Continutul finantelor intreprinderii ca categorie economica.
Intreprinderea reprezinta in primul rand o persoana juridica ce se caracterizeaza prin asa trasaturi ca: patrimoniu (avere) separat; raspundere si obligatiuni ce # 232i81c 5;in de acest patrimoniu; detinere a contului propriu de decontare in banca, manifestare proprie.
Continutul principal al activitatii intreprinderii consta in organizarea procesului de productie si realizarea productiei propriu-zise, in afara de aceasta intreprinderea se poate ocupa de oferirea anumitor servicii (de transport, comunale, comunicare) si intreprinderea anumitor lucrari (de proiectare, cercetare etc.).
In asigurarea activitatii economice intreprinderea se afla intr-o interdependenta reciproca cu furnizorii si cu producatorii, partenerii de afaceri, banci etc., adica au loc anumite relatii a intreprinderii, atat in interiorul cit si in exteriorul ei.
Relatiile acestea au in primul rand caracter financiar. Insa ele apar numai atunci, cand la intreprindere pe baza mijloacelor banesti se formeaza fondurile proprii ale intreprinderii.
Daca vom studia schema economica a intreprinderii (schema. 1) vom observa care factori in primul rand influenteaza procesul de reproductie.
Astfel, intreprinderile din mijloacele banesti pe care le obtin din realizarea marfurilor si serviciilor ca urmare a avansarii capitalului in procesele economice se aprovizioneaza cu materii si materiale, fac plati pentru salarii, preleva sume pentru investitii, necesitati sociale, restituie credite bancare, adica au nevoie de anumite fonduri pentru a satisface necesitatile sale.
Fondurile banesti ale intreprinderii se exprima prin:
Incasari;
Defalcari de amortizare;
Mijloace circulante.
Deci, fondurile proprii se formeaza din incasari de la realizarea productiei. Daca incasarile depasesc costul, atunci obtinem profit.
Din schema putem observa, ca pentru a-si incepe activitatea, intreprinderea are nevoie de o asigurare din punct de vedere financiar, adica de capital initial, care se poate forma din depunerile fondatorilor intreprinderii si care poarta denumirea de capital statutar.
Capitalul statutar reprezinta principala sursa de formate a patrimoniului intreprinderii. Formele concrete pe care le poate imbraca capitalul statutar depind de structura organizationala si juridica a intreprinderii.
In procesul de organizare a intreprinderii capitalul statutar se indreapta pentru procurarea mijloacelor fixe si formarea activelor circulante, procurarea licentelor, patentilor etc. Cu alte cuvinte capitalul statutar se investeste in producere, care formeaza costuri, exprimate prin pretul productiei realizate.
Dupa realizare productia primeste forma incasarilor, care se acumuleaza pe contul curent al intreprinderii.
Incasarile nu pot fi insa considerate drept venit al intreprinderii, deoarece in primul rand servesc drept sursa de acoperire a mijloacelor cheltuite pentru procesul de productie, pentru formarea fondurilor banesti si rezervelor financiare ale intreprinderii.
Drept rezultante a utilizarii incasarilor se pot evidentia diverse parti calitative a costurilor create. Acest fapt este legat in primul rand de formarea fondului de amortizare, care se formeaza sub forma de defalcari de amortizare, dupa aceea cand uzura mijloacelor fixe productive si neproductive primeste forma baneasca.
Principala conditie de creare a fondului de amortizare este realizarea productiei consumatorului si obtinerea incasarilor.
Deoarece drept baza a productiei servesc materiile prime materiale, semifabricatele – cheltuielile lor impreuna cu alte cheltuieli materiale, uzura mijloacelor fixe, cheltuielile pentru recuperarea muncii se include in cheltuielile intreprinderii pentru fabricarea productiei sub forma de cost.
Pana la obtinerea incasarilor aceste cheltuieli se finanteaza din contul capitalului circulant propriu al intreprinderii, care se avanseaza in procesul de productie.
Dupa obtinerea incasarilor din realizarea productiei, mijloacele circulante se recupereaza, la fel ca si cheltuielile pe care le-a avut intreprinderea in procesul de productie.
Exprimarea cheltuielilor sub forma de cost (sine cost) ne ofera posibilitatea de a compara incasarile obtinute in urma realizarii productiei cu cheltuielile efectuate pentru producerea ei.
Scopul investirii mijloacelor in productie consta in obtinerea profitului, iar daca incasarile depasesc cheltuielile – a rezultatului (venitului net).
Profitul si defalcarile de amortizare reprezinta rezultatul circuitului de mijloace investite in procesul de productie si se refera la resursele financiare proprii ale intreprinderii.
Spre deosibire de defalcarile de amortizare profitul nu ramane pe deplin in posesia intreprinderii, o buna parte din el (32%) se indreapta in buget, ceea ce determina inca o latura a relatiilor financiare, care apar intre intreprindere si stat. Practica partea de profit, care ramane in posesia intreprinderii este orientata spre acumulare de consum.
Defalcarile de amortizare si partea profitului ce s e include in acumularile intreprinderii – formeaza resursele banesti ale intreprinderii, ce se utilizeaza in primul rand pentru dezvoltarea productiei, formarea activelor financiare (cumpararea titlurilor, participatii in capitalul statutar al altor intreprinderi); in al doilea rand pentru dezvoltarea sociala.
O alta partea de profit se utilizeaza pentru consum. Drept rezultat apar relatii financiare intre intreprindere si persoane atat din intreprindere, cat si in afara ei.
In unele cazuri relatiile financiare ale intreprinderii sunt reglate de stat (cand are loc achitarea impozitelor, formarea rezultatelor financiare, rezervelor).
Pentru a-si rambursa platile in caz de lipsa de mijloace proprii intreprinderea apeleaza la mijloace locale imprumutate: credite pe termen lung, mijloace atrase, imprumuturi obligatoare – sursa de rambursare a carora este profitul – aici apar relatii financiare intre intreprindere si banca, alte organizatii.
Deci, odata cu formarea fondurilor proprii la intreprindere apar relatiile financiare sub forma baneasca.
Structura relatiilor banesti ale intreprinderii poate fi prezentata in felul urmator: (vezi schema) si depinde de specificul fondurilor ce s e formeaza la intreprindere.
Schema
Structura relatiilor banesti ale intreprinderii
Relatiile banesti, care formeaza sistemul de
relatii financiare dintre:
Intreprindere si angajati
Intreprindere si ramura data (in cazul
redistribuirii venitului si amortizarii)
Furnizori si cumparatori
Intreprindere si stat (in cazurile finantarii de stat)
Intreprinderi si organizatii creditare
Intreprindere si bursa
Intreprindere si alte intreprinderi
Din cele mentionate pana acum reiese urmatoarea definitie a finantelor intreprinderii ca categorie economica:
Finantele intreprinderilor cuprind acele relatii economice care imbraca forma baneasca si care apar si se manifesta in mod obiectiv la nivelul intreprinderilor, in legatura cu formarea si repartizarea fondurilor banesti necesare procesului de productie, in scopul obtinerii profitului maxim, satisfacerii unor nevoi sociale ale salariatilor, indeplinirea obligatiunilor fata de stat si organele financiar-bancare.
|
