Echilibrul intr-o economie cu efecte externe si bunuri publice

CUPRINS :

Introducere .....................pag.3

Efecte externe ...................pag.4

Alegerea programului optim ..............pag.5

Bunuri publice .......... ..... ...... ..............pag.7

Optimul intr-o economie cu bunuri publice ....pag.8

Echilibrul de piata ...............pag.11

Externalitati fiscale si bunuri publice ...........pag.12

Modelul lui R.Gordon ............pag.13

Bibliografie ......................pag.15

Introducere

Scopul acestei lucrari il constitue prezentarea agentului economic nu numai prin prisma propriilor decizii, ci si prin luarea in considerare a efectelor propagate prin activitatile si rezultatele agentilor economici cu care intra in contact in mod indirect - cel mai clar exemplu fiind acela in care activitatea agentului economic propaga efecte pozitive sau negative asupra altor agenti fara a fi recompensat sau pus la plata.In cadrul sistemului economic actual, deosebit de complex, aceste efecte nu pot fi ignorate, ele influentand intr-o mai mare masura procesul de optimizare a activitatilor unui agent economic; in plus, sunt deosebit de importante in studierea echilibrului acestuia.

Acestea se inscriu in categoria "efectelor de vecinatate", ale caror caracteristici sunt urmatoarele:

se intalnesc in orice economie, ca rezultat direct al complexitatii fenomenelor economice si a interdependentelor dintre acestea;

agentii economici care propaga efectul de vecinatate, in limita legislatiei (de ex 22322p1513w emplu efectul de poluare daca se subinscrie la nivelul prevazut de lege) nu pot fi recompensati sau pusi la plata;

categoriile efectelor de vecinatate sunt determinate de forma de guvernare din economie;

prin limitarea unor efecte de vecinatate vom genera alte efecte de vecinatate.De altfel, evaluarea impactului acestora asupra altor agenti economici sau asupra consumatorilor este de cele mai multe ori o operatie deosebit de dificila si aproximativa.

In analiza fenomenelor microeconomice trebuie avuta in vedere distinctia dintre beneficiile private si sociale ale unei activitati economice.De altfel bunurile publice sunt un caz cu totul aparte de bunuri, caracterizate prin faptul ca acestea sunt consumate simultan de mai multe persoane, neputand fi vandute ca bunuri private, fiecare persoana beneficiind de ele fara a plati.

Bunurile publice nu fac obiectul mecanismelor de piata, intrucat acestea, fiind puse la dispozitia fiecaruia in mod gratuit, nimeni nu va avea interesul de a le plati.Cantitatea de bunuri publice pusa la dispozitia unui grup de persoane depinde in mod direct de decizia politica care se adopta.Astfel, un guvern care se ghideaza dupa o doctrina liberala, va limita pe cat posibil cantitatea de bunuri publice, marind in consecinta sfera de cuprindere a bunurilor private ce sunt supuse mecanismelor de piata.La polul opus, un guvern social - democrat va largi pe cat posibil sfera de cuprindere a bunurilor publice in detrimentul celor private.

Concluzia care se desprinde din aceasta scurta introducere consider eu ca este destul de clara: deoarece bunurile publice au un " efect de vecinatate" cu totul aparte, aceste doua probleme este bine sa fie studiate simultan.

Efecte externe

Activitatea oricarui agent economic este determinata in egala masura de deciziile luate, de legislatie, dar si de mediul economic in care isi desfasoara activitatea.Exista insa anumite activitati de care un agent economic beneficiaza fara sa fie pus la plata.Astfel, orice agent economic sau consumator beneficiaza in mod egal si fara nici o restrictie, de caile de comunicatie dintr-o anumita localitate.De altfel, plata acestui serviciu comunitar este practic imposibila sau ineficienta din punct de vedere economic.

Efectele externe sau de vecinatate sunt resimtite atat de consumatorii individuali cat si de agentii economici.Pentru acestia din urma, fenomenele de vecinatate determina redefinirea optimului si a echilibrului economic ce au fost definite in cazul concurentei perfecte.

Efectele externe sunt dintre cele mai diverse, dar dupa consecintele pe care le provoaca acestea sunt:

efecte externe pozitive : se manifesta sub forma beneficiilor la consumatori sau agenti economici, altii decat cei care le-au generat.Chiar daca agentul economic care a creat acest efect nu este platit in mod corespunzator, nu poate elimina sau limita aceste efecte, intrucat, pe de o parte, omul prin natura sa nu este complet egoist, iar pe de alta parte aceste efecte sunt in stransa legatura cu alte efecte ce genereaza in mod direct beneficii;

efecte externe negative : a caror prezenta genereaza neplaceri pentru consumatorii si agentii economici, care intra , in mod inevitabil, in contact cu agentul economic care le-a generat.Pentru limitarea acestora va trebui ca statul, prin organismele sale, sa creeze un cadru juridic corespunzator unei concurente cat mai eficient cu putinta, atat din punct de vedere economic cat si social.

Pentru exemplificare voi analiza in continuare cazul cel mai simplu al unei economii, compusa dintr-un singur consumator si doi producatori - productia primei intreprinderi depinde de productia celei de a doua. Consideram in continuare productiile celor doi agenti economici, si mai notam cu intrarile de timp de munca.Definim astfel, in conditiile dependentei mai sus specificate, functiile de productie pentru cele doua unitati:

Daca se noteaza prin timpul liber al consumatorului, iar prin T timpul total al consumatorului pentru munca si timp liber, atunci conditia de echilibru intre cererea si oferta de munca se scrie sub forma egalitatii:

Un program pentru aceasta economie este de randament maxim sau starea economiei este optima, daca valoarea functiei utilitate a economiei, reprezentata prin:

este maxima.

Daca derivata , este pozitiva, atunci al doilea producator genereaza un efect de vecinatate benefic pentru primul producator, iar daca semnul este negativ rezulta un efect nefavorabil.

Este posibil - lucru ce se intampla destul de des in economie- , ca dependenta dintre cele doua unitati sa fie reciproca, in acest caz fiind necesara si analiza semnului derivatei pentru determinarea efectului primului producator asupra celui de al doilea.

q       Alegerea programului optim

Pentru determinarea programului optim, va trebui sa calculam cele cinci valori , tinand seama de cele doua functii de productie si de conditia de echilibru.Scriem deci Lagrangeanul:

, unde.

Din conditiile de ordin intai obtinem:

Facem in continuare urmatoarele notatii:

, i=1,2, , , i=1,2, .

Eliminand multiplicatorii lui Lagrange din relatiile de mai sus, obtinem ca:

Stiind ca, la echilibru, rata marginala de substitutie a doua produse este egala cu raportul preturilor celor doua produse, si notand prin pretul unitar al productiei celor doua bunuri si w salariul fortei de munca vom obtine urmatoarele egalitati:

i)           pentru prima unitate: , relatie care este identica cu cea din economia cu concurenta perfecta, deci in care nu se manifesta "efectul de vecinatate"

ii)         pentru a doua unitate: , care difera de cea obtinuta in conditiile unei concurente perfecte, definita in acest caz prin: .

Deci, intr-oeconomie in care se manifesta efectul de vecinatate, exista diferenta a programului de optim, comparativ cu cazul in care exista o concurenta perfecta.In primul caz vom spune ca exista o imperfectiune a pietei.

In continuare voi prezenta implicatiile efectului de vecinatate utilizand costurile de productie, dfefinind in acest sens urmatoarele doua functii de cost:

Pentru a semnala prezenta efectului de vecinatate, va trebui ca derivata partiala sa fie nenula.Voi demonstra in continuare ca sunt adevarate urmatoarele doua afirmatii:

i)           datorita prezentei efectului de vecinatate, optimul social al primei firme este diferit de optimul privat din conditiile concurentei perfecte;

ii)         daca cele doua firme sunt privite ca elemente ale unui sistem global, atunci efectul de vecinatate este eliminat

Pentru a demonstra cele afirmate mai sus, vom avea in vedere urmatoarele:

costurile marginale private sunt: , ,

daca cele doua unitati sunt componente ale aceluiasi sistem, costul total este:

.

Costul marginal in raport cu cele doua produse este, in acest caz:

profitul global este:

Din conditiile necesare de optim vom determina urmatoarele doua egalitati:

a)     , de unde: , care se regaseste si in conditiile concurentei perfecte;

b)     , de unde rezulta ca , care difera de rezultatele obtinute in cazul concurentei perfecte, situatie in care avem ca .

Termenul , evidentieaza efectul extern pe care il genereaza a doua unitate si nu de ceea ce beneficieaza ea.Relatia se mai poate scrie si sub urmatoarea forma: .

Atunci termenul arata in ce masura productia firmei unu se modifica, ca urmare a modoficarii cu o unitate de munca a consumului la a doua firma.De altfel, termenul din relatia anterioara, masoara cantitatea de munca pe care prima firma o poate economisi fara a-si reduce productia, daca a doua firma mareste cu o unitate cantitatea de munca utilizata.

Bunuri publice

In economie exista bunuri private, la care consumatorii au acces numai in masura in care le platesc.Un consumator daca intra in posesia unui bun privat, atunci acesta nu mai poate fi utilizat si de un alt consumator.Dar, in cadrul unei economii exista, alaturi de bunuri private si bunuri si servicii publice la care toti consumatorii au acces in mod egal fara a achita o suma de bani - de exemplu:serviciile oferite de reteaua sanitara publica sau de sistemul public de invatamant.

Bunurile publice pot fi obtinute in unitati economice private sau publice.Trebuie sa fac precizarea ca intr-o unitate economica publica nu se produc in mod exclusiv bunuri publice.De cele mai multe ori, diversitatea si cantitatea de bunuri publice este stabilita de stat, in mod direct sau indirect, fiind intr-o mare masura rezultatul unei decizii politico-economice.

In abordarea bunurilor publice trebuie avut in vedere ca deciziile nu se mai iau la nivelul unui individ si de intraga colectivitate care dispune de acestea.De aceea, se va avea in vedere in tratarea acestei probleme forma de organizare social politica din economia analizata.De altfel, statul prin diverse parghii economice intervine in sfera productiei pentru a corecta imperfectiunile pietelor si pentru a contracara deficientele care apar in organizarea economica efectiva.Prin mijloacele sale, statul controleaza activitatea unitatilor publice in scopul desfasurarii unei activitati eficiente.Tinand seama de particularitatile cu totul deosebite ale productiei de bunuri publice, se pune problema realizarii unui "optim de ordinul doi" sau optim social si nu definirea unui program optim la nivelul fiecarui agent.

Din acest punct de vedere, in tratarea bunurilor publice vom distinge doua categorii distincte:

i)        O prima categorie este aceea a bunurilor publice pe care orice consumator, chiar daca doreste sau nu, le consuma.Din aceasta categorie dam ca exemplu cheltuielile pentru apararea nationala sau pentru intretinerea politiei.Fiecare consumator avand comportamentul "pasagerului clandestin", subestimand aceste cheltuieli , se sustrage de la plata lor.De aceea, statul va trebui printr-un sistem de finantare adecvat, sa acopere aceste cheltuieli.Prin sistemul de fiscalitate impus de stat se realizeaza o redistribuire a veniturilor din economie.Aceasta situatie exclude apriori realizarea unui optim de tip Pareto , intrucat sistemul fiscal, nu poate asigura pentru toti agentii din economie, acealeasi taxe marginale de substituire intre bunurile private si cele publice.

ii)      A doua categorie este cea a bunurilor publice a caror utilizare nu este intrutotul obligatorie.In aceasta categorie includem in mare masura bunurile publice locale, care sunt puse la dispozitia unei colectivitati dintr-o anumita localitate sau teritoriu.Bunurile si serviciile din aceasta categorie sunt finantate in mare masura prin impozitele si taxele locale.

Voi considera in cele ce urmeaza un program cu un bun public si doua bunuri private, iar bunul public este obtinut in urma unui proces de productie caracterizat prin functia de productie:

,

unde reprezinta cantitatea produsa din bunul public considerat, iar si cantitatilea realizate din cele doua bunuri private.

Se defineste pentru fiecare consumator functia de utilitate: ,

unde prin m s-a notat numarul de consumatori, reprezentand cantitatea totala din bunul public pusa la dispozitia consumatorilor iar reprezinta cantitatea totala consumate din fiecare bun privat, de c atre consumatorul i.Cum toti consumatorii au acces in mod egal la bunul public considerat, in definirea utilitatii unui consumator s-a renuntat la indicele i pentru bunul public considerat, fapt ce nu s-a intamplat si in cazul celor doua bunuri private.

q       Optimul intr-o economie cu bunuri publice

Voi defini pentru inceput elementele problemei de optimizare:

i)        Functia de productie ce modeleaza procesul de obtinere a bunului public:

, cu si

reprezentand cantitatile produse din cele trei tipuri de bunuri considerate.Deci, cele doua bunuri private sunt obtinute in doua unitati economice;

ii)         egalitatea dintre consumul fiecarui bun x , productia neta y si resursele initiale w:

, cu valori cunoscute.

Intrucat productia nu are un scop in sine ci pentru a satisface o necesitate, se va considera drept criteriu de optimizare utilitatea consumatorului.Daca ar exista un singur consumator, atunci problema de optimizare ar fi usor de rezolvat.Altfel se rezolva cazul in care vom avea in vedere mai multi consumatori.

Trebuie specificat faptul ca in cadrul unei colectivitati umane exista in acelasi timp un soirit de compwetitie, si deci un conflict de interese, dar si un spirit de solidaritate - problema pusa pentru prima data de Pareto.

In viziunea paretiana un program este de randament maxim daca acesta este posibil de realizat si daca exista un alt program pentru care marirea satisfactiei pentru un consumator sa duca la scaderea satisfactiei pentru unul sau mai multi consumatori.

Daca se considera nivelul minim al utilitatii dorit de consumatorul I , dat prin , atunci programul:

conduce la un optim in sens Pareto, daca acest programeste posibil si daca nu mai exista un alt program pentru care inegalitatea de mai sus sa fie inca satisfacuta pentru toti consumatorii.

Pentru determinarea programului de randament social maxim pentru un consumator I vom construi Lagrangeanul:

Din conditiile necesare de optim vom obtine urmatoarele ecuatii:

Eliminand multiplicatorii lui Lagrange din sistemul de ecuatii de mai sus vom obtine:

Ce ne arata aceste doua relatii obtinute? Ultima relatie arata ca rata marginala de substituire intre cele doua bunuri private este aceeasi pentru toti agentii economici si este egala cu rata marginala de substituire a celor doua bunuri pentru procesul de productie.Prima relatie defineste o conditie de optim pentru bunul public.Astfel, suma ratelor marginale de substitutie a bunului cu oricare din bunurile private pentru toti consumatorii este egala cu rata marginala de substituire a bunului public cu bunul privat considerat in procesul de productie.

q       Echilibrul de piata

Dupa determinarea programului care asigura randamentul social maxim, se pune intrebarea fireasca daca acesta este un optim de piata sau nu, ca in cazul bunurilor private, cand randamentul social maxim conduce la starea de echilibru.

Problema echilibrului pentru un bun public nu se trateaza in mod similar ca in cazul bunurilor private, deoarece in acest caz nici un consumator nu este obligat sa-si decline preferinta pentru un bun public pentru a beneficia de acesta, ca in cazul celor private.Astfel, consumatorul poate beneficia de un bun public fara a plati.

Ne vom situa deci tot intr-o economie definita ca in paragraful anterior, ce cuprinde un bun public si doua bunuri private, care sunt aceleasi pentru toti cumparatorii.Pentru bunul public costul unitar la nivelul unitatii producatoare este , iar pretul de achizitie de catre consumatorul I este , existand egalitatea:

=, unde este contributia fiecaruia.

Aceste tipuri de bunuri publice sunt caracterizate prin aceea ca deciziile privind producerea lor sunt de tip binar: 0-nu se produc, 1-se produc.In acest caz, producerea unui bun public are loc daca suma disponibilitatilor de plata este mai mare sau egala cu costul total al producerii bunului public respectiv.

Definim urmatoarele variabile:

-utilitatea consumatorului I pe care acesta ar obtine-o daca bunul public nu s-ar produce;

- utilitatea aceluiasi consumator I in conditiile in care bunul public s-ar obtine , unde reprezinta adevarata disponibilitate de plata a agentului I, iar contributia consumatorului I la producerea bunului public;

- suma pe care o anunta consumatorul I care se pretinde a fi adevarata disponibilitate de plata.

Consumatorul I, va obtine satisfactie numai daca >, intr-un comportament onest avand ==.

Avem urmatoarele situatii posibile:

daca >, atunci consumatorul I are tendinta de a anunta =0, intrucat oricum bunul public va fi obtinut;

altfel el va trebui sa anunte o valoare pentru cu atat mai mare cu cat suma disponibilitatilor de a plati ale celorlalti consumatori este mai mica decat (unde reprezinta costul total atras de producerea bunului public respectiv).

Deci, consumatorul I priveste suma totala ca o variabila aleatoare distribuita uniform pe intervalul [a,a+b] si .

Vom obtine ca:

P()=(a+b-)/b si

P()=(-a)/b.

Producerea bunului public se realizeaza atunci cand:

+ sau -.

Atunci cand >(1-)b maximul se atinge in =[(1-)b]/2<, ceea ce inseamna ca in toate cazurile consumatorul I anunta fie =0, fie o valoare mai mica decat , de unde si legatura care se face cu pasagerul clandestin.

Externalitati fiscale si bunuri publice

Fenomenele economice ce se manifesta la nivelul unei colectivitati, rezultat direct si al politicii economice la nivel local, genereaza intr-o masura mai mare sau mai mica multiple externalitati asupra colectivitatilor invecinate .Din punct de vedere fiscal vom distinge:

externalitati fiscale directe - care se manifesta in general prin modificarea preturilor relative ale productiei sau consumului bunurilor private sau publice, determinand schimbari in alegerile agentilor economici;

externalitati fiscale indirecte - ce atrag modificari asupra caracteristicilor resurselor si cheltuielilor publice ale colectivitatilor invecinate.

Externalitatile fiscale directe sau indirecte determina in plan economic, social o serie de efecte.Voi aminti in acest sens:

i)           Efectele de vecinatate, ce sunt de obicei direct proportionale cu distantele dintre colectivitati.Sunt percepute sub forma avantajelor oferite perssoanelor din colectivitatile invecinate celei in care se utilizeaza bunurile publice locale;

ii)         Efectele demografice, percepute prin modificarea populatiei totale a unei regiuni sau localitati, ducand la cresterea sau scaderea densitatii populatiei;

iii)       Exportul fiscal, intrucat taxele aplicate de exemplu asupra vanzarilor sunt suportate si de nerezidenti daca cumpara anumite produse, acoperind astfel o parte din cheltuielile locale.

q       Modelul lui R.Gordon

Voi considera in cele ce urmeaza un model simplu prin care voi identifica diverse surse de externalitati locale.In acest sens modelul va cuprinde o regiune cu doua colectivitati locale ce au bugete locale distincte.Fiecare colectivitate are n persoane.Functiile de utilitate individuale sunt respectiv:

si

unde a in [0,1] masoara efectul de debordare.Pentru fiecare colectivitate vom defini functia de productie , iar fiecare colectivitate isi echilibreaza propriul buget din impozit asupra valorilor imobiliare din care o fractie k se exporta prin intermediul produselor vandute in afara colectivitatii.

Daca ambele colectivitati sunt reunite intr-o singura colectivitate, vom defini functia utilitatii sociale de tip aditiv:

u=n[+], iar functia produs

F()=0

Pentru determinarea punctului de optim la nivelul ansamblului calculam:

cu si .

Voi scrie conditia de optim la nivelul ansamblului prin

a+=+a=, obtinand urmatoarele cazuri particulare:

i)           a=0 >>>>> efectul de debordare este absent; In acest caz sunt verificate conditiile ce definesc un echilibru Lindahl, la nivelul fiecarei colectivitati, adica:

=

=.

ii)         a=1 >>>>> efectele de debordare sunt integrate, deci de bunurile publice ale oricareia din cele doua colectivitati profita in egala masura rezidentii si nerezidentii:

+=

Pentru optimizarea la nivelul fiecarei colectivitati voi considera programul urmator, scris de exemplu pentru prima colectivitate prin:

Conditiile de optim le vom scrie in felul urmator: =.

iii)       a(0,1) >>>>> efectul de debordare se manifesta intr-o anumita masura.In acest caz merita retinute urmatoarele caracteristici:

luate impreuna ele vor oferi mai putine bunuri publice decat cantitatea optimala a colectivitatilor privite in ansamblu;

cantitatea de bunuri publice produsa depinde de valorile parametrilor a si k, noi putand obtine astfel relatia: =

In cazul in care k>1 (export de impozit) si a in (0,1), atunci prima colectivitate va produce mai multe bunuri publice decat cantitatea optimala la nivelul ansamblului.

Bibliografie