CONCEPTUL DE APARAT SI SISTEM BANCAR
În legislatia bancarã, literatura de specialitate si practica bancarã se utilizeazã frecvent notiunea de aparat bancar si de sistem bancar.
Prin aparat bancar se întelege:'' ansamblul coerent al diferitelor categorii de bãnci care functioneazã într-o tarã rãspunzând cerintelor 13513q1616n unui anumit mod de productie si unei anumite etape de dezvoltare social - economicã.''
'' În general, aparatul bancar este organizat pe douã nivele. În centrul aparatului bancar si, deci, la primul nivel se aflã banca centralã ( banca nationalã, care exercitã si coordoneazã politica monetarã, valutarã si de credit a statului, uneori emitând si reglementãrile legale în aceste domenii. Al doilea nivel îl constituie celelalte bãnci, cum sunt bãncile comerciale, bãncile de afaceri, institutii de credit specializate sau institutii specializate pe unele operatii specifice. Dacã banca centralã este, în general, de stat sau cu capital de stat, celelalte bãnci cu capital particular, de stat sau mixt, sunt organizate sub forma societãtilor pe actiuni.
Notiunea de activitate bancarã defineste operatiile si tranzactiile active si pasive efectuate de aparatul bancar. Astfel, banca centralã exercitã operatiuni privind emisiunea monetarã, concentrarea rezervelor bãnesti ale bãncilor comerciale si acordarea de credite acestor bãnci, influentarea volumului si costului creditului, acordarea de împrumuturi statului si pãstrarea tezaurului public. În acelasi timp, celelalte bãnci efectueazã mai ales operatii de atragere a mijloacelor bãnesti temporar disponibile în conturi ale clientilor - persoane fizice sau juridice - de acordare de credite pe diferite termene, de efectuare de viramente între conturile clientilor si de transferuri de conturi deschise la alte bãnci, de emitere de instrumente de credit si de efectuare de tranzactii cu acestea, vânzarea si cumpãrarea de valori si alte operatii valutare.
Din cele mai sus rezultã legãtura strânsã, organicã, existentã între aparatul bancar care defineste aspectul organizatoric, adicã sistemul de organizare bancarã si sistemul bancar care cuprinde operatiile si tranzactiile efectuate de bãnci, adicã activitatea bancarã ca activitate specificã acestui domeniu.''
Sistemul bancar cuprinde totalitatea bãncilor care functioneazã într-o economie, în structura cãruia distingem:
* banca centralã, bãnci comerciale sau de depozit;
* societãtile financiare;
* bãncile si institutiile de credit specializate.
Stabilitatea sistemului bancar este un obiectiv integrat politicii de stabilizare macroeconomicã, ca urmare, sistemul bancar este unul din cele mai reglementate domenii. Are un anumit specific si are nevoie, deci, de un tratament special fatã de alte sectoare ale economiei, desi se bazeazã tot pe mecanismele pietei.
Sistemul bancar este organizat având în centru banca de emisiune. O datã cu monopolizarea dreptului de a emite bancnote, Banca Centralã s-a detasat de celelalte bãnci din sistem si din concurenta lor s-a transformat, treptat, într-o institutie de supraveghere, control si sustinere a sistemului bancar în ansamblul sãu. Altfel spus, banca centralã este în prezent bancher al celorlalte bãnci sau bancã a bãncilor. Aceastã pozitie s-a impus si prin acceptarea tacitã a unei pozitii de relativã subordonare de cãtre celelalte bãnci.
Sarcina principalã a bãncii de emisiune o reprezintã influentarea comportamentului celorlalte bãnci în conexiune cu obiectivele politicii economice atât prin utilizarea unor instrumente specifice cât si prin mãsuri de control selectiv al creditelor. Prin aceste instrumente banca centralã supravegheazã lichiditatea economiei si actioneazã ca un creditor în ultimã instantã pentru celelalte verigi ale sistemului bancar. La toate acestea mai putem adãuga si calitatea ei de bancher si casier al statului.
Celelalte componente ale sistemului bancar sunt, în majoritatea lor, organizate tot sub forma societãtilor pe actiuni si pot fi private, de stat sau mixte.
'' Bãncile actioneazã ca societãti comerciale ( urmãrind realizarea unui profit din activitatea desfãsuratã ), dar respectã statutele de functionare proprii, prin care se stabilesc:
- formele de organizare ;
- volumul / ponderea capitalului propriu;
- alte fonduri pe care le pot constitui;
- tipuri de operatiuni pe care le pot efectua.
Aceste operatiuni pot fi grupate în douã mari categorii:
1). operatiuni pasive prin care banca îsi procurã resursele prin atragere, sub diferite forme, a disponibilitãtilor bãnesti temporare din economie. O trãsãturã specificã a structurii bilantiere bancare o reprezintã ponderea foarte micã (< ) al capitalului propriu, ceea ce face ca operatiunile pasive sã fie foarte importante pentru volumul si calitatea resurselor atrase;
2). operatiuni active sunt cele prin care banca realizeazã fructificarea capitalului sãu si a resurselor atrase, de calitatea lor depind în mare mãsurã profitul si soliditatea bãncii.
Tipurile de operatiuni active si pasive, precum si ponderea acestora variazã de la o bancã la alta în functie de specificul activitãtii sale, mãrimea bãncii si tarã.
Specificul activitãtii desfãsurate determinã gruparea bãncilor în trei categorii:
- bãnci centrale (de emisiune);
- bãnci comerciale (de depozit);
- institutii specializate de credit.'' [2]
|
