Evolutia sistemului
fiscal in
Primul impozit (dare în bani), din viata poporului român, consemnat de documente, dateaza din secolul al XIII-lea, de pe vremea cnezilor. Este vorba despre taxele vamale încasate în moneda timpului 252y246c respectiv. Ele au fost cele dintâi mijloace de a strânge bani pentru voievozi.
Vamile erau asezate atât la granitele Voievodatului (Principatului), cât si la granitele judetelor si
oraselor
În secolul al XIV-lea, pe lânga taxe vamale este consemnata si dijma (din zece parti, una),
care era cunoscuta în timpul lui Mircea cel Batrân sub denumirea de vama si se percepea în
natura, "vama, însa, se numeau pe atunci si taxele pentru vânzarile tuturor lucrurilor, precum si
ale mâncarii si altele ce se luau prin orase"38.
În secolul al XV-lea apare birul, cel mai vechi impozit al Ţarilor Române. Acesta era
datorat numai de tarani, fiind stabilit sub forma unei sume fixe care se repartiza locuitorilor
satelor. La început o dare de capitatie egala, birul devine în secolul al XVII-lea proportional cu
posibilitatea de plata a contribuabililor, [întrucât documentele timpului vorbesc în acest fel, "sa-i
cisluiti pre putere"]39. "Perceperea birului se realiza prin aplicarea principiului raspunderii
colective sau solidare. Daca un membru al grupului fiscal nu putea plati darile, raspunderea apasa
asupra întregii colectivitati începând cu rudele si vecinii"40.
Populatia
taraneasca era supusa, în perioada secolelor al XV-lea
si al XVII-lea, si
unor contributii în natura stabilite ca zecimi asupra produselor agricole obtinute, cu diferite
denumiri, dupa numele obiectului asupra caruia erau asezate.
În secolul al XVII-lea, comertul si mestesugurile erau impuse atât pentru activitatea lor
interna cât si pentru raporturile cu strainatatea. Comerciantii plateau accize, sub forma taxelor pentru intrarea marfurilor în orase sau târguri, iar pentru raporturile de comert exterior se plateau
vami
De perceperea darilor se ocupa un aparat întreg de functionari: marele vistiernic (un
ministru de finante al zilelor noastre), marele vames care avea administratia generala a vamilor,
pârcalabii si ispravnicii de tinuturi care erau ajutati de birari si globnici, dabilarii, gostinarii,
olacarii, cotarii, etc., fiecare însarcinati cu perceperea unui anumit tip de impozit.
În secolul al XVIII-lea, pe la mijlocul acestuia, gasim o dare directa numita "sferturi"
(civerturi), care era un impozit personal (capitatia) platibil în patru sferturi trimestriale41.
În aceasta perioada veniturile domnitorului se confundau cu cele ale statului, acestea [se
încasau de unde se putea.., darile erau grele si mai ales suparatoare prin nesiguranta lor]42,
dezordinea fiscala generala era caracteristica dominanta.
Stadiul rudimentar al sistemului fiscal românesc, pâna la sfârsitul secolului al XVIII-lea si
începutul secolului al XIX-lea, este dovedit de caracteristici precum:
. stabilirea si repartizarea arbitrara a sarcinilor fiscale;
. preponderenta impozitelor de repartitie;
. neregularitatea perceperii impozitelor;
. existenta inegalitatilor în fata impozitelor, izvorâte din privilegii, etc.
Teoretic, în statele cu regimuri politice si structuri economico-sociale socialiste de tip
clasic, impozitele ar fi trebuit sa dispara, în lipsa unei ratiuni prin care statul socialist sa efectueze
prelevari asupra unor venituri pe care el însusi le distribuie sau care îi apartin. În realitate
socialismul nu a reusit în totalitate, statele mentinând un sistem fiscal simplificat subordonat
planului central, prin care se exercita un control disimulat asupra veniturilor si dimensiunii
sectorului privat. Asadar, statele socialiste au recurs la mecanismul impozitelor nu atât din ratiuni
economice cât, mai ales, din ratiuni politice si sociale.
Principalele impozite si taxe percepute, în perioada economiei centralizate, în România,
au fost:
. impozitul pe circulatia marfurilor datorat de organizatiile economice socialiste.
Introdus prin H.C.M. nr. 1276/1962, a înlocuit fostul impozit pe circulatia produselor, introdus
prin Legea nr. 2/1950.
. impozitul pe fondul total de retribuire, a înlocuit, în anul 1977, impozitul pe retributiile
individuale55.
. impozitul pe veniturile cooperatiei mestesugaresti si a cooperativelor de productie,
achizitie si desfacere a marfurilor
. impozitul agricol57 era datorat de cooperativele agricole si era format din impozitul pe teren si impozitul pe fondul de retribuire a cooperatorilor.
. impozitul pe veniturile oamenilor de litere, arta si stiinta, stabilit, în cote progresive pe
transe, asupra veniturilor realizate, sub forma baneasca, din drepturile de autor pentru anumite
lucrari literare, stiintifice sau de arte;
. impozitul pe veniturile liber-profesionistilor, meseriasilor si altor persoane, era stabilit
în cote progresive pe transe.
. impozitul pe societatile mixte cu participare româna si straina,
. impozitul pe veniturile realizate de nerezidenti în România,
. contributia persoanelor fara copii era platita de persoanele fara copii, încadrate în
munca, casatorite sau necasatorite, în vârsta de peste 25 de ani. Era stabilita în suma fixa, în
functie de retributia tarifara lunara;
. taxele vamale, reglementate prin Decretul nr. 395/1976 privind tariful vamal al
României,
erau aplicate tarilor cu care
membre C.A.E.R..
. alte impozite si taxe locale platite de persoanele fizice si unitatile economice, si anume:
impozitul pe cladiri, impozitul pe terenurile situate în orase, taxele asupra mijloacelor de
transport, taxele de timbru si de succesiune, impozitul pe terenurile agricole ale populatiei, etc.;
Tranzitia de la sistemul comunist la economia de piata a presupus, printre altele,
înfaptuirea unei ample reforme în domeniul finantelor publice, în cadrul careia reforma
sistemului fiscal a ocupat un loc deosebit. O data cu deschiderea negocierilor de aderare a
României la Uniunea Europeana, sistemul fiscal românesc a fost supus unor ample modificari
având ca scop realizarea procesului de armonizare a legislatiei fiscale românesti cu cea
comunitara în domeniu.
|
