CONCEPTUL DE APARAT SI SISTEM BANCAR
În legislatia bancară, literatura de specialitate si practica bancară se utilizează frecvent notiunea de aparat bancar si de sistem bancar.
Prin aparat bancar se întelege:'' ansamblul coerent al diferitelor categor 212m129c ii de bănci care functionează într-o tară răspunzând cerintelor unui anumit mod de productie si unei anumite etape de dezvoltare social - economică.''
'' În general, aparatul bancar este organizat pe două nivele. În centrul aparatului bancar si, deci, la primul nivel se află banca centrală ( banca natională, care exercită si coordonează politica monetară, valutară si de credit a statului, uneori emitând si reglementările legale în aceste domenii. Al doilea nivel îl constituie celelalte bănci, cum sunt băncile comerciale, băncile de afaceri, institutii de credit specializate sau institutii specializate pe unele operatii specifice. Dacă banca centrală este, în general, de stat sau cu capital de stat, celelalte bănci cu capital particular, de stat sau mixt, sunt organizate sub forma societătilor pe actiuni.
Notiunea de activitate bancară defineste operatiile si tranzactiile active si pasive efectuate de aparatul bancar. Astfel, banca centrală exercită operatiuni privind emisiunea monetară, concentrarea rezervelor bănesti ale băncilor comerciale si acordarea de credite acestor bănci, influentarea volumului si costului creditului, acordarea de împrumuturi statului si păstrarea tezaurului public. În acelasi timp, celelalte bănci efectuează mai ales operatii de atragere a mijloacelor bănesti temporar disponibile în conturi ale clientilor - persoane fizice sau juridice - de acordare de credite pe diferite termene, de efectuare de viramente între conturile clientilor si de transferuri de conturi deschise la alte bănci, de emitere de instrumente de credit si de efectuare de tranzactii cu acestea, vânzarea si cumpărarea de valori si alte operatii valutare.
Din cele mai sus rezultă legătura strânsă, organică, existentă între aparatul bancar care defineste aspectul organizatoric, adică sistemul de organizare bancară si sistemul bancar care cuprinde operatiile si tranzactiile efectuate de bănci, adică activitatea bancară ca activitate specifică acestui domeniu.''
Sistemul bancar cuprinde totalitatea băncilor care functionează într-o economie, în structura căruia distingem:
* banca centrală, bănci comerciale sau de depozit;
* societătile financiare;
* băncile si institutiile de credit specializate.
Stabilitatea sistemului bancar este un obiectiv integrat politicii de stabilizare macroeconomică, ca urmare, sistemul bancar este unul din cele mai reglementate domenii. Are un anumit specific si are nevoie, deci, de un tratament special fată de alte sectoare ale economiei, desi se bazează tot pe mecanismele pietei.
Sistemul bancar este organizat având în centru banca de emisiune. O dată cu monopolizarea dreptului de a emite bancnote, Banca Centrală s-a detasat de celelalte bănci din sistem si din concurenta lor s-a transformat, treptat, într-o institutie de supraveghere, control si sustinere a sistemului bancar în ansamblul său. Altfel spus, banca centrală este în prezent bancher al celorlalte bănci sau bancă a băncilor. Această pozitie s-a impus si prin acceptarea tacită a unei pozitii de relativă subordonare de către celelalte bănci.
Sarcina principală a băncii de emisiune o reprezintă influentarea comportamentului celorlalte bănci în conexiune cu obiectivele politicii economice atât prin utilizarea unor instrumente specifice cât si prin măsuri de control selectiv al creditelor. Prin aceste instrumente banca centrală supraveghează lichiditatea economiei si actionează ca un creditor în ultimă instantă pentru celelalte verigi ale sistemului bancar. La toate acestea mai putem adăuga si calitatea ei de bancher si casier al statului.
Celelalte componente ale sistemului bancar sunt, în majoritatea lor, organizate tot sub forma societătilor pe actiuni si pot fi private, de stat sau mixte.
'' Băncile actionează ca societăti comerciale ( urmărind realizarea unui profit din activitatea desfăsurată ), dar respectă statutele de functionare proprii, prin care se stabilesc:
- formele de organizare ;
- volumul / ponderea capitalului propriu;
- alte fonduri pe care le pot constitui;
- tipuri de operatiuni pe care le pot efectua.
Aceste operatiuni pot fi grupate în două mari categorii:
1). operatiuni pasive prin care banca îsi procură resursele prin atragere, sub diferite forme, a disponibilitătilor bănesti temporare din economie. O trăsătură specifică a structurii bilantiere bancare o reprezintă ponderea foarte mică (< ) al capitalului propriu, ceea ce face ca operatiunile pasive să fie foarte importante pentru volumul si calitatea resurselor atrase;
2). operatiuni active sunt cele prin care banca realizează fructificarea capitalului său si a resurselor atrase, de calitatea lor depind în mare măsură profitul si soliditatea băncii.
Tipurile de operatiuni active si pasive, precum si ponderea acestora variază de la o bancă la alta în functie de specificul activitătii sale, mărimea băncii si tară.
Specificul activitătii desfăsurate determină gruparea băncilor în trei categorii:
- bănci centrale (de emisiune);
- bănci comerciale (de depozit);
- institutii specializate de credit.'' [2]
|
