Bugetul public national
Se sustine ca instit bugetului a aparut in anglia si franta, aparitie legata de lupta dintre ccoroana si reprezentantii natiunii cu privire la resursele coroanei, alcatuirea si folosirea resurselor si la controlul utilizarii resurselor. Prin acest intrument s-a urmarit adoptarea de masuri prin care sa se restranga dreptul monarhilor in instituirea si perceperea de taxe si impozite si stabilirea destinatiei acestora, iar pe de alta parte s-a urmarit administrarea financiara a statului pe baza unor reguli precise, dar si supunerea acestora unui control parlamentar. Marchizul de Sully - s-a remarcat si implicat in proiecte publice foarte importante si in lucrari debilitare importante in Paris. In Franta gasim referiri, in 1790 la instit bugetului intr-un document din 1802, gasim cuv buget cu referire la o executare judecatoreasca. Cu sensul actual gasim acest cuv intr-un act normativ din 1806, Lege relativa la bugetul statului. In Anglia situatia era ma avansata decat in Franta. In Romania instit bugetului o gasim in 1859, dar elem specifice le gasim si in doc istorice mai vechi, Moldova 1654, in doc din vremea lui Constantin Brancoveanu - doc de gestiune si nu planificare a 18318l113s veniturilor si cheltuielilor. Cuv buget il gasim in regulamentele organice, art 117 care a separat gestiunea domeniului domnitorilor de cea a domeniului public si a stabilit un control asupra cheltuielilor publice. In conventia de la Paris din 1859 s-a stailit dreptul domnitorilor de a pregati bugetul. La 1860, bugetul era o instit consacrata in regulamentul finantelor a lui A.I. Cuza, mai tarziu regasim dispozitiile relative la buget in Cst din 1866 ce avea ca model Cst Belgiana din 1835. Txt din cst din 1866 il regasim si in Cst din 1923 si 1938, formuland principii relative la buget intre care unele valabile si astazi, principiul unicitatii, al universalitatii, anualitatii si publicitatii.
Dupa 1989 s-a produs o profunda reforma, fiind adoptate consecutiv legi ale finantelor publice, cod fiscal care reglementeaza regimul taxelor si impozitelor, codul de procedura fiscala, au fost adoptate acte normative si insititutii cu obiect de activitate - controlul financiar, garda financiara. Multimea de acte normative ale acestora au creat impresia ca exista o lipsa de unitate in reglementare - critica intemeiata, critica generatoare de confuzii, neincredere declarata a investitorilor straini in sis fiscal romanesc, in sis legislativ in general.
Bugetul si elem specifice
Bugetul public este instrumentul prin care se autorizeaza cheltuielile de facut pe o perioada determinata de timp, instrumentul prin care se realizeaza echilibrul intre nevoile generale si mijloacele prin care se asigura acoperirea acestora. Def legala a bugetului are traditie la noi, regasindu-se in elem ei intr-o lege a contabilitatii din 1903 si 1929, fiind extrem de actuala si conforma cu def din dreptul comunitar. Potrivit acestor def, bugetul de stat este actul prin care sunt prevazute si prealabil aprobate veniturile anuale ale statului si ale altor institutii publice. Bugetul este actul care prevede si autorizeaza in prealabil in fiecare an cheltuielile si veniturile comunitatilor.
Elementele specifice : este un act de previziune, in sensul ca prezinta un tablou evaluativ si comparativ al veniturilor si cheltuielilor; este un act de autorizare prin care puterea executiva este imputernicita de puterea legiuitoare sa perceapa venituri si sa efectueze cheltuieli; bugetul public este un act anual, limitat in timp la o perioada considerata potrivita pentru a se efectua programarea si a se urmari executia bugetara. Elementele definitorii ale bugetelor le gasim si in definitia bugetului formulata prin legea 500/2002 a finantelor publice, potrivit careia bugetul este doc prin care sunt prevazute si aprobate in fiecare an veniturile si cheltuielile sau dupa caz numai cheltuielile in functie de sis de finantare al institutiilor publice.
Natura juridica a bugetului: In privinta naturii juridice a bugetului de stat au fost formulate mai multe teorii, socotindu-se ca bugetul poate fi calificat dupa unii autori ca un act adm, altii ca act juridic avand natura de lege, ca act adm si legislativ, ca act financiar, plan financiar sau conditie de natura adm. Teoria care sustine ca bugetul este o lege are in vedere faptul ca acesta este un act al puterii legiuitoare si in consecinta nu poate imbraca decat natura de lege. Aceasta conceptie este cea mai raspandita, conforma cu spiritul legii finantelor publice locale, dar si a constitutiei. Se poate reprosa acestei teorii faptul ca puterea legiuitoare adopta si hotarari cum sunt cele privind organizarea si functionarea camerelor si alte acte adm. Intr-o alta teorie, bugetul este privit ca un act adm si aceasta pt ca el se realizeaza in practica de catre agentii adm, bugetul fiind doar un act conditie pus la dispozitia agentilor adm pt ca acestia sa realizeze acte juridice, prin care sunt realizate creantele bugetare si prin intermediul carora se fac plati pt efectuarea cheltuielilor de la tezaurul public. Bugetul este atat act adm cat si act cu putere de lege, teoria intemeindu-se pe imprejurarea ca bugetul contine parti specifice actelor adm, dar si dispozitii cu caracter general, specifice legilor. Astfel, in ce priveste partea de venituri a bugetului, acesta contine dispozitii generale, in timp ce in privinta cheltuielilor bugetul ar contine acte concrete de natura adm. Intr-o alta teorie bugetul este privit ca act de planificare sau act financiar, avandu-se in vedere in principal aspectele economice ale bugetului, fara indoiala bugetul reglementand aspecte economice si este realizat dupa reguli proprii inantelor, dar nu se poate contesta faptul ca bugetul de stat este adoptat prin lege, contine dispozitii cu caracter general, este un act al puterii legiuitoare, iar aceasta isi manifesta vointa in principal prin acte normative cu putere de lege, bugetul nefacand exceptie de la aceasta lege.
Tipuri de bugete folosite in practica: in functie de structura organizatorica a fiecarui stat, in practica sunt folosite tipuri de bugete diferite. in statele de tip unitar, in care exista o legislatie unica si organe centrale unice atat in privinta puterii legiuitoare cat si a adm se intocmesc bugete generale ale statului si bugete locale care sunt autonome. Romania are buget specific tarilor unitare. In statele de tip federale, Elvetia, Germania, Canada, SUA, sunt organe legislative si org ale statelor care intra in alc acestor federatii, statele componente la randul lor fiind impartite in unitati adm teritoriale care au de asemenea propriile lor org deliberative si adm.Romania este o tara cu buget de tip unitar dar are o multime de bugete alcatuind ceea ce se cheama bugetul general consolidat. Sis bugetar al Romaniei cuprinde : bugetul de stat , al asigurarilor sociale de stat, al fondurilor speciale, trezoreriei, instit finantate integral sau paartial din bugetul de stat sau celelalte bugete, bugetele instit finantate integral din venituri proprii, bugetele fondurilor provenite din credite externe si a caror rambursare se asigura din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursaile si bugetele locale.
De-a lungul timpului s-au cristalizat reguli bugetare care pun in discutie valoarea lor de principii si justificarea lor in chiar textele legilor la care ne vom referi. Acestea sunt formulate de finantele publice locale, legea 500/2002, L273/2007. Legea 500/2002 consacra principiul universalitatii, publicitatii, unitatii, anualitatii, al specializarii bugetare , al unitatii monetare. Se adauga : regula destinatiei precise, a limitarii si determinarii cheltuielii bugetare de autorizarile continute in legi specifice si legile bugetare anuale, regula majorarii cheluielilor si micsorarii veniturilor prin proiecte de acte normative conditionat de prevederi de mijloace necesare privind acoperirea minusurilor de venituri sau de crestere a cheltuielilor. Legea 273/2007 privind finantele publice locale formuleaza si ea principiile buetare urmaoare: principiul universalitatii, principiul transperentei si publicitatii, principiul unitatii monetare, principiul unitatii bugetului, principiul anualitatii, al specializarii bbugetare, al echilibrului, solidaritatii, autonomiei locale, proportionalitatii, consultarii. Formuleaza reguli constituind exceptii de la principiile enuntate: principiul universalitatii presupune includerea in buget a tuturor veniturilor si cheltuielilor publice in sume brute . Acelasi principiu presupune ca veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli exceptie facand donatiile si sponsorizarile pt care destinatia se stabileste precis. Scopul urmarit de acest principiu este acela de a facilita controlul financiar prin interzicerea conpensarii intre cheltuieli si veniturile proprii. Aplicarea acestui principiu pp cunoasterea totala a veniturilor publice si a cheltuielilor publice precum si a legaturilor existente intre acestea. Principiul necompensarii cu cheltuielilor proprii cu veniturile proprii, neafectarea unora dintre veniturile reaizate pentru cheltuielile necesare sau pentru desfasurarea unor activitati de la stat
Exista si exceptii la principiul universalitatii, fondurile de prijin, reconstituirea fondurilor bugetare prin restituirea catre buget a cheltuielilor acordate provizoriu.
Principiul unitatii - veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu intr-un singur document pentru a se asigura utilizarea eficienta si monitorizarea fondurilor publice. In acceptiunea clasica acest principiu pp inscrierea tuturor veniturilor si cheltuielilor intr-un singur document, asemanator principiului universalitatii. Acesta nu poate fi riguror respectat, legea facand exceptie de la acest principiu si reglementand si alte tipuri de bugete, adimit pt comunitatile locale bugetele autonome. Principiul anualitatii - conform acestuia, veniturile si cheltuielile (bugetul ca doc) se aproba in fiecare an de catre puterea legiuitoare si este executat de catre puterea executiva atat in privinta veniturilor si cheltuielilor pentru aceeasi durata de timp. Limitarea perioadei pentru care se aproba veniturile si cheltuielile pentru buget este necesara pentru gestionarea resurselor publice. Anualitatea are 2 semnificatii distincte, bugetul se aproba pentru aceasta durata, veniturile si cheltuielile se efectueaza conform autorizatiei pe aceeasi durata. In cele mai multe tari, durata acordarii de venituri si cheltuieli, bugetul se acorda conform anului calendaristic dar uneori respecta calendarul financiar. Anualitatea concorda si cu taxele si impozitele pe care le platim. De la acest principiu, astazi sunt din ce in ce mai multe abateri, in sensul ca se considera sa se asigure bugete anuale, plurianuale sau multianuale mai ales in cazul investitiilor care nu se incheie intr-un singur an calendaristic.
Principiul specializarii bugetare - potrivit acestuia veniturile si cheltuielile se inscriu si se aproba in buget pe surse de provenienta si pe categorii de cheltuieli, specializarea bugetara presupune individualizarea veniturilor publice care se face prin denumirea taxei, impozitului
si specializarea creditului, aprobarea de catre parlament a cheltuielilor pe categorii.
Principiul specializarii bugetare este opusul autorizarii in bloc a tuturor cheltuielior si veniturilor statului.
Principiul uniatii monetare - potrivit acestuia toate operatiunile bugeetare se exprima in moneda nationala. Inscrierea acestui principiu in legea finantelor publice locale, l 500/2002, este inutila, conform disp din cst, si pentru ca ne raportam la alta moneda de referinta - euro.
Principiul echilibrului pp ca: cheltuielile se acorda annual din veniturile din acel buget. Anualitatea bugetului insasi este legata de acest principiu care are in vedere atat intocmirea unor bugete corect proportionate (in care veniturile publice acopera cheltuielile cat si la pastrarea echilibrului in perioada de executie a bugetului. Exista tari care interzic intocmirea de proiecte dezechilibrate, dar astazi principiul echilibrului bugetar este rareori respectat.
Principiul autonomiei locale - deriva din principii cst 120,121/cst, adm publica din unit adm ter se intemeiaza pe principiul autonomiei locale si descentralizarii serv publice, autonomia se realiz prin autoritatile deliberative - cons locale, si adm publice locale. Prin autonomie locala 215/2001 se intelege dr si capac respectiva a autorit adm publice locale de a solutiona si gestiona treburile publice ale com locale. Autonomia locala este adm si financiara. Autorit publice locale in realiz acestui principiu au dr de a institui taxe si impozite locale in limitele legii, elabora si aproba bugetele de venituri si cheltuieli ale comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor. In doctrina mai gasim principiul realitatii bugetullui si neafectarii bugetelor locale, principiul realit se identifica in fapt cu princ specializarii, pp ca veniturile incasate la buget se depersonalizeaza a.i. veniturie reaiz de stat in totalitatea lor se util pt acoperirea tutror cheltuielilor publice.
|
