Comunicarea pe piata de capital

Comunicarea pe piata de capital

1. Informatia – materia prima a comunicarii financiar-bancare

pe piata de capital

Intotdeauna oamenii s-au temut de ceea ce nu au cunoscut. Este o adevarata virtute pentru un om sa isi cunoasca limitele, dar este pacat ca acestea sa existe doar datorita precaritatii in materie de comunicare. Sa luam un ziar de circulatie nationala, dedicat pietei de capital, cum este «Bursa». Dupa stirile de prima pagina si altele din domeniul economic, mai mult sau mai putin importante, la mijlocul ziarului se gaseste cea mai cautata rubrica, pentru unii, cea de investiti personale. La prima vedere, impresia poate fi aceea ca nu e o pagina dintr-un ziar economic, ci una dintr-un manual de analiza matematica superioara. Titlurile si subtitlurile rubricilor se refera la: «Cele mai mari cresteri», «Pentru speculatori», «Cel mai bun plasament», «Metale», «Valute». In dreptul fiecarui titlu / subtitlu se gasesc o serie de grafice complicate, cu procente si mai multe simboluri de cate trei litere care spun multe unora, dar nu tuturor. La un moment dat, apare un titlu denumit Actiuni «blue chips», iar neavizatii se gandesc probabil la cartofi prajiti de culoare albastra, in locul semnificatiei reale pe care o reprezinta: cele mai tranzactionate titluri pe bursa. Pagina urmatoare pare deja destinata numai specialistilor in materie: VN, PER, Inch., Var, Desc., 52 W High, Pr. Med. Desi pagina ziarului «Bursa» este foarte bine realizata si dedica un spatiu special referintelor si explicatiilor acestor termeni, felul in care un nespecialist ia contact cu bursa pentru prima data este unul descurajant. Fiecare isi spune ca nu va reusi niciodata sa inteleaga ce scrie acolo, daramite sa mai fie si un jucator de succes pe piata de capital.

Bursa este o piata a informatiilor. Faptul ca informatia este reglementata juridic intareste si demonstreaza acest lucru inca o data. Neglijenta si circulatia haotica a informatiei poate atrage raspunderea penala pentru cei care nu respecta principiile de functionare ale pietei de capital. Cea mai mare parte a informatiilor de pe bursa sunt, totusi, publice. Ele se afla in fata tuturor, depinde numai de modul in care un individ poate face apel la cunostintele sale de analiza tehnica, de previziune si inspiratie pentru a face achizitii de perspectiva si de a vinde titlurile la pretul maxim. Informatia este totul pentru bursa. Daca insa informatia ar fi la discretie si intr-o transparenta perfecta, atunci probabil ca nu ar mai exista bursa, dupa cum nu ar mai exista nici alte institutii ale economiei de piata. Incertitudinea specifica vietii noastre pe acest pamant impiedica acest lucru.

Problema principala care se leaga de statutul informatiei pe piata de capital nu se refera la existenta ei in sine, ci la momentul si modalitatea prin care aceasta este transmisa si perceputa. Este deci o problema de comunicare.

2. STUDIU DE CAZ INTERMEDIAR: Rothschild si batalia de la Waterloo

Fondatorul celebrului imperiu financiar Rothschild era un afacerist bogat la inceputul secolului al  XIX-lea, Era, insa, un bogat printre multi altii. Diferenta care a facut ca numele familiei sale sa ramana in cartile de istorie, de economie, de beletristica etc. a fost facuta de capacitatea sa de gestiune si control al informatiei.

In anul 1815, imparatul Napoleon Bonaparte se reintorsese in Franta de pe insula Elba unde fusese exilat, isi regrupase armatele si se pregatea pentru lupta decisiva impotriva Angliei si a aliatilor acesteia de la Waterloo, in Belgia. Victorios pana atunci in toate luptele pe uscat impotriva englezilor, Napoleon era pe cale sa-si recastige puterea si sa adune din nou asupra Europei norii negri ai razboaielor nesfarsite. Dezvoltarea economica era afectata pe timp de razboi. Prin urmare, atat casele regale, cat si cercurile de afaceri nu doreau ca Napoleon sa se intoarca la conducerea Frantei, perspectivele economice fiind sumbre. Cand dezvoltarea economica sta in umbra razboiului, bursa tinde sa scada. E unul dintre primele lucruri care se pot invata dintr-un manual al pietelor de capital. In consecinta, la Londra era panica mare, care s-a accentuat pe masura ce se prefigura marea confruntare decisiva dintre Napoleon si aliatii europeni. In ajunul bataliei de la Waterloo, bursa londoneza scazuse deja foarte mult, totul depinzand de rezultatul luptei. Daca englezii si aliatii lor ar fi castigat, atunci toata lumea conta pe o revenire spectaculoasa a cotatiei titlurilor. In caz contrar, era de asteptat o prabusire completa a acestora.

Rothschild s-a deplasat personal in Belgia si a secondat indeaproape armata engleza, pentru a fi primul care afla rezultatul confruntarii. Asa se face ca imediat dupa ce Napoleon a pierdut controlul campului de batalie si si-a inceput retragerea catre Franta, Rothschild, nemancat si nedormit de mai multe zile, a alergat in primul port si a cumparat o ambarcatiune cu tot cu echipaj, care sa-l duca cat mai repede in Anglia. Acolo, toata lumea astepta cu infrigurare deznodamantul bataliei, dar nimeni nu cunostea inca nimic despre cursul desfasurarii evenimentelor. Transfigurat de oboseala si de disconfortul calatoriei sale contracronometru, Rothschild a aparut cu un aer de inmormantare in fata concetatenilor sai, care au incercat in zadar sa scoata de la el vreo informatie. In orice caz, dupa felul jalnic in care arata, toata lumea a tras concluzii ca aarmata engleza suferise o noua infrangere si Europa era din nou la picioarele lui Napoleon. Asa ca in minutele imediat urmatoare, afaceristii au inceput sa-si vanda actiunile, mizand pe scaderea cotatiilor. Pe masura ce se vindea la preturi mici, Rothschild, care pastrase lichiditati, cumpara absolut tot ce putea. Pana la sfarsitul zilei a ajuns in Anglia si vestea victoriei, dar tot ceea ce era de vandut se vanduse. A doua zi, cotatiile titlurilor au inceput sa urce vertiginos, iar Rothschild si-a dublat intreaga avere de pana atunci.

Informatia detinuta de Rothschild a fost una publica, el neavand obligatia sa o impartaseasca si celorlalti. La urma urmelor, nimeni nu ii impiedicase si pe alti londonezi sa faca efortul lui Rothschild. In ziua de azi, nu se mai poate intampla asa ceva. Publicarea rezultatelor precare ale unei companii da nastere la reactii adverse din partea actionarilor. Unii vand repede preconizand scaderea cotatiilor, altii isi pregatesc banii sa cumpere cand acestea vor atinge minimul. Ideea fundamentala este aceasta: tot ceea ce trebuie facut este sa se comunice. Compania trebuie sa comunice care este starea sa financiara, iar agentii economici vor sti ce au de facut.

3. Comunicarea in cazul SIF-urilor

Uneori, in ciuda respectarii de catre companiile financiar-bancare a obligatiilor de informare si comunicare a datelor de interes pentru piata de capital, comunicarea deficitara continua sa faca victime pe bursa, de aceasta data insa din cauza modului cum este receptionata si interpretata informatia.

Sa luam, de exemplu, societatile de investitii financiare (S.I.F.-uri). Acestea se achita de datoria lor de informare permanenta si cat se poate de corecta a actionarilor. S.I.F. Muntenia are un sediu prezentabil, unde exista un birou cu relatii cu publicul. Munca P.R.-istilor de acolo este, insa, foarte grea. La fiecare cinci minute vine cate un investitor, care ori vrea sa invete in cateva minute cum sa dea lovitura pe bursa, ori sa se intereseze de situatia contului sau. Este cat se poate de clar ca ofiterii de presa sau P.R.-istii nu pot face informari eficiente cu privire la societatea respectiva, pentru ca investitorii care vin acolo nu asta vor. Pentru a simplifica si elucida problema, S.I.F. Muntenia are un site, pe care se gasesc urmatoarele rubrici:

Mesaj;

Prezentare,

Strategie,

Istoric;

Anunturi;

Informatii;

Rapoarte;

Forum.

Aceste informatii publice sunt la indemana oricui. In cadrul acestor raportari sunt publicate toate schimbarile de portofoliu, starea financiara trimestriala sau schimbarile si deciziile din cadrul consiliilor de administratie. Din punct de vedere tehnic, cele trei rubrici Anunturi, Informatii, Rapoarte  sunt cele mai cautate, dar in special rapoartele care contin:

Declaratia privind responsabilitatea pentru intocmirea rapoartelor contabile semestriale;

Raportul de audit financiar;

Raportul semestrial (si trimestrial);

Bilantul semestrial (si trimestrial);

Programul strategic de administrare pentru anul in curs;

Raportul anual;

Situatiile financiare pe anul precedent.

Fara a intra in amanunte de ordin tehnic, trebuie precizat faptul ca depinde de fiecare investitor in parte modul in care acesta doreste sa se implice in comunicarea pe piata de capital. Daca doreste sa fie o parte activa, atunci trebuie sa studieze si sa cunoasca semnificatiile multimii de indici pe care aceste raportari financiare le cuprind.

Tranzactiile incheiate la Bursa de Valori Bucuresti, de exemplu, sunt reprezentate
intr-o serie de tabele zilnic publicate in ziare sau site-uri web de specialitate. Cea mai cunoscuta publicatie care se ocupa totusi de o prezentare exhaustiva a pietei de capital ramane ziarul «Bursa». Ce comunica de fapt publicatia respectiva? Nimic, daca nu se cunosc simbolurile actiunilor listate, categoriile pietelor, indicii folositi. Toate publicatiile de specialitate ofera informatii despre:

Denumirea societatii,

Sectiunea de piata;

Valoarea nominala a actiunii;

Pretul de inchidere din ultima tranzactie a sedintei;

Variatia procentuala sau absoluta fata de sedinta precedenta;

Preturi maxime, minime sau medii inregistrate;

Pret maxim/minim istoric sau specific unei perioade;

Indici bursieri de mai multe categorii.

Intrebari:

Care este importanta informatiei pe piata de capital?

Cum poate lipsa de sinceritate sa compromita o tranzactie bursiera?