''Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir''
DOBANDA
Cuprins :
1. DOBANDA
1.1.. CONCEPTUL SI FORMELE DOBANZII
1.2. RATA DOBANZII
1.3. CALCULUL DOBANZII
1.. DOBANDA
1.1. CONCEPTUL SI FORMELE DOBANZII
Dobanda poate fi definita ca reprezentand o forma de remunerare a creditului de catre debitor, pentru folosirea capitalului imprumutat. Astfel, dobanda poate fi privita ca "pret" al capitalului imprumutat si poate fi analizata atat ca marime absoluta cat si in marime relativa (sub forma de rata procentuala).
Asupra dobanzii si rolului acesteia s-au formulat, in cadrul economiei de piata, mai multe acceptiuni, astfel:
Conceptul clasic (David Ricardo, Alfred Marshall) abordeaza doban 545f54f da ca fiind reglementata de rata profitului ce se poate obtine prin folosirea capitalului sau ca pret care trebuie platit pentru folosirea capitalului, pret stabilit ca echilibru intre cererea globala de capital si stocul de capital oferit pe piata.
Conceptul neoclasic (Irving Fischer) defineste dobanda ca reprezentand pretul bunurilor in momentul actual exprimat in banii de maine.
Conceptul Keynesist defineste dobanda ca o recompensa pentru renuntarea la lichiditati pe o anumita perioada de timp. Potrivit aceleeasi conceptii, rata dobanzii poate fi un instrument de influentare a volumului de investitii si de combatere a recesiunii si somajului.
Exista mai multe criterii in functie de care se face analiza tipurilor de dobanzi.
A. Din punct de vedere al bancii, se distimg:
a) Dobanda bonificata: reprezinta nivelul dobanzii cu care sunt remunerate disponibilitatile banesti ale celor care si-au constituit depozite bancare. In general, dobanda bonificata este mai scazuta decat dobanda perceputa la credite.
Factorii care influenteaza nivelul acestei dobanzi sunt:
rata inflatiei;
rata de refinantare (taxa oficiala a scontului);
ratele dobanzilor practicate de celalalte banci comerciale.
b) Dobanda perceputa: exprima dobanda incasata de la clientii care beneficiaza de creditele acordate.
Factorii de influenta asupra nivelului acestei dobanzi sunt:
erodarea monetara;
nivelul cheltuielilor cu operatiunile bancare;
gradul de risc;
profitul bancar;
rezerva minima obligatorie.
B. Din punct de vedere al nivelului la care se practica dobanda, se disting:
a) taxa oficiala a scontului (tos);
b) taxa privata a scontului (tps);
c) dobanda practicata intre intreprinzatori;
d) dobanda practicata pentru titluri guvernamentale si alte efecte de comert emise de societati comerciale.
Scontarea reprezinta una dintre principalele operatii active ale bancilor comerciale, prin care intreprinzatorul cedeaza bancii portofoliul de efecte comerciale, in schimbul unei sume de bani, reprezentand valoarea nominala a cambiilor, diminuata cu un nivel al dobanzii, numit scont.
Taxa privata a scontului (tps) este dobanda la care bancile comerciale sconteaza cambiile prezentate de intreprinzatori, si la care se acorda credite acestora.
Taxa oficiala a scontului (tos) este acel nivel al dobanzii la care banca centrala sconteaza cambiile prezentate de bancile comerciale si acorda imprumuturi celorlalte banci (dobanda de refinantare).
Dobanda practicata intre intreprinzatori se refera la dobanda practicata la vanzarea marfurilor pe datorie in cadrul creditului comercial.
Alte forme ale dobanzii in functie de nivelul la care se practica se concretizeaza in:
- dobanda la creditul de licitatie, care se determina in cadrul sedintelor de licitatie, saptamanal, ca urmare a cererii si ofertei de capital. Stabilirea nivelului minim de pornire a licitatiei revine bancii centrale. Factorii care influenteaza aceasta dobanda sunt: suma obtinuta sub forma de credit si termenul de rambursare;
- dobanda la creditul lombard este dobanda aferenta creditelor acordate de banca centrala bancilor comerciale sub forma de refinantare. Se stabileste zilnic la nivelul bancii centrale, poate fi modificata fara preaviz si se plateste lunar, in ultima zi a lunii pentru toate creditele aferente lunii respective. Prezinta cel mai ridicat nivel, cu scopul de a descuraja bancile sa apeleze la acest tip de credite.
- dobanda la rezervele minime obligatorie are un nivel foarte scazut comparativ cu rata dobanzii pe piata imbraca atat forma dobanzii bonificate cat si a unei dobanzi penalizatoare pentru neindeplinirea rezervelor minime obligatorii.
C. Din punct de vedere al relatiei existente intre rata dobanzii si rata inflatiei, se realizeaza distinctia intre dobanda nominala si dobanda reala.
Rata reala a dobanzii, cea care exprima cresterea puterii de cumparare actuale se obtine dupa asujstarea ratei nominale prin inflatie. Corelatia dintre cele doua rate se realizeaza prin expresia cunoscuta sub denumirea "efectul Fischer":
(1 + rr) = 1 + rn
1 + r infl
in care: notatiile au urmatoarea semnificatie:
rr = rata reala
rn = rata nominala a dobanzii
r infl = rata inflatiei.
Referitor la dobanda reala, trebuie subliniat ca nivelul acesteia este influentat de o serie de factori precum: presiunea fiscala in economie, deficitul bugetar, cursul de schimb, balanta comerciala si de plati.
Inregistrarea unei dobanzi reale pozitive este rezultatul practicarii unor dobanzi inalte in termeni nominali, ceea ce semnifica, de asemenea, credite scumpe si investitii nerentabile.
Dobanda real negativa se manifesta atunci cand rata nominala a dobanzii nu acopera rata inflatiei. Astfel de dobanzi ii avantajeaza pe debitori si pot conduce la scaderea increderii populatiei in moneda nationala.
D. Din punct de vedere al perioadei t pe care se acorda creditul si al capitalizarii dobanzii se poate face distinctia intre dobanda simpla si dobanda compusa.
1.2. RATA DOBANZII
Rata dobanzii reprezinta una dintre cele mai "monitorizate" variabile din economie, intrucat modificarile nivelului acesteia afecteaza direct activitatea zilnica si au importante consecinte asupra cresterii economice.
Instrumentele pietei financiare, la modul general, si instrumentele de credit, in special, sunt analizate si evaluate prin "produsul la maturitate", concept care reflecta cea mai buna masura a ratei dobanzii.
In sens obisnuit, notiunea de valoare prezenta arata ca o unitate monetara incasata peste un an are o valoare mai scazuta decat o unitate monetara prezenta. In cazul imprumuturilor, cea mai usoara modalitate de a determina rata dobanzii este divizarea dobanzii la valoarea imprumutului. Astfel, costul imprumutului este rata dobanzii simpla.
Valoarea prezenta a unei = Valoarea primita la sfarsitul perioadei n
unitati monetare n
(1 + rd)
ceea ce arata ca promisiunea de incasare a unei unitati monetare peste n ani, nu reprezinta o unitate monetara incasata, datorita posibilitatilor de a castiga in plus din dobanzile aferente.
Conceptul de valoare prezenta are o deosebita utilitate intrucat permite determinarea valorii prezente a tuturor celorlalte instrumente ale pietei financiare.
Determinarea ratei dobanzii nu este usoara, motiv pentru care au fost construite tabele care ofera informatii cu privire la produsul la maturitate al diferitelor tipuri de obligatiuni.
In situatia obligatiunilor cu discont, pentru care pretul curent este mai scazut decat valoarea nominala, ecuatia de determinare a produsului la maturitate este:
rd = Vn - Pc x 100
in care:
Vn = valoarea nominala a obligatiunii cu discont
Pc = produsul curent al obligatiunii cu discont
Astfel, produsul la maturitate este egal cu modificarea de pret, in decursul perioadei de 1 an, raportata la pretul initial.
Din corelarea marimilor rezulta urmatoarele interdependente:
a) daca pretul obligatiunii este egal cu valoarea nominala, atunci produsul la maturitate este egal cu rata cuponului de dobanda;
b) pretul obligatiunii si produsul la maturitate sunt corelate negativ (daca produsul la maturitate creste, atunci pretul obligatiunii scade, si invers);
c) produsul la maturitate este cu atat mai mare comparativ cu rata cuponului fix de dobanda, cu cat pretul obligatiunii este mai indepartat de valoarea nominala.
Intre rata dobanzii si rata rentabilitatii este necesara realizarea distinctiei, intrucat aceasta din urma da dimensiunea castigului de capital obtinut de catre un investitor.
Pentru orice tip de instrumente ale pietei financiare rata rentabilitatii este definita in functie de platile catre detinator la care se adauga modificarile de valoare de-a lungul perioadei, analizate.
La modul general, expresia rentabilitatii este data de relatia:
rr = C + Pt+1 - Pt x 100
Pt
In care:
rr = rata rentabilitatii pentru detinerea unui titlu in perioada de t la t+1
Pt = pretul la momentul t
Pt+1 = pretul la momentul t+1
C = cuponul de dobanda
Intrucat ecuatia se poate descompune in doua componente, respectiv
C si
Pt
Pt+1 - Pt rezulta ca este posibil a se determina
Pt
rata produsului curent privita ca rata a dobanzii (rd):
rd = C x 100
Pt
rata castigului de capital (g):
g = Pt+1 - Pt x 100
Pt
In acest mod, ecuatia ratei de rentabilitate se poate scrie:
rr = rd + g
Distinctia dintre rata reala si rata nominala a dobanzii este necesara intrucat reflecta corect costul imprumutului, atunci cand se ia in considerare rata inflatiei.
Astfel, rata reala a dobanzii este definita prin ecuatia Fischer, dupa numele lui Irving Fischer, unul dintre cai mai mari economisti monetaristi ai secolului al XX-lea. Potrivit acestei ecuatii, rata nominala a dobanzii (rn) este egala cu rata reala a dobanzii (rr) plus rata anticipata a inflatiei (rinf)
rn = rr + rinf
in care:
rn = rata nominala a dobanzii
rr = rata reala a dobanzii
rinf = rata inflatiei asteptate.
Distinctia dintre rata reala si rata nominala a dobanzii este importanta, intrucat rata reala, care reflecta costul real al imprumuturilor, este cel mai bun indicator de exprimare a eficientei operatiunilor de imprumut. De asemenea, reprezinta, pentru cetateni, cea mai buna masura a modificarilor produse pe piata creditului. Totodata, estimarea ratei dobanzii in termeni reali permite investitorului sa aprecieze daca a realizat o operatiune profitabilaa sau nu, si sa o compare cu celalalte oportunitati oferite de piata.
1.23. CALCULUL DOBANZII
Determinarea dobanzii prezinta deosebita importanta in activitatea practica de creditare. In cele ce urmeaza sunt prezentate metodele frecvent intalnite in calcularea dobanzii.
a) pentru creditele bancare acordate si depozitele constituite;
b) pentru scontarea si rescontarea efectelor de comert;
a) Pentru creditele bancare acordate si depozitele constituite se calculeaza dobanda simpla sau dobanda compusa.
a1) dobanda simpla se calculeaza in cazul in care perioada analizata este mai mica de un an, iar dobanda nu este capitalizata
Relatie de calcul:
D = Cn x nz x rd
360 x 100
unde:
D = dobanda (in suma absoluta);
C = capitalul imprumutat sau valoarea depozitului;
nz = numarul de zile pentru care se realizeaza creditarea;
rd = rata nominala a dobanzii, exprimata procentual.
a2) dobanda compusa se practica atunci cand perioada de creditare sau de depunere este mai mare de un an, iar dobanda este reinvestita la fiecare scadenta.
Daca perioada respectiva este exprimata in ani intregi, atunci dobanda se calculeaza astfel:
n
D = Cf - Ci = Ci (1 + rd) - Ci
in care:
Cf = capital fructificat;
(1 + rd) n = coeficient de fructificare;
Ci = capital initial.
b) Pentru scontarea si rescontarea efectelor de comert
Dobanda, care poarta denumirea de scont se calculeaza dupa urmatoarea relatie:
S = V x nz x rs
(12) 360 x 100
in care:
S = scontul;
V = valoarea nominala a titlului de credit;
nz = numarul de zile pana la scadenta
rs = procentul ratei dobanzii sau taxa scontului.
|
