CARDUL BANCAR

CARDUL BANCAR

Cardul este o inovatie revolutionara care a putut fi aplicata datorita progreselor deosebite in domeniile informatic si electronic in masura sa faciliteze schimbul de fonduri prin tehnici electronice intre partenerii de tranzactii prin intermediul bancilor. Cardul a intrat definitiv in familia instrumentelor de plata atunci cand aplicarea tuturor inovatiilor componente s-a dovedit eficienta, adica preturile echipamentelor si retelei au devenit accesibile, atat bancilor cat mai ales populatiei, principalul beneficiar, care putea efectua plati fara a mai folosi numerarul.

Din punct de vedere istoric, aparitia cardului are loc in anul 1946, la New York, cand o banca specializata in creditul de consum lanseaza pe piata un nou produs "Charge It", care consta in emiterea unui bon valoric numit "scrip", pe baza caruia clientii puteau efectua cumparaturi de la comerciantii care au acceptat acest nou sistem de decontare. Comerciantii depuneau bonurile la banca emitenta si incasau contravaloarea bunurilor vandute, banca facand transferul banilor din conturile clientilor in conturile comerciantilor. In 1950 apare, tot in America, cardul de plastic pentru consum si calatorii emis de o firma Diners Club si preluat apoi de banci pentru creditul de consum. Extinderea cardului de plastic are loc in 1960 prin Bank of America care lanseaza produsul BANK AMERICARD (ulterior VISA International), care in 10 ani ajunge la peste 20 milioane de utilizatori. In Europa, prima lansare a unui card european are loc dupa 1967, in Franta, prin "Carte Bleu", un card care necesita semnatura clientului pe factura, dupa care facturile se remiteau la banca pentru incasare. Cardurile s-au raspandit foarte repede, cele mai solicitate pe plan mondial fiind VISA, MASTERCARD si EUROPAY. In Romania, primele carduri (VISA) au fost lansate in 1995 prin sistemul bancar, dar principiile privind emiterea si utilizarea instrumentelor de plata electronica pe teritoriul tarii noastre au fost stabilite de Banca Nationala a Romaniei, mai tarziu, prin Regulamentul nr. 4/2002.

Cardurile de plastic s-au extins rapid, s-au diversificat intr-o gama larga si s-au perfectionat, atat tehnologic cat si ca proceduri de lucru, devenind, din ce in ce mai mult, instrumentul de plata preferat pentru populatie. Cu toate acestea, potrivit statisticilor internationale ale Grupului celor zece tari cele mai dezvoltate, pe anul 2003, cardurile detineau pana la 60% din volumul numeric al tranzactiilor fara numerar si numai pana la 2% din valoarea acestor tranzactii. Aceasta pondere valorica redusa este urmare a faptului ca platile prin carduri se fac, de regula, de persoanele fizice care opereaza cu valori mici in comparatie cu platile comerciale care sunt de valori mari si se folosesc alte instrumente de plata.

11.1 CARDUL CA INSTRUMENT DE PLATA

Prin Regulamentul nr. 4/2002 al BNR, cardul este definit ca un instrument de plata electronica, respectiv un suport de informatie standardizat, securizat si individualizat, care permite detinatorului sau sa utilizeze disponibilitatile banesti proprii dintr-un cont deschis pe numele sau la emitentul cardului ori sa utilizeze o linie de credit, in limita unui plafon stabilit in prealabil, deschisa de emitent in favoarea detinatorului cardului, in vederea efectuarii, cumulativ sau nu, a urmatoarelor operatiuni: (a) retragerea de numerar, respectiv incarcarea si descarcarea unitatilor valorice in cazul unui instrument de plata de tip moneda electronica, de la terminale precum distribuitoarele de numerar si ATM, de la ghiseele emitentului/bancii acceptante sau de la sediul unei institutii obligata prin contract sa accepte instrumentul de plata electronica; (b) plata bunurilor sau a serviciilor achizitionate de la comerciantii acceptanti si plata obligatiilor catre autoritatile administratiei publice, reprezentand impozite, taxe, amenzi, penalitati etc., prin intermediul imprinterilor, terminalelor POS sau prin alte medii electronice; (c) transferurile de fonduri intre conturi, altele 929i85j decat cele ordonate si executate de institutiile financiare, efectuate prin intermediul instrumentului de plata electronica. Ca si cecul, cardul nu este insa moneda, respectiv moneda electronica, ci numai un instrument de plata care mijloceste transferul de moneda da la debitor la creditor, bazat pe un anumit tip de tehnologie. Cardul este un instrument de plata care permite efectuarea unui numar nelimitat de tranzactii spre deosebire de instrumentele de plata pe suport hartie care erau legate de o singura tranzactie, iar transmiterea informatiei-bani este electronica si nu prin posta.

Cardul contine elemente de securizare si de individualizare incorporate pe suprafata sa care sa asigure urmatoarele caracteristici obligatorii:

suport fizic din material plastic si cu dimensiuni standard;

aversul care contine elemente confectionate in relief (numarul cardului redactat in cifre arabe, numele si prenumele posesorului in redactare cu caractere latine, data expirarii valabilitatii [LL/AA] conform calendarului gregorian, card international sau local); si elemente destinate informarii (sigla proprietarului de marca, denumirea sau sigla emitentului, eventual o holograma de securitate, tridimensionala, vizibila la lumina naturala);

reversul care contine o banda magnetica standard pentru inregistrare cu cel putin trei piste si/sau un microprocesor integrat (chip); un panel de semnatura, avand elemente de siguranta in desen care sa ingradeasca posibilitatea stergerii sau modificarii semnaturii;

pentru asigurarea interoperabilitatii sistemelor de plati electronice emitentii trebuie sa foloseasca numai standarde EMV (Europay, Mastercard, VISA).

Initial, cardurile nu aveau banda magnetica, datele transmitandu-se telefonic catre un centru unde se introduceau intr-un terminal de calculator pentru a se verifica autenticitatea cardului si existenta disponibilului in cont. Aceasta operatiune necesita un timp de raspuns si facea ca vanzarea sa sufere o anumita intarziere. Ulterior, cardurile s-au perfectionat foarte mult si in prezent sunt de doua feluri:

carduri cu banda magnetica;

carduri cu microprocesor.

Cardurile cu banda magnetica sunt cele care au pe verso o banda magnetica prin care se realizeaza procesul de citire si de transmitere prin linie telefonica a datelor ( codul BIN - engl. Bank Identification Number, codul PIN - engl. Personal Identification Number, numele si prenumele detinatorului, caracteristicile cardului - debit, credit, cu/fara PIN, data expirarii, alte date privind securitatea cardului). La centrul de autorizare exista un cititor de carduri care introduce automat in retea informatiile cuprinse in banda. In acest fel, viteza de procesare este destul de mare si se inlatura inconvenientul intarzierii tranzactiei. Cardurile cu banda magnetica au insa dezavantajul ca pot fi furate sau falsificate si utilizate in mod fraudulos, ceea ce reprezinta un risc pentru posesor. Codul PIN este un numar atribuit de emitent pentru identificarea detinatorului si se utilizeaza de acesta atunci cand foloseste cardul la un terminal. In cazul in carea plata se face prin transfer electronic, PIN are rolul de semnatura electronica a detinatorului cardului.

Cardurile cu microprocesor, cunoscute si sub numele de SMART CARDS sau chip-carduri, sunt cele dotate cu o memorie (circuite integrate) incorporata intr-o capsula de dimensiuni mici. Aceasta tehnologie apartine unui jurnalist francez, Roland Moreno, care in anul 1973 a inserat intr-un card un microprocesor integrat (chip) cu o memorie de cateva zeci de kilobyts. Memoria cardului cuprinde patru zone de stucturare a informatiei, dupa cum urmeaza:

informatii neconfidentiale (elemente de identificare a emitentului, numarul de cont al titularului, termenul de valabilitate etc.);

informatii confidentiale (disponibilul in cont);

informatii inaccesibile (PIN, alte chei de codificare);

inregistrari care cuprind informatii unice privind tranzactiile si care se regasesc intr-o "agenda".

Cardul cu microprocesor prezinta certe avantaje fata de cardul cu banda magnetica si este suficient sa ne referim la: (a) securitatea pe care o ofera in sensul reducerii al minim a riscului falsificarii si intaririi controlului in momentul folosirii; si (b) capacitatea de a primi si stoca date intr-un volum destul de mare pentru a permite extinderea serviciilor electronice. Bancile sunt cele mai interesate in extinderea acestui nou tip de card, intrucat reduce riscul de falsificare si deci pierderile care s-ar inregistra in asemenea situatii, inclusiv disconfortul in relatiile cu clientii determinat de aparitia falsurilor, iar pe de alta parte cresc posibilitatile de a extinde gama serviciilor fata de clienti si deci noi oportunitati de comisioane, respectiv de venituri si implicit de profituri. Comerciantii au mai multa incredere in noul instrument de plata intrucat acesta este mai sigur si mai operativ, iar posesorii pot extinde folosirea cardului la mai multe operatii, deosebit de siguranta sporita conferita de acesta.

11.2 TIPURI DE CARDURI

In practica exista o diversitate destul de mare de carduri care raspund cerintelor tot mai complexe ale clientilor. Aceste carduri se pot imparti in mai multe tipuri in functie de urmatoarele criterii: functiile specifice pe care le indeplinesc, emitentul, zona de acceptabilitate.

In raport de functiile specifice se disting urmatoarele tipuri de carduri:

Cardul de credit, un instrument prin care platile se fac dintr-un credit acordat de banca emitenta sub forma unei linii de credit revolving. Limita de creditare se stabileste la emiterea cardului in functie de solvabilitatea clientului si de istoricul pe care acesta il are in relatiile cu banca, pe baza unei fise scoring. La persoanele fizice, limita de creditare este de 2-3 venituri nete lunare sau mai mult in cazul unor persoane cu venituri mai mari. Creditele se garanteaza cu veniturile nete a 1-2 giranti sau cu un depozit bancar colateral. Rambursarea se face lunar, in proportie de cca. 20% din creditul existent in sold la finele lunii, astfel ca pentru creditele primite si rambursate in cursul lunii nu se percepe dobanda. Dobanda este cea practicata la creditele pe termen scurt iar comisioanele sunt cele standard ale bancii (taxa emitere card, taxa anuala de utilizare, comisioane pentru operatiuni de plati interbancare si eliberari de numerar, taxa eliberare extras cont la cerere etc.). Valabilitatea liniei de credit este de 1-4 ani. Operatiunile se evidentiaza intr-un cont de card de credite. Acesta poate fi conexat cu contul pentru cardul de debit, banca preluand automat fondurile pentru rambursarea ratelor scadente la credit si plata taxelor si comisioanelor. Rambursarea in totalitate a creditului la termenul stabilit se foloseste in cazul cardului de calatorie si divertisment (engl. travel and entertainment card), iar rambursarea partiala, in cazul liniei de credit, partea ramasa considerandu-se o extensie a creditului anterior (engl. charge card). Cardul de credit este destinat cu prioritate pentru plata marfurilor si serviciilor.

Cardul de debit este un instrument prin care plata se face in limita disponibilului existent in contul de card si se foloseste atat la efectuarea platilor pentru bunuri si servicii, cat si la retragerile de numerar. In cont trebuie pastrat un sold minim intangibil care se majoreaza prin transfer din contul curent. Pentru disponibilitati, posesorul primeste dobanda la vedere iar pentru operatiunile de plati si retrageri de numerar se percep comisioane si taxe pentru diverse servicii (utilizare card, inlocuire, magnetizarea benzii, eliberare extras cont etc). Cardurile de debit se emit atat in lei pentru tranzactii locale, cat si in valuta pentru tranzactii in strainatate, dar sunt si unele carduri in lei valabile si in strainatate, conversia leu/valuta facandu-se automat la centrele de procesare (VISA). Cardurile de debit sunt cele mai des utilizate, mai ales in tarile in care rata dobanzii la credite este ridicata.

Cardul de debit cu descoperit de cont (engl. overdraft) permite efectuarea platilor peste disponibilitatile banesti din contul de card, intr-o anumita suma asimilata creditului. Se foloseste in cazul cardurilor pentru salarii care se alimenteaza direct cu sumele virate periodic de firmele angajatoare. Descoperitul de cont pentru salarii se limiteaza la cca. 75% din salariu si se ramburseaza la virarea salariului in luna urmatoare. Garantia rambursarii este asigurata de firma angajatoare.

Carduri de numerar. Acestea sunt carti de debit care se folosesc numai pentru retrageri de numerar dintr-un aparat automatizat si cu un program informatic de casierie, numit automat de distribuire de numerar (engl. ATM, cash dispencer). Retragerile se fac dintr-un cont de card care trebuie sa se alimenteze periodic de catre titular.

Carduri multifunctionale sunt acele carduri de debit care se folosesc la plati, retrageri de numerar, garantare si alte operatiuni de debit.

Din punct de vedere al emitentului, cardurile sunt de urmatoarele tipuri:

Carduri emise de banci (carduri bancare). Bancile emit o gama larga de carduri si intra in competitie pentru castigarea unui segment cat mai mare de piata. Pentru a facilita accesul clientilor, bancile incheie intre ele conventii de plati prin carduri, astfel ca un client al unei banci poate apela la bancomatele altor banci cu care banca sa are incheiata o conventie. De asemenea, comerciantii incheie aranjamente cu bancile pentru folosirea cardurilor emise de acestea. Asistam astfel la un fenomen de interbancaritate a cardurilor care este in continua extindere cu tendinta de globalizare.

Carduri emise de comercianti (carti private). Marile firme comerciale emit propriile carti de plata clientilor sai pentru a permite sau facilita plati in vederea achizitionarii de bunuri sau servicii exclusiv de la comerciantii emitenti fara a acorda accesul la un cont bancar. Aceste carduri sunt insa valabile numai in magazinele sau lantul de magazine ale comerciantului sau a unui grup de comercianti. Pentru a atrage clientii, cardurile private trebuie sa fie mai atractive decat cele bancare si in acest scop se ofera unele facilitati si servicii financiare (discount la vanzare, neaplicarea de comisioane, livrari pe credit, asigurarea gratuita a bunurilor vandute etc). Cardul se emite de comerciant, gratuit, pe baza unei conventii incheiate de acesta cu clientul. Plata se face fie din disponibilitatile clientului existente in contul de card la banca, fie din credit acordat de comerciant pe o perioada de pana la un an. Toate aceste elemente se stabilesc prin conventie. Plata din disponibilitati poate fi imediata, in care caz in conventie se mentioneaza banca si contul clientului, precum si acordul acestuia pentru solicitarea platii de catre comerciant sau plata amanata la sfarsitul lunii cand datoria se stinge prin cec pe baza extrasului de cheltuieli transmis de comerciant. Plata din credit se poate face in mai multe variante: credit comercial acordat gratuit pe 10-15 zile de la livrare; credit pe 1-3 luni, in limita unei anumite sume, cu rambursarea in 2-3 transe; credit pe perioade mai mari de pana la 1 an, cu rambursarea lunara; linie de credit permaneneta cu reintregirea acesteia de catre client. Pentru atragerea clientilor, marile magazine mai ofera celor care folosesc cardurile lor diverse facilitati ca bonuri gratuite de cumparaturi de sarbatori, reduceri de preturi in anumite perioade, parcari gratuite la magazinele firmei etc.

Cardul hibrid (engl. dual card) este cardul care contine atat banda magnetica, cat si microprocesor si care permite efectuarea unor operatiuni combinate, specifice fiecarui tip de card.

Cardul co-branded este emis de o banca impreuna cu o entitate care, de regula, are ca obiect principal de activitate comertul sau prestarile de servicii.

Carduri emise de alte institutii sau organizatii. Deosebit de banci si comercianti sunt numeroase alte institutii care emit carduri, ca de exemplu: institutii internationale specializate in carduri, institutii de credit, companii de transporturi, in special cele aeriene, agentii de turism, cluburi etc. Acestea emit carduri cu aceptablitate redusa, specifice domeniului lor de ativitate, cu exceptia institutiilor internationale de specialitate si a institutiilor de credit care emit carduri cu acceptabilitate larga. Dintre institutiile internationale specializate cele mai importante sunt American Express, American Express Gold si Diners Club. Acestea au o clientela cu resurse financiare mai mari, carora le elibereaza carduri acreditive insotite de numeroase servicii ca garantii pentru pierderea sau furtul cartilor, asigurari medicale pe timpul calatoriei, garantii pentru rezervare hoteliera, precum si alte facilitati speciale. Costul acestor carduri este insa destul de ridicat. Societatile comerciale mai emit carduri selective cum sunt cardurile pentru abonamente telefonice, carduri de asigurare, carduri pentru a cumpara benzina (statii de benzina), deci carduri care se folosesc pentru anumite servicii prestate de compania respectiva. Companiile de transport aeriene si rutiere mai ofera carduri de abonament care nu sunt carduri de plata dar asigura anumite facilitati ca reduceri de tarife, bonusuri la un anumit puncaj (numar de km parcursi), prioritate la lista de asteptare sau la rezervare hoteliera etc.

In functie de zona de acceptabilitate cardurile pot fi:

Carduri nationale. Aceste carduri au o valabilitate numai pe teritoriul national si se pot emite de bancile locale, fie sub marca si firma lor, fie sub marca si denumirea unei institutii internationale specializate. Cardurile au o utilzare tipica, adica pentru eliberari de numerar si efectuarea de plati din disponibil sau din credite.

Carduri internationale. Asemenea carduri se emit de institutiile internationale sau de bancile locale care au devenit membre ale sistemelor internationale pentru carduri, dar numai sub marca si firma sistemului international folosit. Cele mai cunoscute sisteme internationale sunt VISA INTERNATIONAL si EUROPAY INTERNATIONAL, sisteme folosite si in tara noastra. Cardurile se folosesc la retrageri de numerar, plati din disponibil sau din credite, in functie de tipul cardului, atat pe plan national cat si international.

11.3 OPERATIUNI CU CARDURI

Cardurile se folosesc fie pentru retragerea de numerar fie pentru operatiuni de plati din disponibil sau credite, cu alte cuvinte pentru operatiuni de incasari si plati. Aceste operatiuni implica emiterea cardului, deschiderea de conturi bancare, efectuarea tranzactiilor, compensarea - decontarea, gestionarea intregii activitati si bineinteles o infrasructura adecvata la banci si comercianti. In vederea functionarii, emitentii de carduri trebuie sa obtina autorizarea Bancii Nationale a Romaniei si a organizatiei proprietare de marca. In acest scop, emitentul prezinta BNR un dosar de evaluare care cuprinde: cererea de autorizare, tipul de card, serviciile ce se vor oferi, echipamentele de lucru, procedurile de operare, certificatul proprietarului de marca privind designul si conditiile tehnice de executare a cardului, tipul de hardware si software, integrarea in sistemul de autorizare si decontare a tranzactiilor, un business plan si evaluarea riscurilor care pot interveni in transferul, decontarea si administrarea informatiei. Autorizarea are un caracter provizoriu pe o perioada de 90 de zile, considerata perioada de monitorizare, dupa care se emite autorizatia definitiva.

11.3.1 EMITEREA CARDURILOR

Emiterea cardurilor este o operatiune mai complexa care include incheierea conventiei de card, confectionarea cardului, deschiderea contului de card, transmiterea informatiilor la centrul de autorizare si la institutitiile internationale si apoi eliberarea cardului.

Conventia de card este un contract scris intre banca si viitorul posesor de card in care se prevad: tipul de card si modul de folosire a acestuia, contul care se deschide, sumele minime de mentinut in cont (cardul de debit), tipurile de tranzactii care se efctueaza (achizitionare de bunuri/servicii, retragere de numerar, transfer de fonduri intre conturi, constituire de depozite, rambursari de credite, plata de dobanzi, comisioane etc.), sumele limita minime/maxime pentru o operatiune, tipurile de taxe (pentru emitere, exploatare), comisioane, dobanzi (acordate la disponibilitati si percepute la credite), penalitati, precum si drepturile si obligatiile partilor, perioada de contestare a unei operatiuni si procedurile aferente, autoritatea abilitata sa solutioneze litigiile. Detinatorii trebuie sa aiba posibilitatea sa obtina informatii, pe suport hartie sau prin mijloace electronice, privind soldul disponibil, identificarea tranzactiei, locul si data acesteia, valoarea tranzactiei (suma platita, retrasa, transferata), rata de schimb in cazul tranzactiilor in valuta. In mod similar, se incheie o conventie intre banca si comerciant pentru acceptarea cardurilor si efectuarea decontarilor care rezulta din folosirea cardului. Conventiile sunt actele juridice dintre parti si sunt opozabile in justitie in cazul unor conflicte intre banca si titularul de conventie.

Pe tot parcursul existentei sale, cardul este proprietatea emitentului, de regula o institutie de credit. Aceasta are o serie de obligatii, precum pastrarea secretului codului PIN si a parolei, a datelor despre card si detinator, pastrarea o perioada de timp, legal stabilita, a evidentelor privind tranzactiile pentru urmarirea eventualelor erori, sa asigure mijloacele tehnice si sa efectueze operatiunile conform contractului, sa puna la dispozitia detinatorului, la cererea acestuia, documentele privid tranzactiile etc. Emitentul raspunde pentru valoarea pierduta din vina lui si pentru executarea necorespunzatoare a tranzactiilor (intarzieri, erori de operare, disfunctionalitati ale instrumentului de plata sau terminalului, chiar daca acesta este proprietatea altei banci care are relatii de operare cu banca emitenta), efectuarea operatiunilor dupa comunicarea de catre detinator a furtului, pierderii, distrugerii, blocarii cardului etc. Valoarea pierduta se achita in termen de 24 de ore de la recunoasterea acesteia de catre emitent. Detinatorul cardului are, in principal, urmatoarele obligatii: sa pastreze in bune conditii instrumentul de plata electronica, sa instiinteze emitentul imediat ce constata pierderea, furtul, distrugerea, blocarea cardului, inregistrarea unor tranzactii eronate sau alte erori, disfunctionalitati ale instrumentului de plata, sa nu inregistreze PIN-ul sau parola pe card sau pe alt obiect pe care il pastreaza impreuna cu cardul, sa nu contramandeze un ordin dat pana in momentul identificarii sumei. Raspunderea privind valoarea pierduta este integrala a detinatorului in cazul in care acesta a actionat cu neglijenta, fraudulos si pentru toate operatiunile efectuate pana in momentul anuntarii emitentului.

Confectionarea cardurilor are loc la banca emitenta care dispune de carti de plastic produse de firme specializate si autorizate in acest scop. Pe carduri, banca imprima cu echipamente speciale, numele si prenumele beneficiarului, numarul cardului, data expirarii, precum si datele de identificare din banda magnetica ( prezentate la cardurile cu banda magnetica). La primirea cardului, titularul este obligat sa semneze pe verso in spatiul special desemnat.

Deschiderea conturilor titularilor (persoane fizice) are loc dupa semnarea conventiei. Toate operatiunile de incasari si plati trebuie sa se desfasoare prin conturi distincte pentru carduri (conturi de card) pentru a se cunoaste miscarile debitoare si creditoare si soldul acestora si a se calcula dobanzile cuvenite. Deschiderea unui cont de card nu este conditionata de existenta la aceiasi banca a unui cont curent, fiind frecvente situatiile in care o persoana are conturi de carduri la mai multe banci si cont curent la una dintre acestea. Contul de card se alimenteaza la deschidere cel putin cu suma minima obligatorie de mentinut in cont si prevazuta in conventie. In functie de tehnologia folosita, alimentara contului de card se face de titular prin transfer din contul curent sau automat de banca pana la nivelul plafonului convenit cu titularul. Unele banci acorda ca facilitate si decontarea unor plati care depasesc diponibilul intr-o anumita suma cu recuperare intr-un interval scurt de timp (descoperit de cont). Lunar, titularul contului de card primeste un extrs de cont cu toate tranzactiile efectuate si soldul contului. Inchiderea contului de card are loc la cererea titularului sau din initiativa bancii, daca se produc evenimente care impun acest lucru.

OPERATIUNI DE RETRAGERE DE NUMERAR

Pentru retragerile de numerar cu carduri se folosesc echipamente electromecanice, echipamente de transmisie (relee) si softuri informatice care asigura circulatia informatiei-bani si eliberarea numerarului. Echipamentele electromecanice sunt automatele programabile ATM (Automated Teller Machine), CD (Cash Dispencer) si automatele de schimb valutar, iar releele sunt echipamente de tip modem.

Automatul bancar ATM este un echipament pentru eliberarea de numerar sub forma de bancnote, precum si transferuri de fonduri pentru plati de servicii, furnizarea unor informatii de cont si consultanta bancara. Din punct de vedere fizic, ATM-ul este un seif blindat care are in interior un numar de 10-12 casete cu bancnote, un mecanism de numarare si altul de preluare a bancnotelor si de transport care sunt actionate electronic, precum si un echipament de blocare conectat la sistemul de alarmare al utilizatorului. In exterior, ATM-ul dispune de un ecran pentru afisarea instructiunilor de lucru, o fanta pentru introducerea cartii de plata in vederea transmiterii informatiilor la centrul informatic al bancii si primirii raspunsului, o tastatura pentru suma de bani solicitata sau plata serviciilor si o fanta cu un sertar pentru eliberarea numerarului. Echipamentul de transmisie se afla la unitatea bancara care deserveste ATM-ul prin care se transmit si se primesc informatiile la si de la centrul informatic de la centrala bancii comerciale. La primirea informatiei privind golirea casetelor, acestea se inlocuiesc de personalul autorizat ca casete cu bancnote iar cele goale se transporta la centrul de procesare al bancii. Pentru fiecare tip de operatiune (eliberare de numerar, plata pentru fiecare fel de serviciu sau de informatie) se folosesc softuri specifice existente la centrul informatic care comanda succesiunea operatiunilor. Fluxul operational pentru eliberarea numerarului este urmatorul:

introducerea cartii de plata in nisa pentru carduri;

tastarea PIN-ului (se admite numai o singura greseala de tastare la a doua greseala cardul se retine de ATM);

tastrea sumei dorite care nu trebuie sa depaseasca limita prevazuta in conventie;

eliberarea numerarului si debitarea contului personal de card;

eliberarea chitantei;

restituirea cartii de plata.

In ce priveste operatiunile de plata sau informatii de cont, acestea se regasesc in meniul care se afiseaza pe ecran, dintre care cele mai frecvente se refera la:

plata facturilor pentru servicii ca telefon, electricitate, gaze etc;

rambursarea ratelor de credite, plata dobanzilor, comisioanelor etc;

obtinerea de extrase de cont si alte informatii de cont;

obtinerea unor informatii fonanciare de piata (dobnazi la depozite, credite, titluri sau alte valori mobiliare);

operatiuni de cash management.

In toate cazurile se introduc prin tastare datele solicitate de meniul ales si se astepta confirmarea tranzactiei. In unele cazuri pot apare mai multe variante si atunci trebuie sa se opteze pentru una dintre ele. In final, aparatul elibereaza o chitanta privind operatia efectuata si returneaza cartea de plata.

11.3.3 OPERATIUNI DE PLATI CU CARDURI LA COMERCIANTI

Operatiunile de plati la comercianti reprezinta esenta cardurilor, inlocuind numerarul sau cecul cu operatiuni on-line si implica o relatie tripartita: comerciant, beneficiar si banca. Comerciantii au asigurata plata prin confirmarea primita de la banca, fie ca este o banca locala sau din strainatate, iar beneficiarii s-au achitat de obligatia de plata in cateva secunde. Echipamentul de la comerciant este de tip EFTPOS (Electronic Funds Transfer at Point of Sale) sau uzual POS.

Deschiderea conturilor comerciantilor acceptanti (persoane juridice). Comerciantul acceptant este persoana juridica care realizeaza acte si fapte de comert si care accepta cardul ca mijloc de plata pentru bunurile vandute si serviciile prestate pe baza unui contract incheiat anterior cu o banca acceptanta, de regula banca la care are contul curent, dar pot fi si situatii in care banca acceptanta este o alta banca. Pentru operatiunile cu carduri, comerciantii trebuie sa deschida conturi de carduri, respectiv cate un cont pentru fiecare tip de card. In situatia efectuarii unei tranzactii la un comerciant dotat cu POS, contravaloarea tranzactiei se blocheaza in contul clientului la banca emitenta in momentul autorizarii, iar debitarea se realizeaza atunci cand banca emitenta primeste de la banca acceptatoare in fisierul de tip incoming mesajul electronic de debitare. Contul comerciantului la banca acceptanta se crediteaza in momentul in care aceasta primeste, prin compensare, contravaloarea tranzactiei de la banca emitenta.

Conventia de acceptare este un contract scris care se incheie de comerciant cu banca acceptanta si in care se prevad termenii si conditiile de acceptare (tipurile de carduri si bancile emitente, limita de autorizare, procedurile de lucru), drepturile, obligatiile si raspunderile partilor. Banca acceptanta pune la dispozitie comerciantului echipamentele necesare utilizarii cardurilor, inclusiv consultanta de specialitate, furnizeaza listele cu cardurile interezise la plata si documentele de decontare (chitantele) si asigura decontarea la termenele convenite a tranzactiilor. Banca acceptanta atribuie un cod comerciantului care contine si codul bancii emitente. Clauza de acceptare este obligatorie si neconditionata.

Platile prin carduri sunt, in principiu, ireversibile, adica o plata initiata de utilizator si autorizata de emitent devine irevocabila si nu poate fi contramandata decat in anumite situatii precis determinate. O plata efectuata prin card poate fi stornata de comerciant la solicitarea initiatorului platii in cazul in care a avut loc o operatiune eronata. In ce priveste decontarile, acestea se efectueaza pe teritoriul Romaniei numai in moneda nationala, indiferent de moneda in care este emis cardul.

Acceptarea. Pe baza conventiilor/contractelor de acceptare a cardurilor incheiate cu bancile, comerciantii efectueaza vanzari pe baza de carduri. Acceptarea este operatiunea prin care comerciantul agreeaza decontarea prin cardul prezentat de cumparator dupa o verificare atenta a cardului (integritate fizica, sa nu prezinte stersaturi, sau modificari, sa aiba elementele de securizare) si a cumparatorului (un document de identitate) si daca sunt suspiciuni se solicita bancii emitente interogarea titularului de card asupra operatiunii si se asteapta mesajul de raspuns. Daca nu sunt probleme, comerciantul introduce cardul in masina de citit carduri (POS), precum si datele privind suma de plata, iar cumparatorul introduce codul PIN. POS-ul transmite centrului de autorizare ROMCARD si bancii acceptante datele de identificare si cele privind tranzactia, iar ROMCARD dupa o anumita verificare (validitatea cardului, banca acceptanta sa nu fie si emitenta etc) le retransmite sistemului VISA BASE I. Mesajul de raspuns se transmite pe acelasi circuit la comerciant care este receptionat de POS. Comerciantul elibereaza o chitanta/factura care se semneaza de cumparator (semnatura de pe card se confrunta cu cea de pe chitanta) si se elibereaza marfa. Acest procedeu este folosit pentru tranzactiile de mica valoare care nu necesita autorizarea bancii emitente.

Autorizarea. Autorizarea reprezinta atestarea validitatii operatiunii intre un posesor autorizat si un comerciant acceptant si se face de centrul de autorizare al bancii emitente. Autorizarea se da, in cazul platilor peste o anumita limita valorica a acestora (engl. issuer limit), iar in cazul retragerilor de numerar pentru toate operatiunile indiferent de valoarea acestora. Comerciantul solicita autorizarea prin ROMCARD (via banca acceptanta) iar acesta o transmite bancii emitente prin sistemul de autorizare international (VISA International-BASE I). Banca emitenta, care primeste mesajul prin intermediul sistemului sau informatic (mesaj electronic), verifica in cateva secunde existenta disponibilului in cont si alti parametrii aflati intr-o baza de date (engl. exception file) care cuprinde numerele cardurilor pierdute/furate, numarul maxim de tranzactii, suma maxima care poate fi extrasa intr-o anumita perioada etc. Daca nu sunt probleme, emitentul transmite in sistem mesajul de autorizare (VISA BASE I) care il retransmite ROMCARD si prin acesta comerciantului, via banca acceptanta. Autorizarea se da de banca emitenta in 10-15 secunde printr-un cod care se inscrie de comerciant pe documentele de decontare (chitante). Banca trebuie sa asigure non-stop linii de comunicatie directa atat cu comerciantul, cat si cu sistemul mondial de autorizare pentru a inlesni conectarea clientului sau cu banca emitenta. Organizatiile internationale in domeniul cardurilor stabilesc periodic pe fiecare tara sau grupe de tari si pentru fiecare tip de activitate (comerciala, service, hoteliera, turism, benzinarie etc) limite de autorizare care insa pot fi ajustate de bancile acceptatoare (ex. o banca poate impune unui comerciant autorizarea tuturor tranzactiilor in functie de unele criterii: bonitate, natura activitatii, vad comercial riscant, tipul de card etc). Practica internationala cunoaste atat centre de autorizare constituite prin participarea mai multor banci, cat si centre organizate distinct de o banca.

Decontarea. La sfarsitul zilei, memoria POS se descarca in fisierul electronic al bancii acceptatoare. Urmeaza procesul de compensare la institutia internationala de carduri si decontarea finala care se trateaza in subcapitolul urmator. Pe baza soldurilor debitoare din compensare, bancile emitente transmit creditarile catre bancile acceptatoare iar acestea crediteaza conturile comerciantilor. Cu aceasta se incheie ciclul opertiunilor de plata prin carduri. Durata decontarii unei operatiuni din momentul autorizarii pana la creditarea contului comerciantului este, in medie, de 2 zile, daca comerciantii depun zilnic la banca isierele cu tranzactiile din ziua precedenta, in practica insa perioda medie de decontare este de 4 zile. Fluxul operatiunilor de plata prin carduri se prezinta in schema 11.1.

Schema 11.1 Plata prin carduri

Client