CONŢINUTUL si TRĂSĂTURILE GESTIUNII BANCARE
2.1. Conceptul gestiunii bancare
În practica bancara gestiunea bancara este un concept vast, iar literatura de specialitate pe acest
subiect este bogata.
În esenta gestiunea bancara înseamna utilizarea eficienta a fondurilor institutiei de credit, într-o
structura diversificata si cu deservirea unei game extinse de clienti cu nevoi de finantare diferite, cu
potential diferit etc. Se urmareste combinarea optima a veniturilor si cheltuielilor, asigurarea unui
profit ridicat ce po 848e46i ate fi reinvestit sau/si distribuit actionarilor sub forma de dividende. În orice
economie de piata din lume ratiunea finala pentru activitatea economica o constituie obtinerea de
profit, iar bancile nu fac abstractie de la aceasta regula.
În al doilea rând, gestiunea bancara înseamna realizarea de performante. În competitia dintre banci,
rezista cele care îsi propun tinte de performanta în toate activitatile pe care le desfasoara. Se pune,
concret, problema - cu ce costuri se atrag resursele, cum se dimensioneaza reteaua teritoriala,
sistemele de organizare interna, tehnologia bancara si informatica, care sunt costurile de functionare
si mai ales cele cu personalul etc.
Bancile trebuie sa tina seama de performantele produselor si serviciilor oferite clientelei, de durata
lor de viata, de veniturile aduse, astfel încât sa fie asigurata profitabilitatea vizata.
În al treilea rând, gestiunea bancara înseamna organizarea unor centre de profit în teritoriu, dar si în
Centrala, acolo unde este posibil.
Fiecare entitate din teritoriu: agentie, sucursala etc. trebuie sa desfasoare o activitate rentabila. În
acest scop prin bugetele alocate, acestea trebuie sa-si acopere cheltuielile proprii plus cota-parte
aferenta structurilor suport ale bancii, iar în final sa obtina un venit net ce contribuie la profitul
institutiei de credit.
Prin tehnicile folosite de gestiune bancara s-a ajuns ca urmarirea profitabilitatii fiecarei entitati sa fie
posibila, iar cuantificarea rezultatelor se face lunar.
În al patrulea rând, gestiunea bancara înseamna îmbunatatirea portofoliului activelor si pasivelor
institutiilor de credit. Gradul de complexitate si diversitatea activitatii bancare nu poate fi gestionata
corespunzator decât atunci când se asigura strategii adecvate de atragere a resurselor pe diferite
scadente si de plasamente în zone de interes si de risc acceptabil. Management-ul lichiditati bancii
constituie o cerinta primordiala în activitatea bancara, iar rolul gestiunii interne este covârsitor. Întrun
mediu economic volatil, cum este cazul tarii noastre resursele atrase de la clientela sunt, de regula,
pe termen scurt, iar pentru produsele de creditare pe termen mediu si lung, institutia de credit
trebuie sa actioneze pentru obtinerea unor linii de credit cu aceste scadente.
În al cincilea rând, gestiunea bancara înseamna un raport optim între resurse si necesar. O
dezvoltare expansiva, de exemplu, pe linia creditarii impune extinderea bazei de clienti posesori de
resurse, negocierea unor linii de finantare externa de la banci comerciale ori internationale sau - în
ultima instanta - participarea altor banci la operatiunile de creditare mai complexe prin asa-numitele
credite sindicalizate.
În plus, prudenta bancara impune pastrarea continua a unei rezerve de lichiditate ce poate fi folosita
în situatii neprevazute.
În sfârsit, gestiunea bancara înseamna raportul optim între dobânda activa si dobânda pasiva.
Diferentialul de dobânda, numit si marja, asigura venitul net necesar bancii pentru acoperirea
cheltuielilor de functionare, constituirea provizioanelor de risc si realizarea de profit.
În mod obisnuit, orice produs bancar trebuie sa fie eficient, dar pretul acestuia este puternic
dependent de concurenta bancara si de apetitul clientilor pentru acel produs. Atragerea depozitelor
de la clienti, de exemplu, se efectueaza printr-o oferta rezonabila de dobânzi care sa se situeze - de
regula - deasupra ratei inflatiei si în limite comparabile cu oferta altor banci. În cazuri de lichiditate
scazuta pe piata, nevoia de dobânzi mai ridicate creste cu consecinte directe în profitabilitatea
bancilor.
2.2. Trasaturile Gestiunii Bancare
În prezent toate bancile desfasoara o activitate complexa, diversa si gestioneaza un numar mare de
clienti. Ca atare, sistemul de organizare si resursele alocate se adapteaza acestei trasaturi. Exista si
banci de talie mai redusa, unele actionând chiar în zone specifice: bancile de economii, cooperativele
de credit etc, dar si în aceste cazuri complexitatea operatiunilor efectuate este ridicata, iar cerintele
clientilor impun solutii moderne, rapide.
O alta trasatura specifica gestiunii bancare o constituie faptul ca rezultatele financiare depind si de
rezultatele financiare ale clientilor
O clientela solida, sanatoasa financiar va fi o garantie pentru banci ca vor încasa la timp veniturile
pentru produsele vândute acesteia. Când apar dificultati în activitatea clientilor, bancile trebuie sa
adopte - din timp - masuri de analiza a portofoliului, de restructurare a unor credite sau, în alte
cazuri, de executarea silita a garantiilor. Periodic bancile analizeaza indicatorii economico-financiari ai
clientilor, cu ocazia repartizarii portofoliului de angajamente bancare pe grade de risc, conform
reglementarilor BNR.
Apoi, structura diversa a veniturilor si cheltuielilor conduce la adaptarea metodelor si tehnicilor de
gestiune bancara la realitatile curente. Analiza rentabilitatii pe produs sau pe un serviciu bancar
necesita un sistem de evidenta interna + IT bine pus la punct, iar agregarea categoriilor de venituri si
cheltuieli poate asigura si examinarea pe ansamblu a rentabilitatii bancare.
O parte importanta a activitatii bancare se desfasoara si pe piata interbancara prin atragerea sau
plasarea de resurse si reglarea deficitului sau excedentului de resurse. Gestiunea bancara tine seama
de fluxurile interbancare, de limitele de lucru stabilite cu bancile din piata, de lichiditatea pietei
monetare, evolutia dobânzilor ROBID/ROBOR ce oscileaza de la o zi la alta. Piata interbancara este
fluida si volatila si trebuie tinut cont ca o gestiune bancara performanta înseamna si o dependenta
mai redusa de sursele atrase de la alte banci.
O alta trasatura a gestiunii bancare o constituie si existenta activelor bancare neperformante, ce
necesita un tratament specific pentru a fi recuperate, la o valoare reziduala. În contextul actualei
13
crize, volumul activelor neperformante a crescut de aproape 3 ori cu consecinte directe în
profitabilitatea institutiilor de credit. Vom examina într-un capitol distinct particularitatile acestei
activitati.
În sfârsit mai amintim si gestiunea specifica a resurselor umane, ca o trasatura a gestiunii bancare
moderne.
Cresterea numarului de unitati bancare, de la cca 2000 la sfârsitul anilor 1990, la peste 6400 în
prezent a condus si la marirea personalului bancar. Aparitia produselor de retail banking a însemnat
specializarea unor lucratori bancari în activitatea comerciala sustinuta, industrializarea operatiunilor
de back-office si concentrarea acestora în structuri distincte ale bancii.
Complexitatea si diversitatea produselor bancare au atras nevoia de specializare a resurselor umane
în faza de creatie si de gestiune a acestora, iar extinderea factorilor de risc a determinat formarea
unui personal adaptat acestor cerinte.
În concluzie, gestiunea bancara asigura management-ului bancar instrumente de analiza, evaluare si
decizie în vederea optimizarii activitatii bancare si controlul riscurilor aferente.
|
