Pentru diminuarea riscurilor inerente comertului international, bancile ofera, asa dupa cum s-a aratat în doctrina, doua instrumente de garantie: creditul documentar si incasso-ul documentar.
Creditul documentar este actul prin care banca se angajeaza fata de clientul care i-a dat mandat în acest sens sa plateasca beneficiarului o suma determinate, într-o anumita moneda, daca acesta din urma prezinta, în termenul stabilit, documentele convenite. Consecinta este ca vânzatorul nu mai depinde de posibilitatile de plata ale cumparatorului, având garantia ca va fi platit de catre banca. La rândul sau, cumparatorul este garantat ca nu va trebui sa plateasca marfa comandata înainte ca aceasta sa-i fi fost efectiv expediata.
Institutia creditului documentar este o creatie a practicii comerciale internationale, fiind reglementata de Regulile si uzantele uniforme relative la creditul documentar (R.U.U.), adoptate în anul 1933 la Conferinta de la Viena a Camerei de comert international si revizuite de mai multe ori, ultima data în 1993. Versiunea actuala (R.U.U. 500) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1 15215b123p 994. Doctrina o analizeaza, uneori, în materia creditului prin asumarea unui angajament de catre banca pentru client, alaturi de scrisoarea de garantie si avalul efectelor de comert.
Partile implicate în creditul documentar sunt: cumparatorul, importator, emitent al ordinului; banca emitenta, al carei client este cumparatorul; vânzatorul, exportator, beneficiar al creditului documentar; corespondentul bancar, banca vânzatorului, aflata în relatie cu banca importatorului.
Operatiunea are la baza trei contracte: contractul dintre importator si exportator pentru vânzarea marfurilor; contractul între importator si banca sa pentru emiterea creditului documentar; contractul între banca emitenta si beneficiar.
Doctrina justifica functia de creditare îndeplinita de banci în creditul documentar prin urmatoarele argumente:
a. angajamentul de plata pe care si-l asuma banca importatorului faciliteaza exportatorului obtinerea creditului necesar, din partea propriei sale banci, pentru a produce sau pentru a cumpara marfa destinata exportului;
b. daca importatorul nu dispune de fonduri pentru plata pretului, el poate obtine credit din partea bancii emitente; aceasta se va baza pe garantia oferita de creditul documentar pentru ca, în derularea operatiunii, ea se va afla în situatia de a dispune de documentele care reprezinta însusi dreptul de proprietate asupra marfii;
c. banca vânzatorului se poate rezuma la simpla notificare (transmitere) a creditului documentar de catre clientul ei, însa îsi poate asuma si rolul de a confirma creditul documentar; în acest caz, ea îsi va asuma un angajament propriu, independent de cel asumat de banca emitenta, asigurând, totodata, domicilierea platii catre vânzatorul-exportator;
d. în cazul în care importatorul este în relatii cu o banca din tara exportatorului, el poate ordona direct acesteia deschiderea creditului documentar.
În functie de întinderea garantiei si de momentul asumarii riscului, formele de baza ale creditului documentar sunt: creditul revocabil, creditul irevocabil si creditul irevocabil confirmat.
Creditul revocabil, forma care nu mai este utilizata, presupune acordul bancii emitente de a-l revoca oricând, înainte de a-l onora, fara notificarea prealabila catre beneficiar. În absenta precizarii ca creditul documentar este revocabil, se prezuma ca el este irevocabil.
Creditul irevocabil da nastere unui angajament de plata în sarcina bancii emitente. El este irevocabil atât pentru importator, cât si pentru exportator:
a. pentru importator, în sensul ca orice modificare a conditiilor creditului necesita acordul exportatorului si al bancii acestuia care a confirmat creditul;
b. pentru exportator, în sensul ca modificarea conditiilor creditului poate fi realizata numai cu acordul importatorului, care va ordona bancii emitente modificarea corespunzatoare.
În practica, deschiderea creditului documentar este întotdeauna notificata beneficiarului exportator prin banca acestuia. Banca emitenta poate cere bancii corespondente fie doar sa-l înstiinteze pe exportator (credit neconfirmat), fie sa si confirme acestuia creditul documentar (credit confirmat).
Creditul documentar irevocabil neconfirmat obliga banca exportatorului la o simpla înstiintare a acestuia despre deschiderea creditului, banca neasumându-si nici o obligatie de a plati. Pe cale de consecinta, exportatorul se bazeaza exclusiv pe angajamentul bancii importatorului. De aceea, creditul neconfirmat este utilizabil numai atunci când riscul politic si riscul bancar sunt minime. Totusi, daca între cele doua banci exista relatii de încredere, iar situatia politica si economica din tara importatorului este stabila, banca exportatorului va onora documentele prezentate de acesta pentru a facilita realizarea operatiunii, în interesul propriului client.
Creditul documentar irevocabil confirmat adauga angajamentului bancii emitente o obligatie independenta, asumata de banca exportatorului, de a plati pe baza documentelor prezentate în termen. Pentru acest motiv, este în interesul exportatorului sa consulte în prealabil banca sa daca va confirma sau nu un credit documentar emis în tara importatorului sau de banca importatorului.
Prezentam, în continuare, câteva forme ale creditului documentar si operatiuni derivate, asa cum au fost ele sintetizate în doctrina.
Creditul la vedere reprezinta forma cea mai uzitata de credit documentar. Exportatorul încaseaza plata imediat ce prezinta documentele stabilite. Cu toate acestea, banca are la dispozitie un termen rezonabil pentru verificarea acestor documente. Data la care banca crediteaza contul exportatorului depinde de moneda în care este stipulat creditul documentar: daca este stipulat în moneda tarii exportatorului, creditarea contului are loc imediat; daca este o alta moneda, operatiunea se va prelungi în timp, pentru ca se va derula prin mai multe banci.
Exportatorul beneficiar al unui credit de acceptare poate pretinde acceptarea cambiei trase de el asupra importatorului, asupra bancii emitente a creditului documentar sau asupra propriei sale banci, dupa ce au fost îndeplinite Conditiile creditului documentar. Acceptarea cambiei înlocuieste plata. Exportatorul poate remite cambia bancii sale la scadenta sau o poate sconta înainte de scadenta. În general, cambiile utilizate în creditul documentar au o scadenta cuprinsa între 60 si 180 de zile si de obicei sunt girate uneia dintre bancile participante pana la scadenta. Rolul creditului de acceptare este de a acorda importatorului un termen de plata, în care el poate revinde marfa, iar din pretul obtinut plateste cambia, evitând recurgerea la credit bancar; totodata, exportatorul care dispune de cambia acceptata poate mobiliza creanta scontând cambia, daca vrea sa dispuna imediat de fonduri.
În aceasta ipoteza, exportatorul nu încaseaza plata la data prezentarii documentelor, ci la o data ulterioara, mentionata în creditul documentar. Dupa verificarea documentelor, banca exportatorului se obliga sa plateasca suma la acel termen. Avantajul importatorului îl reprezinta faptul ca intra în posesia marfii înainte de a-i fi debitat contul cu pretul acesteia. Deosebirea esentiala fata de creditul de acceptare consta în aceea ca exportatorul nu mai poate mobiliza prin scont creanta sa. Totusi, banca exportatorului, care a confirmat creditul documentar, sau banca emitenta pot acorda exportatorului, în anumite conditii, un avans (credit) asupra creantei.
În acest caz, exportatorul poate cere bancii sale un avans într-un cuantum determinat pentru a finanta productia sau pentru cumpararea marfii pe care s-a obligat sa o-livreze, astfel ca o parte din credit este avansata înainte de remiterea documentelor definitive. Încasând avansul, exportatorul se obliga sa prezinte într-un termen stabilit documentele de expediere a marfii.
Riscul platii avansului este suportat de importator. Daca exportatorul nu îsi respecta angajamentul si nu restituie avansul, banca exportatorului debiteaza contul bancii emitente cu suma reprezentând avansul si dobânzile aferente. Aceasta se îndreapta contra importatorului, deoarece avansul a fost acordat în temeiul mandatului conferit bancii corespondente de catre banca emitenta la ordinul importatorului.
În cazul livrarilor care se efectueaza în transe succesive, plata se poate efectua de catre importator prin utilizarea unui credit revolving care acopera succesiv valoarea fiecarei transe. De regula, sunt mentionate si perioadele de timp în care pot fi utilizate transele creditului. Creditul revolving poate fi cumulativ (daca transele neutilizate pot fi adaugate si utilizate împreuna cu cele subsecvente) sau necumulativ (situatie în care transele neutilizate în perioadele stabilite nu mai pot fi utilizate).
Scrisoarea comerciala de credit, întocmita de banca importatorului pentru o suma exprimata în moneda sa nationala, este adresata direct exportatorului si transmisa acestuia prin banca corespondenta. Aceasta scrisoare îl autorizeaza pe exportator sa traga o cambie asupra bancii emitente, asupra importatorului sau asupra altui tras indicat în cuprinsul scrisorii. Exportatorul poate prezenta cambia, împreuna cu scrisoarea de credit originala si cu documentele acolo mentionate, pentru negociere, la orice banca, deoarece banca emitenta garanteaza plata cambiei. Daca plata catre exportator se efectueaza de catre o banca din tara acestuia, comisionul bancii este suportat de catre exportator.
Creditul stand by, utilizat mai frecvent în Statele Unite ale Americii, îndeplineste rolul de garantie, dar având caracter documentar este supus R.U.U. Creditul stand by garanteaza urmatoarele plati si prestatii: plata cambiei la un anumit termen de la vedere; rambursarea creditelor bancare; plata marfurilor livrate; executarea livrarilor de marfuri garantate; executarea contractelor de antrepriza. În cazul în care prestatia garantata nu s-a executat, beneficiarul poate cere bancii emitente sa-si asume angajamentul de plata, anexând o declaratie care sa ateste neîndeplinirea obligatiilor importatorului, si, eventual, documentele de expeditie.
Creditul transferabil ofera exportatorului posibilitatea de a transfera furnizorului sau drepturile dobândite printr-un credit documentar irevocabil. Astfel, exportatorul, care îndeplineste rolul de intermediar, poate sa-si angajeze într-o limita determinata propriile mijloace financiare în executarea operatiunilor comerciale respective. Pentru a fi putea fi utilizat în acest scop, creditul documentar trebuie sa poarte mentiunea expresa ca este transferabil. Dupa primirea creditului documentar confirmat de la banca sa, exportatorul - intermediar poate ordona acesteia transferul creditului documentar catre furnizorul sau, care îndeplineste rolul de al doilea beneficiar. Banca este obligata sa efectueze transferul numai în conditiile convenite anterior. Comisionul bancar pentru transfer este, în principiu, suportat de intermediarul exportator, banca fiind autorizata sa-i debiteze contul cu suma corespunzatoare.
Expedierea marfii se efectueaza, în acest caz, de catre furnizor. Dupa expediere, furnizorul prezinta documentele bancii care a confirmat creditul documentar si încaseaza de la aceasta plata. Documentele sunt apoi transmise de aceasta banca la societatea bancara care a efectuat transferul si care va debita cu suma corespunzatoare contul intermediarului.
Intermediarul preda factura sa catre importator bancii care a efectuat transferul si primeste în schimb factura întocmita de catre furnizor. Contul sau este creditat cu cuantumul facturii emise de intermediar (superior valorii facturii furnizorului, întrucât cuprinde si comisionul exportatorului). Factura intermediarului, împreuna cu celelalte documente, sunt remise bancii importatorului.
Documentele privind creditul transferat furnizorului trebuie sa permita plata creditului de baza, acordat de banca emitenta importatorului. De aceea, conditiile creditului transferat trebuie sa coincida cu cele ale creditului de baza, fiind admise doar urmatoarele diferente: cuantumul creditului transferat si pretul unitar al marfii pot fi inferioare valorii creditului de baza; durata valabilitatii creditului transferabil poate fi mai redusa decât durata creditului de baza; data pâna la care trebuie prezentate documentele poate fi mai apropiata; termenul pentru încarcarea mijlocului de transport poate fi scurtat, afara de cazul în care creditul de baza prevede o data fixa pentru expeditie; intermediarul poate pretinde si pastra pentru sine documente suplimentare fata de cele prevazute în creditul de baza.
Întrucât intermediarul înlocuieste în banca factura furnizorului cu propria sa factura, furnizorul nu cunoaste comisionul intermediarului. Înlocuirea facturilor trebuie sa fie efectuata în termenul stabilit de banca. Dace intermediarul nu se conformeaza, banca de transfer poate trimite bancii emitente factura furnizorului, pentru ca banca este constrânsa de conditiile creditului documentar de baza. Uneori, banca poate pretinde intermediarului sa-si depuna factura, eventual în alb, odata cu ordinul de transfer.
În principiu, expirarea creditului documentar de baza produce acelasi efect si pentru creditul transferat, astfel ca furnizorul poate depune, la societatea bancara care i-a avizat transferul, documentele prescrise, pana la data scadentei creditului de baza. Atât creditul de baza, cât si creditul transferat trebuie sa poata fi negociate pe baza acelorasi documente.
Daca intermediarul este interesat ca furnizorul si importatorul sa nu se cunoasca reciproc, va pretinde furnizorului ca documentele sa nu cuprinda datele privind identificarea lui si se va asigura ca creditul de baza sa nu stipuleze nici un document care sa contina numele cumparatorului final.
Creditul transferabil este susceptibil de un singur transfer. Furnizorul nu îl poate transfera în continuare catre un al treilea beneficiar, cu exceptia cazului în care creditul de baza contine clauza expresa "transferabil de doua ori". Este însa posibil ca unicul transfer sa fie fractionat catre mai multi furnizori, daca livrarile partiale sunt autorizate.
Plata creditului documentar poate fi efectuata de banca exportatorului în urmatoarele modalitati: creditarea contului exportatorului; acceptarea cambiei, în acest caz exportatorul putând încasa cambia la scadenta sau cere bancii sa o sconteze; acordarea unui credit exportatorului, cu plata amânata sub forma promisiunii de plata.
Banca exportatorului transmite documentele bancii importatorului, cerându-i plata imediata sau la termen, în raport de conditiile stipulate în creditul documentar. Daca creditul documentar stipuleaza plata în moneda tarii exportatorului, banca corespondenta va debita contul bancii emitente cu suma corespunzatoare. În cazul în care creditul documentar este emis în moneda tarii importatorului, banca emitenta va credita contul bancii corespondente. Daca creditul documentar prevede o moneda a unei alte tari, banca emitenta va autoriza o banca din zona monetara respectiva sa onoreze ordinul bancii exportatorului. Primind de la banca emitenta documentele, importatorul plateste suma corespunzatoare imediat sau la termen, în functie de conventia cu banca sa.
Pe baza documentelor, importatorul poate îndeplini formalitatile de import si poate intra în posesia marfii. Daca partile implicate în creditul documentar nu au convenit altfel, importatorul suporta toate cheltuielile, alcatuite din:
comisionul bancii emitente, calculat trimestrial, pentru toata durata de valabilitate a creditului documentar;
comisionul bancii corespondente pentru notificarea catre exportator a deschiderii creditului documentar;
comisionul bancii corespondente pentru confirmarea creditului documentar, calculat trimestrial, pe toata durata de valabilitate;
comisionul de plata datorat bancii corespondente pentru plata efectuata catre exportator.
Comisionul platit pentru un credit utilizat partial sau neutilizat nu va fi restituit.
Incasso-ul documentar reprezinta încasarea de catre banca a sumei cuvenite pe baza remiterii documentelor corespunzatoare. Spre deosebire de creditul documentar, beneficiarul platii trebuie sa astepte ca mai întâi banca sa primeasca suma de la cumparator. Pe cale de consecinta, în momentul expedierii marfii, el nu are certitudinea ca destinatarul cumparator si banca acestuia vor plati. Expediind marfa, e1 se bazeaza pe încrederea în corectitudinea si solvabilitatea partenerului cumparator. De aceea, procedeul este utilizat numai între parteneri traditionali de afaceri. Încasarea documentara nu reprezinta, în sine, o forma de creditare de catre banci a comertului international, ci doar un mijloc de interventie a bancilor în derularea acestor operatiuni.
Daca în creditul documentar bancile îsi asuma rolul de a plati, în cazul incasso-ului documentar ele îsi rezerva rolul opus, acela de a încasa. Încasarea documentara consta, în esenta, în aceea ca o banca se ofera sa încaseze, pentru exportator, suma datorata de importator.
Avantajele procedeului constau în aceea ca: importatorul nu poate intra în posesia marfii înainte de a fi platit sau de a fi acceptat cambia trasa de exportator; bancile nu-si asuma nici o obligatie proprie de plata, iar procedeul însusi este mai putin costisitor si mai putin strict sub aspect formal decât creditul documentar.
El este adecvat mai ales atunci cârd exportatorul conteaza pe importator ca pe un bun platnic, tara importatorului se bucura de o buna stabilitate politica, economica si juridica, iar statul în care se exporta marfa nu impune restrictii importurilor sau a eliberat toate autorizatiile necesare.
Institutia incasso-ului documentar este reglementata de Regulile uniforme privind incasso-ul, versiunea actuala (R.U.E. 322) fiind elaborata în 1978 si intrând în vigoare la 1 ianuarie 1 15215b123p 979.
Conditiile de plata sunt stabilite în oferta exportatorului acceptata de importator sau în contractul de vânzare încheiat de parti. Dupa ce expediaza marfa fie direct pe adresa importatorului, fie pe adresa bancii acestuia, exportatorul preda bancii sale toate documentele (factura comerciala, factura consulara, conosamentul, polita de asigurare, certificatul de origine etc.) împreuna cu ordinul de incasso. Banca exportatorului transmite toate aceste documente bancii importatorului, împreuna cu instructiunile necesare.
Banca importatorului îl informeaza pe acesta despre sosirea documentelor si despre Conditiile de plata. Ea încaseaza plata sau primeste acceptarea de catre importator a cambiei trasa asupra lui de catre exportator si, în schimbul platii sau al acceptarii cambiei, îi preda documentele. Ulterior, banca importatorului transfera suma încasata bancii exportatorului care crediteaza contul acestuia.
Clauza de plata din contractul de vânzare internationala se poate formula în urmatoarele variante:
Predarea documentelor contra plata (documents against payment, D/P). Banca preda importatorului documentele numai contra platii imediate. Sintagma "plata imediata" este interpretata conform uzurilor bancare internationale în sensul ca plata se efectueaza cel mai târziu la sosirea marfii. Exportatorul poate mentiona expres în ordinul de incasso "plata la prima prezentare a documentelor". În acest caz, atât contractul de vânzare internationala, cât si factura vor contine o prevedere în sensul ca banca va prezenta importatorului documentele imediat dupa ce le-a primit.
Predarea documentelor contra acceptarii cambiei (documents against acceptance, D/A). Banca preda importatorului documentele contra acceptarii cambiei trase de exportator asupra importatorului. Cambia este trasa la 30-180 de zile de vedere sau la o data fixa. Banca verifica numai daca acceptarea este mentionata pe cambie în forma prevazuta de lege. Ea nu raspunde pentru autenticitatea semnaturilor, nici de îndrituirea autorului semnaturii de a accepta cambia, nici de solvabilitatea importatorului acceptant. Importatorul intra în posesia marfii înainte de a fi platit efectiv si o poate vinde imediat pentru a-si procura fondurile necesare platii cambiei. Exportatorul îsi asuma un risc, unica garantie a platii fiind cambia acceptata de importator. Pentru a-si consolida garantia platii, exportatorul poate pretinde avalizarea cambiei de catre banca învestita sa încaseze plata sau de catre o alta banca. Avalul va mentiona expres ca este dat pentru importatorul tras, în caz contrar interpretându-se ca fiind dat pentru exportatorul tragator.
Acceptarea cambiei cu predarea documentelor contra plata. În momentul înfatisarii documentelor, importatorul trebuie sa accepte cambia trasa la un anumit numar de zile de la vedere. Documentele îi sunt predate de catre banca în momentul platii cambiei.
În practica bancara, ordinul se întocmeste pe formularul bancii si cuprinde urmatoarele mentiuni:
executarea ordinului este supusa R.U.E.;
denumirea si adresa importatorului;
clauza de plata (predarea documentelor contra plata sau contra acceptare);
documentele predate de exportator, în functie de reglementarea aplicabila în tara importatorului. Sunt mentionate fie în oferta de cumparare a importatorului, fie în contractul de vânzare internationala. În situatiile în care marfa este expediata cu un transportator feroviar, rutier sau aerian, importatorul o poate prelua indiferent daca a onorat sau nu obligatia de plata. De aceea, exportatorul are obligatia sa apeleze la ajutorul bancii din tara importatorului, expediind marfa pe adresa acesteia, numai cu asentimentul ei prealabil. Chiar si în acest caz, banca nu îsi asuma nici o obligatie de plata. Ea este obligata sa înstiinteze banca exportatorului despre neonorarea obligatiei de plata a importatorului. De aceea, exportatorul trebuie sa aiba în tara importatoare un reprezentant care sa procedeze, dupa caz, la depozitarea, vânzarea sau returnarea marfii. Numele, adresa si puterile acordate acestui reprezentant vor fi mentionate pe ordinul de încasare;
banca desemnata sa efectueze încasarea;
cambia trasa de exportator asupra importatorului, care însoteste celelalte documente, iar dupa ce a fost acceptata de tras este restituita de banca din tara importatorului bancii exportatorului sau este pastrata si încasata la scadenta, dupa cum a ordonat tragatorul. Dupa ce banca din tara importatorului a efectuat încasarea cambiei, transfera suma bancii exportatorului care crediteaza contul acestuia;
comisionul, suportat sau de exportator, sau de importator, conform contractului de vânzare internationala. De regula, banca importatorului debiteaza contul acestuia cu comisionul ambelor banci;
observatii speciale. Exportatorul indica bancii sale, dupa caz, sa protesteze cambia în cazul neacceptarii de catre tras sau în cazul neplatii la termen a cambiei acceptate; sa transmita bancii încasatoare ca importatorul poate verifica marfa, inclusiv prin luare de probe etc.;
contul care sa fie creditat cu suma încasata si moneda platii;
semnatura si stampila exportatorului.
Banca exportatorului nu este obligata sa verifice ordinul sub aspectele de mai sus, cu o singura exceptie: ea se va asigura ca toate documentele mentionate în ordin i-au fost efectiv predate.
Banca exportatorului transmite documentele, împreuna cu instructiunile necesare, bancii încasatoare din tara importatorului (banca prezentatoare). De regula, aceasta din urma prezinta nemijlocit importatorului aceste documente, dar va putea mandata o alta banca.
Banca prezentatoare trimite importatorului avizul redactat pe formularul propriu, înstiintându-l ca au sosit documentele. Avizul cuprinde mentiuni cu privire la marfa si cu privire la documente. Importatorul poate controla în acest fel daca documentele îi permit sa intre în posesia marfii si sa îndeplineasca formalitatile vamale. Acelasi aviz îl înstiinteaza pe importator ca banca prezentatoare este autorizata sa-i remita documentele contra platii imediate a sumei mentionate sau, dupa caz, contra acceptarii cambiei.
Importatorul poate verifica documentele la sediul bancii prezentatoare. În ceea ce priveste verificarea marfii, banca îi va îngadui sau nu aceasta examinare, în raport de instructiunile primite de la emitentul ordinului.
Daca importatorul a primit suma datorata, banca prezentatoare o transmite imediat bancii exportatorului. Atunci cârd ordinul de încasare o permite expres, plata poate fi efectuata, în lipsa de devize, si în moneda tarii importatorului, cu adaugarea unei sume determinate cu titlu de garantie a riscului de schimb. În acest caz, banca prezentatoare va efectua schimbul si va transmite devizele bancii exportatorului. Toata diferenta nefavorabila de curs de schimb este suportata de importator.
Daca importatorul a acceptat cambia, banca, prezentatoare pastreaza cambia sau o transmite bancii exportatorului, în functie de prevederile ordinului de încasare. Daca a fost remisa exportatorului, cambia poate fi scontata sau poate fi încasata la scadenta.
Comisionul bancilor participante se refera la urmatoarele servicii bancare: remiterea documentelor catre importator contra plata sau contra acceptarii cambiei; încasarea cambiei; eventual preluarea, depozitarea si predarea marfii; alte servicii (protestul cambiei, taxe portuare etc.).
|
