R E Z U M A T
Având în vedere aceasta realitate incontestabila, respectiv cea a fenomenului evationist, precum si interesul sporit fata de acest fenomen a carui evolutie este foarte rapida si de dimensiuni ridicate, am ales lucrarea de disertatie "Evaziunea fiscala si institutiile inplicate în combaterea acesteia".
Am considerat-o ca pe o tema care pune în dezbatere probleme fundamentale "dureroase" atât prin factura macroeconomic 11311r172l 9; si microeconomica dar si ca pe un subiect care capteaza interesul publicului larg.
În lucrarea de fata am abordat interdependentele dintre evaziunea fiscala si institutiile implicate în eradicarea ei, abordând fenomenul în complexitatea sa, ca de la cauza la efect. Am acordat atentie deosebita implicatiilor de ordin economic, social si posibilitati de prevenire si combatere a evaziunii fiscale, astfel încât aceasta sa descurajeze rapid fenomenul evazionist; sa contribuie într-o mai mare masura la realizarea veniturilor bugetului statului si sa conduca la asigurarea unei stabilitati maroeconomice si a unui mediu de afaceri favorabil.
Evaziunea fiscala în România a devenit un fenomen omniprezent în plan economic si social. amploarea pe care a luat-o evaziunea fiscala este îngrijoratoare deoarece în lipsa masurilor de combatere poate atenta în viitor la stabilitatea economiei nationale. În plan economic o situatie echilibrata a bugetului de stat ar conduce la echilibrarea macroeconomica si la asigurarea conditiilor unei dezvoltari economice.
Pentru combaterea evaziunii fiscale nu este necesar sa se impuna niste sanctiuni drastice, ci ar trebui realizat un control fiscal eficient, un sistem legislativ viabil si poate în primul rând o educatie fiscala a cetatenilor.
Putem afirma ca multitudinea si povara obligatiilor impuse prin legile fiscale au favorizat aparitia evaziunii fiscale care este definita imprecis, iar domeniul pe care-l exploateaza este incert.
Evaziunea fiscala reprezinta "punerea la adapost" a unor venituri realizate de contribuabili - persoane juridice si fizice în fata organelor fiscale.
Într-o definire complexa, conform legii 241/2005 evaziunea fiscala este prezentata ca fiind "sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare de catre persoane fizice si persoane juridice române sau straine denumite contribuabili, a unei parti din veniturile realizate".
Indiferent de amploarea sa, evaziunea fiscala este un fenomen nefast cu implicatii negative multiple, cum sunt:
nerealizarea veniturilor fiscale cu efecte asupra aparitiei si cresterii deficitului bugetar,
afectarea stabilitatii economiei nationale,
afectarea puterii de cumparare a monedei nationale,
crearea unor inechitati în plan social, etc.
1.)Evaziunea fiscala legala sau toleranta reprezinta o forma elevata a evaziunii fiscale în sensul ca se utilizeaza 'portitele' din reglementarile legale în domeniul fiscal. Aceasta forma permite sustragerea unei parti din materia impozabila, fara ca aceasta sa fie considerata ca o încalcare a legii. este mai frecventa atunci când apar noi categorii de impozite sau noi categorii de întreprinderi.
Din categoria evaziunii fiscale legale amintim:
cheltuieli de protocolul, reclama si publicitatea mai mari decât cele care rezulta din aplicarea cotelor legale,
cheltuieli cu diurna si deplasarea personalului peste limita prevazuta de legislatie pentru aceste cheltuieli,
cheltuieli prin închirierea unor mijloace de transport folosite în scop personal,
donatii filantropice si sprijinirea actiunilor sociale.
Evaziunea fiscala frauduloasa este actiunea prin care contribuabilul încalca prevederile legale cu scopul de a nu plati impozitul datorat. Acest fenomen antisocial trebuie combatut puternic fiindca sustrage de la bugetul public un volum important de resurse financiare care ar putea fi folosit pentru acoperirea unor cheltuieli de ordin social sau economic.
Evaziunea fiscala frauduloasa se întâlneste sub diferite forme, cum ar fi:
tinerea unor registre contabile nereale,
distrugerea voita a unor documente care pot ajuta la aflarea adevarului privind livrarile de marfuri, preturile folosite, comisioanele încasate sau platite, etc.
întocmirea de documente de plata fictive,
modificarea nejustificata a preturilor de aprovizionare si a cheltuielilor de transport, manipulare si depozitare,
1. incertitudinile legislative,
2. descentralizarea - divizarea puterii, prin distribuirea responsabilitatilor a crescut numarul coruptilor;
ajustarea si restructurarea economica, prin divizarea marilor întreprinderi în unele de dimensiuni reduse generatoare de economie subterana.
4. atitudinea toleranta a autoritatilor dar si a populatiei fata de nerespectarea reglementarilor legale
5. economie cu dimensiuni impresionant
6. o strategie neeficienta de control distanta mare între momentul producerii evaziunii fiscale si cel al identificarii acesteia;
existenta unui numar relativ mic de adevarati specialisti
existenta unei presiuni fiscale
Mai putem aminti si alti factori ca:
- slabiciunile sistemului fiscal si deficientele în aplicarea si controlul acestuia;
- nivelul relativ redus al salariilor functionarilor;
- dotarile insuficiente ale organelor de control care nu dispun de mijloace de transport;
- lipsa unor informatii precise si concrete pe care sa se bazeze controlul fiscal;
- nivelul scazut sau chiar sarac al resurselor alocate pentru controlul fiscal
- declararea incorecta a veniturilor obtinute sau a activitatilor desfasurate de catre societati si de catre persoanele fizice
Practic, nu exista instrumente precise si eficiente de masurare a acestui fenomen. Un alt factor obiectiv a dificultatii evaluarii dimensiunii fenomenului de evaziune fiscala este acela ca, în timp ce interesul imediat pentru limitarea acestuia îl poarta un singur organism, Ministerul Economiei si Finantelor ca reprezentant al statului în procurarea si administrarea banului public interesul în realizarea evaziunii fiscale îl are, practic, orice contribuabil al unei tari, mai ales atunci când este confruntat cu o sarcina fiscala excesiva.
Modul cel mai frecvent de exprimare a evaziunii fiscale este cel sub forma relativa ca raport între totalitatea veniturilor cuvenite statului estimate a fi sustrase de la aceasta destinatie si produsul intern brut (PIB)
În capitolul doi sunt evidentiate date despre controlul financiar si fiscal în România, precum si institutiile angrenate în prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
Principalele institutii cu atributii în prevenirea si combaterea evaziunii fiscale sunt:
defineste politica si strategia în domeniul controlului;
elaboreaza obiectivele pe termen scurt si mediu ale activitatii autoritatilor de control aflate în subordinea sau în coordonarea sa;
prognozeaza, urmareste si evaluleaza periodic încasarile din veniturile bugetare sau proprii, rezultate din activitatea autoritatilor de control, în colaborare cu Ministerul Economiei si Finantelor.
stimuleaza, promoveaza si supravegheaza afirmarea unei conduite corecte si morale a personalului cu atributii de control;
asigura respectarea Cartei drepturilor si obligatiior contribuabililor în timpul actului de control.
Din cadrul Autoritatii Nationale de Control fac parte urmatoarele institutii: Garda Financiara; Oficiul National de Prevenire si Combaterea Spalarii Banilor; Oficiul pentru Protectia Consumatorului; Vama; Garda de Mediu; Directia de Sanatate Publica; Directia Sanitar Veterinara; Inspectoratul Teritorial de Munca; Inspectoratul în constructii.
Directia Generala a Finantelor Publice are urmatoarele atributii pe linia prevenirii si combaterii evaziunii fiscale:
organizeaza activitatea de înregistrare fiscala a platitorilor de impozite si taxe din judet;
coordoneaza procedurile de executare silita a persoanelor fizice si juridice;
organizeaza actiuni de control fiscal la persoane fizice si juridice cu privire la îndeplinirea obligatiilor financiare si fiscale, evidenta si varsarea impozitelor si taxelor la bugetul de stat;
organizeaza în conformitate cu prevederile legale activitatea de trezorerie si contabilitate publica la nivel teritorial asigurând încasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor pe bugete,
3. Garda Financiara, este organizata ca institutie publica de control, cu personalitate juridica, în subordinea Autoritatii Nationale de Administrare Fiscala si functioneaza pe întreg teritoriul tarii, efectueaza control operativ si inopinat cu privire la:
- respectarea actelor normative în scopul prevenirii, descoperirii si combaterii oricaror acte si fapte interzise de lege;
- respectarea normelor de comert, urmarind prevenirea, depistarea si înlaturarea operatiunilor ilicite;
- modul de producere, depozitare, circulatie si valorificare a bunurilor, în toate locurile si spatiile în care se desfasoara activitatea agentilor economici;
- participarea, în colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere si institutii specializate, la actiuni de depistare si combatere a activitatilor ilicite care genereaza fenomene de evaziune si frauda fiscala.
Garda Financiara, în exercitarea atributiilor proprii, încheie acte de control operativ si inopinat, constata prin proces-verbal contraventiile savârsite si aplica amenzile legale. Controlul este definit ca fiind "puterea recunoscuta a administratiei fiscale de a repara omisiunile, insuficientele sau erorile de impozitare comise de contribuabili".
Controlul asigura perfectionarea, cresterea profitului în conditii de concurenta libera si loiala.
Obiectul controlului îl formeaza actele si operatiunile emise sau înfaptuite de agentii economici, institutiile publice, precum si de alti participanti la viata economico-financiara a statului.
În timpul controlului, echipele de control trebuie sa urmareasca daca actele si operatiunile care fac obiectul examinarii îndeplinesc conditiile de legalitate, operativitate, eficienta, economicitate si realitate.
Controlul financiar este o componenta a controlului economic si are ca obiectiv cunoasterea de catre stat a modului cum sunt administrate mijloacele materiale si financiare de catre societatile comerciale publice, modul de realizare si cheltuire a banului public, asigurarea echilibrului financiar, realizarea eficientei economico-financiare, dezvoltarea economiei nationale, înfaptuirea progresului social.
Obiectul controlului este de a rezolva erorile, abaterile, lipsurile, deficientele, pentru a le remedia si a le evita în viitor.
Controlul financiar al statului este realizat în principal de catre Ministerul Finantelor Publice, prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, si Autoritatea Nationala de Control (A.N.C.).
Controlul financiar poate fi efectuat atât inopinat, cât si în mod programat.
Controlul fiscal are ca principal obiectiv obtinerea tuturor informatiilor necesare verificarii îndeplinirii de catre contribuabili a obligatiilor fiscale care sunt conform legii:
obligatia de a declara bunurile si obiectele impozabile, sau dupa caz, impozitele datorate;
obligatia de a calcula si a înregistra în evidentele contabile si de plata, la termenele legale, impozitele care se realizeaza prin stopaj la sursa; c) obligatia de a calcula si de a înregistra în evidentele contabile si de plata, la termenele legale, impozitele;
orice alte obligatii legale care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.
Organele de control fiscal pentru exercitarea atributiilor ce le revin, au dreptul conform legii:
- sa examineze orice înscrisuri, documente, registre sau evidente contabile ale contribuabililor, care pot fi relevante pentru stabilirea corecta a impozitelor datorate;
- sa solicite contribuabilului informatiile, justificarile sau explicatiile referitoare la declaratiile sau la documentele supuse controlului.
- sa faca constatari faptice cu privire la natura activitatilor producatoare de venituri impozabile sau pentru identificarea bunurilor sau surselor impozabile;
- sa solicite prezenta contribuabilului sau a reprezentantilor legali ai acestuia la sediul organului fiscal;
4. Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor
Conform prevederilor cap. lll din Legea nr. 656/2002, Oficiul functioneaza ca organ de specialitate cu personalitate juridica , în subordinea guvernului având ca obiect de activitate prevenirea si combaterea spalarii banilor si a finantarii actelor de terorism, scop în care primeste, analizeaza, prelucreaza informatii si sesizeaza Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie4.
În capitolul trei sunt evidentiate
Fenomenul evaziunii fiscale se întâlneste pe o scara destul de larga si în România. Formele de manifestare a evaziunii fiscale în tara noastra sunt diferite:
1. Fundatiile, organizatiile si asociatiile non-profit, cu caracter umanitar, social, cultural, sportiv etc. sunt scutite de la plata taxelor vamale pentru unele bunuri provenite din ajutoare si donatii.
În unele cazuri însa bunurile primite sub forma de ajutoare si donatii sunt utilizate în alte scopuri decât cele prevazute în obiectul de activitate sau nu sunt înregistrate în patrimoniu ori sunt utilizate în interes personal sau pentru obtinerea de profit.
2. Unii agenti economici practica preturi de livrare inferioare costurilor produselor livrate si, implicit, calculeaza accizele în raport de preturile respective si nu de costurile efective ale produselor, asa cum este legal.
3. Neînregistrarea în contabilitate a veniturilor realizate.
4. Folosirea de facturi falsificate în care sunt înscrise preturi mai mici decât cele reale.
5. Vânzari nedeclarate.
6. Întelegeri între vânzatori si cumparatori de a schimba bunuri sau servicii gen barter, cu plata redusa, fara factura sau o factura cu valoare redusa.
- Societatile fictive servesc la fixarea beneficiilor realizate din tari unde impunerea nu exista, este redusa sau nu se prevede obligativitatea repatrierii veniturilor încasate în strainatate.
- Paradisurile fiscale, care se evidentiaza prin impozite reduse, publicitate promotionala, activitate bancara cu impozitare mai mult simbolica si secretul bine pastrat.
În capitolul trei se vorbeste despre posibilitatile de prevenire si combatere a evaziunii fiscale. Masurile de combatere a evaziunii fiscale trebuie sa actioneze în urmatoarele domenii: legislativ, administrativ si educational.
Fenomenul evazionist trebuie sa fie evaluat în întreaga lui complexitate, pentru prevenirea, combaterea si descurajarea lui impunându-se cu necesitate stabilirea unor strategii fundamentate, coerente, convergente, în baza carora sa poata fi mobilizate rapid si eficient resursele si eforturile disponibile în vederea identificarii activitatilor generatoare de venituri ilicite; descoperirii zonelor si sferelor unde se produce evaziunea fiscala în scopul stavilirii si diminuarii acestui fenomen deosebit de periculos pentru întreaga societate.
|
