Executia veniturilor bugetului de stat este activitatea de incasare a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor venituri cuvenite acestui buget. Principiile ce stau la baza executiei veniturilor bugetare sunt: 515c23f
nici un impozit, taxa sau alte obligatii de natura acestora nu pot fi inscrise in buget si incasate, daca acestea nu au fost stabilite prin lege;
legea bugetara anuala aproba, pentru fiecare an, lipsa impozitelor, taxelor si a cotelor acestora, precum si a celorlalte venituri ale statului care urmeaza sa se perceapa
este interzisa perceperea sub orice titlu si sub orice denumire de contributii directe sau indirecte in afara celor stabilite prin lege.
Executia bugetara se incadreaza strict in anul financiar, care are aceeasi durata ca si exercitiul bugetar, atat pentru stat, cat si pentru agentii economici.
Ministerul Finantelor Publice adminsitreaza veniturile statului, ceea ce presupune administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor sociale si a altor venituri bugetare potrivit legii, prin intermediul procedurilor de gestiune, colectare, control fiscal, solutionare a contestatiilor si de dezvoltare a unor relatii de parteneriat cu contribuabilii, inclusiv prin acordarea de servicii de asistenta, conform competentelor.
Un rol insemnat il are Agentia Nationala de Administrare Fiscala, aceasta avand printre obiectivele principale colectarea veniturilor bugetului de stat (impozite, taxesi alte venituri ale bugetului de stat,conform competentelor), precum si a veniturilor bugetului asigurarilor sociale de stat (contributia de asigurari sociale), bugetului asigurarilor pentru somaj (contributia de asigurari sociale), bugetului asigurarilor pentru somaj (contributia de asigurari pentru somaj), bugetului, Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate (contributia pentru asigurari sociale de sanatate, contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale) datorate de platitori, persoane juridice si persoane fizice. Agentia Nationala de Administrare Fiscala este autorizata sa aplice, prin organele abilitate, modalitatile de executare si masurile asiguratorii, in conditiile legii, pentru a caror colectare este competenta potrivit legii.
PLATA - Platile catre organele fiscale se efectueaza prin intermediul bancilor, trezoreriilor si al altor institutii autorizate sa deruleze operatiuni de plata.
Plata obligatiilor fiscale se efectueaza de catre debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv dobanzi si penalitati de intarziere.
In cazul stingerii prin plata a obligatiilor fiscale, momentul platii este:
in cazul platilor in numerar, data inscrisa in documentul de plata eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;
in cazul platilor efectuate prin mandat postal, data postei, inscrisa pe mandatul postal;
in cazul platilor efectuate prin decontare bancara, data la care bancile debiteaza contul platitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, confirmate prin stampila si semnatura autorizata a acestora;
pentru obligatiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, data inregistrarii la organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus si anual timbrele datorate potrivit legii.
COMPENSARE - Prin compensare se sting creantele administrate de Ministerul Finantelor Publice cu creantele debitorului reprezentand sume de rambursat sau de restituit de la buget, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor, daca legea prevede altfel.
Creantele fiscale administrate de unitatile administrativ-teritoriale se sting prin compensarea cu creantele debitorului reprezentand sume de restituit de la bugetele locale, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor, daca legea nu prevede altfel.
Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau inainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, dupa caz.
Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de cate ori constata existenta unor creante reciproce.
Compensarea creantelor debitorului se va efectua cu obligatiidatorate aceluiasi buget, urmand ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, in urmatoarea ordine:
bugetul de stat;
fondul de risc pentru garantii de stat, pentru imprumuturi externe;
bugetul asigurarilor sociale de stat;
bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate;
bugetul asigurarilor pentru somaj.
Compensarea nu se aplica in cazul bugetelor locale.
RESTITUIRE - Se restituie, la cerere, debitorului urmatoarele sume:
cele platite fara existenta unui titlu de creanta;
cele platite in plus fata de obligatia fiscala;
cele platite ca urmare a unei erori de calcul;
cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale;
cele de rambursat de la bugetul de stat;
cele stabilite prin hotarari ale organelor judiciare sau altor organe competente potrivit legii;
cele ramase dupa efectuarea distribuirii;
cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprie, dupa caz, in temeiul hotararii judecatoresti prin care se dispune desfiintarea executarii silite.
Prin exceptie, sumele de restituit reprezentand diferente de impozite rezultate de regularizarea anuala a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiul de organele fiscale competente, in termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere.
In cazul restituirii sumelor in valuta confiscate, aceasta se realizeaza conform legii, in lei la cursul de referinta al pietei valutare pentru euro, comunicat de Banca Nationala a Romaniei, de la data rimanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti prin care se dispune restituirea.
Data debitorului inregistreaza obligatii fiscale restante restituirea se face numai dupa efectuarea compensarii.
In cazul in care suma de rambursat sau de restituit este mai mica decat obligatiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pana la concurenta sumei de rambursat sau de restituit.
In cazul in care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decat suma reprezentand obligatii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pana la concurenta obligatiilor fiscale restante, diferenta rezultata restituindu-se debitorului.
EXECUTARE SILITA - In cazul in care debitorul nu-si plateste de bunavoie obligatiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la actiuni de executare silita. Organele fiscale care administreaza creante fiscale sunt abilitate sa duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita.
Creantele bugetare care se incaseaza, seadministreaza, se contabilizeaza si se utilizeaza de institutiile publice, provenite din venituri proprii, precum si cele rezultate din raporturi juridice contractuale se executa prin organe proprii acestea fiind abilitate sa duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita.
Pentru efectuarea procedurii de executare silita este competent organul de executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmaribile, coordonarea intregii executari revenind organului de executare in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul. In cazul in care executarea silita se face prin poprire, organul de executare coordonator poate proceda la aplicarea acestei masuri de executare asupra tertului poprit, indiferent de locul unde isi are domiciliul fiscal.
Atunci cand se constata ca exista pericolul evident de instrainare, substituire sau de sustragere de la executare silita a bunurilor si veniturilor urmaribile ale debitorului, organul de executare in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea si executarea silita a acestora, indiferent de locul in care se gasesc bunurile.
Organul de executare coordonator, in cazul debitorilor solidari, este cel in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul despre care exista indicii ca detine mai multe venituri.
ANULAREA CREANTELOR FISCALE - In cazuri exceptionale, pentru motive temeinice, Guvernul respectiv autoritatile deliberative la nivel local, prin hotarare pot aproba anularea unor creante fiscale.
In situatiile in care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin posta, sunt maimari decat creantele fiscale supuse executarii silite, conducatorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somatiei prin posta sunt suportate de organul fiscal.
Creantele fiscale restante aflate in sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 100.000 lei, se anuleaza. Anual, prin hotarare a Guvernului se stabileste plafonul creantelor fiscale care pot fi anulate.
Colectarea veniturilor bugetare se realizeaza in cadrul unitatilor finantelor publice. Aplicatia care reuneste resursele informatice necesare activitatii de executare a creantelor bugetare este GOTICA (Gestiunea Obligatiilor din Taxe, Impozite, Contributii si Amenzi).
Functiile de prelucrare automata sunt grupate in cinci domenii care permit desfasurarea activitatii de colectare a veniturilor bugetare:
Gestiunea actelor de colectare venituri si operatiuni de stingere a obligatiilor fiscale
Functii pentru lucru cu publicul contribuabil, privind colectarea veniturilor bugetare
Editarea rapoartelor de evidenta fiscala
Inchiderea soldurilor conturilot fiscale personale
Executarea silita a obligatiilor fiscale.
Obligatiile fiscale sunt stabilite de catre personalul de specialitate al unitatilor de colectare, de catre contribuabil sau de alte organe abilitate.
Evidenta creantelor si platilor efectuate se face pe platitori. In cazul persoanelor fizice, platitori romani sunt evidentiati dupa codul numeric personal (CNP), iar cei straini dupa NIF. Persoanele juridice sunt identificate dupa codul unic de identificare (CUI).
Conducerea evidentei pe platitori se face distinct pe fiecare impozit, taxa, contributie pentru care exista obligatia declararii si pentru obligatiile stabilite de organele competente. Incepand cu 2005 se preconizeaza introducerea unui nou sistem de evidenta si colectare a creantelor bugetare atat la nivel national, cat si la nivelul fiecarei entitati fiscale numit SIROCO.
Toate drepturile dobandite de stat referitoare la incasarea veniturilor, drepturi cei revin direct sau indirect bugetului, in perioada anului bugetar respectiv, apartin exercitiului bugetar corespunzator acestuia. Deci, orice venit neincasat pana la 31 decembrie a anului se va incasa in contul bugetului pe anul urmator.
Incasarea veniturilor la bugetul de stat se poate realiza prin urmatoarele procedee:
calcularea si plata directa de catre subiectii impozitelor
calcularea, retinerea si varsarea la bugetul de stat a impozitului datorat de catre o terta persoana
impunerea si debitarea de catre organele fiscale
utilizarea timbrelor fiscale. Incasarea veniturilor bugetare/procedee.
Calcularea si plata directa de catre subiectii impozitelor Platitorilor de impozite au obligatia, stabilita prin legea instituitoare a impozitului, sa evalueze obiectul impozabil, sa calculeze impozitul si sa-l verse la organul fiscal, in contul bugetului de stat, la termenele legale, conform exigibilitatii platii. De exemblu: impozitul pe profit; TVA; accize; etc.
Calcularea, retinerea si varsarea la bugetul de stat a impozitului datorat de catre o terta persoana. Metoda se numeste stopaj de sursa. de exemplu: in cazul impozitului pe venit, angajatorul calculeaza lunar pe baza statelor de plata, impozitele datorate de salariatii sai si vireaza sumele respective la organul fiscal, in contul bugetului de stat ca, plati anticipate.
Impunerea si debitarea de catre organele fiscale. Organele fiscale dispun de datele necesare evaluarii obiectului impozabil pe care le detine in evidenta sa, calculeaza impozitele si obligatiile de plata in cadrul exigibilitatii. de exemplu: calcularea impozitului pentru venitul anual impozabil de catre inspectorii Administratiei Finantelor Publice.
Utilizarea timbrelor fiscale. Imprimat emis de stat sau de o institutie special autorizata, care se lipeste pe acte oficiale si care reprezinta o taxa ce este platita direct Administratiei Finantelor Publice.
Etapele executiei veniturilor bugetare. Operatiile implicate la nivelul organelor fiscale in legatura cu executia veniturilor pot fi grupate in urmatoarele etape: asezarea; lichidarea: emiterea titlului de percepere; incasarea propriu-zisa.
ETAPELE EXECTUTIEIVENITURILOR BUGETARE
Asezarea veniturilor bugetare = reprezinta prima etapa in cadrul executiei veniturilor bugetare ce consta in identificarea materiei impozabile care constituie baza pentru perceperea de venituri la bugetul de stat si determinarea marimii acesteia.
Lichidarea veniturilor bugetare = se refera la stabilirea cuantumului impozitului aferent materiei impozabile, pe baza cotelor si a altor elemente prevazute de lege.
Emiterea titlului de percepere = consta in inscrierea cuantumului venitului bugetar intr-un act pe baza caruia se autorizeaza organul fiscal pentru perceperea unui anumit nivel in contul bugetului.
Perceperea veniturilor bugetare = reprezinta activitatea de incasare efectiva a impozitelor, taxelor si a altor venituri prevazute in bugetul de stat.
In executia veniturilor, nerespectarea obligatiilor ce revin platitorilor poate imbraca forma:
nerespectarii termenelor de plata;
sustragerii de la plata impozitului a unei parti din obiectul impozabil sau prin calcularea gresita a impozitului, fenomen purtand denumirea de evaziune fiscala.
Pentru nerespectarea termenelor de plata a sumelor datorate bugetului de stat, se aplica sanctiuni, sub forma calcularii si incasarii dobanzilor pentru intarziere prevazute de lege.
EXECUTIA CHELTUIELILOR BUGETULUI DE STAT
Executia cheltuielilor bugetului de stat reprezinta activitatea de efectuare a cheltuielilor prevazute si aprobate prin acest buget.
In legile bugetare sunt stabilite si aprobate creditele bugetare pentru cheltuielile fiecarui exercitiu bugetar, dupa clasificarea economica, functionala si pe surse de finantare. Creditul bugetar este suma aprobata prin buget, reprezentand limita maxima pana la care se pot ordonanta si efectua plati in cursul anului bugetar pentru angajamente contractate in cursul exercitiului bugetar si/sau din exercitii anterioare pentru actiuni multianuale.
Deci, sumele aprobate, la partea de cheltuieli, in bugetul de stat, sunt limite maxime ce nu pot fi depasite. Totodata, pentru actiunile multianuale, in bugetul de stat, se inscriu distinct credite de angajament si credite bugetare.
Creditele bugetare aferente actiunilor multianuale reprezinta limita superioara a cheltuielilor care urmeaza a fi ordonantate si platite in cursul fiecarui exercitiu bugetar. Platile respective sunt aferente angajamentelor legale efectuate in limita creditelor de angajament aprobate in exercitiul bugetar curent sau in exercitiile anterioare.
Spre deosebire de creditul bugetar, creditul de angajament este limita maxima a cheltuielilor ce pot fi angajate, in cursul exercitiului bugetar, in limitele aprobate prin legea bugetara anuala.
Pentru angajamentele multianuale, termenul de credit destinat actiunilor mutianuale evidentiaza sumele alocate unor programe, proiecte, subproiecte, obiective si altele asemenea, care se desfasoara pe o perioada mai mare de un an si dau loc la credite de angajament si credite bugetare.
Executia cheltuielilor bugetare se bazeaza pe urmatoarele principii:
creditele bugetare sunt nerambursabile si nepurtatoare de dobanda, ele vizand finantarea bugetara definitiva si gratuita;
creditele bugetare aprobate sunt autorizate pentru tot anul bugetar;
creditele bugetare aprobate nu pot fi majorate fara a se preciza sursele de finantare; exceptie fac alocattile pentru cheltuielile de personal, pe capitole, ce nu pot fi majorate, de asemenea, aceste alocatii pot fi virate si utilizate la alte articole de cheltuieli;
creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate si utilizate pentru finantarea altui ordonator principal de credite ;
creditele bugetare aprobate pentru un capitol nu pot fi utilizate pentru finantarea altui capitol;
virarile de credite bugetare intre subdiviziuni clasificatiei bugetare sunt in competenta ordonatorilor principali de credite, pentru bugetul propriu si bugetele institutiilor subordonate, si se pot efectua incepand cu trimestrul al III-lea al anului bugetar, in limita a 10% din prevederile capitolului bugetar la nivelul ordonatorului principal de credite, care urmeaza, insa, a se suplimenta cu cel putin o luna inainte de angajarea cheltuielilor;
virarile justificate de credite bugetare de la un capitol la altul al clasificatiei bugetare, precum si intre programe sunt in competenta ordonatorilor principali de credite, pentru bugetul propriu si bugetele instituttilor subordonate, si se pot efectua cu acordul Ministerului Finantelor Publice, incepand cu trimestrul al III-lea al anului bugetar, in limita a 10% din prevederile capitolului bugetar, la nivelul ordonatorului principal de credite si respectiv, 5% din prevederile programului, care urmeaza, insa a se suplimenta cu cel putin o luna inainte de angajarea cheltuielilor;
nu se pot realiza virari de credite bugetare de la capitole care au fost majorate din fondurile de rezerva bugetara si de interventie la dispozitia Guvernului;
situatia virarilor de credite bugetare este transmisa lunar Ministerului Finantelor de catre ordonatorii principali de credite bugetare, in termen de 5 zile de la sfarsitul lunii;
mentinerea unor credite bugetare este analizata lunar de catre ordonatorii principali de credite care pot formula propuneri de anulare a acestora daca se constata ca nu sunt necesare. Creditele bugetare anuale la ordonatorii principali de credite, finantati din bugetul de stat. majoreaza Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului prevazut in bugetul de stat.
creditele bugetare aprobate si care nu au fost utilizate pana la sfarsitul exercitiului bugetar sunt anulate.
In vederea executiei cheltuielilor publice por apare unele situatii deosebite, care se solutioneaza prin intermediul Ministerului Finantelor Publice, respectiv:
cand au loc treceri de unitati, sarcini sau actiuni de la un ordonator principal de credite la altul se introduc modificarile corespunzatoare in bugetele acestora si in structura bugetului de stat, fara a fi afectate echilibrul si rezerva bugetara;
cand se desfiinteaza sau se amana unele sarcini ale trimestrului sau ale anului bugetar, ordonatorii principali analizeaza necesitatea mentinerii creditelor bugetare aferente acestora, propunand Ministerului Finantelor Publice anularea creditelor bugetare.
Etapele intermediare executiei cheltuielilor bugetare
Repartizarea trimestriala a creditelor bugetare - Este operatiunea de distribuire trimestriala a sumelor aprobate prin buget atat pentru cheltuieli proprii, cat si pentru institutiile din subordine (ordonatori secundari si tertiari de credite). Repartizarea creditelor bugetare este aprobata de Ministerul Finantelor Publice (pe capitole de cheltuieli, si in cadrul acestora pe titluri; pentru transferuri din bugetul de stat catre bugetele locale la propunerea ordonatorilor principali de credite); ordonatorii principali de credite); ordonatorii principali de credite sau secundari, atat pentru bugetele proprii cat si pentru bugetele ordonatorilor din subordine.
Deschiderea creditelor bugetare - Este opreatiunea efectuata la cererea ordonatorilor de credite ce consta in alimentarea cu fonduri de catre Ministerul Finantelor Publice a conturilor deschise pe seama ordonatorilor de credite la trezoreriile publice. Acordarea fondurilor se efectueaza in limita creditelor bugetare aprobate, potrivit destinatiei si in raport cu gradul de folosire a resurselor puse la dispozitie anterior, in conformitate cu prevederile dispozitiile legale care reglementeaza efectuarea cheltuielilor respective. deschiderea creditelor bugetare declanseaza procesul de folosire a acestora pentru realizarea obiectivelor aprobate.
Etapele executiei cheltuielilor bugetare. Operatiunile implicate la nivelul institutilor publice, in legatura cu executia cheltuielilor sunt grupate in urmatoarele etape: angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata.
Primele trei operatii: angajarea, lichidarea si ordonantarea - sunt efectuate de catre conducatorii institutiilor publice (ordonatorii de credite bugetare) sau de catre imputernicitii acestora.
ETAPELE EXECUTIEI CHELTUIELILOR BUGETARE
Anagajarea = actul care genereaza obligatia unei institutii publice de a plati o suma de bani unui tert pe baza unui act juridic (lege, contract, decizie ministeriala, hotarare judecatoreasca). Angajarea este, deci, consecinta deciziei luate in mod deliberat de un organ al administratiei de stat.
Lichidarea cheltuielilor bugetare = faza in procesul executiei bugetare ce consta in verificarea existentei angajamentelor, a sumelor datorate, a conditiilor de exigibilitate ale angajamentului, pe baza documentelor justificative care sa ateste operatiunea respectiva.
Ordonantarea cheltuielilor bugetare = se confirma ca livrarile de bunuri si servicii au fost efectuate sau alte creante au fost verificate si ca plata poate fi realizata.
Plata cheltuielilor bugetare = reprezinta actul final prin care institutia publica achita obligatiile sale fata de terti.
A patra operatie - plata - se efectueaza de catre gestionarii de bani publici (casieri sau contabili publici).
Ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si potrivit destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice.
1. Angajarea cheltuielilor bugetare imbraca doua forme:
angajamentul legal;
angajamentul bugetar individual si global.
Anagajarea cheltuielilor trebuie sa se faca intotdeauna in limita disponibilului de credite bugetare.
Angajamentele legale pot fi, la randul lor, provizorii si individuale. Angajamentele provizorii se refera la cheltuielile curente de natura administrativa ce se efectueaza in mod repetat in cursul unui exercitiu bugetar, materializate in bugete previzionale ordonatorul de credite avand obligatia sa verifice ca acestea sa nu fie depasite de valoarea angajamentelor legale individuale. In cazul angajamentelor legale individuale aprobate pana la sfarsitul anului, acoperite de aceste angajamente legale provizorii, nu trebuie avizate de persoana imputernicita sa exercite controlul financiar preventiv; viza de control financiar preventiv este necesara doar pentru angajamentele legale individuale ce depasesc valoarea angajamentelor legale provizorii.
Angajarea cheltuielilor bugetare - forme -
Angajamentul legal = Faza in procesul executiei bugetare reprezentand orice act juridic din care rezulta sau ar putea rezulta o obligatie pe seama fondurilor publice.
Caracteristicile angajamentului legal:
trebuie sa se prezinte sub forma scrisa si sa fie semnate de ordonatorul de credite;
ia forma unui contract de achizitie publica, comanda conventie, contract de munca, acte de control, acord de imprumut, etc., ce reprezinta proiecte de angajamente legale, care sunt aprobate de catre ordonatorul de credite doar dupa ce acestea au primit viza de control financiar preventiv propriu sau delegat. In vederea primirii vizei de control preventiv, proiectul de angajamente legal este insotit de o propunere de angajare a unei cheltuieli bugetare.
trebuie sa respecte principiile unei bune gestiuni financiare, ale economicitatii si eficientei cheltuielilor bugetare;
se efectueaza in tot cursul anului bugetar astfel incat sa existe certitudinea ca bunurile si serviciile, ce fac obiectul angajamentelor, vor fi livrate si se vor plati in exercitiul bugetar respectiv;
se semneaza de catre ordonatorul de credite si transmis compartimentului de contabilitate pentru inregistrare.
Anagajamentul bugetar = orice act prin care o autoritate competenta afecteaza fonduri publice unor anumite destinatii in limita creditelor bugetare aprobate.
Caracteristicile angajamentului bugetar:
este necesara punerea in rezerva a creditelor bugetare angajate, astfel incat toate angajamentele legale incheiate in cursul unui exercitiu bugetar sau in exercitiile precedente de ordonatorul de credite sau de alte persoane imputernicite sa poata fi platite in cursul exercitiului bugetar respectiv, in limita creditelor bugetare aprobate; pentru respectarea acestei cerinte, angajamentul bugetar prin care au fost rezervate fonduri publice unei anumite destinatii, in limita creditelor bugetare aprobate, preceda angajamentul legal;
ordonatorii de credite nu pot aproba angajamentele legale fara a verifica daca au fost rezervate fonduri publice necesare platii acestora in exercitiul bugetar, cu exceptia actiunilor multianuale;
valoarea angajamentelor bugetare nu trebuie sa fie depasita de valoarea angajamentelor legale si nu trebuie sa fie mai mare decat creditele bugetare aprobate, cu exceptia actiunilor multianuale.
Individual = Angajamentul specific unei anumite operatiuni noi care urmeaza sa se efectueze.
Caracteristicile angajamentului bugetar individual:
se prezinta la viza persoanei imputernicite sa exercite controlul financiar preventiv in acelasi timp cu proiectul angajamentului legal individual.
Global = Angajamentul bugetar aferent angajamentului legal provizoriu care priveste cheltuielile curente de natura administrativa (exemplu: cheltuielile de deplasare, protocol, de intretinere si gospodaroire, cu asigurarile, cu chiriile, cu abonamentele la reviste, buletine lunare, etc.) ce se efectueaza in mod repetat pe parcursul aceluiasi exercitiu bugetar.
Caracteristicile angajamentului bugetar global:
se prezinta la viza persoanei imputernicite sa exercite controlul financiar preventiv in acelasi timp cu proiectul angajamentului legal provizoriu.
Angajamentele bugetare se realizeaza prin emiterea unui document scris privind angajamentul bugetar individual si global, prin care se certifica existenta unor credite bugetare disponibile si se pun in rezerva (se blocheaza) creditele aferente unei cheltuieli, respectandu-se destinatia stabilita in buget.
Propunerile de angajamente insotite de toate documentele justificative aferente se inainteaza din timp persoanei imputernicite cu exercitarea controlului financiar preventiv in vederea acordarii vizei, urmand ca la obiectul angajamentelor bugetare globale, precum si daca totalul angajamentelor legale individuale aferente acestora este la nivelul angajamentelor legale provizorii. Astfel, daca nu se constata diferente semnificative intre cheltuielile previzionate si cele definitive, este avizat (semnat, stampilat) angajamentul bugetar global ce devine definitiv. In cazul in care se observa diferente semnificative, atunci se hotareste includerea in viitor a cheltuielilor ce au facut obiectul angajamentelor bugetare globale in categoria angajamentelor bugetare individuale. Dupa vizarea angajamentului bugetar de catre persoana imputernicita sa exercite controlul financiar preventiv, acesta este semnat de catre ordonatorul de credite si transmis compartimentului contabilitate pentru inregistrare.
2. A doua etapa a executiei cheltuielilor bugetare este lichidarea, in cadrul careia se verifica existenta angajamentelor si realitatea sumei datorate pe baza documentelor care atesta bunurile livrate, lucrarile executate si serviciile prestate (factura fiscala; factura; state de plata in cazul salariilor etc.). Aceste documente sunt analizate de persoana imputernicita de ordonatorul de credite sa efectueze lichidarea cheltuielilor.
3. Ordonantarea platii cheltuielilor bugetare este documentul intern prin care ordonatorul de credite da dispozitie conducatorului compartimentului financiar (financiar-contabil) sa intocmeasca instrumentele de plata a cheltuielilor. Modelul formularului 'Ordonantare de Plata'.
Primele trei faze ale procesului executiei cheltuielilor bugetare se realizeaza in cadrul institutiei publice, raspunderea pentru angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor revenindu-i ordonatorului de credite bugetare sau persoanelor delegate sa exercite aceasta calitate.
4. Plata cheltuielilor bugetare este efectuata de persoanele autorizate numite contabil, in limita creditelor bugetare si a destinatiilor aprobate, prin unitatile de trezorerie la care au conturi deschise, cu exceptia platilor in valuta, care se efectueaza prin banci. Instrumentele de plata folosite de catre institutiile publice sunt cecul numerar si ordinul de plata pentru trezoreria statului (OPHT) semnate de conducatorul compartimentului financiar (financiar/contabil) si de catre persoana cu atributii in efectuarea platii.
|