"Creditul"
Necesitatea si esenta creditului.
Functiile creditului.
Principiile creditului.
Formele creditului.
Rolul creditului în economie. Teorii asupra creditului.
Necesitatea si esenta creditului.
Existenta proceselor de producere a mar 929e42j furilor si serviciilor este imposibila fara existenta relatiilor creditare. De aici reese si necesitatea creditului.
Fiecare agent economic, desfasurând activitate economica, permanent schimba forma capitalului sau. Initial, capitalul exista în forma monetara. Dupa cumpararea factorilor de productie, capitalul se transforma în forma de productie. Dupa încetarea procesului de producere si consumarea tuturor factorilor de producere, capitalul se transforma în forma de marfa. Dupa realizarea marfurilor, capitalul din nou se transforma în forma monetara. Deplasarea capitalului începând cu forma monetara, prin intermediul formelor de producere si de marfa, si reîntoarcerea lui la forma monetara se numeste ciclu de rotatie a capitalului. Repetarea incontinuu a ciclurilor de rotatie - rotatie a capitalului.
Marimea capitalului necesara pentru decurgerea fara întrerupere a rotatiei capitalului permanent oscileaza (se mareste si se micsoreaza). Marimea oscilatiilor depinde de caracterul activitatii desfasurate de agentii economici. În legatura cu oscilatiile capitalului, la fiecare agent, în unele perioade, apar necesitati de mijloace banesti temporar libere (în cazul când necesitatile de capital se micsoreaza), iar în unele cazuri, apar necesitati în mijloace banesti suplimentare (în cazul când necesitatile de capital cresc). De exemplu: mijloace banesti temporar libere apar în legatura cu formarea diferitor fonduri strategice (fondul de amortizare, de dezvoltare, etc.), iar neajunsurile de capital pot aparea în legatura cu caracterul sezonier al procesului de producere.
Existenta în permanenta a agentilor care au surplusuri temporare de capital, pe de o parte, si a agentilor care au necesitati temporare de capital, pe de alta parte, cauzeaza necesitatea obiectiva în existenta unor relatii economice (un mecanism în baza carora mijloacele banesti, temporar libere, ale agentilor economici se redistribuiesc, temporar, agentilor care necesita aceste mijloace adaugatoare).
Fara existenta acestui mecanism, apare pericolul întreruperii activitatii acelor agenti economici, care au necesitati adaugatoare de capital. Întreruperea activitatii acestora, în mod direct, afecteaza activitatea partii a doua de agenti economic. Prin urmare, lipsa de redistribuire temporara, în mod direct, cauzeaza întreruperea activitatii majoritatii agentilor.
Relatiile economice în baza carora se redistribuiesc mijloacele temporar libere se numesc relatii creditare.
Prin credit se subîntelege un împrumut în forma monetara sau în forma de marfa acordat în conditii de rambursabilitate, scadenta si, de regula, cu plata. Creditul exprima relatiile economice care apar între creditor si debitor în cadrul procesului de redistribuire temporara a mijloacelor temporar libere.
Creditorul este unul din participantii la relatiile creditare, subiectul care acorda împrumutul. Creditorii acorda împrumuturi din urmatoarele surse:
mijloace proprii;
mijloace împrumutate (bancile).
Debitorul este unul din participantii la relatiile creditare, subiectul caruia i se acorda împrumutul.
Debitorul se deosebeste de creditor prin faptul ca el nu devine proprietarul mijloacelor împrumutate. De aici reese obligatiunea debitorului de a folosi mijloacele împrumutate în modul stabilit de creditor, în momentul acordarii împrumutului. De asemenea, deosebirea debitorului de creditor consta în faptul ca debitorul plateste creditorului dobânda.
Relatiile creditare pot sa apara în urmatoarele conditii:
a) debitorul si creditorul sunt persoane juridice sau fizice;
b) creditorul si debitorul asigura responsabilitate reciproca de avere;
c) creditorul si debitorul sunt agenti cointeresati reciproc unul fata de altul.
Totalitatea mijloacelor temporar libere constituie piata capitalurilor creditare. Preturile pe aceasta piata (marimea dobânzii) asemanator, preturilor de pe piata marfurilor si serviciilor, depind de raportul dintre cerere si oferta.
Functiile creditului.
Creditul îndeplineste doua functii:
functia de redistribuire temporara a mijloacelor libere - majoritatea absoluta a mijloacelor temporar libere se redistribuiesc prin intermediul sistemului financiar al tarii, care este format din banci comerciale si institutii financiare specializate. Regulile în baza carora se redistribuiesc mijloacele banesti se contin în legislatia financiara a tarii.
functia de reglare a volumului masei monetare din rotatie. Marirea sau micsorarea masei monetare se înfaptuieste în baza operatiunilor de credit ale bancii centrale. În urma acestei operatiuni, mijloacele banesti se refinateaza prin operatiuni de credit ale bancilor comerciale. Manipulând cu rata de refinantare a bancii centrale, statul are posibilitatea sa mareasca sau sa micsoreze volumul emisiei creditare (politica monetar-creditara de expansie sau politica monetar-creditara de restrictie), în dependenta de conjunctura economica care exista pe piata.
Principiile creditului.
Principiile creditului sunt:
rambursabilitate;
scadenta;
plata;
asigurare;
destinatie;
caracter diferentiat în dependenta de beneficiar.
Formele creditului.
Exista 6 forme ale creditului.
Creditul bancar - se acorda de catre bancile comerciale. Asigurarea rambursarii creditelor bancare se înfaptuieste prin urmatoarele metode:
gajul valorilor materiale;
polita de asigurare;
cedarea drepturilor de încasare a veniturilor;
scrisori de garantie de la terti.
În momentul acordarii creditului, se analizeaza starea financiara a debitorului (suficienta capitalului acestuia, lichiditatea).
Creditele bancare pot fi clasificate în dependenta de termenul creditului:
pe termen scurt - < 1 an
pe termen mediu - 1 - 3 ani;
pe termen lung - > 3 ani.
Bancile comerciale acorda credite în limita resurselor creditare de care dispun. Resursele creditare ale bancilor comerciale sunt formate din doua parti:
- mijloace proprii (fonduri, profit);
- mijloace temporar libere atrase (
Creditul comercial presupune acordarea împrumutului în cadrul afacerilor comerciale, în forma de amânare a platii pentru marfurile si serviciile prestate. Creditul se acorda în forma naturala, dar se ramburseaza în forma monetara. Vânzatorul transmite marfa, în schimbul careea nu primeste bani, dar primeste un document care contine obligatiunea cumparatorului de a chita costul marfii plus dobânda la creditul respectiv. Acest document se numeste cambie.
Prin credit de stat (public) se subîntelege creditul acordat de persoanele fizice si juridice bugetului de stat. Acest credit se acorda în forma de emisiune de hârtii de valoare de stat. Creditul se acorda în momentul cumpararii hârtiilor de valoare de stat. Acest credit se foloseste pentru acoperirea deficitului bugetar. În Republica Moldova creditul public, în marea majoritate, se acorda de sistemul bancar, B.N.M. Creditul public trebuie sa se foloseasca pentru crearea noilor capacitati de producere, care în viitor vor servi la completarea veniturilor bugetare. Folosirea neproductiva a mijloacelor creditului public nu creeaza posibilitatea rambursarii acestuia (plata salariilor, bursei, etc.) în acest caz unica posibilitate de a rambursa creditul este de a emite un pachet nou de hârtii de valoare, ceea ce va duce la marirea deficitului bugetar.
Prin credit de consum se subîntelege creditul acordat pentru a fi folosit nu în scopuri productive, ci în scopuri de consum. Acest credit, pe de o parte, contribuie la realizarea stocurilor de productie, creând, în asa mod, conditiile necesare pentru continuarea ciclurilor de rotatie a capitalurilor agentilor economici (una din cauzele de iesire din criza de supraproducere), pe de alta parte, acest credit creeaza conditii necesare pentru desfasurarea activitatii persoanelor particulare. Sursa de rambursare a creditelor de consum este una din veniturile activitatii de baza ale împrumutului.
Prin credit international se subîntelege creditul acordat de rezidentul unei tari, rezidentului altei tari sau creditul acordat de un organism financiar international (Fondul Monetar International, Banca Mondiala, etc.). Majoritatea absoluta a creditelor internationale se acorda de organismele financiare internationale. Sursele pentru acordarea acestor credite sunt formate din donatiile tarilor membre ale acestor organisme, de obicei, tarile dezvoltate cu economie de piata. Aceste credite se acorda în valute liber-convertibile sau în unitati monetare internationale conventionale. Acordarea acestor credite are ca scop ajutorarea tarilor putin dezvoltate, din punct de vedere economic. Acordarea lor este însotita de stabilirea a mai multor conditii de ordin social-politic. Creditele se acorda pe transe, în dependenta de îndeplinirea conditiilor creditului. Supravegherea îndeplinirii acestor conditii se realizeaza prin reprezentantii permanenti ai organismelor internationale în aceste tari si prin vizitarea periodica a tarilor de catre misiunile creditorilor. Creditele internationale creeaza posibilitatea formarii într-o perioada de timp scurta a:
& cadrului legislativ contemporan;
& bazei normative, în diferite domenii de reglementare a economiei;
& crearea infrastructurii;
& modernizarea tehnologiei de producere;
& posibilitatea interventiei valutare, cu scopul mentinerii stabilitatii valutei nationale.
Prin credit ipotecar se subîntelege creditul rambursarea caruia este asigurata prin gajul imobilului (deseori, pamântul). Aceasta forma a creditului este puternic dezvoltata în tarile în care pamântul este obiect de vânzare-cumparare. Asigurarea creditului prin imobil este considerata una din cele mai bune forme de asigurare a creditelor. În cadrul sistemelor bancare ale diferitor tari exista banci comerciale specializate în domeniul creditului ipotecar. Functionarea acestor banci se bazeaza pe legislatia speciala, care asigura posibilitatea realizarii drepturilor de proprietate gajata.
Creditul în acelasi timp poate avea mai multe forme.
Rolul creditului în economie. Teorii asupra creditului.
Rolul creditului în economie se manifesta prin functiile pe care le îndeplineste. Cu ajutorul creditului este asigurata continuitatea ciclului de productie, apa noi edificii, activitati, etc.
Se cunosc urmatoarele teorii ale creditului:
teoria naturalista a creditului - afirma ca creditul este o simpla metoda de redistribuire temporara a mijloacelor banesti si, prin urmare, nu îndeplineste careva functii active în economie.
Fondatorii acestei teorii au fost A. Smith si D. Ricardo. Ei afirmau ca creditul este dependent în întregime de procesele de reproducere si nu influenteaza deloc asupra acestor procese.
Neajunsul acestei teorii consta în faptul ca adeptii ei recunoscând ca creditul se afla în dependenta de procesele de reproducere nu recunosteau influenta activa a creditului asupra acestor procese.
În secolul XIX adepti ai acestei teorii au fost: Say, Mak-Culoh; în secolul XX - aceasta teorie a fost înlocuita de teoria de creare a capitalului prin credit.
teoria de creare a capitalului prin credit afirma ca creditul creeaza capitalul economiei si este factorul decisiv, care influenteaza asupra dezvoltarii economiei.
Fondatorul teoriei este Lo. El considera ca bogatia societatii poate fi marita prin acordarea de credite de banca centrala. În asa mod, bancile sunt o sursa nelimitata de crestere a bogatiei societatii.
La mijlocul secolului XIX economistul englez Macleod afirma ca bancile acorda credit si prin aceasta creeaza capital, si, prin urmare, creeaza bogatie. În acest sens el a denumit bancile "uzine de producere a capitalului".
Bancherul german Gan si profesorul austriac Shumpeter recomandau folosirea permanenta a emisiunii creditare în scopuri de mentinere a conjuncturii economice înalte.
Neajunsul acestei teorii consta în faptul ca adeptii acesteea supraapreciaza functiile active ale creditului si nu tin cont de faptul ca creditul se afla în dependenta de procesele de reproducere a marfurilor si serviciilor (sursa creditului sunt mijloacele temporar libere ale agentilor economici).
|
