Dubla impunere juridica internationala reprezinta supunerea la impozit a aceleasi materii impozabile si pentru aceeasi perioada de timp, de catre autoritatile fiscala din unitati diferite.Dubla impunere poate aparea in cazul realizarii de catre rezidentii unui stat a unor venituri pe teritoriul altui stat.

Dubla impunere juridica internationala apare atunci cand acelasi venit sau aceeasi avere se supun la mai multe impozite in tari diferite.Dubla impunere juridica international poate aparea in cazul impozitelor directe, respectiv al impozitelor pe venit si al celor pe avere.

Dubla impunere afecteaza principiul echitatii fiscala si unitatii impunerii, diminuand veniturile nominale si reale ale cetatenilor tarii si ale agentilor economici.Aparitia dublei impuneri juridice internationale trebuie privita in stranse legatura cu particularitatile politici fiscale si ale sistemelor de impozite intalnite intr-o tara sau alte.In practica fiscala internationala pot fi intalnite mai multe criterii care stau la baza impunerii veniturilor sau averii si anume:

*Criteriul rezidenetei sau criteriul domiciliului fiscal.Conform acestui criteriu, impunerea veniturilor se efectueaza de autoritatile fiscala in tara in care este rezident, pentru veniturile obtinute acolo.

*Criteriul nationalitatii.Potrivit acestui criteriu, impunerea veniturilor se efectueaza de autoritatea fiscala in tara de a carei nationalitate apartine, pentru veniturile realizate in aceasta tara.

*Criteriul originii veniturilor sau criteriul teritorialitatii.Conform acestui criteriu impunerea veniturilor se face catrea autoritatea fiscala, din tara pe al carui teritoriu s-au obtinut veniturile sau se afla averea, facandu-se abstractie de rezidenta sau nationalitatea beneficiilor.

Dubla impunerea poate aparea sub doua forme:

1.Voita, apare atunci cand statul incearca prin mijlocle fiscal sa ingreuneze concurenta exercitata de capitalul extern intr-o ramura economica.

2.Nevoita, intamplatoare, se intalneste atunci cand se urmareste, dar se realizeaza, prin coincidenta diferitelor impozite din aceeasi tara si din strainatate, afectarea aceluiasi venit sau bun din doua tari.

Dubla impunere are consecinte negative asupra dezvoltatii economice, sociale, financiare, bancare.De aceea au fost luate masuri legislative adecvate de catre aproape toate statele pentru evitarea dublei impuneri internationale juridice cum sunt diferite reglementari juridice nationale, conventii bilaterale si multilaterale, jurisprudenta, cutumele si doctrinele.

Evitarea dublei impuneri fiscale a devenit un obiectiv principal si constant in activitatea Organizatiei de Cooperare si Dezvoltare Economica, a Organizatiei Natiunilor Unite.Acestea au promovat recomandari, modele si solutii acceptabile, care sa stea la baza incheierii conventiilor de evitare a dublei impuneri, care in procesul negocierii sa se poata armoniza cu principiile legislatiei interne a statelor care convin sa incheie o conventie pentru evitarea dublei impuneri.Conventia pentru evitarea dubllei impuneri se aplica impozitelor pe venit si pe avere.

Spre deosebire de solutiile, metodele si tehnicile care stau la baza conventiei pentru evitarea dublei impuneri incheiate intre statele dezvoltate si care promoveaza, indeosebi, impunerea veniturilor in tara beneficiarului de venituri, in practica realizarii conventiei incheiate de tara noastra se promoveaza, de regula, solutii care urmaresc impunerea la sursa a veniturilor, dat fiind pozitia prezenta a Romaniei din care se obtin venituri sub forma de profit si dividente, de dobanzi la credite comerciale si bancare, de redevente, de salarii, venituri din activitati de transport, de montaj utilaje, asistenta tehnica, scolarizarea personalului.

Solutiile adoptate de Romania prin conventiile incheiate tin seama de interesul legitim al tarii noastre, in contextul si complexitatea relatiilor intretinute de Romania atat cu tarile dezvoltate, cat si cu cele in curs de dezvoltare.

Sub incindenta conventiilor intre persoanele fizice si juridice care sunt rezidente ale unui stat contractant sau ale fiecaruia dintre cele doua state.

In cazul persoanleor fizice, ca rezident in mai multe state, “domiciliul fiscal” se considera in statul in care acestea au o locuinta permanenta si unde au cele mai stranse legaturi personale si economice.

In ceea ce priveste impunerea veniturilor, cele mai utilizate solutii prevad:

a. veniturile realizate din bunuri imobiliare sunt impuse in statul in care sunt situate bunurile respective;

b. profitul obtinut de societatile unui stat contractant este impus, in general, de organele fiscale ale acestui stat;

c. veniturile realizate de actionari din divedente se impun parte in statul de origine, parte in statul de destinatie;

d. veniturile obtinute sub forma de dobanzi, precum si cele sub forma redeventelor se impun in ambele state, in proportii stabilite prin intelegere;

e. veniturile realizate din practicarea unei profesii libere se impun fie in statul de origine a veniturilor, fie in statul de rezidenta al beneficiarului veniturilor;

f. veniturile din salarii si similare se impun, in principiul, in statul unde se desfasoara activitatea retribuita.

Metodele utilizate in practica fiscal pentru evitarea dublei impuneri sunt:

1.Scutirea totala, conform careia veniturile realizate in strainatate de rezidentui unui stat si care au fost impozabile la sursa, nu se includ in venitul impozabil din tara de rezidenta.

2.Scutirea progresiva, presupune insumarea venitului realizat in strainatate cu cel obtinut in tara de resedinta, avand drept scop stabilirea cotei progresiva cu care va fi impus venitul intern.

3.Creditarea obisnuita, prin care impozitul platiti unui stat strain, pentru veniturile realizate pe teritoriul acestuia de catre un nerezident, se reduce din impozitul datorat in tara de resedinta in limita impozitului intern ce revine la un venit egal cu venitul obtinut in strainatate.

4.Creditarea integrala consta in aceea ca impozitul platit in strainatate, pentru veniturile realizate acolo, se deduce integral din impozitele datorate in tara de resedinta.

3.Presiunea fiscala

Societatea nu poate exista in absenta impozitelor, a caror necesitate este, pe de o parte, statuata prin Constitutie, si pe de o alta parte, demonstrata de realitate istorica.Urmarea fireasca a instituirii impozitelor este resimtirea presiunii fiscala de catre contribuabilii.

Indiferent de termenul utilizat: povara fiscala, presiune fiscala, coeficient fiscal, rata prelevarilor obligatotii, ideea generala este aceea a obligatiei fata de stat de diminuare a veniturilor particulare.Rata presiunii sau rata prelevarilor obligatorii, in sens larg, este raportul dintre totalul impozitelor si contributiilor sociale efectiv incasate de administratia publica si produsul intern brut.

Contribuabilul onest si cu spirit civic vede in impozit “un rau necesar” si consimte la plata acestuia.Cand insa impozitele depasesc anumite limite, iar contribuabilii resimt din plin povara fiscala care ii apasa, comportamentul normal, in economie si societate, este paralizat, conducand la inhibarea initiativei particualre, a motivatiei de a munci sau, mai grav, la adevarate revolte fiscale.

Stabilirea unor limite ale presiunii fiscale este o problema care i-a preocupat pe specialisti inca de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, cand economistii si juristii afirmau ca fiscalitatea trebuie sa fie cat mai lejera.Cum insa, datoria diversificarii actiunilor si implicarilor statului in viata economica si sociala, impozitelor si cotizatiile sociale au avut o evolutie ascedenta, in fiecare etapa de dezvoltare, marimea acestora era considerata ca fiind la limita maxima.

Cresterea presiunii fiscale in ultimile doua secole, are la baza extinderea rolului économic si social al statului.De asemenea, avand in vedere ca prevederile obligatorii sunt sursa de acoperire a cheltuielilor publice, impozitele si presiunea fiscala inregistreaza, in consecinta, aceeasi tendinta de crestere pe care o manifesta cu pregnanta cheltuielile publice.Autoritatile publice percep impozite, deoarece guvernele au nevoie de resurse.

Totodata, acestea trebuie sa fie foarte precaute in incercarea lor de a maximiza veniturile fiscale, pentru ca situatia sa nu ia alta turnura, intorcandu-se impotriva propriilor interese.In acest sens, problema care se pune este: cat de mult pot creste impozitele, astfel incat, acest lucru sa nu se reflecte intr-o diminuare a incasarilor fiscale pentru guvern?

Avand in vedere faptul ca impozitul este perceput de contribuabil ca o amputare a veniturilor sale de catre autoritatea publica, trebuie sa admitem si necesitatea cuantificarii acesteia la diferite niveluri.

1.Presiunea fiscal nationala

In general, presiunea fiscal este data de rata fiscalitatii, care se calculeaza ca raport intre suma totala a incasarilor fiscale percepute pe o anumita perioada si marimea procesului intern brut realizat in aceeasi perioada, de obicei un an.

2.Presiunea fiscala la nivelul agentului economic

Pentru contribuabilii agenti economici, impozitele pe care le platesc statului sunt percepute ca elemente de presiune fiscala, cu atat mai accentuate cu cat ponderea lor in valoare adaugata realizata este mai mare.

Cu cat impozitele cuantificate la numarator se calculeaza conform unor cote mai mari, cu atat suma totala a impozitelor va fi mai ridicata, ceea ce se va repercuta in marimea pronuntata a ratei fiscalitatii la nivelul agentului economic.

3.Presiunea fiscal individuala

Pe langa presiunea fiscala masurata la nivel national si al agentului economic, se poate cuantifica si presiunea fiscala individuala, resimtita sub aspect psihologic si care masoara pragul tolerantei la impozite.Aceasta se calculeaza ca raport intre prelevarile totale fiscale suportate de contribuabil si suma veniturilor brute obtinute de acesta.

La acest nivel, presiunea fiscala este foarte dificil de cuantificat atata timp cat ea ramane tributara unor elemente aleatorii, cum sunt: diversitatea prelevarilor, caracterul adesea ocult al incorporarii impozitelor in preturi, volumul serviciilor publice de care contribuabilul beneficiaza, actiunea progresivitatii impozitelor.

Totodata, dincolo de aceste estimari matematice, presiunea fiscala individuala trebuia analizata in raport cu puterea de cumparare a veniturilor nete, pentru a se vedea in ce masura veniturile ramase dupa impozitare reusesc sa satisfaca nevoile de subzisenta, de economisire si petrecere a timpului liber.

Factorii de influenta a presiunii fiscale:

Marimea ratei presiunii fiscale este influentata de numerosi factori dintre care mentionam:

1. performantele economice;

2. structura si formele proprietatii;

3.necesitatile publice stabilite de politica guvernamentala prin nivelul cheltuielilor publice;

4. eficienta cu care se utilizeaza cheltuielile publice finantate prin impozite;

5. gradul de adeziune a populatiei la politica guvernului si de consimtire la plata impozitelor;

6. marimea datoriei publice;

7. stadiul democratiei.

Efecte provocate de cresterea presiunii fiscale

In situatiile de depasire a pragului admisibil al presiunii fiscale, in anumite conditii socio-economice existente, apar unele fenomene negative, dintre care mentionam: slabirea efortului productiv, frauda si evaziunea fiscala, precum si aparitia economiei subterane, riscul inflatiei prin fiscalitate, reducerea competivitatii pe plan international.

1.Scaderea efortului productiv.Economistii liberali au remarcat efectele descurajante pe care nivelurile inalte ale impozitelor le au asupra muncii, economisirii si investitiei.Astfel, din punct de vedere al incitarii la munca, sporirea presiunii fiscale conduce la doua tipuri de efecte adverse:

a. efectul de substitutie -diminuarea timpului de lucru al angajatului, ca urmare a amputarii salariului prin impozitare;

b. efectul de venit -depunerea unei munci suplimentare in scopul compensarii pierderii de venit net datorita cresterii impozitelor.

2.Riscul de inflatie prin fiscalitate provine din faptul ca orice crestere a impozitelor si a cotizatiilor sociale are tendinta de a se repercuta asupra procesului de cuantificare a preturilor si salariilor, alimentand in acest mod inflatia.Explicatia consta in incercarea, pe de o parte, a intreprinderilor de a cuprinde in pretul lor de vanzare plusul de impozite si contributii sociale pe care le suporta si, pe de alta parte, a salariatilor de a recupera, sub forma salariilor mai mari, scaderea puterii de cumparare cauzata de impozite.

3.Economia subterana reprezinta un fenomen prin care diverse forme de activitate au drept caracteristica sustragerea de la plata fiscalitatii, fiind un aspect particular al fraudei si evaziunii fiscale.Astfel, practicarea muncii la negru permite angajatului sa obtina venituri nedeclarate, iar patronului sa se sustraga de la plata impozitelor si taxelor (aferente muncii la negru).

4.Reducerea competitivitatii pe planul international.Orice crestere a preluarilor obligatiilor suportata de agentii economici, se repercuteaza in nivelul pretului practicat la produsele lor, ceea ce se reflecta in mod negativ asupra competitivitatii intreprinderii respective in relatiile cu exteriorul.Sporirea presiunii fiscale dincolo de pragul considerat admisibil, risca, pe de o parte, sa se confrunte cu rezistente din ce in ce mai puternice, iar pe de alta parte, sa creeze un mare handicap agentilor economici autohtoni in fata unei concurente internationale din ce in ce mai active, mai agresive.

Cauzele evaziunii fiscale

Cauzele acestui fenomen sunt numeroase.Dintre acestea mentionam:

1. marimea excesiva a sarcinilor fiscale.In comparatiile internationale, eficienta unui sistem fiscal se masoara atat prin importanta venitului fiscal, cat si prin gradul de consimtire la plata impozitelor;

2. insuficienta educatiei a contribuabililor, pe de o parte, si excesul de zel al organelor fiscale predispuse, uneori la exagerari, pe de o alta parte;

3. lipsa unui control eficient, bine organizat, realizat cu personal foarte bine pregatit;

4. existenta unei legislatii defectuoase, care prin omisiunile ei, permite sustragerea de la plata unor impozite.

Evaziunea fiscala este pagubitoare atat pentru stat, cat si pentru contribuabili.Statul este lipsit de o parte din veniturile pe care ar trebui sa le incaseze pentru a-si indeplini atributiile asumate.Efectele negative pentru contribuabuli se concretizeaza in faptul ca totalul impozitelor sa distribuie pe o masa de venituri mai mica.

Efecte si masuri de combatere a evaziunii fiscale

Informatiile cele mai certe referitoare la dimensiunile evaziunii si fraudei fiscale sunt oferite de statisticile rezultate din operatiunile de control; aceste informatii se limiteaza la acele cazuri descoperite si sanctionate, conform legislatiei in vigoare.

Descoperite sau nu, evaziunea si frauda fiscala, indiferent de dimensiunile atinse, au efecte negative asupra economiei si societatii, in general, incidentele fiind de natura politica, financiara, economica si sociala.

Manifestarea acestor efecte negative, precum si amploarea fenomenelor, determina initierea de catre autoritatile publice, a unor masuri de combatere care trebuie sa actioneze in urmatoarele domenii: legislativ, administrativ si motivational.

In domeniul legislativ, se urmareste elaborarea unei legislatii fiscale cuprinzatoare, clare, concise, stabile si coerente.De asemenea, este necesara eliminarea sau restrangerea exonerarilor, reducerilor si deducerilor, care dau nastere unor interpretari multiple.

Din punct de vedere administrativ, masurile vizeaza crearea unui sistem informational complex si operativ, asigurarea structurilor instrumentelor administrative adecvate combaterii eficiente a evaziunii fiscale, precum si formarea specialistilor cu o moralitate si un profesionalism impuse de formele si dimensiunile evaziunii fiscale.

Sub aspect motivational, masurile vizeaza asigurarea conditiilor necesare educatiei cetatenilor in sensul respectarii legislatiei fiscale si chiar motivarea contribuabililor prin stimulente in acest sens.

Pe de alta parte, in situatiile de nerespectare a normelor fiscale de catre contribuabili, legislatia prevede aplicarea de sanctiuni fiscale sau penale, corespunzatoare gravitatii faptei.

Sanctiunile fiscale sunt de natura pecuniara si se aplica in cazul contraventiilor care reprezinta un grad redus de periculozitate.Concret, ele se refera la penalitati, amenzi, confiscari, suspendarea activitatii.

4.”Paradisuri fiscale”

Obligatiile fisclae ale contribuabililor sunt stabilite prin legislatia elaborata la nivelul fiecarei tari sau entitati independente, din punct de vedere juridico-adminstrativ.Evaziunea si frauda fiscala se manifesta atat in interiorul acestora, cat si in afara lor.

O practica foarte raspandita in lumea afacerilor consta in infiintarea unor filiale in tari, in care nivelul fiscalitatii este mai redus decat in tara in care functioneaza compania-mama.Relatiile dintre sediul principal si filiala pot fi reale sau fictive.Acest procedeu permite sustragerea de la impozitare a profitului realizat scriptic in oaza fiscala.La origine, filialele din aceste zone au servit extinderii societatilor-mama in strainatate, ca mijloc de refugiu pentru capitaluri destinate a fi repatriate sau reinvestite.Ulterior, au inceput sa fie utilizate ca mijloc de evaziune fiscala.Pentru a servi acestui scop, filialele au fost orientate spre tari cu moneda stabila, unde se efectua un control al schimburilor care dispuneau de un sistem bancar fiabil si ale caror guverne incurajau investitii straine pe teritoriul lor, tari care, in acelasi timp, practicau niveluri reduse la impozitele asupra profiturilor sau dividentelor.

Evaziunea fiscala internationala este, deci o forma a evaziunii fiscale,iar paradisul fiscal poate fi solutia de realizare.Este dificil de apreciat daca existenta paradisului fiscal este de domeniul evaziunii fiscale “legale” sau “frauduloase”; ce organisme la nivel interstatal ar putea stabili caracterul legal, ilegal, legitim sau nelegitim al acestora?Aceasta forma de evaziune, pe de o parte, nu este acceptata de guvernele acelor tari care pierd importante resurse financiare publice, iar pe de alte parte, este stimulata de guvernele altor tari prin elaborarea unor regimuri fiscale atractive si permisive, obtinand avantaje economice si sociale.

Paradisul fiscal constituie un instrument prin care se realizeaza evaziunea fiscala internationala de catre acei contribuabili care cauta un tratament fiscal mai avantajos.

Paradisul fiscal poate fi orice tara care este considerata ca atare si care se vrea astfel.In realitate, orice tara poate deveni, la un moment dat, paradis fiscal (daca urmareste un anumit obiectiv economic) sau poate sa inceteze de a mai fi, daca intentioneaza acest lucru.Paradisurile fiscale se pot clasifica in:

I.PRINCIPALE, care cuprind urmatoarele categorii:

a. tari care nu aplica nici un fel de impunere asupra veniturilor si posesorului de capital pentru persoane fizice (Bahamas, Bermude, Insulele Cayman, Principatul Monaco);

b. tari in care impozitul pe venit sau profit este stabilit pe o baza teritoriala.In aceste tari, contribuabilii beneficiaza de o exonerare a impozitului pe profit obtinut prin operatiuni realizate in afara teritoriului (Liberia, Malaiezia, Coata Rica, Filipine);

c. tari in care cotele de impunere sunt reduse, fiind astfel stabilite de statele in cauza sau ca urmare a aplicarii unor reduceri de cote internationale (Elvetia, Antilele olandeze, Irlanda);

d. tari care ofera exonerari fiscale industriilor create in vederea dezvoltarii exporturilor (Irlanda, pentru societatile infiintate inainte de ianuarie 1981):

e. tari care ofera avantaje specifice societatilor tip holding sau off-shore (Tarile de Jos, Singapore, Luxemburg);

f. tari care ofera alte avantaje, specifice anumitor societati (Antigua, Grenada, Jamaica, Barbados).

Aceasta grupare are la baza principalele dispozitii fiscale care le confera statutul de oaza fiscale, multe tari apartinand mai multor asemenea grupe.

II.SECUNDARE, in aceasta categorie intra tari mici, cat si altele industrializate care practica, in general, niveluri ridicate la diverse forme de venit, dar dispun si de unele dispozitii legale cu caracter particular, care pot fi utilizate de catre investitori in operatiunile de tax-planning.

In ceea ce priveste tarile mici, care au o populatie redusa numeric, apeleaza la una dintre urmatoarele posibilitati:

* aplica niveluri reduse la cotele de impozite;

* nu aplica nici un fel de impunere fiscala;

* nu limiteaza anumite venituri ale persoanelor fizice sau juridice;

* acorda facilitati fiscale substantiale pentru activitati desfasurate in anumite domenii.

Tarile cu economie dezvoltata, care devin ele insele atractive pentru unele activitati desfasurate de anumite societati, demonstreaza ca in viata economica primeaza interesul material.State ca Franta, Belgia, Austria, Italia, SUA acorda facilitati fiscale substantiale pentru atragerea capitalului strain sau cresterea exporturilor.

In bugetul unei tari se concentreaza intreaga politica fiscala a acesteia.Prin politica fiscala sau bugetul statului se dirijeaza intreaga viata economica si sociala a unei tari.

Legea bugetului public, in care este concentrata intreaga politica fiscala a unui stat, este considerata pe buna dreptate, ca cea mai importanta lege dintr-o tara, dupa “Constitutia” sa.

Spre exemplu, in cazul in care statul constata ca se impune luarea unor masuri pentru a preveni declinul economieiei si a crea noi locuri de munca, trece la realizarea unor proiecte de lucrari publice, precum constructia de unitati de invatamant, de spitale, electrificarea satelor, extinderea retelei de termoficare, canalizare, alimentarea cu gaze, apa, lucrari in domeniul transporturilor, protectiei mediului.Prin efectuarea unor asemenea lucrari se creeaza un numar mare de locuri de munca si o crestere rapida si vertiginoasa a activitatii economice.

Modificarea impozitelor poate fi utilizata fie pentru a stimula, fie pentru a restrange activitatea economica.

Scaderea impozitelor (in anumite conditii bine determinate, nu oricand), in special a celor directe mareste veniturile ramase efectiv la dispozitia populatiei, ceea ce conduce la cresterea cheltuielilor cu achizitionarea de bunuri si servicii, marind cererea, care va avea ca efect sporirea volumului productiei.

In cazul in care se constata ca sunt prea multi bani in circulatie, care vor genera cresterea preturilor, deci inflatie, statul intervine prin cresterea impozitelor.Sporind impozitele scade venitul disponibil si cererea de cumparare de bunuri si servicii, avand ca rezultat reducerea cantitatii de bunuri si servicii ce pot fi cumparate de populatie, si ca urmare, reducerea volumului de activitate la agentii economici, producatori si comercianti.Desigur ca in practica aceasta problema este foarte complexa, efectele fiind mult diferite, uneori de sens contrar.

In cazul in care statul considera ca numite activitati, in special cele daunatoare sanatatii fizice si mintale ale populatiei, s-au dezvoltat prea mult sau se urmareste reducerera consumului acestora, se intervine pe calea impozitelor: se maresc impozitele, atat cele directe cat si cele indirecte, cuprinse in pretul produselor si serviciilor vizate.Crescand preturile intr-o masura insemnata se va cumpara o cantitate mult mai mica din asemenea produse si servicii, ceea ce va conduce la reducerea volumului de activitate din unitatile producatoare ale acestora.

Pentru activitatile care se considerra ca trebuie dezvoltate se poate acorda reducerea sau scutirea de la impozitare, pe anumite perioade de timp, si chiar anumite stimulente.

In situatia in care, intr-o anumita tara, s-a ajuns ca o mica parte din populatiei sa detina cea mai mare parte din produsul national,cei mai multi fiind cei saraci, iar statul urmareste infaptuirea unor masuri mai ample de protectie sociala, se apeleaza tot la impozite si la cheltuielile bugetului de stat.Pentru infaptuirea unui asemenea obiectiv se va pune accent mai mare pe stabilirea impozitelor in functie de capacitatea de plata a persoanleor fizice si juridice si o mai buna redistribuire a veniturilor.

Prin impozite se mareste o parte din venit preluata de la cei bogati concomitent cu reducerea sau scutirea impozitelor pe venitul celor saraci si sporirea cheltuielilor guvernamentale destinate satisfacerii unor nevoi publice ale acestora.

O impovarare prea mare a celor bogati, pentru a ajuta cat mai mult pe cei saraci, va genera grave consecinte printre care:

1.Lipsa stimulentelor de a investi.Persoanele bogate fiind supraimpozitate, vor considera ca nu se merita sa muncesti pentru a da statului cea mai mare parte din venit.O tara care practica un asemenea sistem fiscal va fi considerate neatractive, cu o fiscalitate impovaratoare, ceea ce va face sa fie ocolita de investitorii straini.Numeroase persoane fizice si juridice intre care si o parte din elite- vor emigra in alte tari cu o fiscalitate redusa.

2.Acordarea permanenta a unor subventii insemnate va avea ca efect inmultirea numarului celor care nu vor mai munci, care se multumesc “cu mai putin, dar fara munca”.

In ceea ce priveste subventiile, trebuie facute o distinctie clara intre 1.subventia fiscala pe venit, 2.subventia fiscala pe impozit si 3.subventia sociala de venit.

1.Subventia fiscala de venit reprezinta parte din venitul total impozabil obtinut de o persoana, dar care este scutit de la impozitare.

2.Subventia fiscala de impozit reprezinta impozitul scutit de la plata, ceea ce reprezinta in fapt un supliment de salariu.

3.Subvenita sociala de venit reprezinta suma de bani oferita de stat unei persoane sau gospodarii, sub forma de ajutor banesc nerambursabil, in scopul asigurarii supravietuirii, in tarile sarace, respectiv pentru acordarea mijloacelor necesare unui trai decent, in tarile bogate, in special in cele care infaptuiesc statul bunastarii sociale.

Acordare acestor subventii se constituie efectiv si ca o masura de protectie sociala a persoanelor aflate la limita supravietuirii.

Sporirea impozitelor si a celorlalte obligatii de plata bugetara, indiferent de denumirea acestora conduce la cresterea preturilor produselor si serviciilor pentru populatie si a factorilor de productie pentru agentii economici.Aceasta va determina schimbarea comportamentului si a atitudinii unor persoane fizice de a munci, economisi, investi.

Dispozitia statului de marire a impozitelor genereaza numeroase si serioase complicatii prin fenomenul reactiilor anticipate: multe persoane fizice si juridice isi modifica obiectivele fata de mediul economic, social si politic.Din momentul in care statul “penalizeaza munca cinstita”, prin introducerea unor impozite deosebit de mari, modifica comportamentul si atitudinile multor persoane fata de mediul economic, social si politic.

Modificarile de comportament si atitudine se pot manifesta si prin:

-refuzul de a mai lucra, considerand ca nu merita sa muncesti pentru a da statului cea mai mare parte de venit, urmand a se limita la alte surse de venit pe care le obtine;

- recurgerea la fenomenele de evaziune fiscala, manifestata sub diferite forme, precum: munca la negru, reducerea artificiala a veniturilor obtinute, declarate si impozitate, nedeclararea in totalitate a veniturilor;

-”emigrarea” in alte tari cu fiscalitate mai mica;

- refuzul investitorilor straini de a-si mai plasa capitalurile intr-o asemenea tara;

-schimbarea atitudinii politice, a unei mari parti din populatie, fata de partidul de guvernamant aflat la conducerea tarii si multe altele.

Cresterea impozitelor genereaza serioase nemultumiri pentru un mare numar de contribuabili persoane fizice si juridice, ale caror reactii pot merge la adevarate revolte fiscale, caderea de la putere a Guvernului si partidului care a castigat ultimele alegeri.

Document Info

Accesari: 6463
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul:
in pagina web a site-ului tau.

eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare