Clasificarea veniturilor bugetare
Si in cazul finantarii statului, finantare care nu poate fi decat externa, adica venita din afara structurii statale, se pune problema stabilirii unei structuri a finantarii, adica a unor raporturi intre diferitele tipuri de venituri ce alcatuiesc resursele financiare ale statului.
In clasificarea veniturilor bugetare se folosesc urmatoarele criterii de clasificare:
o regularitatea cu care sunt mobilizate la buget;
o continutul economic si natura lor;
o provenienta lor;
o bugetul sau fondul la care se mobilizeaza.
In functie de regularitatea cu care sunt mobilizate la buget veniturile, se distind doua grupe de venituri bugetare: venituri ordinare si venituri extraordinare.
Veniturile ordinare sau obisnuite sunt cele care sunt instituite prin lege si se incaseaza cu regularitate la bugetul statului. Ele formeaza, de regula, partea cea mai consistenta a veniturilor bugetare si includ veniturile fiscale si nefiscale obisnuite, precum si contributiile destinate alimentarii bugetului asigurarilor sociale de stat si pentru constituirea unor fonduri speciale.
Veniturile extraordinare sunt cele instituite si mobilizate in anumite situatii deosebite, cand veniturile ordinare sunt insuficiente in raport cu necesarul pentru acoperirea cheltuielilor publice. Ele sunt destinate asadar sa acopere deficitul bugetar ce poate apare pe perioade mai scurte sau mai lungi ca urmare a insuficientei veniturilor bugetare ordinare fata de necesarul de cheltuieli publice de finantat.
Veniturile extraordinare se procura pe doua cai: prin emisiune monetara si prin imprumut de stat. Procesul emisiunii monetare, adica vanzarea de active lichide bancilor comerciale, este numit monetizarea deficitului si are un pronuntat caracter inflationist. In mod practic, fenomenul se produce astfel: Ministerul Finantelor poate vinde titluri de stat (bonuri de tezaur sau alte instrumente specifice) Bancii Nationale, care, in aces mod, „acorda imprumut” Ministerului Finantelor (statului).
Pe masura ce Banca Nationala cumpara titluri de stat, ea ofera bancilor comerciale rezerve suplimentare de active lichide si astfel creste cantitatea de bani din economie. Banca Nationala poate cumpara titluri de stat si de pe piata secundara pentru determinarea vanzarilor de astfel de titluri, ceea ce constituie un echivalent modern al emisiunii monetare.
In mod normal pentru angajarea imprumutului de stat, in vederea finantarii deficitului bugetar, Ministerul Finantelor vinde titluri de stat catre public, reducand oferta de moneda disponibila celorlalti participanti la viata economica. Odata ce titlurile de stat sunt vandute, guvernul este obligat sa plateasca detinatorilor acestor titluri (creditorilor) in fiecare an dobanzi si sa ramburseze la scadenta creditul sau principalul.
Imprmutul de stat poate fi asigurat de catre stat prin urmatoarele modalitati:
imprumuturi interne facute pe langa persoane private, agenti economici si institutii din interiorul tarii;
imprumuturi externe avansate de persoane private, agenti economici sau institutii si guverne straine;
imprumuturi internationale, care sunt imprumuturi externe facute pe langa institutii internationale (FMI, Banca Mondiala etc.).
Prin imprumutul de stat angajat, guvernul isi acopera deficitul pe termen scurt fara sa aiba loc o crestere a fiscalitatii, dar, pentru ca trebuie platita dobanda la datorii, aceasta inseamna ca o mare parte din veniturile fiscale viitoare trebuie sa fie dedicata serviciului datoriei si nu finantarii bunurilor si serviciilor publice viitoare.
Din punct de vedere al continutului economic, veniturile bugetare sunt clasificate in (1) venituri curente, (2) venituri din capital si (3) incasarile din imprmuturile acordate.
1) Veniturile curente sunt caracterizate prin faptul ca sunt mentinute o mare perioada de timp in legislatia fiscala, adica au un caracter repetitiv, de la un an bugetar la altul, si detin ponderea cea mai mare in totalul veniturilor bugetare. La randul lor, veniturile curente se impart in venituri fiscale si venituri nefiscale.
a) veniturile fiscale imbraca forma impozitelor, taxelor si contributiilor obligatorii stabilite prin lege de catre stat si au un caracter obligatoriu si nu sunt restituibile. Ele reprezinta prelevari legale din veniturile create de agentii economici si din veniturile populatiei, inclusiv in legatura cu detinerea de catre acesti contribuabili a unor averi sau proprietati impozabile.
Potrivit Legii bugetului de stat, la bugetul administratiei centrale de stat se incaseaza urmatoarele impozite si taxe:
impozite directe:
impozitul pe profit;
impozitul pe venitul persoanelor fizice;
impozitul pe profitul obtinut din activitati comerciale ilicite sau din nerespectarea legii privind protectia consumatorilor;
impozitul pe dividende la societatile comerciale.
impozite indirecte:
taxa pe valoarea adaugata;
accizele si impozitele asupra titeiului din productia interna si gazelor naturale;
taxele vamale de la persoanele juridice si fizice;
alte impozite indirecte.
b) venituri nefiscale provin din sectorul public si se cuvin statului in virtutea calitatii sale de proprietar care a investit anterior pentru formarea si dezvoltarea patrimoniului public dat in administrarea si exploatarea unitatilor sale.
De la unitatile economice la care statul detine capital, el incaseaza dividende, care se mobilizeaza fie direct la buget, fie la dispozitia unor organisme statale specifice. De la regiile autonome, statul incaseaza venituri sub forma intregului profit net al acestora sau a unei parti din profitul net ramas dupa alimentarea fondurilor proprii. De la institutiile publice statul incaseaza o mare diversitate de venituri pe care acestea, la randul lor, le incaseaza de la persoane juridice si fizice pentru prestarea unor servicii publice sau sub forma unor amenzi si penalitati si a altor venituri nefiscale diverse.
2) Veniturile din capital se realizeaza din vanzarea unor bunuri aflate in patrimoniul public si imbraca urmatoarele forme:
a) venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice;
b) venituri din valorificarea unor stocuri de la rezervele materiale nationale si de mobilizare;
c) venituri din vanzarea unor bunuri ale statului.
3) Incasarile din rambursarea imprumuturilor acordate pentru finalizarea unor obiective aprobate prin conventii bilaterale si acorduri interguvernamentale, a celor acordate persoanelor care beneficiaza de statutul de refugiat etc.
In functie de provenienta lor, veniturile bugetare cuprind:
o venituri interne provenite de la agentii economici, de la persoanele fizice si de la institutiile publice;
o venituri externe sub forma imprumuturilor externe contractate de catre stat de la guvernele altor tari si de la diversi creditori externi: institutii financiar-bancare internationale, banci private sau alti detinatori particulari de capitaluri banesti.
Dupa bugetul la care se mobilizeaza, veniturile bugetului public al tarii noastre se impart in:
- venituri cuvenite bugetului administratiei centrale de stat (inclusiv pentru bugetele fondurilor speciale);
- venituri bugetelor locale;
- venituri cuvenite bugetului asigurarilor sociale de stat (formate din: contributiile pentru asigurarile sociale, contributiile pentru tratament si odihna si incasari din imprumutul acordat bugetului de stat).
O alta clasificare pe care o propunem si o consideram importanta este cea care tine seama de caracterul propriu sau nu al veniturilor bugetare. In functie de acest criteriu distingem:
- venituri (surse) proprii cuvenite in baza legii si calitatii de proprietar al statului (adica veniturile ordinare – fiscale si nefiscale);
- surse imprumutate (adica veniturile extraordinare care nu sunt practic venituri, ci vor fi venituri doar atunci cand vor fi colectate de catre stat de la contribuabili si vor fi utilizate la rambursarea imprumuturilor de stat).
|
