Consideratii generale privind activitatea de audit financiar

Consideratii generale privind activitatea de audit financiar

În economiile moderne, activitatea de audit fin s-a impus ca urmare a cerintei sau necesitatii exprimate de catre utilizatorii informatiilor fin de a avea o garantie externa privind corectitudinea info din situatiile fin anuale completate de catre societati.

În domeniul auditului fin, IFAC (Federatia Internat a Contabililor) reprez organismul profesional ce are drept misiune emiterea Standardelor Internat de Audit (ISA) a cerintelor etice pe care auditorii fin/ contabilii profesionisti tb sa le îndeplineasca.

IFAC emite standardele internat de educatie pt contabili.

Contabil profesionist= acea pers ce poseda o diploma de licenta în domeniul econ, are o practica recunoscuta în dom contabilitatii si e membru al unui organism profesional în dom contabilitatii.

În Rom, a fost înfiintata prin OUG 75/99 Camera Auditorilor Fin din Rom, organism autonom de interes public, ce are drept scop atribuirea calitatii de auditor fin, monitorizarea activitatii auditorilor fin, elaborarea de norme profesionale în dom auditului fin.

Pt a deveni auditor fin, o pers fiz tb sa îndeplineasca o serie de cerinte si sa parcurga o serie de etape, astfel pers fiz ce doreste sa obtina calitatea de stagiar în auditul fin tb sa posede o diploma de licenta de studii superioare în economie, sa aiba o practica de minim 3 ani în dom fin-contabil si sa promoveze un test de verificare a cunostintelor în dom fin-contabil. Acest test grila cuprinde întrebari sau probleme din dom contabilitatii, auditului fin, fiscalitatii, dreptului.

Dupa promovarea testului, tb realizat un stagiu de 3 ani la o firma de audit fin sau la un cabinet de auditor fin. În aceasta per de timp, auditorul fin stagiar tb sa participe la o serie de cursuri de pregatire anuale si sa sustina o serie de examene.

Dupa trecerea per de 3 ani de stagiu, auditorul fin stagiar tb sa sustina un examen de aptitudini profesionale pe care daca îl promoveaza, obtine calitatea de auditor fin.

Codul de conduita etica a auditorului fin

Face parte din manualul de standarde de audit, elaborat de IFAC.

Cf Codului, o profesie e caracterizata prin câteva elemente:

detinerea unor abilitati intelectuale specifice dobândite prin pregatire si educatie;

aderarea membrilor sai la un cod comun de valori si conduita;

acceptarea unei datorii fata de societate în ansamblul sau.

O caracteristica esentiala a unei profesii o reprez acceptarea responsabilitatii acesteia fata de public.

Publicul profesiei de audit fin îl reprez clientii, creditorii, guvernele, comunitatea de afaceri si fin care se bazeaza pe obiectivitatea si integritatea auditorilor fin în mentinerea unei functionari organizate a facerilor. Acest fapt impune o responsabilitate a profesiunii de auditor fin fata de interesul public. Codul etic defineste interesul public drept binele comunitatii de indivizi si institutii pe care îi deserveste un auditor fin.

Codul etic aminteste o serie de situatii în care auditorul fin/contabilul profesionist îsi desf activitatea:

auditorii independenti contribuie la mentinerea integritatii situatiilor fin ce sunt prezentate institutiilor de credit, ca sprijin partial pt obtinerea de împrumuturi;

directorii fin îsi desf activit la dif niveluri în cadrul unei organizatii si contribuie la fol eficienta a resurselor organizatiei;

auditorii interni furnizeaza o asigurare cu privire la existenta unui sistem solid de control intern, care sporeste încrederea în info fin externe ale angajatorului;

expertii fiscali contribuie la mentinerea încrederii si eficientei în sistemul fiscal si în aplicarea corecta a acestuia;

consultantii în management au o responsabilitate fata de interesul public prin sustinerea luarii unor decizii solide de management.

Auditorii fin au un rol imp în societate. Investitorii comunitatii de afaceri, guvernul, precum si publicul în sens larg se bazeaza pe auditorii fin/contabilii profesionisti în ceea ce priveste contabilizarea si raportarea fin corecta, un management eficient si o consultanta competenta pt o varietate de aspecte ale afacerii si impozitarii.

Atitudinea si comportamentul auditorilor fin în procesul de furnizare a unor astfel de servicii au impact asupra bunastarii econ a comunitatii si a tarii.

Obiective si principii generale ce guverneaza un audit al situatiilor fin

Standardele de audit (ISA 200) sunt emise de IFAC (Federatia Internat a Contabililor). Obiectivul unui angajament de audit al sit fin e de a da posibilitatea auditorului sa exprime o opinie cu privire la sit fin, daca acestea sunt întocmite sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru aplicabil de raportare fin.

Expresiile folosite pt exprimarea opiniei auditorului sunt:

ofera o imagine fidela;

prezinta în mod fidel, sub toate aspectele semnificative.

Cu toate ca opinia auditorului sporeste credibilitatea sit fin, utilizatorul raportului de audit nu tb sa considere opinia de audit drept o garantie a viabilitatii viitoare a entitatii sau a eficientei conducerii societatii de catre director/manager.

O.U.G. 75/1999 republicata privind activitatea de audit fin prin care a fost înfiintata Camera Auditorilor Fin din România (CAFR).

Auditorul fin tb sa actioneze în conformitate cu Codul de Etica pt profesionisti contabili/ auditorii fin, emis de IFAC.

Principiile etice ce guverneaza responsabilitatile profesionale ale auditorului fin sunt:

integritatea;

obiectivitatea;

competenta profesionala si atentia cuvenita;

confidentialitatea;

conduita profesionala;

standardele tehnice.

Auditorul fin tb sa planifice si sa desfasoare un angajament de audit cu o atitudine de scepticism profesional, admitând ca pot exista împrejurari în care sit fin sa fie denaturate în mod semnificativ.

O atitudine de scepticism profesional înseamna ca auditorul realizeaza o evaluare critica a validitatii probelor de audit obtinute si tb sa fie atent la acele probe care contrazic sau pun la îndoiala credibilitatea documentului sau a declaratiilor conducerii.

În planificarea si desf unui angajament de audit, auditorul nu tb sa presupuna ca managementul e lipsit de onestitate, dar nici sa plece de la premisa unei onestitati incontestabile.

Sfera unui angajament de audit se refera la procedurile de audit presupuse a fi necesare pt a realiza obiectivul auditului. Procedurile de audit cerute pt desf unui angajament de audit tb sa fie stabilite de catre auditorul fin, pornind de la cerintele din ISA.

Un audit fin tb sa ofere o certificare rezonabila ca sit fin, considerate în totalitatea lor, nu contin denaturari semnificative.Certificarea rezonabila e un concept legat de cumularea probelor de audit privind întregul proces de audit.

Într-un angajament de audit fin nu se poate obtine o certificare absoluta datorita existentei unor limitari asupra misiunii de audit, cauzate de factori ca:

utilizarea testelor;

limitarile inerente ale controlului intern. (de ex, posibilitatea existentei unor întelegeri secrete si a ignorarii controlului intern de catre conducere);

Faptul ca majoritatea probelor de audit sunt persuasive mai degraba decât concluzive.

Activ desf de auditor în scopul for unei opinii se bazeaza pe rationamentul profesional în ceea ce priveste stabilirea naturii si întinderii procedurilor de audit prin care sunt colectate probe de audit.

De asemenea, auditorul fin foloseste rationamentul profesional pt a formula concluzii pe baza probelor de audit colectate (de ex: în ceea ce priveste caracterul rezonabil al estimarilor facute de conducere pt completarea sit fin).

Riscul de audit e riscul ca auditorul fin sa formuleze o opinie despre corectitudinea sit fin anuale, aceste situatii fiind denaturate în mod semnificativ.

Riscul de audit are 3 componente:

Riscul inerent;

Riscul de control;

Riscul de nedetectare.

Riscul inerent e reprezentat de riscul ca soldul unui cont sau al unei categorii de tranzactii sa contina erori ce pot sa fie semnificative, fie individual, fie cumulat cu alte erori, pp ca nu exista controle aferente.

Riscul de control e riscul ca soldul unui cont sau a unei categorii de tranzactii sa contina denaturari(datorate erorii sau fraudei) ce pot sa fie semnif fie individual, fie cumulat cu alte erori din alte conturi, denaturari ce sunt detectate de sistemele de control intern ale entitatii.

Riscul de nedetectare e riscul ca procedurile de audit folosite sau aplicate de catre auditorul fin sa nu poata detecta denaturari ce pot sa fie semnif, fie individual, fie cumulat cu alte denaturari, existente în soldul unui cont sau a unei categorii de tranzactii.

Riscul inerent si riscul de control sunt riscuri care apartin entitatii, ele existând independent de procesul de audit si procedurile folosite de catre auditor.

Riscul de nedetectare e dependent de eficienta procedurilor de audit, folosite de auditorul fin, eficienta ce priveste conceptia acestor proceduri si aplicarea procedurilor.

Termenii angajamentelor de audit

Auditorul fin si clientul de audit tb sa fie de acord în privinta termenilor misiunii sau a termenilor de audit prin încheierea unui contract de prestari servicii pt misiunea de audit fin si a unei scrisori de angajament de audit.

E în interesul clientului si al auditorului fin ca acesta din urma sa trimita o scrisoare de angajament, de preferat înaintea începerii angajamentului, acest lucru ajutând la evitarea neîntelegerilor în ceea ce priveste angajamentul de audit.

Scrisoarea de angajament documenteaza si confirma acceptarea de catre auditorul fin a numirii obiectivului si sferei angajamentului de audit.

De asemenea, se documenteaza întinderea responsabilitatilor auditorului fata de client si forma rapoartelor ce vor fi completate.

Standardul ISA 210 precizeaza ca pot exista diferentieri ale formei si continutului scrisorilor de angajament de la un client la altul.

În anexa ISA 210 e prezentat un model al scrisorii de angajament. Scrisoarea de angajament tb sa contina o serie de referiri cu privire la:

Obiectivul auditului sit fin;

Responsabilitatea conducerii pt întocmirea sit fin;

Sfera angajam de audit cu trimiteri la legislatia în vigoare si normele profesionale în auditul fin;

Structura rapoartelor prin care se vor comunica rezultatele angajamentelor de audit;

Mentionarea faptului ca exista un risc inevitabil ca unele denaturari semnif sa ramâna nedescoperite dat unor limitari inerente procesului de audit ca: utilizarea testelor;

Accesul nelimitat al auditorului fin la orice înregistrari, documentatii, informatii privind misiunea de audit.

Audit fin=audit extern.

Camera Auditorilor Fin din Rom recomanda auditorilor fin întocmirea unui contract de prestari servicii pt fiecare angajament sau misiune de audit.

Contractul se încheie între doua parti: beneficiarul reprezentat de clientul de audit, întreprinderea care e auditata si prestatorul, reprezentat de auditorul fin, pers fiz sau jur.

Contractul de audit fin defineste drepturile si obligatiile partilor în ceea ce priveste:

Dreptul prestatorului de a avea acces la informatiile din contabilitatea beneficiarului si de a obtine informatiile de la angajatii beneficiarului.

Obligatia de confidentialitate privind informatiile obtinute ce tb respectata de catre prestator.

Modul de calcul si decontare plata a onorarului cuvenit prestatorului.

Modul de rezolvare a eventualelor litigii care pot sa apara între parti.

Procedura de încetare sau prelungire a contractului

Controlul calitatii activitatii de audit (ISA 220)

În cadrul firmei de audit, care poate fi un cabinet individual al unui auditor fin, pers fiz sau o societate de audit tb sa fie implementate proceduri de control al calitatii.

Firma de audit are obligatia de a stabili un sistem de control al calitatii menit sa ofere o asigurare rezonabila ca firma si personalul ei respecta standardele profesionale cerintele juridice în domeniu.

Partener de angajament e partenerul, asociatul firmei de audit sau o alta persoana din firma care e responsabila pt efectuarea angajamentului de audit si raportul de audit fin completat.

Partenerul de angajament tb sa analizeze daca membrii echipei de audit au respectat cerintele etice privind respectarea principiilor de etica profesionala care includ integritatea, obiectivitatea, competenta profesionala, confidentialitatea.

Partenerul de angajament tb sa fie convins ca echipa angajamentului are capacitatea, competenta si timpul necesar pt a efectua angajamentul de audit în conformitate cu standardele profesionale si cu cerintele legale si de reglementare.

Capacitatile adecvate si competenta adecvata pt membrii echipei de audit includ:

O întelegere si o experienta practica în ceea ce priveste angajamentele de audit de o natura si complexitate asemanatoare.

O întelegere a standardelor profesionale si a cerintelor legale.

Cunostinte tehnice adecvate.

Cunoasterea industriilor relevante în care îsi desf activitatea clientul.

Capacitatea de a aplica rationamentul profesional.

Partenerul de angajament îndruma echipa de audit prin informarea membrilor echipei despre responsabilitatile lor, natura afacerii clientului, aspectele referitoare la riscuri, problemele care pot aparea.

Responsabilitatile echipei de audit includ mentinerea obiectivitatii si a unui nivel adecvat de scepticism profesional.

CURS - nr. 4

Documentarea misiunilor de audit (ISA 230)

Documentatia de audit e reprezentata de materialele, documentele de lucru întocmite de catre auditorul fin pe parcursul misiunii sau obtinute de catre acesta cu scopul de a colecta probe de audit necesare fundamentarii opiniei.

Documentele de lucru se pot prezenta sub forma unor înscrisuri pe suport de hârtie, înregistrari electronice în baze de date sau alte suporturi informationale.

Documentatia de audit are urmatoarele obiective:

sa ajute la planificarea, efectuarea si revizuirea activ de audit.

Planificarea auditului, precum si descrierea operatiunilor, procedurilor realizate tb sa se regaseasca în doc de lucru aî directorul de misiune sa poata verifica munca subalternilor privind angajamentul de audit.

sa clasifice si sa sistematizeze probele de audit colectate pe parcursul misiunii conform cerintelor din standardele profesionale.

sa sustina si sa argumenteze opinia pe care auditorul o va formula în raportul de audit.

Documentatia de audit tb sa demonstreze ca înregistrarile din contabilitate sunt efectuate în mod corect în raport cu cadrul de reglementare aplicabil- standardele internat de raportare fin IFRS, legislatia contabila.

Documentatia de audit tb sa fie întocmita aî sa permita oricarui utilizator avizat sa înteleaga problemele specifice ale misiunii si sa testeze riscurile existente, declaratiile conducerii, procedurile specifice de audit folosite pt colectarea probelor si concluziile la care a ajuns auditorul fin pe baza probelor colectate sau obtinute.

Documentatia de audit tb sa ofere info relevante pt a întelege natura, durata si rezultatele procedurilor de audit aplicate.

Pe baza doc de audit, tb sa poata fi identificate persoane, membrii echipei de audit care au executat dif operatiuni, cine a verificat si revizuit doc de lucru.

Continutul si forma doc de lucru sunt influentate de factori ca: natura angajamentului, natura si complexitatea afacerii clientului, natura si complexitatea sistemelor de control intern ale firmei auditate, tehnicile de audit folosite, forma raportului de audit.

Auditorul fin tb sa documenteze un plan de audit si programe de audit referitoare la angajament. Planul de audit tb sa contina strategia pe care auditorul fin o va urma în cadrul misiunii, cu mentionarea bugetului de timp alocat dif activitati si a repartizarii acestora pe membrii echipei de audit.

Programele de audit detaliaza planul general, mentionând în detaliu procedurile ce vor fi aplicate, testele asupra soldurilor conturilor si a claselor de tranzactii.

În scopul unei bune utilizari a documentatiei de audit se recomanda ca doc sa fie grupate pe 2 tipuri de dosare: dosarul permanent si dosarul curent.

Dosarul permanent contine date si info ce au continuitate în ceea ce priveste activ clientului de audit si care sunt relevante pt m m exercitii.

El poate fi modificat atunci când unele info se schimba sau apar modificari referitoare la afacerile clientului, legislatia relevanta.

Exemple de doc care intra în doc permanent:

acte constitutive;

organigrama;

monografii contabile;

instructiuni privind tinerea contabilitatii clientului;

copii ale contractelor importante;

hotarâri ale AGA, CA.

Dosarul curent include date si informatii aferente exercitiului fin auditat, aici incluzându-se copii ale sit fin si balantelor de verificare, planul si programele de audit, note scrise ale sedintelor, analizelor si revizuirilor efectuate în cadrul misiunii, copii ale doc testate, facturi, extrase de cont, foi de lucru întocmite de catre membrii echipei de audit.

Doc de lucru ce compun dosarul curent pot fi întocmite atât manual, cât si cu ajutorul programelor informatice, concretizându-se în: foi de lucru, balante de lucru, doc de analiza a conturilor, doc centralizatoare privind ajustarile si reclasificarile considerate a fi necesare de catre auditorul fin.

Balantele de lucru fac legatura dintre sumele existente în sit fin, balantele de verificare contabile si foile de lucru aferente.

Balanta de lucru va cuprinde coloane privind denumirea contului, foile de lucru (f.l.) referentiate, soldurile aferente anului curent, anului anterior si suma ajustarilor si reclasificarilor.

EXEMPLU:

Balanta de lucru privind activele circulante

Cheltuieli- vânzari

31 dec 2005

f.l. 5- situatia numerarului si echivalentelor 531

f.l. 5.1 - numerar în casierie

solduri ajustate 500

contul 512- f.l. 5.2. disponibilitati bancare solduri ajustate  12 000

contul 5.3.2 - f.l. 5.3 alte valori

sold ajustat 2 500

f.l. 5.2 - reconcilierea disponibilitatilor bancare

soldul conturilor curente 14 000

depozite în tranzit 2000

Cec-uri neplatite - 4000

Sold corectat 12 000

Ajustarile sunt facute de auditorul fin cu scopul de a corecta erorile identificate în înregistrarile contabile efectuate de catre client, ca: elem bilantiere evaluate incorect, nerespectarea principiilor contabile.

Doc de analiza a conturilor prezinta rulajele înregistrate într-un cont pe o perioada de timp cu trimiteri la doc justificative pe baza carora s-au facut înregistrarile.

Privitor la forma doc de audit, atât pe suport de hârtie, cât si în format electronic, se recomanda ca acestea sa cuprinda elem de standardizare a doc. Astfel, fiecare doc sau foaie de lucru pe care auditorul fin o completeaza se recomanda sa aiba un antet în care sa fie mentionat numele clientului, denumirea doc de lucru, data de referinta a ex fin auditat, data completarii si revizuirii doc. Se recomanda indexarea, abrevierea doc de lucru prin fol unui sistem de notatie format din litere si cifre. 

CURS - nr. 5

Responsabilitatea auditorului de a lua în considerare frauda si eroarea

într-un angajament de audit al sit fin

În planificarea si efectuarea misiunii de audit, auditorul fin tb sa ia în considerare riscul unor denaturari semnif în sit fin datorate fraudei si erorii.

Factorul care face diferenta între frauda si eroare este daca actiunea care a avut ca rezultat o denaturare a sit fin este intentionata sau neintentionata.

În contextul standardului ISA 240, termenul "eroare" se refera la o denaturare neintentionata aparuta în sit fin cum ar fi:

o greseala aparuta în colectarea si procesarea datelor pe baza carora sunt întocmite sit fin;

o estimare contabila incorecta aparuta din trecerea cu vederea sau interpretarea gresita a faptelor;

o greseala în aplicarea pol contabile referitoare la evaluare, recunoastere sau prezentare de info.

Termenul "frauda" se refera la o actiune cu caracter intentionat, întreprinsa de una sau m m persoane din rândul conducerii, al salariatilor sau tertilor, actiune care implica fol înselaciunii în scopul obtinerii unui avantaj injust sau ilegal.

Din conceptul jur vast de frauda auditorul fin e interesat de actiunile frauduloase ce cauzeaza o denaturare semnif în sit fin anuale. Tb mentionat ca auditorii fin nu stabilesc dpdv legal daca frauda a aparut sau nu.

ISA 240 distinge între frauda manageriala, care implica unul sau m m membrii ai conducerii si frauda cu asocierea asociatilor, în care sunt implicati angajatii unei societati.

În ambele tipuri de frauda exista posibilitatea implicarii si unor terte persoane.

ISA 240 precizeaza existenta a doua tipuri de denaturari intentionate ce sunt relevante în contextul misiunii de audit fin.

Denaturari aparute:

în urma raportarii fin frauduloase;

din delapidarea activelor.

Raportarea fin frauduloasa pp denaturari sau omisiuni intentionate ale valorilor sau prezentarilor de info în sit fin în scopul inducerii în eroare a utilizatorilor.

Raportarea fin frauduloasa poate implica:

fapte de înselaciune constând din manipularea, falsificarea înregistrarilor contabile sau a doc justificative pe baza carora sunt întocmite sit fin;

interpretarea eronata sau omiterea intentionata a tranzactiilor, info semnif din sit fin;

aplicarea gresita în mod intentionat a politicilor contabile referit la evaluarea, clasificarea, descrierea de info.

Delapidarea activelor pp furtul activelor unei entitati ce poate fi realizat printr-o varietate de modalitati, cum ar fi:

completarea de chitante frauduloase;

furtul de active fizice;

det unei societati sa faca plata pt bunuri sau servicii nereceptionate.

Frauda pp motivatia de a savârsi o frauda si oportunitatea evidenta de a face astfel.

Indivizii /persoanele pot fi motivati sa delapideze activele pt ca, de ex, au tendinta de a cheltui mai mult decât îsi pot permite.

Raportarea fin frauduloasa poate fi comisa pt ca conducerea e supusa unor presiuni prin interior/exterior, de a atinge o tinta de câstiguri nerealista.

Responsabilitatea primara pt prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor apartine conducerii unei societati.

Conducerea societatii tb sa instituie un climat adecvat privind standardele de etica, aplicarea lor în cadrul societatii si sa stabileasca controale coresp pt prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor din cadrul societatii.

Conducerea entitatii e responsabila de stabilirea unui mediu de control, implementarea si functionarea eficienta a sist contabile si de control intern, menite sa previna si sa detecteze fraudele si erorile.

Responsabilitatea auditorului fin consta în expr unei opinii cu privire la sit fin anuale.

În acest scop, el tb sa obtina o asigurare rezonabila ca sit fin nu sunt denaturate semnif de fraude sau erori. 

Un audit nu garanteaza ca toate denaturarile semnif vor fi detectate datorita unor limitari cum ar fi: fol testelor, a rationamentului profesional.

Riscul de a nu detecta o denaturare semnif cauzata de fraude este mai mare decât riscul de a nu descoperi o denaturare cauzata de erori datorita faptului ca fraudele implica actiuni sofisticate si organizate atent cu scopul de a tainui efectuarea lor, cum ar fi falsurile, declaratiile incorecte facute intentionat auditorului.

Capacitatea auditorului fin de a detecta o frauda dep de factori cum ar fi: frecventa si marimea actelor de manipulare, nivelul de conducere la care se situeaza cei implicati.

Riscul ca auditorul sa nu detecteze o denaturare semnif aparuta din frauda manageriala e mai mare în cazul fraudei savârsita cu asocierea asociatilor pt ca pers din conducere se afla într-o pozitie care le pp integritatea si care le permite sa nu tina cont de procedurile de control, dictând subordonatilor sa înregistreze incorect tranzactiile sau sa le tainuiasca.

În desfasurarea angajamentului de audit, auditorul fin tb sa manifeste o atitudine de scepticism profesional, luând în considerare aspectele care maresc riscul unor denaturari semnif, în sit fin datorate fraudei sau erorii.

În procesul de planificare a activ de audit, auditorul fin tb sa discute cu membrii echipei sale cu privire la vulnerabilitatea societatii, la denaturari semnif în sit fin datorate fraudei/ erorii.

În aceasta etapa, auditorul fin va chestiona membrii conducerii pt a putea obtine o întelegere a evaluarii facute de conducere cu privire la riscul ca sit fin sa fie denaturate semnif de fraude sau erori.

El tb sa înteleaga sist contabile si de control intern pe care conducerea le-a stabilit cu scopul de a aborda un astfel de risc.

Chestionarea conducerii urmareste obtinerea de info cu privire la faptul daca conducerea, managementul e la curent cu orice frauda care a afectat entitatea sau daca suspecteaza o frauda pe care o investigheaza.

Pe baza evaluarii facute de auditorul fin, cu privire la riscul inerent si riscul de control, auditorul tb sa proiecteze teste detaliate de audit care sa reduca pâna la un nivel acceptabil de scazut riscul ca denaturari rezultate din fraude si erori ce sunt semnif pt sit fin sa nu fie descoperite.

CURS - nr. 6

Planificarea unui audit al sit fin (ISA 300)

Planificarea unui audit implica stab strategiei gen pt un angajament de audit si elaborarea unui plan de audit cu scopul de a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scazut.

La începutul angajamentului curent de audit, auditorul fin tb sa evalueze conformitatea cu cerintele de etica, inclusiv în ceea ce priveste independenta auditorului. În procesul colaborarii strategiei gen de audit, auditorul fin, care are raspunderea angajamentului (partenerul de angajament/ directorul de misiune) tb sa stabileasca res necesare pt desfasurarea angajam de audit. În acest sens, el va stabili folosirea unor membrii din echipa cu experienta în auditul fin în cadrul domeniilor misiunii ce prezinta riscuri mai mari. Vor fi stabiliti membrii echipei ce vor participa la inventarierile desfasurate de catre client.

Dupa stabilirea strategiei gen de audit, auditorul fin va completa un plan de audit care sa detalieze aceasta strategie gen. Acest plan cuprinde descrierea procedurilor de audit ce vor fi desfasurate pt analiza domeniilor semnif sau a conturilor deschise în contabilitatea clientului.

Planificarea auditului tb sa fie documentata cu ajutorul foilor de lucru în care vor fi mentionate procedurile, testele de control, deplasarea auditorului si a membrilor echipei sale la sediul clientului.

Cunoasterea entitatii si a mediului sau si

evaluarea riscurilor de denaturare semnif (ISA 315)

Auditorul fin tb sa obtina o cunoastere a entitatii si a mediului sau, inclusiv controlul intern al acesteia suficient pt a evalua riscurile de denaturare semnif ale sit fin si a pune la punct procedurile de audit necesare pt a face fata acestor riscuri.

Problemele principale abordate de ISA 315 sunt:

procedurile de evaluare a riscului si sursele de info despre entitate si mediul sau, inclusiv controlul intern al acesteia;

cunoasterea entitatii si a mediului sau, inclusiv a controlului intern;

evaluarea riscurilor de denaturare semnif;

comunicarea cu membrii conducerii entitatii;

documentatia.

În cunoasterea entitatii si a mediului sau, auditorul fin îsi exercita rationamentul profes pt a evalua riscul de denaturare semnif si modul de reactie la riscurile identificate.

Auditorul fin tb sa aplice urmat proceduri de evaluare a riscului în vederea cunoasterii entitatii, a controlului intern al ei.

a). investigarea conducerii si a altor persoane din cadrul entitatii firmei;

b). proceduri analitice;

c). observatia si inspectia;

a). Prin chestionarea pers din conducerea entitatii auditorul fin poate întelege mediul în care sunt întocmite sit fin.

Chestionarea personalului de audit intern se poate referi la activ desf de acestia, eficienta controlului intern al entitatii, modul în care managementul sau conducerea a reactionat la constatarile facute de controlul intern.

Auditorul fin va chestiona personalul angajat în compartimentele fin-contabile cu privire la înregistrarea tranzactiilor complexe/neobisnuite aî auditorul fin sa poata evalua aplicarea politicilor contabile.

Chestionarea personalului juridic al firmei se poate referi la litigiile societatii cu tertii, info despre fraude produse în entitate sau cazuri posibile de frauda suspectate.

b). Procedurile analitice constau din calculul unor indicatori de analiza fin (rate de rentabilitate/lichiditate), analiza fluctuatiei/evolutiei unor indicatori ca: profit net, costul vânzarilor, stocul de materiale/ produse.

Procedurile analitice pot fi utile pt identificarea tranzactiilor sau evenim neobisnuite a valorilor, tendintelor ce pot indica probleme cu implicatii asupra sit fin

c). Observatia si inspectia se refera la proceduri de audit ca:

- observarea activ si operatiunilor societatii;

- inspectia doc, evidentelor contabile, manualelor de control intern;

- citirea rapoartelor întocmite de conducere;

- vizitele la sediul si pct de lucru ale societatii.

Auditorul tb sa cunoasca entitatea si mediul sau în ceea ce priveste sectorul de activ, factorii externi, cadrul de raportare fin aplicabil, riscurile de afaceri existente.

Controlul intern are urmat componente:

mediul de control;

procesul de evaluare a riscului de catre entitate;

sistemul de info relevant pt raportarea fin;

activ de control;

monitorizarea controalelor.

a). Mediul de control cuprinde atitudinea, masurile luate de conducere privind controlul intern al entitatii si importanta sa în cadrul acesteia.

Mediul de control e caract de urmat elem:

comunicarea si impunerea integritatii si valorilor etice;

angajamentul fata de competenta;

filosofia conducerii si stilul de operare;

desemnarea autoritatii si responsabilitatii;

politicile si practicile privind res umane.

b). Procesul de evaluare a riscului de catre entitate e procesul de identif si reactie la riscurile de afaceri la care firma e supusa.

El include modul în care conducerea societatii identifica riscurile ce pot afecta imaginea fidela a pozitiei fin si performantelor societatii, reflectata în sit fin anuale.

Riscurile relevante pt raportarea fin includ acele evenim si tranzactii externe si interne care pot afecta capacitatea societatii de a înregistra, procesa si raporta date fin.

c). Un sistem de info e alc dintr-o infrastructura, componente fizice hardware, software, oameni, proceduri si aplicatii.

Putem întâlni sist de info bazate pe prelucrari manuale sau care fol extins IT-ul.

Sist de info relevant pt obiectivele de raportare fin e alc din proceduri si evidente stab pt a înregistra, procesa, raporta tranzactiile entitatii si a mentine raspunderea pt activele, datoriile si capitalurile proprii.

Initierea tranzactiilor poate fi facuta manual sau automatizat.

Procesarea include functii precum: editarea, calculul, evaluarea, reconcilierea info efectuate manual sau mijloacelor IT.

Raportarea se refera la întocmirea rapoartelor fin, situatiilor pe suport de hârtie/ electronic.

Comunicarea ia forme precum: manualul de pol contabile, manuale de raportare fin, ghiduri interne privind org contabilitatii clientului.

d). Activ de control sunt politicile si procedurile care ajuta la îndeplinirea directivelor conducerii, putând consta din:

- revizuirea performantelor;

- procesarea info;

- controale fiz - se cuprind activ ce privesc securitatea fiz a activelor, autorizarea accesului la programe de calculator si fisiere de date, compararea rezultatelor inventarierii, disponibilitatilor banesti, stocurilor cu evidentele contabile.

e). Monitorizarea controalelor e un proces de evaluare a calitatii si performantelor controlului intern de-a lungul perioadei contabile.

Monitorizarea de catre conducere a controalelor pp a avea în vedere daca acestea opereaza, asa cum s-a intentionat, si daca au fost modificate corespunzator, în functie de schimbarea conditiilor.

Exemple:

analiza de catre conducere a întocmirii la timp a reconcilierilor bancare;

evaluarea de catre auditorii interni a respectarii de catre personalul de vânzare a politicilor privind conditiile de vânzare stabilite de societate.