Conceptul de finatare in comert international
Mutatiile economice si politice aparute dupa anii ‘60, au determinat, pe de o parte, cresterea rolului creditului international in desfasurarea schimburilor intre state prin finantarea comertului international, acesta caracterizandu-se printr-o diversiune a modalitatilor de creditare, iar pe de o alta parte o diversificare permanenta a tehnicilor financiar bancare destionate sa asigure utilizarea cat mai eficienta a operatiunilor de finantare, ca rezultat al sustinerii promovarii exportului de catre statelel lumii.
Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltarea Economica
Revenind la notiunea in sine, este interesant de studiat cateva definitii aparute in lucrarile specializate pe relatii economice internationale.
Astfel, “finatarea comertului exterior reprezinta mecanismul institutional si functional prin care sunt asigurate mijloace de plata necesare schimbului de bunuri si prestari de servicii intre state”1
In alte definitii, notiunea de “schimburi de bunuri si prestari de servicii intre state” este mai detaliata. Asadar, “finantarea tranzactiilor internationale cuprinde un ansamblu de mofdalitati pentru asigurarea mijloacelor de plata necesare desfasurarii operatiunilor comerciale (export, import, operatiuni combinate, etc), investitiilor internationale si actiunilor de cooperare economica internationala.”2.
Intr-un spectru ceva mai restrans, se incadreaza o alta definitie si anume: “Finantarea comertului international reprezinta un termen generic folosit pentru a desemna ansamblul posibilitatilor de care pot dispune importatorii sau exportatorii dintr-o tara privind primirea, acordarea, asigurarea si garantarea creditelor in vederea dezvoltarii schimburilor internationale.”3
Si se pot da in continuare o serie de exemple de acest gen, dar problema care se pune nu este de a alege pe cea mai exacta, ci de a determina clar in ce consta procesul finantarii comertului international.
vezi Prof. Univ dr. Alexandru Puiu, 'Managementul A.E.U.', 1996, pag.294
vezi dr. Ioan Popa, 'Tranzactii internationale', 1994, pag.328
Mariana Negrus, 'Finantarea schimburilor internationale', 1992, cap.2.
Se poate afirma ca, in principal,
finantarea comertului international este structurata pe o relatie de creditare,
intrucat ,ajoritatea operatiunilor de comert exterior sunt finantate prin
utilizare creditelor de diferite genuri. Binenteles ca exista si surse proprii
de care dispun firmele cu activitate de comert exterior ( rezultate din
activitatea economica propriu- zisa ), insa, de obicei, acestea sunt utilizate
pentru investitii .Si aceasta pentru ca din punct de vedere al cumparatorului
(importatorului) -este mai convenabil sa ramburseze un credit intr-un anumit
interval de timp in loc sa plateasca din surse proprii (ceea ce poate duce la o
gestionare ineficienta a resurselor financiare ale firmei).
Totusi, notiunea de finantare nu trebuie asimilata cu cea de creditare, intrucit conceptul in discotie (finantarea) e destinat sa evidentieze in plus multiple activitati complementare creditarii, fara de care utilizarea creditului in derularea operatiunilor de import - export nu e posibila.
Exista o serie de elemente ce diferentiaza finantarea comertului exterior de simplul act al creditarii, elemente pe care le vom discuta mai departe. Dupa cum se stie, creditul,in acest context, de regula,nu se acorda in aceeasi suma cu valoarea marfurilor vindute sau cumparate, finantarea unei asfel de tranzactii presupunind ca cel ce este finantat sa participe cu fonduri proprii ce variaza, de obicei, intre 15-30% din suma totala a tranzactiei.
Totodata, in cadrul finantarii internationale, datorita posibilelor aparitii de diferite tipuri de riscuri ( de neplata, valutar, s.a.m.d.) se evidentiaza operatiunile de asgurare si de garantare prin utilizarea unor instrumente de garantare a creditelor.
In acest cadru, creditul e acordat in conditii mai avantajoase decit cele practicate la alte tipuri de credite: dobinzi mai reduse, termene mai mari, perioade de garantie mai convenabile, etc. Aceste proiecte de creditare fac parte din programele de finantare concepute de diferite state (bineinteles in acord cu politica comerciala specifica fiecarui stat),in vederea promavarii exporturilor.
Nu este de neglijat, in aceasta privinta, nici interventia statului care, sub diferite forme, vine in sprijinul exportului.
In alta ordine de idei, odata cu diversificarea tehnicilor de finantare si cu antrenarea unor sume din ce in ce mai mari in aceasta activitate, finantarea comertului international e din ce in ce mai apropiata de piata valutar- financiara internationala.
Finantarea internationala (a comertului exterior) cunoaste o tipologie diversificata si mereu reinoita a trhnicilor sale de finantare. Asadar, alaturi de tehnicile financiar-bancare clasice (creditul furnizor,creditul cumparator, s.a.m.d. au aparut tehnici noi financiar -comerciale), de tipul leasing-ului si
factoring-ului, unde activitatea comerciala este in strinsa legatura cu cea a finantarii . Dar despre aceste tehnici sau modalitati de finantare vom discuta mai pe larg in capitolele urmatoare.
|
