Economia politica a reformei fiscale din România - sistem progresiv de impozitare versus cota unica

Începând cu 2005, guvernul a introdus cota unica de impozitare de 16% asupra veniturilor persoanelor fizice si asupra profitului firmelor.

Dupa opinia autoritatilor ce au propus-o, aceasta masura reprezenta osatura unei relaxari fiscale. Potentiala expansiune a afacerilor, cresterea investitiilor directe, reducerea ponderii economiei subterane, o crestere economica sustenabila, mai multe locuri de munca, cresterea economisirii si a investitiilor erau enumerate ca ingredientele unui program de succes. Totusi, multi specialisti îsi aratau îngrijorarea cu privire la oportunitatea momentului de introducere a cotei unice. Care erau conditiile pentru ca introducerea cotei unice în România sa fie un succes? Prin introducerea cotei unice, apar presiuni inflationiste puternice în România? Dispare stabilitatea macroeconomica? Se vor manifesta si în România beneficiile cotei unice, observate în Slovacia?

Practica arata ca aceasta masura a avantajat mai ales firmele cu putere financiara ridicata si indivizii cu venituri mari. Totusi, f 414j97e irmele mici si mijlocii, în cadrul carora ponderea cheltuielilor cu forta de munca este ridicata, introducerea cotei unice este o reducere perversa a fiscalitatii. La nivelul acestor companii, un impact semnificativ asupra profitabilitatii o are cota de contributie la asigurarile sociale, care a ramas la un nivel ridicat (chiar daca s-a redus cu 4 puncte procentuale fata de 2004, ea ramâne cu 8 puncte procentuale peste media UE). 

Modelul teoretic...

În proiectarea unei reforme fiscale, trebuie cunoscuta magnitudinea efectului de multiplicare al reducerii ratei de impozitare, datorita faptului ca acesta poate conduce la o cerere agregata în exces, determinând astfel efecte inflationiste greu de oprit, prin canalul unor deficite bugetare ridicate pe termen mediu si lung. Teoria economica ne învata ca o crestere temporara a venitului curent (prin scaderea ratei de impozitare, pe termen scurt) determina o modificare mica a cheltuielilor de consum ale menajelor. În schimb, o crestere a venitului permanent (prin scaderea ratei de impozitare, pe termen lung) determina o modificare puternica a cheltuielilor de consum si astfel, a cererii agregate. Multi economisti considera - în mod eronat - ca reducerea fiscalitatii va duce la o crestere puternica si pe latura ofertei agregate. Ei spun ca masurile de relaxare fiscala reprezinta esenta abordarii economice prin prisma ofertei agregate. Reducerea fiscalitatii va conduce la o crestere a nivelului veniturilor colectate la buget si se va ajunge la o economie de tip voodoo (economie în care menajele vor consuma mai mult, productia va creste, are loc o reducere a somajului si nu o crestere a inflatiei).

Totusi, chiar daca reducerea fiscalitatii are impact atât asupra cererii agregate cât si asupra ofertei agregate, efectele sunt diferentiate ca marime. Incidenta reducerii fiscalitatii este mult mai puternica asupra cererii agregate si mai redusa asupra ofertei agregate. Teoreticienii motiveaza cresterea ofertei agregate prin îmbunatatirea stimulentelor de a munci, desi studii recente demonstreaza ca introducerea cotei unice de impozitare are drept principala calitate reducerea costurilor administrative (simplitatea ei).

Pe termen scurt, ca urmare a reducerii impozitarii, cererea agregata creste, produsul intern brut creste cu o marime mare conducând la scaderea veniturilor fiscale încasate la buget cu un procent mai mic decât procentul de scadere a ratei marginale de impozitare. Pe termen lung, ca urmare a reducerii impozitarii cresc stimulentele de a munci si astfel cresterea
PIB-ului potential este mult mai mica decât cea a PIB pe termen scurt, obtinuta prin stimularea cererii agregate. Rezulta ca veniturile fiscale colectate la bugetul de stat cresc cu o rata mult mai mica fata de rata de scadere a încasarilor la buget ca urmare a aplicarii cotei unice → creste deficitul bugetar → apar presiuni inflationiste puternice.

În realitate, contradictiile asupra cifrelor !!Evolutiile din economia româneasca par sa redea fidel ceea ce a prognozat modelul teoretic.

Conform Guvernului, primii doi ani de cota unica în România au însemnat venituri bugetare mai mari cu 14,8% (comparativ cu nivelul din 2004), descurajarea muncii la negru, "oficializarea" veniturilor si crearea de noi locuri de munca (efectivul salariatilor din economie a crescut cu circa 177 mii persoane în luna decembrie 2006 fata de sfârsitul anului 2004).

Un alt aspect important vizat de reforma fiscala este reprezentat de transformarea impozitelor si taxelor pe bunuri si servicii în principala sursa de venituri ale bugetului de stat.

Realizarea acestui obiectiv este sustinuta de ponderea sporita pe care au dobândit-o aceste impozite, îndeosebi taxa pe valoarea adaugata, în formarea veniturilor bugetului de stat.

Totodata, impozitele pe bunuri si servicii au participat la formarea veniturilor bugetului de stat într-o proportie de 58,4% în 2006 fata de 62,5% în perioada corespunzatoare a anului 2005.

Dintre acestea, cea mai importanta contributie apartine taxei pe valoarea adaugata, de 32,5% (35,6% în perioada ianuarie-decembrie 2005), urmata de accize (a carei pondere în totalul veniturilor bugetului de stat a fost apropiata în 2006 de cea din anul 2005 si anume 24,4% fata de 24,8%. Spre deosebire de autoritatile române, care considera ca implementarea cotei unice a adus venituri la buget, specialistii Fondului Monetar International considera ca introducerea acestei masuri "a determinat o pierdere de venituri din impozitul pe venit si impozitul pe profit de aproximativ 1% din PIB în 2005. Totusi, sustin ei, "aceasta pierdere a fost compensata de colectarea unor venituri mai mari decât cele prevazute din impozite indirecte, datorita unei cereri puternice de bunuri si servicii. Veniturile totale au fost deci, constante ca procent din PIB. Complementar, reducerea semnificativa a cheltuielilor de capital si necesarul redus de resurse publice pentru cofinantare, ca urmare a gradului scazut de absorbtie a fondurilor europene, au condus la obtinerea unui deficit bugetar moderat în 2005, de 0,9% din PIB".

Contradictii exista si între valorile prognozate de Guvern si cele publicate de directia de Statistica a Uniunii Europene, Eurostat, cu privire la ponderea încasarilor bugetare în PIB. Astfel, daca în Programul Economic de Preaderare (editia 2005)[2] evolutia veniturilor bugetare în raport de PIB este de 33,5% în 2005, 32,9% în 2006, 32,2% în 2007 si 31,9% în 2008 (comparativ cu 32,1% în 2004), în Programul de Convergenta (2006-2009) gasim ca "veniturile bugetare vor ajunge la 36,5% din PIB în 2007", iar Eurostat arata ca "România are cel mai scazut nivel al veniturilor bugetare ca pondere în Produsul Intern Brut (circa 29%), dintre toate cele 27 de tari membre ale Uniunii Europene, unde media veniturilor s-a situat la 40,8% din PIB în 2005".

... sunt însotite de riscuri majore pe termen mediu si lung

Riscurile asociate reformei fiscale din România, având ca pilon cota unica de impozitare sunt cresterea deficitului bugetar, o adâncire a deficitului balantei comerciale, o crestere a deficitului de cont curent pâna la nivelul de 14% în 2007 si presiuni inflationiste puternice începând cu 2007 (vezi în cursul trecut ca rata inflatiei a crescu la 6,67%, la sfârsitul lunii noiembrie). Banca Centrala va continua sa scada rata dobânzii de referinta, ceea ce va provoca reducerea economisirii si cresterea consumului.

Riscuri

Ideea conform careia modificarea ponderii veniturilor încasate la bugetul de stat din impozite indirecte este un efect pozitiv pentru România este cel putin controversata.

Cresterea încasarilor din TVA si accize se bazeaza mai ales pe cresterea consumului, care va avea un ritm din ce în ce mai scazut în urmatorii ani (conform Comisiei Nationale de Prognoza, consumul final a crescut cu 11,5% în 2006 si va creste cu 9,5% în 2007, 8,3% în 2008 pentru a ajunge la 7,5% în 2009 - modificari procentuale fata de anul anterior).

Boom-ul creditelor de consum se va tempera iar remitentele se satureaza în jurul nivelului de 4-5 miliarde euro.

Scaderile de venituri la buget sunt procese care pot fi observate înca din primele 10 luni ale anului curent, când veniturile realizate la buget din TVA au reprezentat doar un procent de 91%, comparativ cu aceeasi perioada din 2006. O alta reducere se va realiza în ceea ce priveste încasarile din taxele vamale, odata cu intrarea României în Uniunea Europeana (doar 38% venituri bugetare din taxe vamale în primele 5 luni din 2007, comparativ cu aceeasi perioada a anului 2006).

Propuneri

Pentru a asigura succesul cotei unice de impozitare, decidentii trebuiau sa combine aceasta reforma fiscala cu masuri acompaniatoare.

a)      Perfectionarea sistemului financiar:

reducerea cheltuielilor publice, prin reducerea dimensiunii sectorului guvernamental, o politica salariala prudenta etc (masura greu de realizat deoarece România are nevoie de un stimulent de crestere, iar investitiile în infrastructura reprezinta cel mai la îndemâna instrument, concordant si cu obiectivele de modernizare);

intensificarea executarii silite si a impunerii de constrângeri tari tuturor rau-planicilor;

reducerea ponderii contributiei la asigurarile sociale - un echilibru pe termen lung între impozitarea muncii si impozitarea capitalului.

b)      Implementarea politicilor de stimulare a ofertei agregate:

o stabilitate legislativa mai ridicata, institutii capabile sa exercite guvernanta;

micsorarea lag-urilor interne ale politicii fiscale (care si asa sunt mari);

predictibilitate în reforma fiscala;

un mediu concurential stabil, predictibil (functionalizarea Consiliului Concurentei);

acordarea ajutoarelor de stat numai în concordanta cu legislatia europeana în domeniu;

stimularea economiilor si investitiilor interne;

strategii coerente de atragere a investitiilor straine directe;

reducerea contributiilor sociale pentru a creste gradul de ocupare al fortei de munca;

cresterea mobilitatii fortei de munca prin conceperea unui Cod al Muncii nemarcat de prevalente ideologice si care sa admita flexibilitatea pietei muncii si sa genereze responsabilizarea actorilor economici.

c)      Reducerea distorsiunilor pietei prin restrângerea/stimularea efectelor externalitatilor negative / pozitive, prin:

stabilirea riguroasa a drepturilor de proprietate;

reducerea costurilor de tranzactie;

utilizarea taxelor si subventiilor pentru a elimina efectele externalitatilor negative;

un proces eficient de restructurare si privatizare, însotit de stimularea aplicarii politicilor industriale active;

intrarea si iesirea libera pe/de pe piata a agentilor economici (mai ales liberalizarea iesirilor din sistem).

Matricea de politici acompaniatoare ale cotei unice (propuse mai sus) este în stare sa conduca la o crestere mai mare a PIB_potential (PIB_potential0→ PIB_potential1) fata de cresterea PIB _potential din modelul initial. Oferta agregata AS va creste cu o marime mai mare astfel încât curba AS se va deplasa mai mult spre dreapta (fata de modelul initial) (AS₀→AS₁).

Astfel, deficitele bugetare vor fi mai mici, iar presiunile inflationiste mai putin apasatoare (P₀→P₁). Banca Nationala a României îsi va putea atinge tinta de inflatie pentru urmatorii ani, deficitul de cont curent nu se va mai afla la "cote îngrijoratoare". Se creeaza astfel un cerc virtuos. Vom putea remotiva speranta ca introducerea cotei unice poate sa fie un succes.