Credite de export
1. Avans pe documente de marfuri
In acest caz, bancile acorda exportatorilor credite in baza unor documente ce dovedesc existenta marfurilor pregatite prntru export (de regula, in partizi mari).
Aceasta posibilitate intervine in situatia in care exportatorul are o nevoie imediata de fonduri , iar importatorul doreste credit .Astfel exportatorul se finanteaza de la banca respectiva, insa valoarea creditului nu depaseste 80% din valoarea lor (de regula, cuprinsa intre 60% si80%. In cazul in care importatorul nu plateste exportatorului marfa , indiferent de motiv, exportatorul ramine in continuare dator bancii.
Acest tip de finantare implica riscuri suplimentare 717h72h , cum ar fi :restrictiile guvernamentale si cintrolul asupra operatiilor de schimb valutar.Acestea il pot impiedeca pe importator sa -si onoreze plata catre exportator.
In unele cazuri, banca poate obtine asigurarea acestui tip de credit, cu scopul de a evita aceste riscuri.
O forma particulara a acestui tip de credit este creditul pe baza de warant, in care firma exportatoare pe baza gajului de marfuri da bancii un inscris denumit warant ce reprezinta un titlu de proprietate asupra marfurilor si este negociabil.
In anumite conditii, bancile cimerciale pot sconta titlul la banca centrala, reintregindu-si in acest fel fondurile.
In ultimii ani, warantul global s-a impus ca o tehnica de finantare extrem de flexibila, aceasta constind in gajarea de catre exportator a unui stoc minim de marfuri, in baza caruia poate bensficia parmanent de credite in conditii asemanatoare.
2. Avansul in valuta
Aceasta forma de creditare este atit o tehnica de finantare pe termen scurt, cit si o metoda de peotectie impotriva riscului valutar
Prin ,,avans in valuta’’ se intelege acordarea de catre o banca a unui imprumut in valuta firmei exportatoare pe baza creantei acesteia fata de clientul sau extern, creanta ce este nevalorificata in metoda nationala.
In fapt, operatiunea de finantare se deruleaza astfel:
1. Exportatorul imprumuta de la banca o suma in valuta egala cu creanta pe care o are asupra partenerului, termenul imprumutului corespunzind cu scadenta creantei. Suma respectiva este acordata pe baza documentelor doveditoare privind expeditia si vamuirea marfii, documentele prezentate de catre exportator bancii.
2. Imediat ce finantarea e aprobata , banca poate credita contul valutar al clientului sau poate vinde ,,la vedere’’ valuta , oferind clientului sau suma in moneda nationala. In acest mod, acesta isi asigura necesarul de lichiditati.
3.Rambursarea imprumutului se face la suma ce cuprinde doua elemente:
Þ rata dobinzii pe piata de refinantare
Þ marja bancii creditoare
3. Avans bancar prin cesiunea de creante
Acesta modalitate consta in acordarea din partea bancilor a unor facilitati sub forma de avans exportatorilor in scopul reintregirii fondurilor avansate de acestia in livrari de marfuri pe credite pe termen scurt, avans acordat prin cesionarea creantelor detinute asupra importatorilor straini.
Cesionarea se efectueaza prin intermediul unui document financiar de cesionare in baza caruia exportatorii pot beneficia de un credit pe termen scurt (sub forma unui avans ) pina la incasarea creantelor de la importatori.
Acest avans nu depaseste 70%din valoarea facturilor, iar acordarea lui necesita o analiza de fond a solvabilitatii exportatorului efectuata de banca.
4. Creditul de scont
In practica finantarii exporturilor pe termen scurt, locul principal il ocupa acele tehnici care permit bancilor comerciale reintregirea, in mod rapid si avantajos, a fondurilor acordate sub forma de credit exportatorilor. Din aceasta categorie remarcam creditul de scont si creditul de accept.
Creditul de scont reprezinta una dintre cele mai folosite tehnici bancare, utilizate in finantarea pe termen scurt a exporturilor.
De cele mai multe ori, vinzarea pe credit este insotita de emiterea unui titlu de credit (cambie, bilet la ordin )prin care importatorul este obligat sa plateasca, la scadenta, contravaloarea marfurilor. Atunci cind se utilizeaza cambia (ca titlu de credit ), este necesara acceptarea lor de catre importator, ceea ce implica un angajament ferm de plata.
Scontarea reprezinta o forma de mobilizare a creditelor pe termen scurt si consta in vinzarea unui titlu de credit unei banci inainte de scadenta. Beneficiarul titlilui de credit trebuie sa transforme creanta pe care o detine asupra unui tert intr-o suma lichida, fara sa mai astepte scadenta.
Acest tip de credit este utilizat de catre exportatorul ce vinde pe credit la termen scurt si se finalizeaza prin scontare si are o valoare calcilata pornind de la valoarea combiei din care se scade txa scontului, percepindu-se in acelasi timp si un comision pentru acoperirea riscurilor bancii in astfel de operatiuni.
Pentru a evita dezavantajul pe care il confera faptul ca vinzarea pe credit e transformata intr-o vinzare cu plata la livrare, de cele mai multe ori exportatorii includ in pret si o marja suplimentara care sa le acopere costul scontarii.
La scadenta banca incaseaza contravaloarea combei de la importator.
Mecanismul acestei operatiuni se desfasoara dupa cum urmeaza:
1. Exportatorul vinde o marfa pe credit in baza unui contract de export si solicita importatorului acceptarea cambei pe care o trage asupra sa.
2. In schimbul acceptarii tratei (cambiei), exportatorul livreaza marfa.
3. Totodata, exportatorul depune cambia, impreuna cu documentele de livrare, la banca sa .
4. Deoarece exportatorul are nevoie urgenta de fonduri, el da ordin bancii sa-i sconteze cambia (prin andosarea1 cambiei in favoarea unei banci comerciale).
5. Banca exportului crediteaza contul exportatorului.
Schema mecanismului in discutie este prezentata in anexa 1a.
Pe de alta parte, exista si cazul creditului de scont-furnizor, unde realitatea de scontare apare intre importator si banca exportatorului . Prin scontarea cambiei de catre importator, acesta asigura exportului plata inegrala a marfurilor la livrare.
Importatorul ramine debitor fata de banca exportatorului pina la scadenta cambiei si bineinteles, suporta costul scontarii. In acest caz, banca exportatorului trebuie sa accepte principial operatiunea (anexa 1b ).
Ca o a doua faza a acestei tehnici, intilnim rescontarea cambiilor, care in schimbul unei taxe de rescont ( taxa oficiala a scontului),plateste combiile respective. Aceasra operatiune are drept scop reintreghirea lichiditatilor bancilor comerciale (refinantarea lor).
5 Creditul de accept
Transmiterea cambiei
prin gir sau andosare se face printr-o dispozitie scrisa pe cambie de catre
benficiarul acesteia, catre tras, care urmeaza sa plateasca suma aratata in
tilu, la ordinul persoanei pe care o indica, la locul si la data mentionata
in cambie. Andosarea are loc atunci cand beneficiarul (girantul), la randul
sau este debitor fata de o alta persoana
(giratorul) cu aceeasi suma.
Banca comerciala accepta combia pentru o scadenta ce nu depaseste, de regula 180 de zile. Dupa ce a comandat bunuri de la exportator, importatorul cere bancii sale sa emita un acreditiv documentar in numele lui.
Acreditivul va permite exportatorului sa traga o combie la atermen la banca sa pentru plata produselor exportate. Apoi exportatorul prezinta combia impreuna cu documentele de transport bancii sale, prin aceasta creeand acceptul bancar.
Acest tip de credite poate fi realizat fie in favoarea exportatorului, fie in cea a importatorului.
In primul caz, creditul de accept poate fi obtinut pe doua cai (anexa 2a)
1. Banca acceptanta resconteaza titlul la banca centrala si, pe aceasta baza, acorda exportatorului creditul;
2. Exportatorul, pe baza acceptului bancar primit, sconteaza cambia la o alta banca.
In cazul in care plata marfurilor se efectueaza mai devreme, banca blocheaza sumele intr-un 'cont de acoperire' pina la scadenta combiei.
Costul acestui credit incorporeaza taxa scontului si un comision de acceptare.
Pe de alta parte, exista si situatia in care banca acceptanta-conform conditiilor stipulate in conventia de credit- accepta cambii trase asupra sa in favoarea importului. Aceste combii sunt destinate sa achite exportatorului (prin plata la vedere), iar importatorul va ramine debitor fata de banca, suportind costul creditului de accept (anexa 2b).
Creditul de accept poate fi benefic atat exportatorului si importatorului, cat si bancii emitente.
In ceea ce il priveste pe exportator, acesta se afla in afara orcarui risc de neplata din partea importatorului si, astfel, poate penetra noi piete externe. In plus, prin utilizarea acestui tip de credite se evita riscul politic sau restrictiile de risc valutar impuse de guvern ce-l pot impiedica pe importator sa efectueze plata. In al treilea rind, exportatorul poate obtine fonduri prin vinzarea creditului de accept inainte de scadenta.
Avantajul importatorului in cazul creditului de accept este acela ca el are un acces crescand catre pietele externe. Datorita faptului ca sunt prezentate documentele si acceptul bancii, importatorul este asigurat asupra expedierii marfurilor. Chiar daca importatorul nu plateste in avans, aceasta asigurare il indreptateste pe acesta intrucat el doreste sa stie daca si cand va sosi marfa. In sfirsit, intrucat creditul de accept permite importatorului plata la o data ulterioara, plata imediata a acestuia e finantata pina la scadenta creditului.
Prin acordarea acceptului, banca beneficiaza de pe urma comisionului ce insoteste o astfel de operatiune.
6 Factoring-ul
Factoring-ul se remarca drept o modalitate speciala de finantare pe termen scurt a operatiunii de export.
Se desfasoara pe baza unui contract incheiat intre factor si aderent (adica, exportatorului), prin care factorul-in schimbul unui comision-preia in propietatea sa creantele aderentului prin plata facturilor acestuia, facturi ce reprezinta dovada efectuarii tranzactiei realizate pe credit.
Institutia specializata de factoring asigura preluarea in propietate a creantelor aderentului prin plata contravalorii facturilor.
In practica internationala, factoring-ul se prezinta sub doua forme:factoring-ul clasic(‘‘old line factoring’’) si factoring-ul la scadenta(‘‘maturity factoring’’).
1. Factoring-ul clasic este operatiunea in care factorul acorda un credit aderentului pina la momentul scadentei creditului furnizor acordat de exportator importatorului, fapt pentru care retine o dobinda ( taxa de scont ).
2. Factoring-ul la scadenta este prezent cand factorul plateste creantele aderentului in momentul exigibilitatii acestora, retinandu-si comisionul rezultat din intermedierea operatiunilor de decontare.
Deosebirea intre cele doua, consta in gama de servicii pe care factorul le ofera aderentului si prin faptul ca factoring-ul clasic indeplineste complet functia de finantare pe credit.
In cazul factoring-ului de export se utilizeaza plata imediata a 85% din valoarea facturilor clientului, restul de 15% (din care se scade valoarea corespunzatoare comisionului si dobinzii), se plateste in momentul in care importatorul achita factura.
Dintre serviciile pe care le poate pune la dispozitia aderentului (la cererea acestuia din urma ) se remarca :
*preluarea administratiei registrului contabil (postul clienti );
*consultanta si sprijin in gestiune;
*orientarea aderentului catre anumiti clienti;
*cercetarea bonitatii respectivelor clienti ;
*furnizarea de informatii despre piata;
*expedierea facturilor clientilor ;
*urmarirea incasarii contravalorii lor.
Asigurarea impotriva riscului de insolvabilitate se realizeaza prin substituirea factorului in pozitia aderentului, astfel incat importatorul se va elibera de obligatii prin efectuarea platii catre factor. La riscul valutar se adauga, in general, o marja la costul operatiunii.
Costul acestor servicii variaza intre 0,5% si 3% din valoarea facturii pentru administrarea registrului contabil si sprijin in gestiune, iar plata in avans a facturilor va presupune o dobanda care va fi cu 1,5 - 3% peste cea bancara.
Sintetizat, mecanismul acestei operatiuni se deruleaza astfel (anexa nr.3):
exportatorul livreaza bunuri si / sau servicii importatorului, rezultand astfel creante asupra acestuia din urma;
exportatorul cedeaza creantele catre firma de factoring;
firma de factoring va plati aderentului (exportatorului) 85% din valoarea facturilor;
firma de factoring recupereaza contravaloarea facturilor de la importator;
firma de factoring va achita diferenta de 15% din care isi va retine echivalentul comisionului si al dobanzii.
Utilizarea factorului prezinta o serie de avantaje:
da posibiliatea utilizarii cambiei sau a acreditivului pentru efectuarea platii;
inlatura neintelegerile ce pot interveni din cauza utilizarii unei limbi straine si pe cele generate de necunoasterea legilor si a uzantelor tarii importatorului.
Totodata, factoring-ul clasic ofera aderentului urmatoarele avantaje:
asigura disponibilitati finaciare in avans fata de scadenta creditelor acordate importatorilor, dandu-i posibilitatea de a da curs unor noi comenzi;
ofera posibilitatea acordarii unor facilitati de plata (mijloc de promovare a exporturilor, pentru exportator);
evitarea expunerii la riscul insolvabilitatii debitorilor sai.
In acelasi timp, factoring-ul prezinta si un mare dezavantaj: comporta un cost ridicat, format din dobanda (stabilita, de regula in raport cu LIBOR - The London Inter Bank Offered Rate), precum si de cota de comision in care un loc important revine procentelor de acoperire a riscului factorului.
|
