Pentru ca o banca sa aiba o lichiditatea inalta, trebuie sa fie in stare sa mentina o rata buna intre transformarea activelor curente (de scurta durata) si scadenta obligatiunilor curente. Din cauza ca obligatiunile ce au ajuns la scadenta trebuie in mod obisnuit sa fie achitate in mijloace banesti, examinarea lichiditatii se concentreaza asupra disponibilitatii mijloacelor banesti sau asupra capacitatii bancii de a obtina mijloace banesti prin transformarea activelor sale in numerar fara o pierdere substantiala a valorii.
Indicatorii lichiditatii indica:
dinamica si stabilitatea depozitelor;
suficienta surselor lichiditatii;
nivelul bazarii pe sursele de fonduri de scurta durata, volatile, inclusiv imprumuturile si depozitele contractate pentru a finanta active cu termenul scadentei mai lung;
finantarea activelor pe termen lung cu obligatiuni volatile;
practica de finantare.
3.3 Masuri pentru dezvoltarea continua a sistemului bancar
Sistemul financiar, fiind unul foarte dinamic va fi permanent supus unor masuri noi, actualizate, in scopul mentinerii stabilitatii financiare si crearii unui climat financiar favorabil in tara. In acest scop, Banca Nationala a Moldovei, ca organ suprem de supraveghere in Republica Moldova isi va focaliza activitatea de supraveghere pe directiile ce se vor expune ulterior.
Scopul principal care urmeaza a fi urmarit prin politica si actiunile Bancii Nationale a Moldovei, va fi perfectionarea in continuare a modului de functionare a bancilor, care va asigura cresterea gradului de siguranta in activitatea acestora, precum si va spori capacitatea bancilor de a satisface necesitatile economiei nationale si persoanelor fizice in servicii bancare. Intru realizarea scopului enuntat, Banca Nationala a Moldovei, bazandu-se pe legislatia in vigoare, necesita sa stimuleze actiunile indreptate spre consolidarea sistemului bancar, care la randul sau va fi promovata si in cadrul fiecarei banci in parte.
Proprietarii si administratia bancilor trebuie sa stabileasca si sa intreprinda masuri indreptate spre diminuarea riscurilor aferente operatiunilor active ale bancilor, sporirea gradului de acoperire a acestui risc cu capital propriu, perfectionarea metodelor de dirijare a activelor si pasivelor, dezvoltarea sistemului de control intern si imbunatatirea modului de activitate a organelor de conducere.
In cadrul sistemului bancar in intregime, Banca Nationala a Moldovei trebuie sa sustina procesul de consolidare prin limitarea sau suspendarea activitatilor bancilor problematice privind atragerea depozitelor de pe piata financiara, creand astfel conditii favorabile pentru concentrarea mijloacelor temporar libere, disponibile pe piata, in bancile care isi desfasoara activitatea cu un grad comparativ mai inalt de prudenta. De asemenea, trebuie sa fie sustinute procesele de fuziune si asociere a bancilor, care vor decide astfel sa-si majoreze capacitatea de competitivitate pe piata. Astfel, se va preconiza a fi retrase autorizatiile de la bancile care admit in activitatea sa abateri de la prevederile legislatiei si actelor normative bancare care conduc sau sunt pe cale sa conduca la inregistrarea pierderilor si reducerea substantiala sau totala a capitalului. In acelasi timp consideram ca, Banca Nationala a Moldovei trebuie sa mentine cerinte efective de prudenta catre procesul de autorizare a bancilor noi, astfel avand ca scop infiintarea numai a acelor banci noi care, la momentul autorizarii sunt lipsite de conditii prealabile pentru aparitia problemelor pe viitor.
Totodata consideram ca, la infiintarea unei banci noi Banca Nationala a Moldovei trebuie sa accepte in calitate de actionari, numai persoanele, trecutul si situatia financiara ale carora, creeaza premisele suficiente pentru functionarea oportuna a viitoarei banci. Se vor considera exigente existenta transparentei structurii de proprietate si provenientei capitalului initial (reflectate in rapoartele de audit ale persoanelor respective). Totodata, se va considera importanta suficienta argumentelor privind posibilitatea realizarii planului de afaceri propus, precum si gradul de corespundere al acestuia procedurilor privind guvernarea corporativa, efectuarea operatiunilor, controlul intern.
Cererile privind eliberarea autorizatiei trebuie sa fie respinse in cazul necorespunderii conditiilor de infiintare a bancii criteriilor de autorizare sau prezentarea in cadrul procesului de autorizare a informatiei neadecvate.
Mentionam in acelasi timp, ca exigentele privind marimea minima a valorii absolute a capitalului, precum si a suficientei capitalului ponderat la risc, trebuie sa se considere instrumente importante de promovare a procesului de consolidare al sistemului bancar. In acest context, se va schimba obiectul exigentelor privind marimea minima a valorii absolute a capitalului. Astfel, acestea nu se vor referi la marimea totala a capitalului, dar se vor referi numai la capitalul de baza (capitalul de gradul I).
La inaintarea noilor cerinte privind structura capitalului bancilor, precum si inaintarea exigentelor privind marimea absoluta a capitalului si suficienta capitalului ponderat la risc, Banca Nationala a Moldovei trebuie sa ia in consideratie practica general acceptata in acest domeniu, inclusiv si Noul Acord Basel privind Capitalul. Cerintele noi privind marimea si structura capitalului vor intra in vigoare cel putin dupa un an de la inaintarea acestora.
Trebuie continuata impunerea limitelor maxime. Limitele maxime existente ale exigentelor, privind expunerile la riscurile aferente acordurilor incheiate cu persoanele afiliate, precum si la acordarea creditelor "mari", se vor mentine pe viitor luand in consideratie practica internationala general acceptata.
Se va urmari insistent gradul de suficienta a provizioanelor formate pentru acoperirea riscurilor aferente creditelor.
Totodata trebuie sa fie examinata posibilitatea extinderii cerintei privind formarea provizioanelor la alte tipuri de active diferite de credite. Banca Nationala a Moldovei va inainta propunerile respective privind modificarile in codul fiscal, avand ca scop crearea modului de formare a provizioanelor pentru activele diferite de credite similar celui, care exista pentru formarea provizioanelor la riscurile creditare. Clasificarea activelor se va efectua reiesind din esenta, dar nu din forma acestora.
Avand in vedere influenta considerabila a proprietarilor asupra politicii bancii, Banca Nationala a Moldovei trebuie sa permita transferurile prin tranzactii a cotelor substantiale din capitalul bancilor numai catre persoanele care, reiesind din situatia sa financiara si activitatea din trecut, pot fi considerate suficient de capabile de a-si conduce afacerile eficient si prudent.
Nu se va admite majorarea in continuare a cotelor substantiale detinute de actionarii, influenta directa a carora asupra bancii, a condus la efecte negative (inregistrarea pierderilor, acumularea riscurilor excesive etc.). Se va urmari insistent eventuala existenta a activitatii in comun a persoanelor care detin cote mai mici de 10 la suta din capitalul bancilor.
Banca Nationala a Moldovei va continua sa mentina criteriile fata de administratorii bancilor comerciale privind calificarea, experienta si integritatea morala ale acestora, sunt suficiente pentru a conduce afacerile bancii eficient si prudent.
O atentie deosebita necesita a fi acordata dezvoltarii in continuare a sistemelor interne de control (controale organizatorice si administrative, metode de dirijare, separarea functiilor si obligatiilor, procedee de autorizare si aprobare, procedee de tinere a evidentei, procedee de protejare, verificare si evaluare).
Reiesind din necesitatea dictata de conjunctura pietei bancare, consideram ca Banca Nationala a Moldovei trebuie sa continue perfectionarea bazei normative bancare privind corespunderea exigentelor fata de administratori si cote substantiale in capitalul bancii criteriilor prudentiale.
Se va considera o practica pozitiva existenta in banca a unei strategii privind administrarea activelor lichide cu scopul asigurarii capacitatii bancii de a-si onora cererile la termen si fara pierderi si de a satisface exigentele normative privind lichiditatile disponibile. Administrarea lichiditatilor se va baza pe existenta sistemelor interne de planificare a fluxurilor de mijloace banesti si de schimbul operativ de informatii.
Fata de bancile, activele carora sunt excesiv de riscante sau nu sunt suficient de capitalizate, necesita a fi inaintate exigente aditionale fata de lichiditatile disponibile.
Existenta in banci a lichiditatilor excesive care nu genereaza venituri sau genereaza venituri relativ mici, se va considera o practica neadecvata.
In continuare se va considera un aspect important al situatiei financiare a bancii, capacitatea acesteia de a genera regulat prin activitatea sa prudenta venituri suficiente pentru acoperirea cheltuielilor curente ale bancii si asigurarea dezvoltarii efective a acesteia pe viitor.
Consideram necesara promovarea cresterii ponderii activelor generatoare de venituri. Capitalizarea veniturilor nete va fi considerata o practica adecvata in deosebi in situatiile cand banca nu dispune de capital suficient pentru nivelul de autorizatie pe care o detine.
Determinarea masurilor concrete necesare pentru aplicare in privinta fiecarei banci in parte se va efectua in baza analizei comparative a bancilor. In cadrul analizei comparative se vor examina diferite aspecte ale activitatii fiecarei banci, precum si ale situatiei financiare a acesteia (gradul de capitalizare, calitatea activelor, sistemul de control intern etc.). Se va examina capacitatea fiecarei banci de a extinde activitatea sa asupra unui numar important de agenti economici si tranzactii bancare. Ca urmare, va fi determinata:
a) grupa de banci, ce nu admit in activitatea sa financiara incalcari substantiale a normelor de prudenta, conditiilor din autorizatie, obligatiilor fiduciare ori nu s-au angajat in operatiuni riscante sau dubioase substantiale, cu subgruparea ulterioara in banci care:
- au inregistrat un nivel de prudenta mai mare decat nivelul mediu pe grupa,
- au inregistrat un nivel de prudenta mediu pe grupa,
- au inregistrat un nivel de prudenta mai scazut decat nivelul mediu pe grupa
b) grupa de banci ce admit in activitatea sa financiara incalcari substantiale a normelor de prudenta, conditiilor din autorizatie, obligatiilor fiduciare ori s-au angajat in operatiuni riscante sau dubioase substantiale.
Posibilitatea fiecarei banci de a determina pozitia sa in comparatie cu alte banci, va fi asigurata prin furnizarea regulata a tabelelor analitice, care vor contine date comparabile privind situatia financiara si operatiile bancii respective, precum si a sistemului bancar in intregime.
Banca Nationala a Moldovei necesita sa elaboreze si sa realizeze masurile de promovare a procesului de consolidare a sistemului bancar in intregime si a fiecarei banci in parte, tinand cont de particularitatile fiecarei banci (caracterul problemelor si modul de influenta a acestora asupra rezultatelor activitatii bancii, perioada de activitate a acesteia, gradul de extindere a activitatii etc.).
Consideram ca, Banca Nationala a Moldovei trebuie sa aprecieze oportuna cresterea volumului de activitati a bancilor ce nu admit in activitatea sa financiara incalcari substantiale a normelor de prudenta, conditiilor din autorizatie, obligatiilor fiduciare si au inregistrat un nivel de prudenta mai mare sau egal cu nivelul mediu pe grupa, nu s-au angajat in operatiuni riscante sau dubioase substantiale. Aceasta crestere urmeaza a fi insotita de dezvoltarea institutionala corespunzatoare ale acestor banci, avand ca scop neadmiterea impactului negativ al cresterii asupra gradului de concentrare a riscului in activitatile lor. Banca Nationala a Moldovei va inainta cerinte de imbunatatire a situatiei financiare fata de bancile ce nu admit in activitatea sa financiara incalcari substantiale a normelor de prudenta, conditiilor din autorizatie, obligatiilor fiduciare si au inregistrat un nivel de prudenta mai scazut decat nivelul mediu pe grupa, nu s-au angajat in operatiuni riscante sau dubioase substantiale.
Fata de bancile, care au inregistrat un nivel de prudenta mai mare sau egal cu nivelul mediu pe grupa nu se vor aplica masuri de remediere si sanctiuni, rolul Bancii Nationale a Moldovei se va limita la efectuarea supravegherii generale a activitatii bancare (obtinerea regulata a rapoartelor, studierea rapoartelor de audit si efectuarea unei examinari complexe a activitatii pe parcursul unui an). Rezultatele examinarilor realizate vor fi comunicate bancilor prin scrisori, iar in cazul existentei premiselor pentru aparitia tendintelor negative se vor aplica masuri prevazute de legislatia in vigoare. Banca Nationala va sustine achizitionarea altor banci de catre bancile care au inregistrat un nivel de prudenta mai mare decat nivelul mediu pe grup sau fuziunea acestora cu alte banci. Concomitent, Banca Nationala nu va permite achizitionarea sau fuziunea care poate conduce la aparitia unei banci ce nu va fi suficient capitalizata sau situatia financiara a careia va fi afectata de probleme substantiale.
Banca Nationala a Moldovei trebuie sa depuna eforturi pentru determinarea cailor potentiale de consolidare a bancilor care au inregistrat un nivel de prudenta mai scazut decat nivelul mediu pe grupa. In acest scop, Banca Nationala a Moldovei, in caz de necesitate, in unele banci va efectua controale tematice. In cazurile cand organele de conducere ale acestor banci nu vor reusi de sine statator sa elaboreze si sa implementeze strategii de lichidare a premiselor pentru aparitia problemelor financiare, Banca Nationala a Moldovei va inainta unele cerinte in conformitate cu legislatia in vigoare. Continutul masurilor acestora va depinde de caracterul tendintelor negative in modul de functionare a bancii, determinate in urma examinarilor efectuate. Este posibila inaintarea cerintelor, privind intocmirea si realizarea unui plan de majorare a capitalului, organizarea functionarii eficiente a personalului bancii responsabil de dirijarea activelor si pasivelor, de supravegherea procesului de acordare a creditelor. Eventual, se vor inainta cerinte privind perfectionarea controlului intern, precum si alte cerinte.
In acest context, trebuie sa consideram limitata capacitatea de dezvoltare in continuare a bancilor, ce admit in activitatea sa financiara incalcari substantiale a normelor de prudenta, conditiilor din autorizatie, obligatiilor fiduciare ori s-au angajat in operatiuni riscante sau dubioase substantiale si pe langa examinarile complexe pe teren vor fi efectuate controale tematice. Daca neajunsurile existente in modul de functionare a acestor banci, genereaza permanent acumularea riscurilor care pot deveni excesive, consideram posibila suspendarea temporara a unor activitati ale bancii, care sunt nemijlocit afectate de aceste neajunsuri. Masurile de remediere (prin intermediul avertismentelor, acordurilor bilaterale de remediere, ordonantelor) impuse anterior in privinta acestora, vor fi suplimentate cu limitari a activitatilor de a atrage depozite si de a desfasura acele tipuri de activitati financiare, care genereaza riscuri excesive sau pierderi. Incapacitatea administratorilor bancii de a organiza realizarea masurilor de remediere impuse de Banca Nationala a Moldovei, trebuie sa conduca la inaintarea cerintelor privind destituirea acestora din functiile de administrator. Aplicarea amenzilor va fi considera una dintre sanctiunile critice de impunere a masurilor de remediere. In acelasi timp, in cazul incapacitatii bancii de a activa la nivel, respectiv sa-si onoreze obligatiunile la timp si fara pierderi esentiale, de catre Banca Nationala a Moldovei i se va recomanda bancii in cauza sa fuzioneze sau sa se asocieze cu o alta banca, situatia financiara a careia este puternica. In cazul in care proprietarii si administratorii bancii nu realizeaza masurile de remediere impuse, iar situatia financiara a bancii continua sa degradeze si nu exista o strategie confirmata prin acorduri oficiale privind fuziunea sau asocierea, consideram posibila situatia ca Banca Nationala a Moldovei retrage autorizatia de desfasurare a activitatilor financiare si va initia procesul de lichidare a acestei banci
Astfel, impartasim opinia specialistilor care considera ca, Banca Nationala a Moldovei trebuie sa examineze periodic informatiile dezvaluite de banci si, in caz de necesitate, sa impuna masurile necesare pentru asigurarea plenitudinii, oportunitatii si corectitudinii acestora. Vor fi examinate rapoartele si avizele auditorilor externi. Nu se vor accepta pentru efectuarea auditului extern in banci, companiile de audit, care nu vor indeplini prevederile legislatiei in vigoare (art. 34 din Legea institutiilor financiare si art. 15 (3) din Legea cu privire la activitatea de audit).
Practica internationala in domeniul supravegherii bancare ca reper pentru perfectionarea ulterioara
Stabilitatea sistemului bancar, inclusiv atractivitatea si credibilitatea acestuia in mare masura depinde de nivelul adecvat al reglementarii si supravegherii acestuia. In scopul perfectionarii procesului de reglementare si supraveghere bancara in Republica Moldova, Banca Nationala a Moldovei studiaza practica internationala general acceptata si intretine relatii de colaborare cu organisme financiare internationale.
Astfel, Banca Nationala a Moldovei, intretine relatii de colaborare cu urmatoarele organizatii internationale:
Fondul Monetar International, Republica Moldova fiind membru din 12 august 1992;
Banca Mondiala (Banca Internationala de Reconstructie si Dezvoltare - BIRD, Corporatia Financiara Internationala - CFI, Agentia Internationala pentru Dezvoltare - AID, Agentia de Garantare Multilaterala a Investitiilor - AGMI si Conventia de Solutionare a Litigiilor privind Investitiile intre State - CSLIS) - Republica Moldova a aderat la BIRD, CFI, AID si AGMI la 28 iulie 1992, iar la CSLIS la 12 august 1992;
Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare - Republica Moldova a devenit membru al BERD, acceptand prevederile Rezolutiei Nr. 21 ale Consiliului de Guvernatori al BERD la 5 mai 1992.
Grupul Supraveghetorilor Bancari din Europa Centrala si de Est - Banca Nationala a Moldovei a aderat la SBECE in iunie 1996.
Banca Nationala a Moldovei mentine la fel relatii de colaborare cu mai multe banci centrale, inclusiv Federal Reserve Bank (SUA), Banque de France (Franta), Deutsche Bundesbank (Germania), de Nederkandsche Bank N.V. (Olanda), Bank of England (Marea Britaniei), Oesterreichische Nationalbank (Austria), Banca d'Italia, Bank of Japan, Banca Nationala a Romaniei, Banca Nationala a Poloniei, bancile centrale ale statelor baltice, bancile centrale din statele CSI.
Cu unele din bancile centrale enumerate mai sus Banca Nationala are incheiate acorduri in domeniul supravegherii bancare.
Astfel, in septembrie 1999 intre Banca Nationala a Moldovei si Banca Centrala a Federatiei Ruse a fost semnat Acordul privind colaborarea in domeniul supravegherii activitatii institutiilor creditoare.
In decembrie 2001 a fost semnat Acordul intre Banca Nationala a Moldovei si Banca Nationala a Republicii Belarusi privind cooperarea in domeniul supravegherii activitatii institutiilor de creditare.
In iulie 2001 a fost semnat Acordul privind cooperarea in domeniul supravegherii bancare intre Banca Nationala a Moldovei si Banca Nationala a Romaniei.
Scopul incheierii unor astfel de acorduri consta in crearea cadrului juridic in vederea cresterii eficientei si asigurarii unei supravegheri bancare pe baza consolidata in conformitate cu principiile de baza privind supravegherea bancara eficienta, elaborate de Comitetul BASEL.
Acordurile mentionate stabilesc conditiile de cooperare privind schimbul reciproc de informatii intre Banca Nationala a Moldovei si organele de supraveghere a tarilor respective.
In scopul cercetarii influentei activitatii asociatiilor de economii si imprumut asupra sistemului bancar, Banca Nationala analizeaza informatia trimestriala obtinuta de la Serviciul Supravegherii de Stat a activitatii asociatiilor de economii si imprumut ale cetatenilor Republica Moldova.
Referindu-ne la practica internationala in domeniul supravegherii am vrea sa ne axam asupra principalelor momente, care constituie obiectul supravegherii si reglementarii din partea Bancii Nationale a Moldovei.
O atentie deosebita, in special pentru Republica Moldova - tara care resimte orice criza prin cresterea ratei inflatiei, este marimea capitalului minim necesar pentru obtinerea autorizatiei bancare. Astfel, mentionam ca studiul pe care l-am realizat in procesul cercetarii ne-a permis sa concludem, ca marimea capitalului minim necesar pentru obtinerea autorizatiei difera in mai multe tari, dar oricum, in conformitate cu Directiva Europeana din 20 martie 2000 se stabileste in jur de 5 mil. Euro. Asa capital este necesar sa detina de exemplu, bancile din Letonia, Slovenia, Lituania, Estonia, Polonia. Totusi am identificat si tari in care capitalul necesar este mai mic, ca de exemplu in Ucraina - 1 mil. Euro si in Armenia, la fel, sau un capital mai mare - de exemplu Cehia - 13 mil. USD. In acest context am vrea sa mentionam ca Republica Moldova pina nu demult se conforma prevederilor Uniunii Europene, dar deprecierea cursului monedei nationale fata de valuta europeana a inceput deja sa creeze unele probleme la capitolul dat.
Totodata ne-a interesat si aspectul legat de diferentierea autorizatiilor bancare, dat fiind faptul, ca in Moldova, dupa cum stim deja, exista trei tipuri de categorii de licente, care acorda bancilor drepturi diferentiate de a desfasura activitati bancare. Astfel, am stabilit ca in majoritatea tarilor, care au fost supuse cercetarii, exista un singur tip de licenta bancara - Letonia, Slovenia, Lituania, Estonia, Polonia, Armenia, Cehia. In Ucraina am depistat ca exista o anumita diferentiere intre licentele bancare, existind 5 tipuri, variate in dependenta de capitalul minim dupa cum urmeaza: 1, 2, 3, 5, 10 mil. Euro.
Marimea capitalului minim, dupa cum am mentionat si anterior, in scopul conformarii cu cerintele Directivei Uniunii Europene ar trebui sa urmeze o tendinta de majorare ulterioara. In acest scop am identificat ca si unele tari, presupuse in cadrul investigatiei intimpina probleme similare, ca de exemplu Armenia - care presupune pina la 1.07.2003 sa mareasca marimea capitalului minim pina la 2 mil. USD.
Totodata, ne-a interesat in mod deosebit si reglementarile tarilor respective in ceea ce priveste plata pentru actiunile procurate in capitalul bancilor, mai precis valuta in care ele sint achitate. Legile Republicii Moldova presupun ca asa plati sint facute exclusiv in moneda nationala, de altfel asa restrictii am intilnit si in reglementarile majoritatii tarilor, cu exceptia - Estoniei, care reiesind din art. 23-24 din Actul Institutiilor de Credit (AIC) nu prevede ca platile sa fie efectuate in valuta nationala. Totusi, valuta platilor trebuie sa fie convertibila, avand in vedere ca evidenta contabila se tine in krone Estoniene (EEK), iar rata de schimb al EEK este conectata cu DEM; cit si Ucraina - in conformitate cu Regulamentul privind modul fondarii si inregistrarii bancilor comerciale din 21 iulie 1998, se prevede ca platile fondatorilor, actionarilor (participantilor) in capitalul statutar al bancii comerciale se efectueaza in valuta nationala - de catre rezidentii Ucrainei si, in valuta straina liber convertibila - de catre nerezidenti.
Interes deosebit in vederea supravegherii bancare si autorizarii prezinta marimea cotei substantiale in capitalul actionar al bancilor, pentru procurarea careia actionarul necesita permisiunea preliminara a Bancii Centrale. Investigatia efectuata ne-a permis sa elucidam urmatoarele.
Unele tari au caracteristici similare Republicii Moldova in ceea ce priveste aspectul dat, ca de exemplu in Armenia, cu exceptia urmatoarelor: pentru achizitionarea unei cote substantiale in capitalul actionar al bancii, actionarul trebuie sa ceara acordul Bancii Centrale a Armeniei in termen de 6 luni dupa efectuarea afacerii (in Moldova - pina la efectuarea tranzactiei); Cehia - in conformitate cu art. 20 al Actului No. 21/1992 privind Bancile, se prevede ca o unitate legala sau persoana fizica ce intentioneaza sa achizitioneze o cota directa sau indirecta intr-o banca ce reprezinta cel putin 10%, 20%, 33% sau 50% din drepturile de vot sau sa-si mareasca cota directa sau indirecta intr-un asa mod ca sa atinga sau sa depaseasca aceste limite este obligat sa ceara permisiunea Bancii Nationale a Cehiei. Acelasi lucru se refera si la persoanele ce activeaza in grup (in Moldova - 10, 25, 33 si 50 la suta). Astfel de reglementari intalnim si la autoritatile de supraveghere din Letonia, Slovenia, Estonia (doar ca incepand cu cota de 20 la suta) etc.
Legislatia unor tari nu prevede necesitatea obtinerii permisiuni Bancii Centrale pentru asa tranzactii, ca de exemplu - Ucraina.
O situatie deosebita am urmarit-o in cadrul Poloniei, legislatia careia prevede ca in conformitate cu art. 25, p. 1 din Actul Bancar, atunci cand o parte achizitioneaza actiuni (cote) ale unei banci sau voturi, sau intentioneaza sa faca acest lucru, acea parte trebuie sa:
notifice banca respectiva privind achizitionarea actiunilor acesteia, sau a drepturilor, impreuna cu cele deja detinute, ii va permite acelei parti sa detina o cota conferindu-le dreptul la peste 5% de drepturi de vot la adunarea generala a actionarilor bancii;
sa obtina in orice caz acordul Comisiei pentru Supravegherea Bancara pentru achizitionarea actiunilor, sau drepturilor, atunci cand asemenea actiuni sau drepturi, impreuna cu cele deja detinute, ii va acorda acelei parti o cota permitandu-i la 10%, 20%, 25%, 33%, 50%, 66% sau 75% respectiv din drepturile de vot la adunarea generala a actionarilor, ce intentioneaza sa ceara acordul prin intermediul oficiilor bancii ale carei actiuni intentioneaza sa le achizitioneze.
Orice parte ce achizitioneaza actiuni, sau drepturi, in contraventie cu prevederile art. 25, p. 1, vor avea dreptul la 5% din drepturile de vot la adunarea generala a actionarilor, sau la proportia drepturilor de vot indicate printr-un acord preliminar.
Prevederi si mai diferite am urmarit in carul Lituaniei, legislatia careia in conformitate cu Legea privind Bancile Comerciale ale Republicii Lituania defineste conceptul "actiuni bloc". "Actiuni bloc" semnifica faptul ca 1/10 sau o marime mai mare a actiunilor sau capitalului actionar cu drept de vot al unei banci achizitionat sau dirijat direct si/sau indirect de catre persoanele juridice sau fizice sau de un grup de asemenea persoane. Persoanele sau un grup de persoane care doresc sa achizitioneze 1/10 sau un numar mai mare de actiuni ale bancii trebuie sa primeasca autorizarea Bancii Lituaniei.
In cadrul studiului ne-am mai referit si la alte aspecte de supraveghere si reglementare, ca de exemplu caracteristicile necesare ale datoriilor subordonate pentru includerea lor in componenta capitalului bancilor, mecanismul indexarii cotelor in capitalul bancii, limitari in vederea acordarii creditelor bancare, cerinte privind clasificarea creditelor si formarea reducerilor pentru eventualele pierderi la credite, existenta holdingurilor bancare etc.
|
