Pe plan general, investitiile straine directe constituie o modalitate de a compensa anumite deficiente ale pietelor locale si de asigura transformarea economica si integrarea lor mai eficienta în 535s1820f procesul de globalizare.

I. Efectele pe care le-au avut investitiile straine în anii 1990 asupra economiilor în tranzitie pot fi urmarile la nivel micro si macroeconomic.

La nivel microeconomic tarile cu economie în tranzitie au avut nevoie într-o masura mult mai mare de investitii decât tarile cu economie consolidata. Astfel, dupa 1990 economiile în tranzitie s-au confruntat cu o criza structurala, avand o nevoie urgenta de crearea de capacitati de productie noi sau modernizarea celor vechi.

Era nevoie, de asemenea, de o reducere a investitiilor interne efectuate de stat si o preluare a investitorilor straini a unei bune parti din aceasta, ceea ce ar fi avut ca rezultat o mai buna situatie a balantei de plati prin reducerea volumului de bunuri de capital importate.

O alta influenta pozitiva a investitiilor straine o reprezinta contributia lor la cresterea economica prin îmbunatatirea nivelului tehnic si o mai buna organizare a productiei.

În cazul unei investitii noi, contributia la cresterea economica este evidenta prin aceea ca se creeaza o noua capacitate de productie, locuri de munca noi, un nou consumator si platitor de taxe în economie.

În cazul participarii unui investitor strain la privatizare, efectul pozitiv la cresterea economica ramâne, chiar daca, de cele mai multe ori, preluarea unei întreprinderi de catre investitori a însemnat reducerea numarului de locuri de munca. Aceasta deoarece investitia straina, chiar daca restrânge activitatea, mentine un agent economic care în alte conditii poate nu ar fi supravietuit pe termen lung.

Investitiile straine au o influenta directa asupra privatizarii pentru economia în tranzitie. Aceasta deoarece, fara investitii straine nu se poate vorbi despre o privatizare pe scara larga, care sa se desfasoare în domenii ca: telecomunicatii, energie, apa, posta, deoarece este nevoie de sume foarte mari de bani.

Pe lânga efectele pozitive exista si unele aspecte mai putin placute, legate de aceste investitii, cum ar fi: reducerea drastica a personalului si reducerea capacitatii de productie. Însa privind în istorie, efectul acestor investitii este net pozitiv deoarece, pe de-o parte are loc o crestere a productivitatii muncii si calitatii întreprinderii privatizate, dar pe de alta parte exista o alta posibilitate pentru mentinerea personalului si a întreprinderii în forma mostenita de la sistemul central planificat.

Când investitia straina produce prioritar pentru export, atunci în functie de destinatia încasarilor este foarte posibila o crestere a balantei comerciale. De asemenea investitiile straine participante la privatizare pot avea efecte pozitive asupra balantei de plati externe, producând importante rezerve de capital pentru perioadele critice.

Efectele la nivel macroeconomic ale investitiilor straine sunt mult mai vizibile si concrete, în special în economiile în tranzitie. Accesul la tehnologiile moderne, la management, la piete de desfacere s-au observat mai ales la întreprinderile uzate fizic si moral din economiile în tranzitie. Iar modernizarea întreprinderilor prin capital strain mobilizeaza si întreprinderile autohtone.

Practic, în toate cazurile, s-a observat ca investitiile straine au fost însotite de modernizarea managementului, modificarea nomenclatorului de fabricare si instruirea personalului. De asemenea s-a observat o restructurare si o reorganizare mult mai hotarâta si rapida, chiar daca aceasta a necesitat anumite costuri sociale.

II. Atragerea investitiilor straine în România

Se poate observa foarte bine existenta a doua perioade diferite în activitatea de atragere a investitorilor straini: 1991-1996 si 1997-2000.

O activitate de atragere a investitorilor straini în tara noastra a început în martie 1991, când a aparut legea nr. 35/1991 - Legea Investitiilor Straine si cu începerea activitatii Agentiei Române de Dezvoltare.

România pornea de la 0 în acest domeniu atât de complex, si un element important în exprimarea dorintei tarii de a actiona pentru atragerea investitiilor straine l-a constituit publicarea în 1992 a unei declarati a Guvernului român privind încurajarea, sprijinirea si garantarea investitiilor straine.

În perioada 1991-1996 activitatea de atragere investitiilor straine a ARD a constat în:

furnizarea de materiale de referinta si informare privind cadrul institutional si legislativ al investitiilor straine în România;

furnizarea de servicii de consultanta complexa catre potentialii investitori straini;

asistarea întreprinderilor române în pregatirea proiectelor de investitii conform cerintelor practicii internationale;

asigurarea de catre investitorii români a unor evaluari echitabile ale participarii straine.

Atragerea investitiilor straine în România a fost realizata prin 2 mecanisme: acordarea unor stimulente (scutiri de impozit pe profit si de la plata taxelor vamale pentru aportul în natura) care au fost reduse foarte mult începând cu 1 ianuarie 1995 si acordarea prin ARD a unui sprijin direct catre investitorii straini în demersurile acestuia privind înfiintarea societatilor comerciale cu participare straina.

III. Evolutia investitiilor straine directe în România între anii 1990-2000

În perioada 1990-2000, investitiile straine directe în România au atins nivelul de 4,68 miliarde de dolari (la care se adauga înca circa 2 miliarde dolari investitii în privatizare), un nivel foarte scazut fata de potentialul real al economiei, dar si de situatia înregistrata în tarile vecine: Polonia (40 miliarde dolari), Ungaria (23 miliarde de dolari), Cehia (14 miliarde dolari).

În continuare vom analiza cauzele care au determinat aceasta nedorita diferentiere. Analiza evolutiei datelor statistice trebuie corectata prin luarea în considerare a ciclului lung al negocierilor, mai ales în cazul investitiilor mari, care face ca la nivelele înregistrate într-un an sa fie, de multe ori, datorate activitatilor din anii anteriori. Reprezentarea grafica a evolutiei investitiilor straine în România marcheaza si ea un traseu caracterizat de o tendinta descrescatoare pe termen mediu.

Explicatia acestei evolutii nefavorabile a investitiilor straine directe în România poate fi gasita în doua mari categorii de factori interdependenti: oferta României catre investitorii straini si factorul politic sau ciclurile electorale.

Pentru a întelege rolul ofertei României catre investitorii straini trebuie remarcat faptul ca marile intrari de capital strain în tarile vecine (Polonia, Ungaria, Cehia) în perioada 1992-1996 au fost determinate, în special, de privatizarea unor companii ca: Skoda, în Cehia, a unor utilitati publice (retele de telecomunicatii, de electricitate), linii aeriene sau banci de stat.

Din acest punct de vedere, oferta României a fost mult mai putin atragatoare si mai saraca, iar efectuarea ei dupa 1997 a fost deja tardiva, afectata si de situatiile internationale negative dar si de o instabilitate legislativa, institutionala si chiar politica.

2. Factorul politic sau ciclurile electorale.

Analiza evolutiei pe ani a investitiilor straine directe în România în relatie cu ciclurile electorale si abordarile legislative pentru fiecare perioada ar fi urmatoarea:

a)    Pâna în 1996 în România a existat un cadru legislativ stabil si chiar atractiv în domeniul investitiilor straine, dar oferta de privatizare a fost foarte redusa si nu a inclus practic deloc utilitatile publice sau bancile. Astfel, s-a înregistrat un mare numar de investitori straini (peste 50000), de fapt cel mai mare din întreaga Europa Centrala si de Est, dar investitori mici, majoritatea dintre ei fiind persoane fizice.

Faptul ca acesti mici investitori straini au venit în România într-un numar atât de mare este cel mai bun indiciu ca ei nu se confruntau cu un nivel foarte mare al birocratiei. Dat fiind faptul ca investitorii mici nu dispun de influenta pe care o pot avea investitorii mari de tipul Coca-Cola, Siemens sau Renault si sunt nevoiti sa suporte un nivel ridicat si descurajant al birocratiei.

b)    În perioada 1997-1999 se produce o inversare de situatie, deoarece în timp ce oferta de privatizare creste considerabil, cadrul legislativ si institutional devine extrem de instabil. Efectul negativ s-a putut observa în evolutia foarte redusa a investitiilor  în anii 1999-2000.

Instabilitatea cadrului legislativ si institutional, începând cu anul 1997, a afectat puternic investitorii straini atât direct, cât si indirect: în mod direct prin descurajarea initiativei de investitie în cazul în care nu se poate pregati un plan de afaceri si indirect prin afectarea sistemului de afaceri dar si a întregii evolutii economice care a devenit total neatractiva (scaderea puterii de cumparare, reducerea investitiilor în economie).

Practic în aceasta perioada de trei ani, 1997-1999, s-a înregistrat o scadere a PIB cu peste 14%, scadere anormala în timp de pace, ceea ce a influentat negativ atitudinea investitorilor straini în tara noastra.

Factorul principal, care se adauga celor prezentati mai sus, în legatura cu atragerea investitiilor straine directe este modul în care s-a facut reforma în România.

Principala limita, atât în atragerea de investitii straine cât si evolutia economiei în general, a fost absenta în tot acest timp, 1990-2000, a unei politici industriale care ar fi putut stabili o serie de prioritati pentru dezvoltarea ramurilor si sectoarelor industriale si ar fi permis o politica activa de stimulare a activitatii economice pe baza de criterii calitative.

Absenta unei politici industriale a determinat si lipsa instrumentelor prin care aceasta sa fie adusa la îndeplinire (pârghii fiscale, financiare, oferirea accesului investitorului român pe piata), facând ca activitatea de atragere a investitorului strain sa se realizeze, în special, prin actiuni de acordare de servicii, consultanta si promovarea unor proiecte la nivel macroeconomic.

Absenta unei politici industriale a determinat o actiune nu mereu prietenoasa din partea organelor fiscale, vamale, administrative fata de investitor.

Dar poate ca efectul cel mai intens asupra volumului investitiilor straine în România a fost produs de ritmul lent al privatizarii. În tarile vecine mentionate mai sus se poate observa o corelatie directa între ritmul privatizarii si volumul investitiilor straine, peste 80% din aceste investitii fiind determinate de cumpararea unor mari întreprinderi de stat.

Nivelul ridicat al fiscalitati, dar si lipsa de transparenta a acesteia a reprezentat un factor mai putin încurajator pentru investitori.

Mentinerea pâna la începutul anului 1997 a unei neclaritati fata de posibilitatea investitorului strain de cumparare a terenurilor disponibile investitiei straine în România a reprezentat o alta limita.

În perioada 1997-2000 o alta dificultate a fost reprezentata de instabilitatea legislativa si institutionala care a împiedicat investitorii straini sa faca anumite evaluari pe termen mediu si lung asupra profitabilitatii investitiilor în România.

O rezerva a investitorilor straini fata de România s-a creat si datorita ezitarilor înregistrate în gestionarea reformei, dar si repetatele depunctari ale României în perioada 1997-2000 de catre agentiile internationale, ca urmare a declinului economic.

Lipsa unui mandat clar acordat Agentiei Române de Dezvoltare în perioada 1991-1996 si desfiintarea ei în 1997 a determinat în prima perioada o eficienta relativ redusa a investitiilor straine iar în a doua perioada o stare de confuzie, deoarece nu se poate ca un domeniu sa fie prioritar atâta timp cât institutia de profil este desfiintata.

Faptul ca România nu a fost mai deloc promovata pe plan international în domeniul investitiilor straine. Acest fenomen a devenit mai pronuntat dupa 1997, când practic nu s-au mai acordat fonduri pentru sustinerea acestei activitati, iar prin desfiintarea institutiei de profil, AGA, România a fost exclusa de la finantarea efectuata de UE pentru atragerea de investitii straine, fondurile respective distribuindu-se celorlalte tari vecine.

În 1998, România a devenit singura tara din Europa si poate si din lume care nu mai dispunea de o institutie specializata în atragerea investitiilor straine. Reînfiintarea în 1999 a unei institutii de profil dar cu atributii diferite, nu a mai putut compensa pierderea acestei institutii atât de necesare pentru atragerea investitiilor straine directe.

Anul 2000 a adus practic disparitia completa a oricarei activitati de atragere a investitiilor straine, exact în momentul când o serie de actiuni internationale (integrarea în UE, Pactul de Stabilitate în Balcani) solicitau existenta unei agentii de atragere a investitorilor în România. Deciziile Guvernului sunt tot mai greu de înteles: în momentul în care România atinge, în anul 2000, nedoritul record de circa 3 milioane dolari investitie straina pe luna, decizia este nu de a stimula aceste investitii ci dimpotriva, desfiintarea oricarei activitati de acest gen.

IV. Investitiile straine în privatizare

În perioada 1993-2000 investitiile straine în privatizare sunt de circa 2 miliarde dolari, cifra care nu este deloc satisfacatoare daca se au în vedere numarul de tranzactii încheiate dar si conditiile si pretul la care s-au încheiat aceste privatizari.

si în domeniul privatizarii exista mai multi factori care au determinat lipsa de atractivitate a tarii noastre pentru investitorii straini:

P aparitia târzie a României pe piata (practic dupa 1996), când interesul pentru zona fusese deja satisfacut, fie scazuse considerabil. Evenimentele din fosta Yugoslavie au jucat si ele un rol oarecum negativ prin temperarea sau amânarea interesului unor investitori straini pentru zona balcanica;

P încheierea unor contracte sub presiunea timpului, si mai ales a constrângerilor financiare, sau pe baza altor criterii decât cele economice, care au facut ca acestea sa nu fie foarte avantajoase sau sa nu prevada un mecanism de controlare a respectarii obligatiilor de catre cumparatori;

P instabilitatea legislativa a facut ca o serie de contracte de privatizare sa nu se mai finalizeze sau sa se finalizeze cu mari întârzieri.

Aspecte structurale specifice ale investitiilor straine în România

O trasatura a investitilor straine directe în România o reprezinta faptul ca investitiile peste 500 mii dolari reprezinta peste 80% din totalul investitiilor. Doar 7,7% din investitorii straini si 8,3% din partenerii români sunt persoane juridice, restul de 92,3% si respectiv 91,7% fiind persoane fizice.

În ceea ce priveste structura capitalului în valuta subscris în societatile comerciale cu participare straina de capital în perioada 1990-2000 pe tipuri de investitori, 81,1% apartin unor persoane juridice iar 18,9% unor persoane fizice.

Formarea unor societati foarte mici sau foarte mari se explica prin faptul ca România se afla înca într-o perioada de tranzitie, iar functionarea mecanismelor de piata si a institutiilor este deficitara.

Se observa ca marii investitori pot actiona pe o piata imperfecta chiar daca aceasta implica pierderi în primii ani de functionare. Aceste firme pot avea acces la institutiile guvernamentale, judecatoresti necesare solutionarii anumitor probleme care pot aparea.

De asemenea firmele mici si investitorii individuali pot actiona si ei pe o piata imperfecta deoarece ei nu dispun de capacitati mari de productie dar se pot adapta mult mai usor diferitelor situatii favorabile.

Din aceasta cauza vom considera ca economia României va fi una normala în momentul în care ea va detine în majoritate investitii de natura mijlocie.

O explicatie simpla a diferentei foarte mari între nivelul investitiilor straine în tarile vecine aflate în tranzitie si România este tocmai evolutia diferita a procesului de privatizare. Ţarile aflate în tranzitie în care nivelul investitiilor straine este ridicat au sprijinit privatizarea înca din 1994-1995 în domeniile publice (energie electrica, comunicatii telefonice), a bancilor de stat, marilor întreprinderi industriale. În România aceste mari privatizari au debutat abia în 1998 (Romtelecom, BRD, Dacia-Pitesti), în conditii nefavorabile din punct de vedere al situatiilor interne si internationale.

Principalele domenii de activitate în care s-au concentrat investitiile straine în România au fost: industria (extractiva, prelucratoare, constructii de masini, utilaje si echipamente) cu un procent de 25,9%; servicii profesionale 20,6%; comert cu ridicata 14,5%; industrie alimentara 13%; industrie usoara 10,8%; comert cu amanuntul 7,8%; agricultura 2,7%; transporturi 2%; constructii 1,9%; turism 0,8%.

De mentionat ca în perioada 1990-2000 investitiile straine s-au concentrat într-un procent de circa 51,3% în municipiului Bucuresti.

Orientarea capitalului strain investit în România în perioada mentionata în teritoriu, pe provincii istorice a fost. Transilvania - 10,5%, Muntenia - 8,7%, Banat - 7,6%, Oltenia - 4,6%, Crisana - 3,1%, Dobrogea - 3%, Maramures - 1,3%.

Repartitia capitalului investit din punct de vedere al originii geografice este: Europa 79,4%, Asia 10,2%, America de Nord 8,3%, America de Sud 1,1%, Africa 0,5%, Oceania 0,5%.

Ca societati înfiintate mentionam: Europa 57,2%, Asia 34,6%, America de Nord 4,6%, Africa 2,5%, America de Sud 0,6%, Oceania 0,5%.

V. Importanta investitiilor straine directe

De cele mai multe ori investitiile straine pot ajuta la obtinerea de resurse necesare acoperirii nevoilor de capital sau achizitionarii de valuta;

În raport cu investitorii straini, firmele gazda detin echipamente si tehnologii uzate fizic si moral ceea ce determina obtinerea de bunuri de calitate inferioara. Investitia straina va rezolva problema concurentei produselor respective, pe piata internationala, prin aducerea de tehnologii avansate si tehnici de productie.

Odata cu investitia, investitorul strain va aduce si accesul la canalele de distributie si experienta, privind vânzarile pe piata mondiala. De aici rezulta cresterea încasarilor din exporturi.

Anumite tipuri de privatizare pot necesita volume mari de capital si capacitatea de a realiza analize economice complexe. Investitorii pot contribui în acest sens, nu numai prin posibilitatile lor de a mobiliza sume mari de bani pentru cumpararea unei întreprinderi dar si prin posibilitatea de a face investitii ulterioare si a obtine o eficienta rapida prin întreprinderile privatizate.

BIBLIOGRAFIE

"TRIBUNA ECONOMICĂ"

UNIVERSITATEA ROMANO-AMERICANA
Facultatea de Studii ale Integrarii Economice Europene






Clinici de specialitate
INVESTITII INTERNATIONALE EVOLUŢIA INVESTIŢIILOR STRĂINE DIRECTE
ÎN ROMÂNIA ÎNTRE ANII
1990-2000"

Profesor coordonator:
Florin BONCIU


Student:
Alexandru BUDURESCU
Anul III, Seria A, grupa 113