Concepte privind bugetul de stat si continutul sau economic
Semnificatia notiunii de buget s-a conturat sub aspect economic în conditiile în care statul a trecut la întocmirea unor liste de venituri si cheltuieli privind activitatea institutiilor sale. Despre aparitia bugetului în cadrul finantelor publice din statele moderne, în literatura de 848x2324i specialitate s-a sustinut ca atât notiunile de "buget" cât si de "proces bugetar" au aparut în Anglia de unde au fost preluate de francezi la începutul sec. al XIX-lea. Din punct de vedere etimologic cuvântul buget provine din expresiile "bouge" si "bougette" care în limba franceza însemnau o punguta sau un saculet. În limba engleza, prin cuvântul "budget" se întelegea punga (mapa) în care erau aduse la parlament documentele referitoare la situatia veniturilor si cheltuielilor statului. Un astfel de document a fost întocmit pentru prima data în Anglia, la începutul secolului al XIII-lea (1215).
Dintre primele reglementari juridice care au oficializat expresia de buget, este citat cu preferinta un decret lege francez din 1862 referitor la contabilitatea publica, ale carui dispozitii au precizat ca "bugetul este actul prin care sunt prevazute si autorizate cheltuielile si veniturile statului pentru o perioada determinata".
Literatura de specialitate a retinut si alte definitii ale bugetului de stat din punct de vedere juridic, precum:
bugetul este un tablou evaluativ si comparativ al veniturilor de împlinit si a cheltuielilor de efectuat, este un stat de prevedere al veniturilor si cheltuielilor pe o perioada determinata". (P. L. Beaulieu, Traité de la Science des finances, Paris, 1888, p.2);
bugetul este "un plan alcatuit din cifre, într-o ordine determinata, a veniturilor si cheltuielilor care se vor produce si balansa în gestiunea economica a unui corp public pe o perioada urmatoare de un an" (Adolf Wagner, Finanzwissenschaft, Erst Thail, Leipzig, 1883, p 221);
bugetul este "un program de cheltuieli ce urmeaza a se efectua si a veniturilor ce urmeaza a se realiza într-o perioada determinata" (Gaston Jčze, Cours de science des finances et des legislation financiere francaise, IV-eme, Paris, 1992, p.6).
În tara noastra, ca forme embrionare ale bugetului de stat se cunosc "condica de venituri si cheltuieli" din timpul domniei lui Constantin Brîncoveanu si "samile visteriei" din timpul lui Nicolae Mavrocordat.
În limba româna notiunea de buget a fost introdusa cu expresia "bugea" utilizata pentru prima data în Regulamentele Organice ale Ţarii Românesti si Moldovei. Bugetul a fost ulterior definit în cadrul preocuparilor pentru organizarea finantelor tarii, dupa unirea Principatelor, prin legea de contabilitate publica din 1864, care a prevazut ca "toate veniturile statului si cheltuielile pentru îndeplinirea osebitelor servicii, asezate conform legilor, trebuie autorizate pentru fiecare an de o lege anuala de finante si formeaza bugetul general al statului" (I. N. Leon, Elemente de stiinta financiara, vol. 1, Cluj 1925, p. 310).
Într-o formula evoluata, legile de contabilitate publica din 1903 si 1929 au prevazut ca "bugetul este actul prin care sunt prevazute si prealabil aprobate veniturile si cheltuielile anuale ale statului sau ale altor servicii publice" (I. N. Leon, Elemente de stiinta financiara, vol 1, Cluj 1929, p. 310).
Asemenea definitii ale bugetului au în vedere aspectul juridic al acestuia, caracterul de act legal prin care se prevede încasarea veniturilor de catre stat si se autorizeaza finantarea cheltuielilor sale.
Asadar, sub aspect juridic, bugetul reprezinta un act prin care sunt prevazute si autorizate veniturile si cheltuielile anuale ale statului. Acest mod de definire pune în evidenta necesitatea aprobarii parlamentare a indicatorilor bugetari, motiv pentru care bugetul de stat are un caracter obligatoriu, totodata având si un caracter de previziune a resurselor publice si a modului de utilizare a acestora. Desigur, continutul legii bugetului de stat reflecta conceptiile politice, economice si sociale specifice fiecarei perioade si implicit interesele grupurilor politice care exercita puterea.
Notiunea de buget are totusi, în primul rând, o semnificatie de natura economica, aceasta constând în desemnarea proceselor si tehnicilor de mobilizare a resurselor bugetare, precum si de utilizare a acestora sub forma cheltuielilor bugetare. Din acest punct de vedere, bugetul se contureaza ca o categorie economica prin care se exprima procese, tehnici si relatii de mobilizare a unei parti din P. I. B. la dispozitia statului si de repartizare a resurselor respective pe destinatii corespunzatoare nevoilor sale.
Abordarea economica a conceptului de buget evidentiaza corelatiile macroeconomice si, în special, legatura cu nivelul si evolutia produsului intern brut, exprimând relatiile economice în forma baneasca ce iau nastere în procesul constituirii si distribuirii fondului bugetar, în conformitate cu obiectivele de politica economica si sociala ale perioadei respective.
Relatiile bugetare corespunzatoare se manifesta într-un dublu sens: pe de o parte, ca relatii prin intermediul carora se mobilizeaza resursele banesti la dispozitia statului, iar pe de alta parte, ca relatii prin care se repartizeaza aceste resurse catre utilizatorii lor.
Relatiile de mobilizare a resurselor sunt, în principal, relatii de repartitie a PIB în favoarea statului prin intermediul impozitelor, taxelor, al prelevarilor din venituri, la care se pot adauga si atragerile de disponibilitati temporar libere din economie prin intermediul relatiilor de credit.
La rândul lor, relatiile de repartizare a resurselor prin intermediul bugetului de stat se realizeaza prin alocatii sau credite bugetare, concretizându-se în finantarea serviciilor publice subdiverse forme ale cheltuielilor statului. În aceasta acceptiune, bugetul exprima si anumite raporturi sociale între cetatenii unui stat, care contribuie, în calitate de persoane fizice sau juridice, la formarea resurselor financiare necesare functionarii institutiilor statului sau beneficiaza direct ori indirect de resursele respective. Din aceasta perspectiva, veniturile statului apar ca forme caracteristice ale proceselor si relatiilor de mobilizare a resurselor financiare, iar cheltuielile publice sunt forme ale proceselor si relatiilor de repartizare pe destinatii ale acestor resurse.
Luând în considerare continutul bugetului ca relatii si procese de repartitie care se oglindesc în bugetul de stat, se pot distinge:
procese de repartitie primara a P.I.B., exprimate sub forma prelevarilor de venituri din exploatarea întreprinderilor si proprietatilor statului, care în conditiile economiei de piata sunt relativ reduse; tot în cadrul repartitiei primare încadrându-se si alte venituri obtinute de stat de la întreprinderi mixte.
procese de redistribuire (repartitie secundara) care detin ponderea covârsitoare în ansamblul proceselor bugetare prin care se mobilizeaza resursele sub forme ale impozitelor si taxelor, ca si alocarea si cheltuirea lor.
procese de redistribuire a resurselor în plan international.
Notiunea de buget este adesea utilizata si pentru a desemna fondul bugetar, semnificând totalitatea sumelor de bani ce se acumuleaza la dispozitia statului si se aloca beneficiarilor spre utilizare.
|
